Reziliere contract. Decizia nr. 948/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 661/285/2013
Dosar nr._ Reziliere contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
DECIZIA CIVILĂ NR.948
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.04.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR G. D.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta I. E. domiciliată în oraș Cajvana, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.3583 pronunțată la data de 17 .12.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. G., P. D., P. C., C. R., P. Anișoara F., P. G., P. I., P. V., P. S. toți cu același domiciliu oraș Cajvana, județul Suceava și Mihalciouc V., domiciliată în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de av. D. U. A. și av. C. R. pentru pârâții intimați.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus prin serviciul arhivă de către intimați întâmpinare, duplicatul acesteia fiind înmânat recurentei prin apărător.
Apărătoarea recurentei depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 310 lei, timbru judiciar de 2,5 lei pe care instanța le anulează, calea de atac promovată în cauză fiind legal timbrată, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Apărătoarea intimaților av. C. R. nu se opune cererii formulate.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul al dezbateri pe fondul acestuia.
Av. D. U. A. pentru recurentă solicită admiterea recuruslui așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Av. C. R. pentru intimați solciită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T R I B U NA L U L :
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 31 ianuarie 2013, reclamanta I. E., în contradictoriu cu pârâții P. G., P. D., P. C., C. R., P. Anișoara-F., P. G., P. I., P. V., P. S. și M. V. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat cu încheierea de autentificare nr. 1044/13 mai 2011 de către BNP B. D. A. și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sus-menționat, P. D., defuncta soție a pârâtului P. G. al lui I. Casieru, respectiv mama celorlalți pârâți, în schimbul dobândirii mai multor bunuri imobile -casă și terenuri, s-a obligat să o întrețină, în calitate de dobânditoare a dreptului de abitație viageră asupra construcțiilor înstrăinate.
S. lor, P. Vironia, care a decedat la data de 25 martie 2012 a înstrăinat casa proprietatea sa situată în orașul Cajvana și mai multe terenuri, cumpărătoare fiind P. D., aceasta din urmă obligându-se să o întrețină pe înstrăinătoare pe tot timpul vieții sale, să o ajute la treburile casnice, să o îngrijească în caz de boală și să o înmormânteze.
Tot în baza contractului amintit mai sus, defuncta P. D. s-a obligat și față de reclamantă, dobânditoarea dreptului de abitație viageră asupra casei, să o îngrijească pe tot timpul vieții, să o ajute la treburile casnice,să o îngrijească în caz de boală.
Reclamanta a precizat că părțile contractante din convenția arătată sunt surori și în considerarea acestui fapt s-a și încheiat contractul atacat.
A mai arătat că suma precizată ca preț al vânzării, de 8.500 lei, nu s-a plătit, defuncta P. Vironia nu a încasat suma respectivă, iar P. D. nu s-a achitat de obligațiile de întreținere care îi reveneau față de înstrăinătoare, nu a ajutat-o la treburile casnice și nici înmormântarea nu a fost făcută din banii proprii, ci din cei strânși de pe pieptul defunctei, nici aceasta și ulterior nici familia ei nu au făcut pomenirea de 7 zile, de 6 luni, de 1 an după moartea înstrăinătoarei așa cum este obiceiul locului, monumentul funerar de la mormântul înstrăinătoarei fiind ridicat pe cheltuiala ei, a reclamantei.
Reclamanta a arătat că sora sa, P. D. a decedat într-un accident rutier pe raza satului Clit la data de 22 iunie 2012, iar în prezent toată averea ce a aparținut defunctei P. Vironia este stăpânită în mod discreționar de pârâți ca succesori ai defunctei P. D., însă aceștia nu s-au conformat obligațiilor asumate și stipulate prin contractul atacat și consideră că este nedrept și nefiresc ca patrimoniul pârâților să sporească cu valoarea bunurilor înstrăinate, câtă vreme nici defuncta P. D. și nici succesorii săi nu au întreținut-o pe defuncta P. Vironia, așa cum s-au obligat, n-au înmormântat-o după obiceiul locului, cu tot respectul cuvenit și nu-și achită nici obligațiile față de reclamantă.
