Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1621/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1621/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 6150/285/2010*

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._ REVENDICARE

DECIZIA NR. 1621

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25 NOIEMBRIE 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE D. D.

JUDECĂTOR C. M.

JUDECĂTOR M. T.

GREFIER C. D. I.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții U. G. și U. M. D. împotriva sentinței civile nr. 1697/21.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), pârâtă intimată fiind S. C. "RODICOOP" VICOVU DE SUS.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 11.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 18.11.2014 și apo, din aceleași motive, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 25.11.2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 30 martie 2009, reclamanții U. G. și U. M. D. au chemat în judecată pe pârâta S. C. Rodicoop Vicovu de sus, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând în suprafața de 447 mp. teren situat în intravilanul orașului Vicovu de sus, jud. Suceava, identică cu ./2 din C.F. nr.9766, să constate că au dobândit prin accesiune imobiliară imobilul compus din două camere, să dispună evacuarea pârâtei, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 447 mp. teren situat în intravilanul orașului Vicovu de Sus, jud. Suceava, identică cu ./2 din C.F. nr.9766 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.317 din data de 03.02.2006, terenul fiind dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate de U. Lucreția și înscris în titlul de proprietate nr.2476/1997. Totodată reclamanții au arătat că pârâta ocupă acest teren fără titlu și a edificat un imobil compus din două camere în care funcționează un magazin.

În drept, au fost invocate disp. art.480, 494 C.civ. și art.274 C.pr.civ.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii întrucât a primit în folosință pe termen nelimitat terenul în cauză în anul 1970, iar construcția a fost ridicată în anul 1972 și întrucât de peste 30 de ani a exercitat o folosință neîntreruptă, continuă, netulburată și publică are un drept de superficie asupra terenului.

Pârâta și-a completat cererea reconvențională solicitând să se constate dreptul de proprietate pentru construcția cu destinația magazin.

Prin sentința civilă nr.4411/17.12.2009 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți și s-a admis în parte cererea reconvențională constatându-se dreptul de proprietate al pârâtei cu privire la imobilul-construcție amplasat pe p.v. nr.2441/2 din C.F. nr.9766 a comunei cadastrale Vicovu de sus.

Prin decizia nr.824/25.05.2010 Tribunalul Suceava a admis recursul reclamanților și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că instanța de fond și-a fundamentat soluția prin raportare la dispozițiile Codului civil, fără a observa că raporturile juridice litigioase deduse judecății sunt reglementate și de dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr.109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit.

Cauza a fost reînregistrată la data de 27. 02.2012, iar prin sentința civilă nr. 2279/2012 a Judecătoriei Rădăuți acțiunea a fost respinsă, iar cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă a fost admisă.

Prin decizia nr. 886/2013 a Tribunalului Suceava sentința sus menționată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe reținându-se că verificarea susținerilor părților nu se putea realiza fără a se efectua în cauză o expertiză topo-cadastrală care să identifice terenul revendicat de reclamant, în raport de schița de punere în posesie precum și terenul ocupat de construcția pârâtei, regimul juridic al acesteia și dacă există suprapunere cu menționarea și evidențierea acestei suprafețe.

Cauza a fost reînregistrată la data de 4.06.2013, în rejudecare, dispunându-se efectuarea unei expertize topo-cadastrale.

Prin sentința civilă nr. 1697/21.05.2014, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea având ca obiect revendicare și accesiune imobiliară formulată de reclamanții U. G. și U. M. – D., în contradictoriu cu pârâta S. C. "RODICOOP" VICOVU DE SUS; a admis cererea reconvențională; a constatat dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante cu privire la construcția cu destinație magazin și bufet edificat pe o parte a pf. 2441/2 din CF 9766 Vicov de Sus; a constatat dreptul de folosință al pârâtei-reclamante cu privire la suprafața de 340 m.p. teren, parte din pf. 2441/2, delimitat de punctele 23=3- 79-17-70-32-33-34=11-10-9-80-71-36-37-72-14-73-22-81, contur cu linie albastră din planul de situație anexat raportului de expertiză întocmit de expert P. C., pe durata existenței construcției și a obligat reclamanții-pârâți să-i plătească pârâtei-reclamante suma de 2671 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Din raportul de expertiză întocmit de expert P. C. a reieșit că reclamantul este înscris în CF 9766 Vicovu de Sus cu o suprafață de 447 m.p. teren, pe care l-a dobândit prin cumpărare conform contractului nr. 317/2006 de la U. Lucreția care a înscris dreptul de proprietate cu privire la pv. 2441/2 în baza titlului de proprietate 2476/1997.

