Revendicare imobiliară. Decizia nr. 781/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 781/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 5410/285/2007**

Dosar nr._ Revendicare imobiliară

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 781

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 MARTIE 2014

PREȘEDINTE: A. I. M.

JUDECĂTOR: V. O. D.

JUDECĂTOR: L. A.

GREFIER: S. A.- M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de către reclamanții V. G., V. A., N. D., V. P. și de către pârâta C. S. a V., împotriva sentinței civile nr. 3815 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Nicolaișin M., Nicolaișin D., C. S. a P., M. E. și M. C. D..

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 28 martie 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 5410/285/9.10.2007 la Judecătoria Rădăuți, așa cum a fost însușită și completată, reclamanții V. G., V. A., N. D. și Viusencu P., în contradictoriu cu pârâții Nicolaișin M., Nicolaișin D., C. S. a P., C. S. a V., M. E. și M. C.-D., au solicitat obligarea pârâților să le predea, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 800 mp teren arabil, situată în intravilanul satului Gropeni, . stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor și proprietățile pârâților.

La termenul de judecată din 27.02.2009, ulterior primei zile de înfățișare, reclamanții și-au completat acțiunea, pretinzând și constituirea unui drept de servitute de trecere pe terenurile pârâților, în favoarea terenului proprietatea lor, pentru a accede la calea publică, cererea completatoare formulată cu depășirea termenului impus de art.132 Cod procedură civilă, în urma opunerii părții adverse, fiind disjunsă la termenul de judecată din 27.02.2009 și înregistrată separat sub nr._, apoi conexată la cauza nr._, dată fiind strânsa legătură dintre cauze, care impunea și un probatoriu comun, conform art. 164 Cod procedură civilă.

Au arătat reclamanții că sunt proprietarii suprafeței de 15.200 mp teren arabil situată în intravilanul satului Gropeni, . titlul de proprietate nr.1018/1996, în baza sentinței civile nr.1714/2002 a Judecătoriei Rădăuți.

De o perioadă lungă de timp există neînțelegeri cu privire la stabilirea exactă a hotarului dintre proprietatea lor și proprietățile învecinate ale pârâților.

În drept, acțiunile civile nu au fost motivate.

În întâmpinare, pârâta C. S. a lui P. a solicitat respingerea acțiunii.

A motivat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2746/4.10.2004 a vândut pârâților M. E. și C. D. suprafețele de 641 mp teren construcții cu casă și anexe și 910 mp teren arătură, aceste bunuri fiind deținute de dânsa, împreună cu soțul ei, C. P., din anul 1964, iar limitele proprietății au fost cunoscute și necontestate de nicio persoană. Terenul de 641 mp curți-construcții este evidențiat în titlul de proprietate nr.1306/1997, iar cel de 910 mp, intravilan a fost atribuit soțului ei prin decizia civilă nr. 1492/3.11.1994 a Tribunalului Suceava, în urma unui partaj succesoral, fiind situat în continuarea terenului ocupat de curți-construcții, și pe care l-a moștenit apoi dânsa, conform certificatului de moștenitor nr.230/13.08.2007. A mai arătat că are în posesie doar terenurile de care a făcut vorbire, iar planul cadastral ce a stat la baza intabulării a fost întocmit pe aceleiași limite de proprietate, fără a exista extinderi. Implicit, prin această motivare, pârâta a înțeles să invoce și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Și pârâții M. E. și M. C. D. au solicitat respingerea acțiunii, prin întâmpinare, pentru motive identice cu cele expuse de pârâta C. S. a lui P.. Au mai arătat că nu sunt de acord cu crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea lor, întrucât reclamanții au acces la terenul lor.

În întâmpinare, în esență, pârâtul Nicolaișin M. a arătat că atât casa, cât și terenul în suprafață de 500 mp, au fost cumpărate de la Viusencu G., fratele acestuia, Viusencu I. cu soția D..

La interogatoriu, pârâții Nicolaișin M. și Nicolaișin D. au arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.444/26.02.1973 de notariatul de stat Local Rădăuți, au dobândit, în devălmășie, dreptul de proprietate pentru 3/8 p.i. din p.v. 35/1 cu casă și anexe, în suprafață totală de 500 mp, înscrisă în C.F. nr.305 Gropeni și au în posesie doar acest teren. Au demolat construcțiile vechi, iar, în baza autorizațiilor de construire nr.9/1973 și 7/1981, au construit o casă nouă cu anexe.

La interogatoriu, pârâta C. S. a lui V., care nu a depus întâmpinare, a arătat că la locul în litigiu are în posesie o suprafață de 2800 mp teren arabil, pentru care a dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2316/12.12.1996 de notar Sehlanec A., vânzător fiind S. V., căruia i-a fost emis titlul de proprietate nr.213/1993.