Pârâta M. V. a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei si implicit inadmisibilitatea acțiunii de reziliere a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1044/13.05.2011 de către BNP B. D. A.; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu moștenitorii lui P. D., rezilierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1044/13.05.2011 de către BNP B. D. A., invocând faptul că nici vânzătoarea P. Vironia (decedată la data de 25.03.2012) si nici reclamanta nu au beneficiat de îngrijire așa cum a fost stipulat în contract.
In conformitate cu dispozițiile legale, poziția reclamantei este aceea de terț beneficiar . altul, calitate de contractant având doar defuncta P. Vironia - vânzătoare și întreținuta și prin urmare, singurul care ar putea cere rezilierea contractului nu poate fi decât contractantul, în speța defuncta P. Vironia, terțul beneficiar al stipulației putând cere doar îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din contract în sarcina promitentului (art. 1284 si urm. cod civil).
Față de aceste considerente apreciază că reclamanta nu are calitate procesuala activă, decurgând din această situație și inadmisibilitatea acțiunii.
Pe fondul cauzei, arată că au fost îndeplinite întocmai clauzele contractuale, în sensul că defuncta a fost îngrijită corespunzător până în momentul decesului, nefiind înaintată nici o cerere de reziliere a contractului în timpul vieții acesteia, iar după moarte a fost organizată înmormantarea dupa obiceiul locului. Obligația ulterioară decesului creditorului în legătura cu funeraliile organizate nu trebuie să exceadă normalului, obligația fiind îndeplinită în momentul în care s-a organizat înmormântarea după obiceiul locului, neputând fi invocat ca motiv de reziliere a contractului faptul că nu i s-a construit defunctei un monument funerar în loc de o cruce pusă la căpătâi.
În ceea ce privește atitudinea debitorilor față de terța beneficiară a contractului de întreținere, pârâta a susținut că cele descrise în acțiune sunt simple șicane exprimate pentru a putea obține rezilierea contractului, în pofida dorinței titularei contractului de vânzare cumpărare, deoarece nu au fost formulate plângeri penale care să aibă ca obiect scene de violenta sau de tulburare a unui drept viager.
Nici întreținerea care este în sarcina pârâților față de terța beneficiară nu pot să o îndeplinească în mod corespunzător decât cu mari eforturi și concesii, deoarece beneficiara refuză să o primească și de câte ori se prezintă la locuința acesteia, dânsa refuză să primească ajutorul lor, face scandal, astfel încât cu greu își pot îndeplini obligația de întreținere prevăzută în contract.
În ceea ce privește temeiul în drept invocat de reclamantă, acesta este specific titularului contractului și nicidecum terțului beneficiar, care nu poate cere desfacerea unui contract la încheierea căruia nu a participat ca și parte contractantă, ci doar ca dobânditoare în temeiul unei stipulații pentru altul.
Pentru toate aceste motive, pârâta a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată si obligarea reclamatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
În vederea soluționării cauzei, părțile au depus la dosar înscrisuri, s-au luat interogatorii reclamantei și pârâtului P. G. și au fost audiați martorii A. A., P. D., Ș. V. și I. G..
Prin sentința civilă nr.3583 din 17.12.2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă ce are ca obiect reziliere contract vânzare-cumpărare, formulată de reclamanta I. E.,, împotriva pârâților P. G. P. D., P. C., C. R., P. ANIȘOARA-F., P. G., P. I., P. V., P. S., și M. V. și a obligat reclamanta să plătească pârâților 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între P. Vironia și P. D. (autoarea pârâților), a dobândit un drept de abitație asupra construcțiilor înstrăinate, cu obligația de întreținere în favoarea ei și a vânzătoarei P. Vironia.
Acest contract s-a încheiat în considerarea calității de surori a părților.
În martie 2012 a decedat P. Vironia, iar în iunie 2012 a decedat P. D.. În contextul în care reclamanta nu a beneficiat de întreținere, a formulat prezenta acțiune, în contradictoriu cu moștenitorii defunctei P. D..
În cauză, pârâții au invocat două excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inadmisibilității acțiunii de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare, susținând că reclamanta este terț beneficiar al stipulației pentru altul, părți ale contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere fiind P. Vironia și P. D..
