Pretenţii. Decizia nr. 554/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 5480/285/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: T. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta Ș. C., domiciliată în mun. Rădăuți, ..9, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.2333 din data de 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimații pârâți VELENCIUC L. și M. D. GRAȚICA, ambele domiciliate în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Ș. A. în substituirea apărătorului titular al recurentei reclamante, avocat Ș. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Ș. A. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță a recurentei reclamante de către av. Ș. M. ( fila 9) și chitanța . nr.3672 din data de 26.02.2014 în cuantum de 188,00 lei precum și timbre judiciare în valoare de 3 lei, aferente recursului promovat în cauză (fila10).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză, constată recursul legal timbrat și dispune anularea acestora.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul la dezbaterea cauzei în fond.
Avocat Ș. A. pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apreciază că în cauză s-a făcut în mod greșit aplicarea legii prin respingerea probei testimoniale solicitate în susținerea acțiunii formulate.
Învederează faptul că reclamanta prin administrarea probei testimoniale dorea a motiva pentru ce au fost date acele bunuri.
Din punctul său de vedere actele ce urmau a fi îndeplinite de mandatar erau perfect legale iar sumele de bani au fost date în scopul achitării plăților aferente instituțiile pentru intabularea în Cartea Funciară.
Apreciază că dispozițiile prev. de art. 191 alin.3 Cod Procedură Civilă, nu-și găsesc aplicarea în cazul de față, în condițiile în care s-a făcut dovada faptului că pârâta a primit acele sume de bani.
În consecință, solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului și reținând cauza spre judecată să se admită acțiunea reclamantei, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani și a documentației care a fost dată de mandanta Ș. C., Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Reclamanta Ș. C. le-a chemat în judecată pe pârâtele V. L. și M. D. Grațica, solicitând instanței să le oblige pe acestea să-i plătească suma de 1.000 euro, cu titlu de daune, precum și să-i restituie „documentația predată”.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în cursul anului 2011, le-a cunoscut pe pârâte, convenind cu pârâta V. Lăcărmioara să-i „faciliteze obținerea documentației pentru intabularea” unui teren. În acest scop, a împuternicit-o pe pârâtă să efectueze demersurile necesare și, în mai multe împrejurări, i-a remis acesteia sumele de 700 euro, 580 lei, precum și diferite bunuri în valoare totală de 880 lei. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată, dar nici nu a restituit sumele de bani și bunurile primite.
Reclamanta nu a arătat de ce a chemat-o în judecată și pe pârâta M. D. Grațica (în motivarea cererii de chemare în judecată nu face nicio referire la aceasta) și nici nu a indicat în ce constă „documentația predată” – respectiv care sunt actele a căror restituire o solicită.
În vederea soluționării cauzei reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat admiterea probei cu martori și interogatoriul pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 2333 din data de 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ , s-a respins acțiunea civilă, având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta Ș. C., domiciliată în mun. Rădăuți, ..9, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtele V. L. și M. D. Grațica, domiciliate în ., jud. Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de mandat autentificat cu nr.1860/24.05.2011 a BNP „Covariuc I.” (fila 6), în care se menționează expres: „Prezentul act este gratuit”. Față de această prevedere contractuală categorică, reclamanta nu a explicat nicăieri de ce, cu ce titlu i-a dat pârâtei banii și bunurile.
Teoretic, ar putea exista două posibilități.
1.Reclamanta să susțină că, în realitate, a încheiat cu pârâta un contract de mandat renumerat, dar nu a putut face dovada acestui lucru (proba cu martori solicitată a fost respinsă ca inadmisibilă, în conformitate cu art.1191 alin.2 C.civ., iar planșele foto referitoare la mesajele telefonice pretins trimise de pârâtă nu au nicio valoare juridică.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta ar fi reușit să dovedească încheierea unui mandat renumerat, acțiunea tot trebuia respinsă pentru că s-a solicitat, ca și capăt de cerere principal, rezoluțiunea contractului (mandatul renumerat este un contract cu titlu oneros).
2.Banii și bunurile să reprezinte „plata” unor „servicii” ce exced cadrului legal (situația cea mai probabilă). În această ipoteză, plătind pentru servicii nelegale, reclamanta nu mai poate cere restituirea, în baza principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimănui nu-i este permis să se prevaleze de propria incorectitudine – acest principiu fiind unanim admis sub imperiul reglementărilor Codului civil de la 1864, aplicabil în speță).
În ceea ce o privește pe pârâta M. D. Grațica, după cum s-a arătat, această pârâtă a fost chemată fără nicio justificare în judecată, deoarece reclamanta nu-i impută nimic acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat recurs reclamanta Ș. C., solicitând casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art.1191 alin.2 cod civil în sensul respingerii probei cu martori ca inadmisibilă, întrucât teza probatorie nu viza contestarea contractului de mandat autentificat cu nr. 1860/24.05.2011 a B.N.P. „Covariuc I.”, acesta act fiind întocmit doar pentru reprezentare la diferite instituții, respectiv Cartea Funciară șa. potrivit înțelegerii – convenție separată pe care a avut-o cu pârâta Velenciuc L. și motivul pentru care i-a plătit acesteia sumele de bani și bunurile descrise în acțiune.