Prin sentința civilă nr. 4465 din 17 decembrie 2010, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă pentru revendicare, stabilire linie hotar și servitute de trecere, a respins acțiunea față de pârâta C. S. a lui P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat pârâții Nicolaișin M. și Nicolaișin D. să predea reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 145 m.p., delimitată prin punctele de contur 3-4-5-6-7-3 în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A obligat pârâții M. E. și M. C.-D. să predea reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 204 m.p. delimitată prin punctele de contur 4-5-11-12-10-4 în anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâților Nicolaișin M. și D. pe aliniamentul 7-3, redat în anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâților M. E. și M. C.-D. pe aliniamentul 4-10-12-22-21-20-19-18, redat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâtei C. S. a lui V. pe aliniamentul 29-30-31-32-18 redat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A constituit un drept de servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamanților pe terenul proprietatea pârâților Nicolaișin M. și D., în suprafață de 57 m.p., delimitată prin punctele de contur A-2-3-B-A, redată în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A constituit un drept de servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamanților pe terenul proprietatea pârâților M. E. și M. C. D., în suprafață de 61 m.p., delimitată prin punctele de contur 2-D-C-4-3-2 în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V. M..

A obligat pârâții Nicolaișin M., Nicolaișin D., M. E., M. C.-D. și C. S. a lui V., în solidar, să plătească reclamanților suma de 6700 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1831/15.12.2011 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul formulat de pârâții M. E. și M. C. – D., sentința a fost casată în totalitate și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a arătat că probatoriul administrat în cauză nu a lămurit fără echivoc dacă terenul reclamanților este sau nu loc înfundat, dacă căile de acces existente sunt insuficiente sau prezintă inconveniente grave și de ce nu ar putea deveni practicabile cu cheltuieli rezonabile din partea proprietarului și care ar fi calea cea mai scurtă la drumul public și cea mai puțin împovărătoare pentru proprietarul fondului aservit în condițiile în care terenul reclamanților ar fi loc înfundat, iar stabilirea acestor împrejurări este esențială pentru soluționarea capătului de cerere privind instituirea servituții de trecere, omisiunea lămuririi acestor aspecte echivalând cu necercetarea fondului cauzei

S-a ordonat ca în rejudecare instanța de fond să dispună administrarea probei cu un supliment la raportul de expertiză topografică și cadastrală efectuată de expertul C. V.-M. sau, eventual a unei noi expertize de specialitate prin care să se stabilească dacă terenul reclamanților este sau nu loc înfundat, dacă căile de acces existente sunt insuficiente sau prezintă inconveniente grave și de ce nu ar putea deveni practicabile cu cheltuieli rezonabile din partea proprietarului și care ar fi calea cea mai scurtă la drumul public și cea mai puțin împovărătoare pentru proprietarul fondului aservit în condițiile în care terenul reclamanților ar fi loc înfundat, precum și dacă calea de acces pretinsă de reclamanți este ocupată sau nu de construcții, împrejmuiri sau plantații, după cum susțin pârâții în cererea de recurs și care sunt acestea,

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 31.01.2012.

Prin sentința civilă nr. 3815 din data de 22 octombrie 2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea față de pârâta C. S. a lui P..

A admis acțiunea civilă pentru revendicare, stabilire linie hotar și servitute de trecere formulată de reclamanții V. G., V. A., N. D. și Viusencu P., pârâți fiind Nicolaișin M., Nicolaișin D., M. E., M. C.-D. și C. S. a lui V., și în consecință:

A obligat pârâții Nicolaișin M. și Nicolaișin D. să predea reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 145 m.p., delimitată prin punctele de contur 3-4-5-6-7-3 în anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâților M. E. și M. C.-D. pe aliniamentul 4-10-12-22-21-20-19-18, redat în anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M. .

A stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâtei C. S. a lui V. pe aliniamentul 29-30-31-32-18 redat în anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M..

A constituit un drept de servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamanților pe terenul proprietatea pârâților Nicolaișin M. și D., în suprafață de 57 m.p., delimitată prin punctele de contur A-2-3-B-A, redată în anexa nr.2 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V.-M. .

A constituit un drept de servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamanților pe terenul proprietatea pârâților M. E. și M. C. D., în suprafață de 61 m.p., delimitată prin punctele de contur 2-D-C-4-3-2 în anexa nr.2 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V. M. .