Instanța a apreciat că cele două excepții nu pot fi reținute, având în vedere că potrivit certificatului de moștenitor 112/29.05.2013, reclamanta I. E. este unica moștenitoare a defunctei P. Vironia, în calitate de legatară universală și a formulat acțiunea în această calitate, de moștenitoare a vânzătoarei, beneficiară a obligației de întreținere, conform contractului încheiat între autoarea sa, P. Vironia și P. D..
Astfel, instanța, în încheierea din 5.09.2013 a respins excepția lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut susținerile reclamantei că nu a beneficiat nici ea personal, nici autoarea ei, P. Vironia, de întreținere din partea cumpărătoarei P. D., autoarea pârâților.
Martorul propus de reclamantă, A. A., a confirmat prin declarația sa că reclamanta a avut grijă de sora ei, Vironia, martora arătând că nu a cunoscut-o pe sora D.. Martorul propus tot de reclamantă, P. D., a arătat că reclamanta a îngrijit-o pe P. Vironia, că i-a organizat înmormântarea acesteia, dar nu știe cine a suportat cheltuielile, neputând da alte detalii relevante.
Pârâții, după cum rezultă din întâmpinarea depusă, au susținut că P. Vironia a fost îngrijită corespunzător în timpul vieții, dovadă fiind că aceasta nu a introdus o acțiune pentru rezilierea contractului încheiat, iar în ceea ce privește întreținerea reclamantei, au susținut că în calitatea lor de moștenitori ai cumpărătoarei P. D., au încercat să presteze întreținerea datorată, însă reclamanta refuză să primească întreținere din partea lor, provocând mereu scandal.
Martorul propus de pârâți, Ș. V. a relatat că înmormântarea defunctei P. Vironia a fost făcută de pârâtul P. G., la fel și parastasul, martorul arătând că D. a fost cea care s-a îngrijit de P. Vironia până la decesul acesteia, după care au apărut neînțelegeri între P. G. și reclamantă, probabil de la avere, a afirmat martorul. Și martorul I. G. a confirmat că atât timp cât a trăit P. Vironia, sora ei D. mergea la ea, la fel și P. G..
Instanța a considerat însă că relevant în ceea ce privește stabilirea naturii relației actuale dintre reclamantă și pârâți, respectiv a poziției reclamantei față de contractul încheiat de părți, este și răspunsul acesteia la interogatoriul ce i s-a luat la termenul din 5 decembrie 2013.
Astfel, reclamanta, întrebată fiind dacă este de acord să primească în continuare întreținere sau rentă viageră de la moștenitorii lui P. D. (pârâții), a răspuns că este bolnavă și nu mai vrea să păstreze relația cu moștenitorii lui P. D., în prezent fiind ajutată de un frate.
Instanța a reținut astfel că în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, cât timp au trăit vânzătoarea și cumpărătoarea, relațiile între ele și implicit între cumpărătoare și reclamantă s-au desfășurat normal, cele 3 fiind surori, însă după decesul vânzătoarei și al cumpărătoarei survenit în 2012, la câteva luni distanță, au apărut probleme între reclamantă și moștenitorii cumpărătoarei, reclamanta refuzând să mai primească întreținere din partea pârâților.
În acest context, nu se poate reține că P. D. nu și-a îndeplinit obligația de întreținere față de P. Vironia, ori că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere față de reclamantă, după decesul lui P. D., fiind evident că reclamanta este cea care refuză să primească întreținere din partea pârâților.
Rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este o sancțiune aplicabilă în contextul neîndeplinirii culpabile a obligației de întreținere, conform reglementărilor legale cuprinse în art. 1020-1021 Cod civil.
În cauză nu se poate reține neîndeplinirea culpabilă de către pârâți a obligației de întreținere moștenite de la autoarea lor, reclamanta fiind cea care refuză să primească întreținere, pe fondul relației conflictuale cu pârâții.
Așa fiind, instanța a respins acțiunea.
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâților 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta I. E., solicitând admiterea recursului si in consecință admiterea acțiunii.
În motivarea recursului său a arătat că a investit instanța de fond cu o acțiune de reziliere a unui contract de întreținere, în mod greșit s-a pronunțat sentința civilă atacată, prin care mi s-a respins acțiunea cu motivarea că eu reclamanta sunt cea care refuz să primesc întreținere.
