Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1119/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1119/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 2261/227/2013
Ds. nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1119
Ședința publică din data de 30 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. O.
Judecător: L. A.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții M. I. și Ș. M. împotriva Încheierii de ședință din data de 27.11.2013 și a sentinței civile nr. 173/27.01.2014 pronunțate de Judecatoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții V. G. și V. E..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2014, iar mai apoi, față de nelegala constituire a completului de judecată, ca urmare a faptului că unul din membrii completului de judecată se află în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea pentru azi. 30 mai 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului e față constată următoarele:
Prin cererea adresată initial Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr. 534/227 din 15.02.2007, reclamanții-pârâți V. G. și V. E. au chemat în judecată pe pârâtul-reclamant M. Il. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 500 mp teren situată pe raza comunei Hîrtop, la locul „Gura Halm”, între vecinii: pădure, Ș. I., drum județean, Ș. E..
În fapt, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1000 din 06.11.1997 la BNP I. L., a cumpărat trei parcele de teren la locul „Gura Halm” pe raza comunei Hîrtop, jud. Suceava, de la vânzătoarea M. M..
Au precizat că au stăpânit o perioadă terenul cumpărat, fără a fi tulburați de vreo persoană, însă ulterior, pârâtul a ocupat din ., suprafața de 5000 mp teren pășune, iar în anul 2003 a arat din această suprafață, 2000 mp teren.
Au arătat că și pârâtul a cumpărat un teren în tarlaua respectivă, de la numita Ș. M., dar terenul cumpărat de ei nu se identifică cu terenul cumpărat de acesta.
Prin întâmpinare (f.15) pârâtul Ș. I. solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că suprafața de 6300 mp teren arabil situată la locul „Gura Halmului”, învecinată cu: N – M. I., E – Ocolul Silvic Fălticeni, S – Ș. I. și V – drum județean i-a fost arendat de către numitul Ș. M. în anul 1992, că acesta din urmă, deține titlul de proprietate nr. 34/2006 pe care-l anexează la dosar, iar potrivit art.64-66 C. a arătat că titularul dreptului asupra terenului este Ș. M. solicitând introducerea în cauză a acestuia în calitate de titular al dreptului și scoaterea sa din cauză.
Reclamantul a arătat că înțelege să se judece atât cu pârâtul, dar și cu titularul dreptului.
La dosarul cauzei, s-a depus întâmpinare (f.51) de către titularul dreptului – Ș. M. prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
A arătat că este proprietarul suprafeței de 0,63 ha teren situată la locul „Gura Halmului”conform titlului de proprietate nr. 20/20 oct.2000, teren ce are ca vecinătăți: N-M. I., E-Ocolul Silvic Fălticeni, S – Ș. I., V-drum județean și că acest teren a fost arendat pârâtului M. I. conform contractului de arendă anexat la dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 9 oct.2007 s-a dispus în conformitate cu prev. art.244 pct.1 C. suspendarea judecării cauzei, motivat de derularea dosarului_ – cu obiect constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr.1423/1995 în care figurează ca parte reclamantul V. G., considerând că dezlegarea pricinii de față atârnă de soluționarea dosarului mai sus-menționat.
La solicitarea reclamantului V. G. (f.67 dosar) cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății.
Reclamanții au anexat la dosar sentința civilă nr.1432/5 iunie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul_, cu mențiunea definitivă și irevocabilă conform Deciziei nr. 1973/7.10.2008 a Tribunalului Suceava, prin respingerea recursului (f.70-74).
Urmare a acesteia, reclamanții au arătat prin cererea de la fila 70 dosar că înțeleg să-și dovedească acțiunea cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1000/6.11.1997, că la locul în litigiu justifică suprafața de 1,76 ha teren, astfel că au solicitat identificarea în concret a suprafețelor cumpărate de ei, reclamanții, prin contractul sus-menționat, având în vedere vecinătățile precizate în acesta, iar expertul să precizeze dacă pârâtul ocupă teren din proprietatea lor, cu reprezentarea grafică pe schiță.
Față de suplimentul la raportul de expertiză anexat la dosar (f.9) reclamanții au formulat din nou precizări la cerere (f.97-100 dosar), și au solicitat refacerea expertizei și a planului de situație, în sensul de a se identifica suprafața de 1,76 ha la care sunt îndreptățiți în amplasamentul BEFC, având în vedere că suprafața de 5000 mp din conturul ABCD nu le aparține, fiind proprietatea numitei R. M., pe care nu o stăpânesc.