A obligat pârâții Nicolaișin M., Nicolaișin D., M. E., M. C.- D. și C. S. a lui V., în solidar, să plătească reclamanților suma de 8400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță din motivarea deciziei Tribunalului Suceava a reținut că primul motiv invocat de către pârâții recurenți M. E. și M. C. D. a fost neîntemeiat.

Acest motiv s-a referit la capătul de cerere având ca obiect revendicare.

Deși hotărârea a fost casată în totalitate, motivul de recurs privind revendicarea fiind considerat neîntemeiat, a rezultat că soluția primei instanțe privind acest aspect nu a mai putut face obiectul rejudecării.

În această situație instanța a reținut motivarea primei instanțe referitor la capătul de cerere având ca obiect revendicare, și anume:

Reclamanții V. G., V. A., N. D. și Viusencu P. sunt proprietarii suprafeței de 15.200 mp teren arabil situată în intravilanul satului Gropeni, . . mp la locul ,,G.”, înscrisă în titlul de proprietate nr.1018/1996 eliberat autorului vânzătoarei Viusencu D. (soția supraviețuitoare), defunctul Viusencu I. (fratele reclamantului Viusencu G.) așa cum s-a constatat prin sentința civilă nr.1714/27.05.2002 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă.

Pentru C. P., în prezent decedat, a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 641 mp teren curți-construcții, situată în intravilanul satului Gropeni, conform titlului de proprietate nr.1306/1997, apoi a dobândit, prin succesiune, proprietatea unui teren de 910 mp, situat tot în intravilanul aceleiași localități, inclus în lotul atribuit în urma sistării stării de indiviziune după defunctul C. V., prin sentința civilă nr.2505/8.04.1994 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, bunuri imobile pentru care a fost strămutat dreptul de proprietate, sub rezerva uzufructului viager, pârâților M. E. și C. D., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2746/4.10.2004, de către soția supraviețuitoare, pârâta C. S. al lui P..

Pârâții Nicolaișin M. și Nicolaișin D., prin cumpărare, în devălmășie, au dobândit dreptul de proprietate pentru 3/8 p.i. – 187,5 mp - din p.v. 35/1 cu casă și anexe, în suprafață totală de 500 mp, înscrisă în C.F. nr.305 Gropeni, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.444/26.02.1973 de Notariatul de stat Local Rădăuți, încheiat cu Viusencu I., construcțiile noi – casă cu anexe - fiind edificate în baza autorizațiilor de construire nr.9/1973 și 7/1981, fără a i se elibera titlul de proprietate, în procedura prevăzută de Legea Nr.18/1991, asupra terenului ocupat și aferent construcțiilor, însă dreptul de proprietate asupra diferenței de teren de la 187,5 mp până la 500 mp, de vreme ce au edificat o nouă construcție cu destinație de locuință, pe acest teren, cu anexe, care putea fi și atribuită în acest scop în baza Statutului Cooperativei Agricole de Producție din anul 1966, a fost recunoscut de drept de la lege - art.24 din Legea nr.18/1991 - nefiind condiționat de urmarea procedurii Legii fondului funciar, titlul de proprietate având doar caracter recognitiv, doveditor.

Din raportul de expertiză întocmit de expertul C. V.-M., a rezultat următoarele:

- terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru Viusencu I., 16.100 mp arabil intravilan, este identic cu parcelele funciare 210/1 și 211, care figurează în evidențele cadastrale cu suprafețele de 14.417 mp (p.f. 210/1), respectiv 777 mp (p.f. 211), totalizând astfel 15.194 mp, suprafața reală pentru care se justifică dreptul de proprietate;

- la locul în litigiu, suprafața reală cu care Viusencu I. a fost pus în posesie de comisia locală de fond funciar, în procedura de reconstituire, raportat la vecinătățile înscrise în titlul de proprietate nr.1018/1996, este de 13.888 mp, pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 7-6-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-18-19-20-21-22-12-10-4-3-7 redat în anexa nr.1;

- din suprafața parcelei funciare 210/1 s-a constituit dreptul de proprietate pentru 641 mp în favoarea lui C. P., teren înscris în titlul de proprietate nr.1306/1997, în procedura Legii nr.18/1991 efectuându-se o dublă stabilire a dreptului de proprietate în limita acestei suprafețe, iar titlul emis autorului pârâtei C. Sivia a lui P. este preferabil celui întocmit pentru autoarea reclamanților, față de dispozițiile art. 24 din Legea nr.18/1991, fostul proprietar fiind îndreptățit să primească terenul pe un alt amplasament decât cel pe care l-a avut în proprietate anterior preluării în patrimoniul C.A.P. – ului și care la data adoptării legii era afectat de case cu anexe gospodărești executate pe loturi atribuite de adunarea generală a cooperatorilor pentru construcția de locuințe;