Pe de altă parte faptul că s-a reținut de către instanța de fond că banii și bunurile reprezintă plata unor servicii ce exced cadrului legal, nu este fondată.
Într-o primă fază recurenta arată că s-a adresat Parchetului Rădăuți cu plângere penală pentru înșelăciune iar faptul că împotriva sa nu s-a luat nicio măsură cu caracter administrativ sau penal ca efect al săvârșirii unor fapte ilicite, păstrează prezumția că a fost de bună credință în demersurile și în raportul juridic pe care l-a avut cu pârâta Velenciuc L..
În cazul în care, instanța de control judiciar va aprecia că trebuie înlăturată motivarea instanței de fond, per a contrario dovada pretențiilor de restituire a sumelor de bani a bunurilor și a documentației predate este justificată pe deplin și în consecință se impune admiterea recursului, în principal cu casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrări probei cu martori, iar în subsidiar casarea sentinței civile recurate și reținerea cauzei spre judecare urmând ca rejudecând să-i fie admisă acțiunea formulată.
Deși legal citate intimatele pârâte nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, care se circumscriu prevederilor disp. art. 304 pct.9, art.304/1 Cod Procedură Civilă raportat la art.312 Cod Procedură Civilă, a probelor administrate, tribunalul constată următoarele:
Prin motivele de recurs formulate de către recurenta reclamantă, aceasta a susținut, în esență, că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fapt ce rezultă din respingerea cererii de încuviințare a probei cu martori, ca urmare a unei greșite interpretări a art. 1191 alin. (2) din Codul civil, precum și că instanța a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat.
Față de criticile formulate prin cererea de recurs, Tribunalul constată că acestea sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, dând o greșită interpretare probatoriului administrat.
Astfel, Tribunalul constată cu privire la cererea introductivă, că, deși reclamanta a indicat ca temei al acțiunii art. 1349 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil, care reglementează răspunderea delictuală, în considerentele cererii a invocat existența unei convenții cu pârâtele. De asemenea, constată că reclamanta a solicitat restituirea documentației predate fără a indica în concret ce cuprinde aceasta. Având în vedere aceste considerente, apreciem că, în temeiul art. 129 alin. (4) și alin. (5) din Codul de procedură civilă, se impunea ca instanța să ceară lămuriri pentru clarificarea obiectului și a cauzei acțiunii formulate.
În ceea ce privește probatoriul administrat, Tribunalul constată că instanța a respins prin încheierea din data de 13.05.2013 cererea de încuviințare a probei testimoniale ca inadmisibilă și a probei cu interogatoriul pârâtei ca fiind lipsită de utilitate.
Referitor la admisibilitatea probei testimoniale, apreciem că instanța de fond nu se putea pronunța asupra acestui aspect înainte de precizarea tezei probatorii în condițiile art. 168 alin. (1) din codul de procedură civilă și înainte de a stabili dacă obligațiile au fost generate de un act sau un fapt juridic. Mai mult, chiar dacă în cauză s-ar fi apreciat că este incidentă interdicția prevăzută de art. 1191 alin. (1), acest aspect nu putea fi invocat din oficiu, întrucât norma juridică protejează un interes de ordine privată, așa cum rezultă din reglementarea art. 1191 alin. (3). În același sens, apreciem că nici art. 1191 alin. (2) nu poate fi considerat incident în cauză, în condițiile în care reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe o convenție nescrisă încheiată cu pârâtele, și nu pe contractul de mandat cu titlu gratuit.
În ceea ce privește utilitatea probei cu interogatoriul, apreciem că proba putea fi considerată că nu este utilă doar în condițiile în care fusese administrat în prealabil un probatoriu suficient încât să formeze convingerea instanței asupra faptului probator, împrejurare ce nu era cu putință, devreme ce teza probatorie nu fusese precizată.
Că probele administrate nu au fost suficiente din perspectiva exigențelor probatorii, o dovedește și motivarea instanței, din care rezultă faptul că nu s-a putut stabili natura raporturilor juridice dintre părți, instanța motivându-și soluția pe considerente de ordin teoretic și abstract. Or, potrivit art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Prin urmare, apreciind incidența în cauză a art. 304 pct.9, art.3041 raportat la art. 312 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța, în rejudecare, va stabili obiectul solicitării de restituire a documentației predate, va stabili dacă acțiunea exercitată are temei delictual sau contractual. În continuare va stabili conținutul raporturilor juridice, adică a drepturilor și obligațiilor rezultate din convenție sau fapte ilicite. În acest sens, va administra proba testimonială, va stabili dacă înscrisurile care redau convorbiri ale părților pot fi apreciate ca un început de dovadă scrisă în condițiile art. 1197 din Codul civil, și, eventual, proba cu interogatoriul pârâtelor.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite recursul formulat și va casa sentința civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta Ș. C., domiciliată în mun. Rădăuți, ..9, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.2333 din data de 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimații pârâți VELENCIUC L. și M. D. GRAȚICA, ambele domiciliate în ., județul Suceava.
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. A. C. T. M.
GREFIER
Ș. L. G.
Red. A.C.
Jud. fond. B. B.
Tehnored. Ș.L.G. / Ex.2./ 27.03.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 1692/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