Reclamantul și-a înscris în CF 9814 și parcelele 5895/1 și 5897/1 în suprafață totală de 3244 m.p. teren dobândite în baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare, suprafața totală cumpărată de reclamant fiind de 3691 m.p.

S-a constatat că în teren reclamantul deține efectiv doar suprafața de 2983 m.p teren la care se mai adaugă și 23 m.p. teren, existând diferențe între limitele măsurate de expert și cele din RGF 2608/1994 și RGF 7003/2005.

Prin același raport de expertiză s-a constatat că pârâta are în folosință doar o suprafață de 340 m.p. teren, figurată prin contur cu linia albastră pe planul anexat raportului de expertiză, teren pe care se află clădirea C! spațiu comercial edificată în baza autorizației nr. 528/1972 această porțiune de teren fiind identică cu o parte din . suprafață de 447 m.p. proprietatea reclamantului.

Expertul a mai constatat că pentru folosința efectivă a clădirii este necesară întreaga suprafață de 340 m.p. teren pe care este amplasată clădirea în suprafață de 143 m.pș. trotuarele, și cele trei scări de acces, precum și porțiunea de acces spre grupul sanitar din spatele clădirii.

Expertul a mai concluzionat că există o suprapunere parțială între terenul proprietatea reclamantei și cel folosit de pârâtă pe porțiunea arătată de 340 m.p.

Cu privire la acțiunea reclamanților prin care au solicitat revendicarea de la pârâtă a suprafeței de 447 m.p. teren identică cu pf 2241/2, constatarea dobândirii prin accesiune a imobilului situat pe terenul revendicat, precum și evacuarea pârâtei din imobil, instanța de fond a constatat că pârâta reclamantă este constructor de bună credință, fiind proprietara construcției.

Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate cu privire la . află construcția prin cumpărare de la U. Lucreția, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren în baza Legii 18/1991, în calitate de moștenitoare după U. P., terenul fiind înscris în titlul de proprietate nr. 2476/1997, în momentul reconstituirii dreptului de proprietate construcția pârâtei existând.

Conform art. 187 din Legea nr.109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit terenurile transmise în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective în proprietatea organizațiilor cooperatiste, prevederi legale ce se regăsesc în prezent în Legea nr.1/2005privind organizarea și funcționarea cooperației. Astfel la art.107 se prevede că terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative.

Așa fiind, instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente prevederile legale speciale mai sus menționate și cum pârâta a primit terenul în cauză, în folosință proprie, pe termen nelimitat, în baza unei convenții, pentru construirea unui magazin alimentar și a unui bufet, conform adresei nr.279/23.06.1972 (fila nr.35 dosar de fond), fiind constructori de bună-credință, apreciază că pârâta a făcut pe deplin dovada dreptului său de proprietate asupra construcției cu destinația magazin și bufet.

Față de cele reținute, instanța de fond a respins acțiunea cu privire la toate capetele de cerere, a admis cererea reconvențională și a constatat dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante cu privire la construcția cu destinație magazin și bufet edificat pe o parte a pf. 2441/2 din CF 9766 Vicov de Sus și dreptul de folosință al pârâtei-reclamante cu privire la suprafața de 340 m.p. teren, parte din pf. 2441/2, delimitat de punctele 23=3- 79-17-70-32-33-34=11-10-9-80-71-36-37-72-14-73-22-81, contur cu linie albastră din planul de situație anexat raportului de expertiză întocmit de expert P. C., pe durata existenței construcției.

În baza art. 274 Cod proc. civ., reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 2671lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorariu avocat din toate ciclurile procesuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții pârâți U. G. și U. M. D., care au invocat motive de nelegalitate.

Au susținut că dispozitivul nu reflectă petitul acțiunii, în condițiile în care se referă doar la primele capete de cerere.

Instanța de fond nu a analizat toate capetele de cerere, a ignorat actele de proprietate precum și hotărârile judecătorești favorabile lor, cu referire la S.C. nr.541/02.02.2011 a Judecătoriei Rădăuți, iar motivarea hotărârii recurate este contrară considerentelor și dispozitivului acesteia.

Instanța a admis cererea reconvențională fără a o cerceta pe fond, fără a da eficiență probatoriului administrat, dovezi care atestau faptul că fosta Cooperativă de Consum Vicovu de Sus a construit pe un teren care nu era nici proprietatea ei și nici a fostului CAP.

În mod greșit, instanța a constatat dreptul de proprietate a pârâtei cu privire la construcții pentru că acestea nu au fost edificate de societate, ci, potrivit autorizației de construcție a fost autorizată în anul 1972 în acest sens Cooperativa de Consum Vicovu de Sus.