- reclamanții au în posesie suprafața real măsurată de 13.539 mp pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 6-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-18-19-20-21-22-12-11-5-6 redat în anexa nr.1;

- pârâții Nicolaișin M. și Nicolaișin D. au în posesie suprafața de 645 mp teren, pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-1, redat în anexa nr.1, din care 500 mp curți-construcții identică cu p.v. 35/1 din C.F. 305 Gropeni, din terenul reclamanților, fără titlu, ocupând 145 mp, pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 3-4-5-6-7-3, redat în anexa nr.1, căci, chiar în măsura în care suprafața pentru care scriptic s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului reclamanților, de 16.100 mp, sau 15.194 mp, atât cât totalizează parcelele funciare 210/1 și 211, pentru suprafața de 187,5 mp au dobândit dreptul de proprietate prin convenție valabil încheiată în anul 1973, iar pentru diferența de 312,5 mp dreptul de proprietate, așa cum s-a arătat mai sus, este recunoscut de lege, chiar și în condițiile în care nu s-a emis un titlu de proprietate;

- pârâții M. E. și C. D. au în posesie suprafața de 1755 mp, pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 2-3-4-5-1-12-22-21-20-19-18-17-16-15-14-13-9-8-2, redat în anexa nr.1, posesie legitimă în limita suprafeței de 1551 mp (641 + 910), cu număr cadastral 2644 din C.F. 1943 Bălcăuți, în baza contractului încheiat cu C. S. a lui P., din terenul proprietatea reclamanților, predat efectiv în posesie beneficiarului actului de reconstituire, ocupând 204 mp, fără titlu, pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 4-5-11-12-10-4, redat în anexa nr.1;

- pârâta C. S. a lui V. are în posesie suprafața de 2800 mp teren, identică cu p.f. 210/2 din C.F. 373 Gropeni, distinct de proprietatea reclamanților, dreptul de proprietate asupra acestui teren fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2316/12.12.1996 de notar Sehlanec A., încheiat cu S. V., căruia i-a fost emis titlul de proprietate nr.213/1993;

- linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâților Nicolaișin M. și D. se află pe aliniamentul 7-3 redat în anexa nr.1;

- linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâților M. E. și M. C.-D. se află pe aliniamentul 4-10-12-22-21-20-19-18, redat în anexa nr.1;

- linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâtei C. S. a lui V. se află pe aliniamentul 29-30-31-32-18 redat în anexa nr.1;

Cu privire la stabilirea unei servituți de trecere s-a reținut de către expertul C. V. M. care a efectuat prima expertiză că terenul reclamanților, așa cum a rezultat în mod evident din planul de încadrare în zonă - anexa nr.3 –, este un loc înfundat, fără acces la drumul public, căci drumul de exploatare indicat de expert, ce impune ocolirea mai multor proprietăți, pe o distanță foarte mare, este impropriu, nu poate fi practicat în mod uzual, ori calea de acces pe care a propus-o expertul ocupă o suprafață de 57 mp din terenul pârâților Nicolaișin M. și D., respectiv 61 mp din terenul pârâților M. E. și C.-D. - anexa nr.2 – fără a fi afectate construcțiile acestor pârâți și funcționalitatea gospodăriilor lor, terenul curți-construcții, atât în cazul pârâților M. E. și C.-D., cât și în cazul pârâților Nicolaișin M. și D., a reprezentat, anterior cooperativizării, proprietatea autorilor reclamanților, având front la stradă pe toată lungimea, proprietatea reclamanților este reprezentată de o suprafață mare de teren, care este proprie și edificării de case, fiind inechitabil să li se ceară reclamanților să ajungă la drumul public prin ocolirea mai multor proprietăți, pe o distanță foarte mare, pe un drum de pământ, destinat doar exploatării terenurilor agricole.

În cuprinsul raportului de expertiză întocmit ulterior de către expert T. M. C. s-au reținut cu privire la stabilirea unei servituți de trecere următoarele:

Deoarece reclamanții nu au acces la nici un drum public, terenul deținut de aceștia constituie un loc înfundat, în accepțiunea legii specifice .

Totuși reclamanții se învecinează în acte și au fost puși în posesie până la drumul comunal de la nord (pentru aceasta, a cerut relații la Primăria . a rezultat că nu există în zona terenului în litigiu alt drum aflat în inventarul domeniului public decât cel comunal de la nord).

Deoarece terenul reclamanților este loc înfundat s-a căutat cel mai scurt și neîmpovărător acces spre drumul public.

Unica variantă de acces a fost cea prezentată în Anexa 6.