În realitate lucrurile nu stau de această manieră. Așa cum a arătat si în concluziile scrise la dosarul de fond, din probele administrate a rezultat faptul că defuncta P. D. soția pârâtului P. G. și mama celorlalți pârâți nu a locuit efectiv alături de cele 2 surori ale sale reclamanta si defuncta P. Vironia Or, prin natura situației, prin natura unui asemenea contract, este de-a dreptul exclusă întreținerea, nu se poate realiza, în condițiile în care părțile, înstrăinătorul și cel sau cei care ar urma să beneficieze de întreținere, nu locuiesc în același imobil, sub același acoperiș.
Asemenea contracte se încheie îndeosebi, când înstrăinătorul se află in nevoie, fiind în vârstă, neputincios, grav bolnav așa cum era și înstrăinătoare din speța de față, având nevoie moment de moment de întreținere. Această întreținere nu se poate asigura prin corespondență, înstrăinătorul are nevoie așa cum arătam să fie cineva alături de el, are nevoie să i se facă menajul, să i se facă de mâncare, curățenie, etc.
Din probele administrate a rezultat faptul că P. Domina, mai trecea din când în când pe la gospodăria celor 2 surori, dar cu siguranța ar fi trecut și dacă nu exista acest contract, doar in virtutea faptului că erau surori si te mai duci din când în când in vizită pe la neamuri.
Faptul că aceasta trecea pe la reclamantă și pe la defuncta sa sora P. Vironia, nu echivalează cu respectarea obligației de întreținere, asumată prin contract.
Mai mult decât atât, din probele administrate a rezultat faptul că a fost cea care a întreținut-o pe defuncta P. Vironia și nicidecum defuncta P. D. și soțul acesteia.
Pârâtul P. G., ca și ceilalți pârâți nu au susținut și nici nu au dovedit în nici un fel că au stat alături de ea și de defuncta P. Vironia, nici când D. trăia, în ceea ce privește pe pârâtul P. G., nici după decesul acesteia cu referire de această dată la toți pârâții. Nu au dovedit mmăcar ca s-ar fi deplasat zi de zi, sau cât de des era nevoie, așa cum în fond erau obligați să o facă, moral vorbind, dar și prin natura contractului.
Pârâtul P. G., are propria locuință edificată, desigur impreună cu defuncta sa soție P. D.. Ceilalți pârâți, cei 9 copii ai acestora nu au fost nici un moment interesați de soarta reclamantei și nici unul din pârâții din prezenta cauza nu s-a ocupat de înmormântarea defunctei P. Vironia.
Din declarațiile martorilor propuși de reclamanta A. A. și Ș. V. a rezultat fără putință de tăgadă că pârâții nu s-au achitat nici de obligația legală și morală în același timp, privind înmormântarea defunctei P. Vironia. De asemenea, pârâții nu s-au preocupat și nici nu au suportat pomenirile ce se fac conform ritului creștin ortodox la 7 zile, la 6 luni, la 1 an. Vă rog să aveți in vedere chiar interogatoriul luat reclamantului P. G., care arătă că a dat bani reclamantei pentru a organiza 2 pomeniri, în cuantum de 2000 lei, dar aceștia erau bani primiți de la stat ca ajutor de înmormântare, nicidecum nu erau banii săi personali.
Așa cum se știe, cheltuielile care se fac în asemenea împrejurări nefericite, sunt mari, destul de mari ( nicidecum in cuantum de 2.000 lei) și acestea nu au fost făcute, suportate cum precizam de către pârâți.
Dacă pârâții ar fi făcut aceste cheltuieli ele se puteau dovedi foarte simplu prin chitanțe emise de bancă, cu înscrisuri emanate de la o bancă care să ateste retrageri de numerar sau alte dovezi de acest gen.
