Pretenţii. Decizia nr. 66/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 5401/314/2012
DOSAR NR._ PRETENȚII
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 66
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14 IANUARIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE M. T.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții P. E. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 128 din 11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții T. A., S. V., M. R., S. I. și I. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. O. A., pentru reclamanții recurenți și av. C. B. pentru pârâta intimată T. A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Apărătoarea reclamanților-recurenți depune la dosar chitanța nr._/30.12.2013 prin care face dovada achitării taxei de timbru de 236 lei (aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată), două copii procese verbale încheiate la 28.12.2006 și 10.03.2008 și chitanța nr. 4/14.01.2014 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 300 lei.
Apărătoarea pârâtei intimate depune la dosar două copii adrese, respectiv: nr. 886/17.02.2005 și 4442/17.10.2006 și chitanța nr. 53/2013 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 800 lei.
Apărătoarele părților, întrebate fiind, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f.3-5 dosar), desființarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii, cu obligarea pârâților la plata daunelor, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Apărătoarea pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, aceasta fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 03.06.2010 sub nr._, reclamanții P. E. și P. C. au solicitat obligarea pârâților T. A., S. V., M. R., S. I. și I. A. la plata în solidar a sumei de 6000 lei reprezentând contravaloarea recoltei nerealizate pe perioada 16.12.2007 – 16.12.2009 de pe suprafața de 0,65 ha teren situat în ., în tarlaua „lan de jos”, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că, potrivit sentinței civile nr.4011/2004 a Judecătoriei Suceava s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0, 65 ha teren situat în extravilanul satului Lisaura, ., în tarlaua „lan de jos”. Solicitând comisiei comunale punerea efectivă în posesie în vederea eliberării titlului de proprietate, au fost puși în posesie la data de 28.12.2006, dar nu s-a întocmit documentația necesară eliberării titlului de proprietate întrucât pârâții susțineau că terenul le aparține, ba mai mult, în cadrul acțiunii formulate la data de 24.10.2006 în dosarul nr._/314/2006 al Judecătoriei Suceava având ca obiect obligarea comisiei la punerea în posesie și la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate, pârâții au formulat cerere de intervenție, pretinzând că terenul le aparține.
Dosarul a fost soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.1449/25.03.2009, fiind respinsă cererea de intervenție a pârâților, la data de 16.12.2009 fiind eliberat titlul de proprietate nr.1747, intrând în posesia terenului și având posibilitatea să-l folosească.
În perioada 16.12.2007 – 16.12.2009 nu au putut folosi acest teren întrucât nimeni din . lucreze acest teren întrucât pârâții susțineau că le aparține, neputând fi arendat din aceleași motive. Mai mult decât atât și amânarea judecării cauzei din dosarul nr._/314/2006 al Judecătoriei Suceava s-a datorat cererii de intervenție a pârâților așa încât este dată culpa acestora pentru faptul că deși au fost puși în posesie cu acest teren, imediat după promovarea acțiunii în dosarul nr._/314/2006, respectiv la 28.12.2006 nu au putut folosi acest teren și nici nu l-au putut revendica întrucât nu s-a putut elibera titlul de proprietate.
Au mai arătat reclamanții că aprecierea cuantumului daunelor pretinse s-a făcut în raport de recoltele ce se pot realiza de pe suprafața de 0, 65 ha teren în litigiu, după deducerea cheltuielilor necesare obținerii recoltei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 Cod civil.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, au arătat în esență că terenul pentru care s-a eliberat reclamanților procesul verbal de punere în posesie a aparținut autoarei P. M., fiind înscrisă și în cartea funciară. În condițiile în care dovada dreptului de proprietate se face începând din 16.12.2009 nu poate fi atrasă răspunderea materială întrucât nimic nu a împiedicat comisia locală să elibereze titlul de proprietate ce ulterior putea fi atacat. Câtă vreme părțile s-au aflat în procedura specială prevăzută de legea nr.18/1991 și s-au adresat instanțelor judecătorești pentru a stabili dreptul de proprietate nu poate fi reținută sub nici o formă reaua credință.
Prin sentința civilă nr. 4218 din 01.10.2010 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții P. E. și P. C., în contradictoriu cu pârâții T. A., S. V., M. R., S. I. și I. A., iar împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții P. E. și P. C..
Tribunalul Suceava prin decizia nr. 24 pronunțată de Secția Civilă la data de 10.01.2012 a admis recursul declarați de către reclamanții P. E. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 4218 pronunțată la data de 1 octombrie 2010 de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , a casat sentința civilă nr. 4208/2010 a Judecătoriei Suceava și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Suceava.
Judecătoria Suceava a fost investită cu rejudecarea cauzei la data de 10 iulie 2012, dosarul fiind reînregistrat sub nr. 5401 /314/2012.
Instanța de fond a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul Iațcu I. declarația acestuia aflându-se la fila 30 dosar, fiind respinsă proba cu expertiză agricolă ca nefiind utilă soluționării cauzei.
La termenul din 11.01.2013, instanța de fond a decăzut părțile din proba cu martori.