Pârâta nu a făcut dovada că a preluat activele fostei Cooperații de Consum, iar susținerea conform căreia pârâta avea în folosință terenul din anul 1942 este contrară realității, actele din dosar susținând contrariul.

În ceea ce privește terenul pe care s-a edificat construcția, Cooperația de Consum Vicovu de Sus nu a primit prin schimb valabil la acea dată teren pentru construcție de la CAP Vicovu de Sus având în vedere art.6 din statutul CAP iar confiscările prevăzute în SP nr.880/11.09.1958 s-au făcut în favoarea statului astfel încât adeverința nr._ invocată de pârâtă prin care dovedește dobândirea legală de la CAP a suprafeței de 800 mp pentru edificarea unui magazin și bufet în anul 1972 nu reflectă legislația în domeniu de la acea dată.

Instanța de fond a analizat greșit și dispozițiile art.187 din Legea 109/1996, art.160 și 107 din legea 1/2005, recomandate a fi avute în vedere după prima casare.

În speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.187 din Legea 109/1995 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit.

Instanța a indicat conținutul textului de lege care se referă la terenurile ocupate de construcțiile edificate anterior de cooperațiile de consum și de organizațiile de credit, dar, cu toate că textul de lege reglementează situația juridică a terenurilor, instanța a constatat în aliniatul următor că pârâta a făcut deplin dovada dreptului său de proprietate asupra construcției cu destinație de magazin și bufet.

Concret, cu legislația referitoare la teren, instanța constată dreptul de proprietate a construcțiilor existente pe teren.

Textul art.107 din Legea 1/2005 prevede că terenurile rămân în folosința societăților cooperativă în condițiile în care nu sunt revendicate.

Ori, U. Lucreția, mama lui U. G., a solicitat potrivit Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de sub construcții, prin urmare terenul era revendicat odată cu depunerea cererii de reconstituire.

Mai mult, în anul 1997 U. Lucreția a dobândit titlul de proprietate nr.1476/1997 pentru terenul existent sub construcții, făcându-se dovada proprietății anterior colectivizării.

Concluzionând, recurenții au arătat că, față de dispozițiile art.187 din legea 109/1996 și art.107 din Legea 1/2005, terenul ocupat de construcțiile pretins a fi proprietatea pârâtei nu a fost transmis în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în anul 1972 nici ei și nici cooperației de consum.

Referitor la terenul ocupat de construcțiile pretins a fi proprietatea pârâtei, nu se poate constata un drept de folosință în favoarea ei, pentru că nu justifică acest interes cât timp nu este proprietara construcției, sens în care se impunea respingerea în totalitate a cererii reconvenționale.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, sub aspectul celor trei capete de cerere, instanța nu a analizat nimic din cele deduse judecății nici sub aspect de fapt și nici de drept, situație echivalentă cu necercetarea fondului cauzei.

S-a menționat în considerente doar petitul acțiunii și a constatat că reclamanții au dobândit în proprietate prin contract de vânzare cumpărare terenul din litigiu care anterior a fost reconstituit dreptul de proprietate lui U. Lucreția, prin titlul de proprietate nr.2476/1997.

Sub aspectul revendicării trebuia să se analizeze cauza dedusă judecății, respectiv faptul că reclamanții în calitate de proprietari neposesori solicită terenul de la un posesor neproprietar.

Fiind proprietarii terenului, în baza art.494 CC au solicitat să se constate proprietatea asupra construcției în baza accesiunii imobiliare atât timp cât pârâta nu a construit și nici nu a făcut dovada preluării activelor Cooperației de Consum.

Ca atare, se impunea și evacuarea pârâtei de pe teren deoarece nu are drept de folosință asupra acestuia, iar ei sunt împiedicați să-și exercite prerogativele dreptului lor de proprietate.

Aspectele invocate prin memoriul de recurs nu au fost analizate deloc de către instanța de fond, astfel încât se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Au depus la dosar înscrisuri (fila 11-24).

Pârâta prin întâmpinare (fila 29) a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că dispozitivul sentinței este clar și în concordanță cu considerentele acestuia, în cauză neavând relevanță sentința penală menționată.

Susținerile recurenților în sensul că nu ar fi succesoarea în drepturi a Cooperativei de Consum Vicovu de Sus nu sunt conforme cu realitatea fiind combătută de probele din dosar.

În cauză, s-a făcut dovada proprietății asupra construcției constând în magazin alimentar și bufet, precum și edificarea acesteia cu acordul fostului CAP și astfel se iese din sfera de aplicare a dispozițiilor art.494CC, fiind incidente dispozițiile art.494CC.