Face această afirmație pentru că e greu de crezut că pârâții, care afirmă că au suportat cheltuielile de înmormântare, parastase, pomeniri, etc. aveau bani cash, numerar, pentru a suporta acele cheltuieli. Dacă s-ar fi depus, așa cum am arătat si mai sus, dovezi bancare care să vizeze momentul în care s-au făcut cheltuielile pentru înmormântarea defunctei, pomenirile care se fac după aceea, susținerile lor ar fi fost credibile, or acest lucru nu s-a dovedit dimpotrivă din probele administrate a reieșit că ea a suportat acele cheltuieli.
Respingerea acțiunii dedusă judecății s-a motivat pe considerentul că la ora actuală ea nu mai dorește întreținere de la pârâți, dar nu s-a avut în vedere aspectul pentru care nu mai dorește această întreținere, care de fapt nu a existat niciodată
In mod greșit instanța nu a reținut neîndeplinirea culpabilă de către pârâți a obligației de întreținere, întrucât este cea care refuză întreținerea, fără a se avea in vedere motivul pentru care nu mai doresc să țin legătura cu pârâții.
Cum s-ar putea crede că poți să ai măcar o relație normală cu un om, când acesta, respectiv P. G., după moartea soției sale, a venit la locuința unde domiciliază și a luat-o la bătaie, spunându-i să iasă din casă ca de acum este a lui.
Silită de împrejurări a formulat prezenta acțiune, întrucât și-a văzut viața pusă în pericol și nu poate fi vorba de un refuz al întreținerii, care nici măcar nu a existat vreodată din partea pârâților. S-a văzut nevoită să acționeze în acest sens, fiindu-i frică în special de atitudinea lui P. G.. Acesta oricând, pentru a arata că își îndeplinește obligația de întreținere ar fi putut să acționeze contrar, putând de exemplu să o otrăvească sau să facă orice alt gest ce mi-ar periclita existența.
Consideră că sunt îndeplinite disp. art. 1020-1021 cod civil și in consecință raportat la art. 304 pct. 9 solcită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimații P. G., P. D., P. C., M. V., Pârii G., P. I., C. R., P. S., P. V. si P. Anișoara-F., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr. 3583/17.12.2013 a Judecătoriei Radauti si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare au arătat că prin acțiunea promovata, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1044/13.05.2011 de către HNP B. D. A., invocând faptul ca nici vânzătoarea P. Vironia (decedata la data de 25.03.2012) si nici reclamanta nu au beneficiat de îngrijire așa cum a fost stipulat in contract.
Așa cum au arătat si probat in fata instanței de fond, clauzele contractuale au fost îndeplinite întocmai, in sensul ca defuncta P. Vironia a fost îngrijita corespunzător pana in momentul decesului, iar după moarte a fost organizata înmormântarea după obiceiul locului.
In ceea ce privește atitudinea față de recurenta-reclamantă, cele descrise in acțiune si in cererea de recurs sunt simple șicane exprimate pentru a putea obține rezilierea contractului, in pofida dorinței titularei contractului de vânzare cumpărare, deoarece nu au fost formulate plângeri penale care sa aibă ca obiect scene de violenta sau de tulburare a unui drept viager.
Daca nu ar fi fost respectate clauzele contractuale fata de P. Vironia, aceasta avea posibilitatea sa promoveze o cerere de reziliere a contractului in timpul vieții, fapt care insa nu s-a întâmplat.
Deși reclamanta a invocat faptul ca nu au fost respectate clauzele contractuale de către parați, chiar ea se contrazice cel puțin in parte, astfel ca la întrebarea 7 din Interogatoriu care a fost luat acesteia, la intrebarea „In prezent locuiți in casa care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare?” aceasta răspunde cu „DA”. Astfel, rezultă fără nici un dubiu ca cel puțin in ceea ce privește obligația privind respectarea dreptului de abitatie viagera, aceasta este respectata.
In ceea ce privește obligația de întreținere, nimeni nu-si poate invoca propria culpa ca motiv de reziliere a unui contract.
În mod corect si legal instanța de fond a respins cererea reclamantei.
In cererea de recurs, recurenta-reclamanta critica faptul ca pârâții sau autoarea acestora nu ar fi locuit împreuna cu ea si cu vânzătoarea in același imobil si ca astfel nu s-ar fi îndeplinit obligația de întreținere.