Suplimentar a arătat că trebuie avute în vedere aspectul că acest acces a fost prevăzut și anterior de Consiliul Local Bălcăuți dar nu a fost respectat de pârâți (deși la un anumit moment ei au semnat acordul de a permite accesul), însă accesul reclamanților la unicul drum public din apropierea parcelei nu se suprapune peste conceptul de loc înfundat cât timp reclamanții nu revendică acces pe teren străin ci pe propriul teren înscris în titlul lor de proprietate, nr. 1018 /12.02.1996.

Astfel a considerat că se află în fața și a unei revendicări, nu doar în cea a creării unei servituți (fiind în intravilan, unde terenurile se retrocedează pe vechiul amplasament).

O parte a drumului de acces proprietatea reclamanților este deținută de pârâții Nicolaișin M. și D. fără acte, așa cum a demonstrat mai sus.

Cealaltă parte a drumului de acces este deținută fără documente clare de cumpărătorii (în timpul procesului) M. E. și C. - D. (de la C. S. a lui P.).

Conform PUG Bălcăuți și a măsurătorilor, accesul până la drumul comunal de la nord este la distanța de 31 m.

Cel mai apropiat alt drum public se află la est de . de 324m.

Pentru a se ajunge la acesta se traversează mai multe proprietăți.

Din cauza pantei accentuate acest drum de servitute ar necesita cheltuieli foarte mari de modernizare (bineînțeles cu acordul proprietarilor.

Unii dintre proprietari plantează culturi agricole pe această porțiune.

Acesta nu este practicat în mod sistematic de alți proprietari ci doar sezonier, pietonal. cu mijloace de transport agricole și hipo.

Urmărind situația din zonă se mai distinge drumul la sud, la 520m - linie aeriană.

Pentru a ajunge la el este nevoie de obținerea unei servituți de la foarte mulți vecini de la sud, deoarece nu se află până în prezent nici o cărare pietonală măcar de la terenul reclamanților până acolo.

De la punctul imaginar de intersecție s-ar mai parcurge în pantă încă 350 m până la porțiunea de intravilan a terenului reclamanților .

S- a mai arătat de către expert că pe această singură cale de acces se află:

- gardul despărțitor dintre pârâții Nicolaișin și M.,

porțiuni de gardurile de la drum și din spate, de protecție,

closetul provizoriu, din scânduri, al pârâților Nicolaișin M. și D.,

un pom fructifer din grădina deținută actual de pârâții M. E. și C., dar care nu poate fi asimilat noțiunii de plantație și

- un puț forat de soțul (decedat) al pârâtei Chemiciuc S. a lui P. în anul) 1996 .

A mai arătat expertul ce a efectuat această ultimă expertiză că pârâții dețin, cu sau fără întabulare, teren proprietatea reclamanților, chiar și identificându-se parcelele de teren ce ar trebui eliberate fără a fi afectate construcțiile și pentru a se crea o cale de acces.

Conform art. 616 C.civ. proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosința fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce.

Loc înfundat este cel ce nu are nici o ieșire la calea publică sau are o ieșire cu incoveniente grave ori periculoase.

Față de cele arătate în ambele raporturi de expertiză a fost evident că singura cale de acces a reclamanților către drumul public este cel propus de către expert, celelalte două posibilități pe care reclamanții le au, și anume:

Cel mai apropiat alt drum public se află la est de . de 324m.

Pentru a se ajunge la acesta se traversează mai multe proprietăți.

Din cauza pantei accentuate acest drum de servitute ar necesita cheltuieli foarte mari de modernizare (bineînțeles cu acordul proprietarilor.

Unii dintre proprietari plantează culturi agricole pe această porțiune.

Acesta nu este practicat în mod sistematic de alți proprietari ci doar sezonier, pietonal. cu mijloace de transport agricole și hipo.

Urmărind situația din zonă se mai distinge drumul la sud, la 520m - linie aeriană.

De la punctul imaginar de intersecție s-ar mai parcurge în pantă încă 350 m până la porțiunea de intravilan a terenului reclamanților .

Or, aceste ultime variante au prezentat atât inconveniente grave pentru reclamanți (expertul arătând că reclamanții ar trebui să parcurgă prin comună și prin câmp (sezonier) distanța de peste_ m pe perima variantă sau de peste 3000 m. în a doua variantă peste mai multe proprietăți, este aproape imposibil să devină practicabil un astfel de drum (sau dacă s-ar întâmpla, această cheltuială ar fi foarte ridicată ) .

Pe de altă parte a mai trebuit a fi reținut că în ambele expertize s-a arătat că terenul pe care s-a propus constituirea căii de acces a reprezentat anterior cooperativizării proprietatea autorilor reclamanților, iar soluțiile propuse în ambele expertize nu au ca și consecință afectarea construcțiilor pârâților M. E. și C. D..