La data dobândirii terenului din litigiu de către autoarea recurenților prin actul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, reconstituirea s-a făcut așa cum se găsea terenul în patrimoniul CAP, în sensul că dreptul era dezmembrat de prerogativa folosinței, în baza convenției din anul 1972, care-i era opozabilă, iar autoarea recurenților cunoștea acest lucru deoarece fusese membră CAP.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și care se circumscriu motivului prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C., tribunalul constată următoarele:

Astfel, conform petitului acțiunii, reclamanții invocând dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 447 mp (pe care sunt edificate construcțiile) cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.317/03.02.2006, vânzătoarea dobândind acest drept prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 cu titlul de proprietate nr.2476/1997, în baza prevederilor art.480 C.Civil au solicitat revendicarea acestuia de la pârâtă.

Motivat de existența pe acest teren a unei construcții edificate pe timpul CAP-ului de către pârâtă, au solicitat să se constate dreptul de proprietate și asupra acestuia prin accesiune imobiliară invocând prevederile art.494 alin.1 C.Civil precum și evacuarea pârâtei din acel imobil.

Instanța de fond însă nu a analizat aceste capete de cerere prin prisma temeiului de drept invocat de parte, mai mult acestea nu au fost analizate în funcție de probatoriul administrat, ignorând inclusiv și hotărârile judecătorești favorabile reclamanților.

Astfel, după cum s-a arătat și prin memoriul de recurs, prin S.C. nr.541/02.02.2011 a Judecătoriei Rădăuți sentință irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de către pârâta din prezenta cauză prin care solicita anularea titlului de proprietate nr.2476/1997 (al vânzătoarei) în sensul excluderii suprafeței de 447 mp teren aferenți magazinului sătesc, precum și al contractului de vânzare cumpărare nr. 317/2006 pentru aceeași suprafață de teren, motivarea primei instanțe fiind însă contrară considerentelor hotărârii menționate.

Instanța de fond a analizat greșit și dispozițiile art.187 din Legea nr.109/1996 precum și art.160 respectiv 107 din Legea nr.1/2005 recomandate a fi avute în vedere după prima casare, în condițiile în care în speță nu erau întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate. De altfel, și prin decizia de casare nr.886/2013 a Tribunalului Suceava, s-a menționat că se impunea a se verifica aplicabilitate dispozițiilor Legii nr.1/2005.

După cum s-a reținut și în considerentele S.C. nr.541/2011, terenul în cauză a intrat în patrimoniul statului în baza confiscării speciale pronunțată printr-o hotărâre penală de condamnare din anul 1958.

Deși, nu se afla în patrimoniul său, CAP Vicovu de Sus, în baza convenției din 23.12.1967 a predat terenul în folosință, fără plată, cu condiția construirii unui magazin universal, Cooperativei de Consum Vicovu de Sus, urmând ca dreptul de folosință să înceteze la data amortizării, în întregime a valorii construcțiilor făcute pe teren, când aceste construcții trec în proprietatea cooperativei agricole.

Ca atare, terenul nefiind transmis în folosință pe durată nedeterminată, în cauză nu sunt aplicabile condițiile art.107 din legea nr.1/2005.

De altfel, chiar dacă aceste dispoziții acordă un drept de folosință sui generis cu privire la terenurile atribuite organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, Curtea Constituțională prin Decizia nr.913/2009 a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit.

Deosebit de aceasta, aceleași dispoziții legale stabilesc recunoașterea dreptului de folosință în condițiile în care terenul nu a fost revendicat, însă în speță reclamanții recurenți au prezentat un titlu de proprietate valabil pentru terenul în litigiu, astfel că și sub acest aspect dreptul de folosință al pârâtei este discutabil.

Cauza trebuia privită sub acest aspect,, în acest sens fiind și argumentele pentru care instanța de casare a dispus efectuarea unei expertize topo cadastrale, urmând ca pentru revendicare să se analizeze și să se compare actele de proprietate ale părților.

În condițiile în care nu se pune problema ridicării construcțiilor aflate pe terenul în cauză, datorită existenței bunei credințe în persoana pârâților, sunt aplicabile dispozițiile art.494 C.Civil, proprietarul terenului devenind prin accesiune și proprietar al construcției cu obligația de al despăgubi pe constructor în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, acesta din urmă având dreptul să opteze între cele două soluții posibile.