Omite insa recurenta a analiza faptul ca in cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1044/13.05.2011 de către BNP B. D. A. nu este stipulata o astfel de clauza contractuala si nici legislația in vigoare nu prevede o astfel de clauza, respectiv obligativitatea debitoarei întreținerii de a locui efectiv împreuna cu creditoarea întreținerii.
Apoi, in motivarea calității procesuale active in fata instanței de fond, reclamanta a invocat faptul ca este moștenitoare testamentara a defunctei P. Vironia - vânzătoarea.
Insa, conform testamentului P. Vironia îi lasă surorii sale Ilitoi E. -reclamanta, „Întreaga mea avere mobile si imobila ce se va constata ca îi aparține testând averea fiind convinsă ca legatara o va întreține pe tot restul vieții cu toate cele necesare traiului, o va ajuta la muncile gospodărești, îi va asigura medicamentele .
Rezulta ca in conformitate cu cele doua acte juridice - testamentul si contractul de vânzare cumpărare a cărui reziliere se solicita - atât reclamanta cât si param erau obligați sa o întrețină si sa o înmormânteze pe P. Vironia, existând astfel o solidaritate intre aceștia. Practic, si reclamanta era obligata sa o întrețină si sa suporte parte din costurile necesare înmormântării si parastaselor ulterioare.
Nici motivul ca nu am fi prezentat in fata instanței de fond dovada ca a achitat cheltuielile de înmormântare, invocând ca „daca parații ar fi făcut aceste cheltuieli ele se puteau dovedi foarte simplu prin chitanțe emise de banca, cu înscrisuri emanate de la o banca cart sa ateste retrageri de numerar sau alte dovedi de acest gen”, nu poate fi reținut ca si motiv de reziliere, atât timp cat nici recurenta nu a făcut dovada existentei unor astfel de înscrisuri care sa ateste ca ea a suportat cheltuielile.
In ceea ce privește cheltuielile de înmormântare a vânzătoarei P. Vironia, așa cum se poate deduce si din răspunsul recurentei-reclamante dat la întrebarea 3 din interogatoriu, acestea au fost suportate de către familia paraților. Deși reclamanta răspunde ca toate costurile au fost suportate de către fratele paratului P. G., si anume de către P. I., practic acesta in calitate de ruda apropiata cu parații i-a ajutat in aceste demersuri, dar nu avea nicio obligație sa suporte el aceste costuri, nefiind nici un grad de rudenie intre P. I. si P. Vironia sau llitoi E.
Practic, paratul P. G., fiind de alta religie, nu cunoștea toate bunurile necesare înmormântării dupa obiceiul ortodox, apelând astfel la fratele sau P. I. sa-i ajute cu desfășurarea normala si conform tradiției locului. Insa acest aspect nu înseamnă ca folosea banii proprii pentru înmormântarea vânzătoarei, ci este clar ca folosea banii primiți de la parați.
Corect instanța de fond reține, recurenta este cea care refuza sa primească întreținere, astfel ca nimeni nu-si poate invoca propria culpa ca motiv de rezilierea unui contract. Acest aspect reiese fără dubiu, așa cum a arătat, din întrebarea nr. 9 din Interogatoriu si răspunsul dat de către recurent.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr. 3583/17.12.2013 a Judecătoriei Rădăuți si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta I. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. G., P. D., P. C., C. R., P. Anișoara F., P. G., P. I., P. V., P. S. și Mihalciouc V., rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1044/13.05.2011 de către BNP B. D. A., prin care P. Dominica, defuncta soție a pârâtului P. G. și mama celorlalți pârâți, în schimbul dobândirii mai multor imobile casă și terenuri, s-a obligat să presteze întreținere în favoarea vânzătoarei P. Vironia și a reclamantei I. E., motivând că nici ea personal, nici autoarea ei P. Vironia, nu au beneficiat de întreținere din partea cumpărătoarei P. D..
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere mai sus menționat, reclamanta a dobândit un drept de abitație asupra construcțiilor înstrăinate, cu obligația de întreținere în favoarea ei și a vânzătoarei P. Vironia.
Acest contract s-a încheiat în considerarea calității de surori a părților.
La data de 25 martie 2013 a decedat P. Vironia, beneficiara întreținerii, iar la data de 22 iunie 2012 a decedat P. D., debitor al obligațiilor de întreținere.