S-a observat că ambii experți au propus aceeași cale de acces (cu unele diferențe rezultate ca urmare a identificării parcelelor ocupate de către pârâți din terenul proprietatea reclamanților).

Cum însă, anterior reținându-se că motivul de recurs privind revendicarea a fost respins ca neîntemeiat de către Tribunalul Suceava, a rezultat că amplasamentul căii de acces și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților se va efectua conform celor arătate în primul raport de expertiză întocmit de către expertul C. V. M..

Conform art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 8400 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinței au declarat recurs reclamanții și pârâta C. S. a V..

Prin recursul lor, reclamanții au arătat următoarele:

1. Un prim motiv de recurs este acela că instanța de fond a admis acordarea unei servituți de trecere de la terenul proprietatea lor până la calea publică, în condițiile în care raportul de expertiză efectuat în al doilea ciclu procesual de expertul topo-cadastral T. a reliefat faptul că suprafața pentru care instanța a acordat servitutea este proprietatea reclamanților și anterior a fost proprietatea autorului vânzătorilor de la care au dobândit-o prin hotărâre judecătorească. Sub pretextul că decizia de casare cu trimitere spre rejudecare a vizat doar servitutea de trecere, deși sentința din primul civlu procesual a fost casată în totalitate, instanța nu a mai analizat raportul de expertiză din al doilea ciclu procesual și cu privire la capătul de cerere privind revendicarea.

Deși raportul de expertiză efectuat de expertul T. a identificat clar că pârâții Nicolaișin dețin teren proprietatea lor în suprafață de 158 mp. evidențiată în anexa 3 la raportul de expertiză prin punctele BCTSMA, instanța nu a avut în vedere această identificare topo-cadastrală care corespunde cu înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate de la dosarul cauzei (inclusiv extrase CF) și a menținut identificarea părtinitoare și neconformă cu situația de fapt, efectuată de expertul C. V. în primul ciclu procesual.

Pentru această suprafață nu se punea problema acordării unei servituti de trecere deoarece pârâții au ocupat abuziv și nelegal această suprafață ce se regăsește înscrisă în TP nr. 1018/1996, titlu în care este înscrisă suprafața pe care au dobândit-o prin cumpărare.

În ce-i privește pe pârâții C. S. a P., M. E. și M. C., expertul judiciar T. a evidențiat faptul că și aceștia dețin abuziv teren proprietatea reclamanților tot într-o configurație diferită de cea stabilită de expertul C. V..

Mai mult, în ce-i privește pe acești pârâți, au solicitat instanței a lua act că pentru suprafața de teren evidențiată în anexa 6 la raportul de expertiză efectuat de expert T. ca fiind poligonul CDHG, de 61 mp, obiectul acțiunii l-a constituit revendicare prin comparare de titluri, întrucât această suprafață se regăsește atât pe titlul proprietarului tabular (TP 1018/1996) de la care au dobândit prin cumpărare terenul, cât și pe titlul pârâților (TP 1306/1997 emis autorului C. P.) - această suprafață regăsindu-se pe ambele titluri de proprietate, astfel că se impunea ca revendicarea să se facă prin comparare de titluri.

Instanța ar fi trebuit să compare sentința civilă nr. 1714/2002 a Judecătoriei Rădăuți care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, vânzare prin care li s-a transmis dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață intravilană regăsită în teren, înscrisă în TP nr. 1018/1996 emis vânzătorului Viusencu I., descendentul proprietarului tabular și TP nr. 1306/1997 emis lui C. P. - autorul pârâților, prin constituirea abuzivă, pentru o suprafață mult mai mare decât cea atribuită de CAP pentru construcția locuinței. Suprafața efectiv atribuită de CAP lui C. P. a fost de 250 mp., acesta, nelegal a ocupat cu curtea și construcțiile o suprafață de 422 mp., iar Comisia Locală Bălcăuți a propus constituirea pentru o suprafață de 966 mp., care nici nu exista în realitate, titlul emițându-se pentru suprafața de 641 mp.

2. Instanța, pe motiv că speța trebuie soluționată doar în limitele casării, respectiv doar privitor la acordarea servituții de trecere, nu a avut în vedere în ce privește revendicarea, nici măcar ca și comparație expertiza topo cadastrală efectuată de în al doilea ciclu procesual de expertul judiciar T. M., ținând cont la pronunțarea hotărârii exclusiv de expertiza efectuată de expertul C. V., deși aceasta din urmă a fost contrazisă de întreg probatoriul administrat.