Prin sentința civilă nr. 128/11.01.2013, Judecătoria Suceava a respins, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanții P. E. și P. C., în contradictoriu cu pârâții T. A., S. V., M. R., S. I. și I. A., obligând reclamanții la plata în favoarea pârâtei T. A. a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4218 din 01.10.2010 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) s-a respins acțiunea reclamanților având ca obiect „pretenții” ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut faptul că pentru perioada pentru care reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a terenului în suprafață de 0,65 ha, aceștia nu aveau reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren. A mai reținut instanța în prim ciclu procesual faptul că nici din prisma temeiului de drept invocat de către reclamanți – art. 998 cod civil – nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin decizia civilă nr. 24 din 10.01.2012 a Tribunalului Suceava s-a dispus casarea sentinței civile nr. 4218 din 01.10.2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare, stabilindu-se în sarcina instanței de rejudecare a se verifica dacă celelalte atribute ale dreptului de proprietate, respectiv usus și fructus, erau exercitate de către reclamanți, întrucât din punctul de vedere al prezentei cauze, nu interesează proprietatea reclamanților, ci faptul dacă aceștia exercitau sau nu, folosința terenului.
În rejudecare, instanța, având în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare, a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, reținând următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata lipsei de folosință pentru suprafața de 0,65 ha teren situat în ., în tarlaua „Lan de jos” pentru perioada 16.12.2007 – 16.12.2009.
Pe de o parte, din prisma reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestei suprafețe de teren, instanța de fond a reținut faptul că pentru această suprafață, în perioada indicată, reclamanții nu dețineau titlu de proprietate, dreptul de proprietate al acestora fiindu-le reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1747/16.12.2009.
Așadar, din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut faptul că reconstituirea proprietății are efect numai pentru viitor și nu pentru trecut, neputându-se considera că reconstituirea dreptului de proprietate asigură beneficiarului recunoașterea retroactivă a dreptului său și care să aibă ca efect inclusiv recunoașterea dreptului de a pretinde, pentru perioada anterioară emiterii titlului de proprietate, despăgubiri în contra unor persoane fizice ce ar fi folosit fără drept terenul ce a făcut obiectul reconstituirii.
Dincolo de acest aspect, având în vedere decizia de casare, instanța de fond a reținut faptul că, din probele administrate în cauză, atât în prim ciclu procesual, cât și ca urmare a rejudecării cauzei, la data de 28.12.2006 a fost emis procesul verbal de punere în posesie.
Însă, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1340/2007 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) și din declarația martorului audiat în cauză, reclamanții nu au stăpânit niciodată terenul înainte de emiterea titlului de proprietate.
Că este așa, o demonstrează chiar cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți, soluționată prin s.c. nr. 1340/2007 și declarația martorului Iatcu I. (f. 30 ds.fd.) din care rezultă faptul că terenul a stat pârloagă, nefiind lucrat nici de către reclamanți, dar nici de către pârâți.
Având în vedere faptul că, pe de o parte reclamanții nu au avut nici posesia și nici proprietatea terenului de 0,65 ha, înaintea emiterii titlului de proprietate, iar pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâților, neexistând o faptă cu caracter ilicit a pârâților care să antreneze răspunderea civilă a acestora, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată, instanța de fond a obligat reclamanții la plata în favoarea pârâtei T. A. a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile mai sus-menționată, au formulat recurs reclamanții P. E. și P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au arătat că instanța nu a ținut cont de recomandările din hotărârea de casare, făcându-se, greșit, o nouă analiză a dreptului de proprietate și reținându-se că în lipsa titlului nu sunt îndreptățiți la despăgubiri.
De asemenea, au criticat eludarea faptului că după punerea lor în posesie în data de 16.12.2007, fără drept, pârâții au ocupat terenul în litigiu, nepromițându-le să se folosească de prerogativele dreptului lor de proprietate.
Deși legal citată, pârâta intimată T. A. nu a depus la dosar întâmpinare, însă a împuternicit un apărător, respectiv av. C. B., care, prezentându-se în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este nefondat.
Este real că reclamanții nu s-au prevalat de calitatea de proprietar asupra terenului pentru a pretinde despăgubiri de la pârâți pentru lipsa de folosință a terenului pe care au fost puși în posesie.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul a fost lăsat în pârloagă după punerea în posesie a reclamanților, 28.12.2006, astfel că nu există o deposedare sau o intrare și folosire abuzivă a acestuia din partea pârâților, care să-i fi împiedicat pe reclamanți să se folosească de .> Martorul Iațcu I. (f.30 ds.fd.), vecin cu terenul, a menționat că această parcelă este nelucrată de 6-8 ani, iar din apărările pârâților rezultă că natura juridică a acestuia nu a fost pe deplin clarificată, ei invocând un drept propriu al autoarei lor pentru suprafața în litigiu.
Nefind dovedit faptul că pârâții io-ar fi împiedicat pe reclamanți să-și exercite posesia suprafeței pentru care s-a încheiat procesul-verbal din data de 28.12.2006 și să culeagă fructele, în mod corect, prima instanță a respins acțiunea.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții P. E., domiciliată în București, ., ., . și P. C., cu domiciliul ales la Cabinet A. O. A. din Suceava, .. 29, ., ., împotriva sentinței civile nr. 128 din 11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții T. A., S. V., M. R., toți domiciliați în ., S. I., domiciliat în mun. Suceava, ., ., . și I. A., domiciliată în ., jud. Suceava.
Obligă reclamanții recurenți P. E. și P. C. să plătească intimatei T. A. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. D. D. I. C. D.
RED. T.M.
RED. C. B.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. – 29.04.2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 59/2014.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 134/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