Prin sentinta civila nr. 1075 din 25 mai 2010 a fost respinsa actiunea ca nefondata reclamantul fiind obligat să plătească pârâtului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de catre reclamanti, iar prin Decizia nr.2 din 4 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul, s-a casat sentinta civila si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instante, motivat de faptul ca cererea incidenta privind arătarea titularului dreptului, să fie solutionata în raport de prev. art. 66 Cod procedura civila, în cauza neexistand o cerere a reclamantilor formulata în conditiile art. 112 Cod procedura civila de chemare a judecata acestuia în calitate de parat.
Cauza a fost reînregistrata sub nr._ din 08.02.2011.
Prin sentința civilă nr. 2604/28 noiembrie 2011, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect revendicare formulată de reclamanții-pârâți V. G. și V. E., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. Il.I. și titularul dreptului Ș. M., a admis cererea reconvențională și l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 1400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea reconvențională, depusă în primul ciclu procesual (fila 15, dosar_ ), pârâtul M. I. a solicitat introducerea în cauză a numitului Ș. M., motivat de faptul că, acesta este titularul dreptului asupra terenului în litigiu, el stăpânind terenul în calitate de arendaș, invocând în susținere dispozițiile art. 60 din Codul de procedură civilă.
Instanța de control, potrivit normei de casare, a dispus analizarea acesteia în raport de dispozițiile art. 66 din Codul de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 64 din Codul de procedură civilă, ,,pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului”.
Acest lucru a fost pe deplin justificat, având în vedere faptul că, între pârât și terțul arătat ca titular al dreptului real, în prezenta cauză, există un raport juridic cu privire la terenul în litigiu - Contract de arendă, încheiat la data de 19.03.2007 (fila 25, dosar_ ; 58 dosar_ ).
Din consemnările făcute la termenul din 15 mai 2007 ( fila 27, dosar_ ), necontestate de părți, a rezultat că, persoana arătată ca titular al dreptului, a recunoscut această calitate.
În raport de dispozițiile art. 66 alin.(1) din Codul de procedură civilă, între cele două părți va avea loc o schimbare de calități procesuale, respectiv, titularul dreptului va avea calitatea de pârât.
Prin urmare, indiferent de poziția ulterioară exprimată de reclamant, prin apărător (fila 48 dosar_ ), instanța de fond, nu a putut trece peste normele expres prevăzute de Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, în urma indicațiilor din decizia de casare, s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, cu obiectivul stabilit de instanța de control, părțile, prin apărători, achiesând la aceasta ( fila 18, dosar_ ).
Având în vedere obiectivul stabilit de instanță (fila 28, dosar_ ), luând în considerare dispozițiile sentinței civile nr. 1432/2008 a Judecătoriei Fălticeni și actul de vânzare-cumpărare nr.1000/06.11.1997, lit. ,,c”, expertul a concluzionat că pârâtul deține suprafața de 5000 m.p. pe aliniamentul B1EFC1.
Conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmită de același expert R. L. (filele 46-50,dosar_ ), care a identificat suprafața de 5000 mp din . situată la locul „Gura Halm”- reprezentată în plan, prin perimetrul B1EFC1, aceasta se învecinează cu Ș. I. (în prezent Ș. M.), pădure, V. E. (în prezent V. G.) și șosea.
Prin suplimentul la raportul de expertiză (filele 91-93, dosar_ ), expertul a concluzionat că pârâtul nu deține teren din terenul proprietatea reclamanților, iar printr-un alt supliment la raportul de expertiză (filele111-112, dosar_ ), expertul a concluzionat faptul că pârâtul deține la locul „Gura Halm” teren în baza actelor de proprietate invocate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub 4650/1995 și nr.461/1995 – și respectiv a contractului de arendă încheiat la 19 noiembrie 2007 cu titularul dreptului Ș. M. - acesta la rândul lui fiind proprietar al suprafeței de 6300 mp conform titlului de proprietate nr.34/2006.
Or, în cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său de proprietate asupra imobilului, cu justificarea detențiunii, asupra acestuia, fără just titlu de către pârât.
De altfel, regula înscrisă în art.1169 Cod civil, este aplicabilă și în materia proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul de necontestat, a bunului revendicat.
Față de cele mai sus arătate, instanța nu a putut reține o astfel de situație, în prezenta, astfel că, pe cale consecință, a respins ca nefondată cererea în revendicare.
Cum cel care cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 1400 lei, cu acest titlu, către M. I.(pârâtul inițial).
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții V. G. și V. E., criticând-o pentru nerespectarea dispozițiilor cuprinse în decizia de casare nr. 2 din 4 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava.
Prin Decizia civilă nr. 841/23.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de către reclamanții V. G. și V. E., împotriva sentinței civile nr. 2604 din data de 28 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. Il. I. și Ș. M..A casat sentința civilă nr.2604 din 28.11.2011 a Judecătoriei Fălticeni și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La Judecătoria Fălticeni, cauza a fost reînregistrată la data de 02.07.2013 sub nr._ si s-a acordat aleatoriu termen de judecată.