Pornind de la un temei de drept greșit aplicat, instanța de fond nu a analizat cauza sub aspectele menționate mai sus, nefiind soluționat practic fondul cauzei, astfel încât se impune casarea cu trimitere în sensul celor arătate cu mențiunea că s-ar impune, funcție de opțiunea părții ,și efectuarea de probe respectiv expertiză, pentru capătul de cerere având ca obiect accesiunea imobiliară în sensul stabilirii despăgubirilor.

Așa fiind, tribunalul în temeiul prevederilor art. 304 pct.9 raportat la art. 312 C.pr.civ va admite recursul, iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII.

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții U. G. și U. M. D., ambii din orașul Vicovu de Sus - cartier Bivolărie, nr. 155, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1697/21.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), pârâtă intimată fiind S. C. "RODICOOP" VICOVU DE SUS - oraș Vicovu de Sus, jud. Suceava.

Casează sentința civilă nr. 1697/21.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR ,

D. D. C. M. M. T.

GREFIER , C. D. I.

RED. D.D.

JUD. R.G.

TEHNORED. I.C.D..

12.01.2015 – 2 ex.

Dosar_

Vezi hotărârea

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții pârâți U. G. și U. M. D. care au invocat motive de nelegalitate.

Au susținut că dispozitivul nu reflectă petitul acțiunii, în condițiile în care se referă doar la primele capete de cerere.

În mod greșit instanța a constatat dreptul de proprietate a pârâtei cu privire la construcții pentru că acestea nu au fost edificate de societate, ci, potrivit autorizației de construcție a fost autorizată în anul 1972 în acest sens Cooperativa de Consum Vicovu de Sus.

Instanța de fond a analizat greșit și dispozițiile art.187 din Legea 109/1996, art.160 și 107 din legea 1/2005, recomandate a fi avute în vedere după prima casare.

În speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.187 din Legea 109/1995 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit.

Concret, cu legislația referitoare la teren, instanța constată dreptul de proprietate a construcțiilor existente pe teren.

Textul art.107 din Legea 1/2005 prevede că terenurile rămân în folosința societăților cooperativă în condițiile în care nu sunt revendicate.

Mai mult, în anul 1997 U. Lucreția a dobândit titlul de proprietate nr.1476/1997 pentru terenul existent sub construcții făcându-se dovada proprietății anterior colectivizării.

Concluzionând, recurenții au arătat că față de dispozițiile art.187 din legea 109/1996 și art.107 din Legea 1/2005, terenul ocupat de construcțiile pretins a fi proprietatea pârâtei nu a fost transmis în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în anul 1972 nici ei și nici cooperației de consum.

Ca atare se impunea și evacuarea pârâtei de pe teren deoarece nu are drept de folosință asupra acestuia iar ei sunt împiedicați să-și exercite prerogativele dreptului lor de proprietate.

Aspectele invocate prin memoriul de recurs nu au fost analizate deloc de către instanța de fond, astfel încât se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Au depus la dosar înscrisuri (fila 11-24).

Susținerile recurenților în sensul că nu ar fi succesoarea în drepturi a Cooperativei de Consum Vicovu de Sus nu sunt conforme cu realitatea fiind combătută de probele din dosar.

În cauză s-a făcut dovada proprietății asupra construcției constând în magazin alimentar și bufet, precum și edificarea acesteia cu acordul fostului CAP și astfel se iese din sfera de aplicare a dispozițiilor art.494CC, fiind incidente dispozițiile art.494CC.

Instanța de fond a analizat greșit și dispozițiile art.187 din Legea nr.109/1996 precum și art.160 respectiv 107 din Legea nr.1/2005 recomandate a fi avute în vedere după prima casare, în condițiile în care în speță nu erau întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate. De altfel, și prin decizia de casare nr.886/2013 a Tribunalului Suceava s-a menționat că se impunea a se verifica aplicabilitate dispozițiilor Legii nr.1/2005.

Deși nu se afla în patrimoniul său, CAP Vicovu de Sus, în baza convenției din 23.12.1967 a predat terenul în folosință, fără plată, cu condiția construirii unui magazin universal, Cooperativei de Consum Vicovu de Sus, urmând ca dreptul de folosință să înceteze la data amortizării, în întregime a valorii construcțiilor făcute pe teren, când aceste construcții trec în proprietatea cooperativei agricole.

Ca atare, terenul nefiind transmis în folosință pe durată nedeterminată, în cauză nu sunt aplicabile condițiile art.107 din legea nr.1/2005.

Așa fiind, tribunalul în temeiul prevederilor art. 304 pct.9 raportat la art. 312 C.pr.civ va admite recursul iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 134/2014. Tribunalul SUCEAVA		Pretenţii. Decizia nr. 1222/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1621/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1621/2014. Tribunalul SUCEAVA