Potrivit art. 969 Cod civil „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, acestea trebuind să fie executate cu bună credință conform art. 970 Cod civil, creditorul având dreptul să obțină îndeplinirea exactă a obligației conform art. 1073 Cod civil.
Art. 1020 Cod civil prevede că în contractele sinalagmatice condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în cazul în care una din părți nu își îndeplinește angajamentul său.
Astfel, în caz de neexecutare a obligației de întreținere, creditorul are facultatea, dar nu și obligația, de a cere rezoluțiunea contractului conform regulilor generale (art. 1021 Cod civil), el are și posibilitatea să opteze pentru executarea în natură a contractului.
În speță, se constată că în timpul vieții debitoarei P. D. nici reclamanta și nici P. Vironia, decedată la data de 25 martie 2012, nu au formulat acțiune pentru rezilierea contractului de întreținere, fiind astfel prezumat că P. D. a prestat în mod corespunzător întreținere în favoarea celor două beneficiare ale întreținerii.
Martorul propus de reclamantă, A. A. a declarat că reclamanta a avut grijă de sora sa Vironia și că nu a cunoscut-o pe D., iar martorul P. D. a arătat că reclamanta a îngrijit-o pe P. Vironia, că i-a organizat înmormântarea acesteia, dar nu știe cine a suportat cheltuielile de înmormântare, nefiind în măsură să dea alte detalii relevante.
Prin urmare, toate susținerile recurentei referitoare la cuantumul cheltuielilor de înmormântare și pomenirile ulterioare, la ajutorul de înmormântare ce ar fi fost încasat de pârâtul P. G. și la faptul că reclamanta recurentă ar fi suportat singură aceste cheltuieli, urmează a fi înlăturate ca nefiind dovedite) art.1169 Cod civil 1864).
Martorul propus de pârâți, Ș. V. a relatat că înmormântarea defunctei P. Vironia a fost făcută de pârâtul P. G., la fel și parastasul, că D. a fost cea care s-a îngrijit de sora sa P. Vironia până la decesul acesteia, după care au apărut neînțelegeri între pârâtul P. G. și reclamantă, probabil de la avere.
La rândul său martorul I. G. a declarat că atât timp cât a trăit P. Vironia, sora ei D. mergea la ea, la fel și soțul său P. G..
Așa cum în mod corect a considerat și prima instanță, relevant pentru stabilirea naturii relațiilor actuale dintre reclamantă și pârâți, respectiv a poziției reclamantei față de contractul încheiat de părți, este răspunsul acesteia la interogatoriul civil luat de instanță la termenul de judecată din 5 decembrie 2013, când întrebată fiind dacă este de acord să primească în continuare întreținere sau rentă viageră de la moștenitorii lui P. Dominica, a răspuns că este bolnavă și că nu mai vrea să păstreze relația cu aceștia, în prezent fiind ajutată de un frate.
Probele administrate în cauză relevă faptul că atât timp cât au trăit vânzătoarea P. Vironia și cumpărătoarea P. D., relațiile contractuale între acestea și implicit între cumpărătoare și reclamantă s-au desfășurat normal, cele trei fiind surori, însă după decesul vânzătoarei și al cumpărătoarei survenit în 2012, la câteva luni distanță, au apărut neînțelegeri între reclamantă și moștenitorii cumpărătoarei, reclamanta refuzând să mai primească întreținere din partea pârâților.
În aceste circumstanțe, în mod corect prima instanță a reținut că P. D. și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract față de reclamantă și sora sa P. Veronia și că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1020-1021 Cod civil pentru a dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta recurentă I. E. va fi obligată să plătească pârâților intimați suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta I. E. domiciliată în oraș Cajvana, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.3583 pronunțată la data de 17 .12.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. G., P. D., P. C., C. R., P. Anișoara F., P. G., P. I., P. V., P. S. toți cu același domiciliu oraș Cajvana, județul Suceava și Mihalciouc V., domiciliată în ., județul Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. G. G. D. I. M.
GREFIER
S. A.
Red. IG
Tehnored.SA/2ex/19.05.2014
judecător fond P. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 421/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 37/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