3. Un al treilea motiv de recurs este acela că deși prin sentința civilă nr. 1714/2002 a Judecătoriei Rădăuți au cumpărat suprafața de 1,52 ha teren, care a fost efectiv măsurată la acea dată, la acest moment, mai dețin 1,34 ha.

Prin sentința atacată s-a dispus doar asupra a două suprafețe foarte mici pe care pârâții le dețin abuziv.

Însă, așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat de expertul T. M., pârâta C. S. a P., deține abuziv din terenul proprietatea lor o suprafață mult mai mare, evidențiată în anexa cinci a raportului de expertiză, iar instanța nu a dispus în nici un fel asupra acestei suprafețe.

4. Al patrulea motiv este că sunt proprietarii a 1,52 ha teren, conform sentinței civile 1714/2002 dar măsurătorile efectuate de expertul C. V. în primul ciclu procesual a găsit lipsă. Mai sunt 1,34 ha la fața locului. Dar nu s-au căutat unde sunt. Au arătat de fiecare dată că al treilea pârât C. S. a V. se învecinează la est cu terenul lor. La rândul ei se învecinează cu pârâta C. S. a P. care are o altă parcelă. Profitând că sunt cumnate s-au înțeles, când lucrau pământul, tăind din terenul reclamanților și mutând hotarele între ele, astfel . și alipind plusul la a doua parcelă a pârâtei Chirniciuc S. a P.. Cu toate că au făcut vorbire de acest lucru în dosar, . a lui C. S. a P. nu a fost măsurată niciodată. Și în al doilea ciclu procesual de expertiză nu s-a măsurat terenul în întregime.

Au solicitat să se măsoare terenul în întregime și chiar . a P..

Pentru motivele invocate, au solicitat admiterea recursului.

În drept, au invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 304/1 din vechiul Cod de procedură civilă.

Prin recursul său, pârâta C. S. a V. a arătat următoarele:

Prin hotărârea criticată a fost admisă acțiunea în contra sa numai în ceea ce privește capătul de cerere care viza stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea sa și cel aflat in proprietatea reclamanților. Capătul de cerere care viza revendicarea a fost respins.

În aceste condiții obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, in solidar cu ceilalți pârâți a fost nelegală. Practic, prin aplicarea disp. art. 584 cod civil ea trebuia sa suporte numai jumătate din cheltuiala făcută de reclamanți cu ocazia rezolvării capătului de cerere privind grănițuirea și nu toată cheltuiala procesului, culpa procesuală aparținând evident celorlalți pârâți.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței atacate și exonerarea sa de la plata sumei de 8400 lei la care a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată..

În drept, a invocat, disp. art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Pârâtul Nicolaișin Mihasi, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prezent la dezbateri a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamanți, iar cu privire la recursul formulat de către pârâtă, a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestuia.

Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul reclamanților, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 304¹ din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:

Corect s-a raportat prima instanță la limitele deciziei de casare, decizia civilă nr. 1831/15.12.2011, a Tribunalului Suceava.

Cu toate că prin această decizie s-a casat în totalitate sentința civilă nr. 4465/2010, a Judecătoriei Rădăuți, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, trebuie să ne raportăm la considerentele acesteia și deci, la statuările intrate în autoritate de lucru judecat.

A obligat pârâții Nicolaișin M., Nicolaișin D., M. E., M. C.-D. și C. S. a lui V., în solidar, să plătească reclamanților suma de 6700 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs doar pârâții M. E. și M. C.-D..

Reclamanții nu au atacat această sentință, fiind practic mulțumiți de soluția pronunțată, inclusiv în privința capătului de cerere având ca obiect revendicare, privitor la care s-au omologat concluziile raportului de expertiză întocmit de expert C. V. – M..

Dacă au fost nemulțumiți de această expertiză, respectiv de soluția pronunțată în baza acesteia, reclamanții trebuiau să formuleze recurs.

Nu au procedat astfel, singurii recurenți fiind pârâții M..

Prin decizia de casare arătată mai sus s-au înlăturat criticile recurenților M., în ceea ce privește revendicarea, doar în privința servituții de trecere fiind reținută necercetarea fondului cauzei, care a impus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Deci recurenții - reclamanți nu pot repune în discuție capătul de cerere de revendicare, întrucât nu au formulat recurs în primul ciclu procesual. A primi criticile acestora, cu privire la revendicare, ar însemna încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, în privința pârâților M., singurii care au atacat sentința din primul ciclu procesual, iar aceștia sunt pârâți inclusiv în revendicare.

Nu se pot primi criticile recurenților-reclamanți în privința revendicării, pentru că aceasta a fost tranșată irevocabil prin decizia de casare anterioară, doar cererea pentru servitute de trecere fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, care trebuie să se conformeze dezlegărilor de drept și indicațiilor instanței de recurs.

Rezultă că prima instanță nu putea lua în calcul expertiza T., în ceea ce privește revendicarea. Pentru aceleași motive, prezenta instanță de recurs nu poate reține expertiza T..

Mai arată reclamanții-recurenți că nu trebuia acordată servitutea de trecere pentru că pârâții au ocupat abuziv și nelegal terenul lor. Acest aspect poate fi relevant la revendicare, nu însă la stabilirea servituții de trecere.

Față de aceste aspecte de ordin procedural, nu pot fi reținute criticile aduse pe fond (se invocă alte suprafețe deținute de pârâți din terenul reclamanților, se invocă incorectitudinea expertizei C., se solicită compararea titlurilor părților și se justifică preferabilitatea dreptului lor de proprietate, etc.)

Se critică expertiza C., invocându-se expertiza T., însă aceste critici trebuiau formulate față de sentința inițială care a omologat expertiza C., însă reclamanții au fost mulțumiți de aceasta, neformulând recurs.

Reclamanții-recurenți mai arată că dețin mai puțin teren, 1,34 ha, decât au cumpărat, 1,52 ha, conform sentinței civile nr. 1714/2012, a Judecătoriei Rădăuți.

Aceste critici trebuiau îndreptate împotriva sentinței inițiale, însă reclamanții nu au formulat recurs împotriva acesteia.

Recurenții insistă asupra expertizei T., care nu poate fi reținută, față de limitele procedurale arătate, pe larg, mai sus.

Și în motivul nr. 4 de recurs se insistă asupra criticilor aduse expertizei C., arătându-se că le lipsește teren, că măsurătorile sunt incorecte, inclusiv în a doua expertiză.

S-a arătat deja, pe larg, că nu pot fi reținute aceste critici.

În consecință, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acest recurs, ca nefondat.

În ceea ce privește recursul pârâtei C. S. a V., ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, se rețin următoarele:

Referitor la excepția tardivității: sentința a fost comunicată acesteia la 25 noiembrie 2013 (f. 170, judecătorie), iar prezentul recurs a fost depus la poștă la 9 decembrie 2013, conform plicului (f. 7, recurs), deci înăuntrul termenului legal de 15 zile.

Astfel, se va respinge excepția tardivității.

Pe fond, se reține că față de aceasta s-a admis doar acțiunea în grănițuire, care s-a formulat în contradictoriu și cu alți pârâți. Celelalte capete de cerere (revendicare și drept de servitute de trecere) nu o privesc.

Cu toate acestea a fost obligată, în solidar, cu toți ceilalți pârâți, la plata sumei de 8400 lei, cheltuieli de judecată.

Conform art. 274 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Această pârâtă a căzut în pretenții doar parțial, astfel că se justifică reducerea cheltuielilor de judecată în privința acesteia, de la 8400 lei la 933 lei, proporțional cu măsura admiterii acțiunii față de aceasta, văzând și prev. art. 584 din vechiul Cod civil, care reglementează suportarea în mod egal a cheltuielilor ce privesc grănițuirea propriu-zisă.

Revendicarea s-a respins față de altă pârâtă C. S. a P..

În consecință, în baza art. 312 al. 1, 2, 3 din vechiul Cod de procedură civilă, se va admite recursul pârâtei, va modifica, în parte sentința civilă, în sensul că va obliga pârâta C. S. a V. să plătească reclamanților 933 lei (în loc de 8400 lei), cheltuieli de judecată.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile, care nu sunt contrare prezentei.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge recursul reclamanților V. G., V. A., domiciliați în ., ., N. D., domiciliată în ., jud. Suceava, V. P., domiciliat în Rădăuți, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3815 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Nicolaișin M., Nicolaișin D., C. S. a P., domiciliați în ., jud. Suceava, M. E. și M. C. D., domiciliați în ., ., ca nefondat.

Respinge excepția tardivității recursului formulat de pârâtă.

Admite recursul pârâtei C. S. a V., domiciliată în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3815 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Nicolaișin M., Nicolaișin D., C. S. a P., M. E. și M. C. D..

Modifică, în parte sentința civilă, în sensul că:

Obligă pârâta C. S. a V. să plătească reclamanților 933 lei (în loc de 8400 lei), cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile, care nu sunt contrare prezentei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. I. M. V. O. D. L. A.

Grefier,

S. A.-M.

Red. A.I.M.

Judecător fond V. C.

Tehnored. S.A.M.

2 ex./7.04.2014

← Fond funciar. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 983/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 781/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 781/2014. Tribunalul SUCEAVA