Reclamanții, prin apărător au formulat si depus la dosar precizări scrise (filele 15-19).
Totodată au depus la dosar copia ultimului supliment al raportului de expertiză întocmit de expert R. L. si au susținut că din continutul acestuia rezultă fără dubiu că pârâtul ocupă suprafata de 5.000 mp. identificată în perimetrul B’EFC’ revendicată de ei si dovedită cu contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1000/06.11.1997 la BNP I. L. (f.5 dosar de fond).
Au susținut că, prin suplimentul depus la filele 111-121 dosar se stabileste clar în răspunsul nr. 2 că pârâtul-reclamant deține din suprafata reclamanților pârâti - perimetrul B’C’EF în suprafată de 5.000 mp.
Au mai arătat că la locul litigiului pârâtul deține suprafata totală de 1,25 ha identică cu . planul de situatie fila 121, precum si suprafata de 0,63 ha proprietatea lui Ș. M., pe care l-a arătat ca titular al dreptului si deosebit de aceste suprafete deține abuziv 5.000 mp., identică cu . planul de la fila 121(B’C’EF – punctată) ce face parte din . 1,76 ha teren.
Pârâtii au formulat si depus la dosar întâmpinare (f.25-26 dosar) prin care au solicitatrespingerea acțiunii formulată de reclamanti ca nefondată, motivat de faptul că niciunul din ei, nu ocupă vreo suprafată de teren din terenul reclamanților.
Ulterior, la data de 02.12.2013 reclamantii au formulat si depus la dosar răspunsuri la apărările pârâtilor invocate prin întâmpinare (f.31-34), solicitând să fie înlăturate apărările pârâtilor ca neîntemeiate.
Au apreciat că prin suplimentul final depus de expert R. L. se stabileste că pârâtul M. I. ocupă 5.000 mp. teren din proprietatea acestora, identic cu amplasamentul B’ EFC’.
Pe parcursul derulării procesului experta a efectuat mai multe suplimente. Inițial nu era anulat titlul de proprietate 1427/1995, apoi acesta a avut in vedere sentinta civilă nr. 1432/05.06.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni ( dosar_ ) prin care s-a anulat titlul sus-arătat. Din această cauză apar mai multe suplimente care fără o analiză temeinică, par contradictorii.
Au considerat reclamantii că instanta urmează a aprecia dacă se mai impune o contraexpertiză, având în vedere că se judecă din anul 2007 si de atunci pârâtul stăpâneste terenul proprietatea acestora, revendicat de către acestia. Până în anul 2007 ei au deținut . cuvine iar din acelasi an a intrat pârâtul cu forța si a ocupat-o, profitând de faptul că ei sunt în vârstă, bolnavi si nu au avut puterea de a-l îndepărta de pe teren.
Au solicitat instanței să aprecieze că acțiunea lor este justificată iar apărările pârâților neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 173/27.01.2014, prima instanță, în rejudecare, a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanții-pârâti V. G. și V. E. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. I. și pârâtul Ș. M., a obligat pe pârâtul-reclamant M. I. să lase reclamanților-pârâți în deplină proprietate și liniștită posesie suprafata de 5.000 mp. teren situat pe raza comunei Hârtop, la locul „Gura Halm” identificat prin planul de situație din suplimentul la raportul de expertiză prin punctele B’C’EF (culoare verde) întocmit de expert R. L., a respins cererea de arătare a titularului dreptului, ca nefondată și a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamanților-pârâți suma de 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții-pârâți au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000/06.11.1997 de BNP I. L. suprafata de 1,76 ha teren intravilan si extravilan dispus în mai multe trupuri pe raza comunei Preutesti.
Reclamanții-pârâti revendică de la pârâtul-reclamant suprafata de 5.000 mp. teren din totalul suprafeței dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat.
Pârâtul-reclamant, în apărare, a arătat că în baza unui contract de arendare stăpâneste terenul de la numitul Ș. M. invocând disp. art. 60 Cod pr. civilă (cerere privind arătarea titularului dreptului – fila 15 dosar_ .
Susținerile reclamanților-pârâți au la bază titlul de proprietate sus-arătat.
Pentru dovedirea cererii, în cauză s-au întocmit un raport de expertiză si supliment la raportul de expertiză de către expert R. L..
La întocmirea suplimentului la expertiză (f.111-121 dosar nr._ ) expertul a avut în vedere și actele de proprietate în baza cărora pârâtul-reclamant a dobândit suprafața de 1,61 ha conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4650/1994 si nr. 461/1995, teren situat la locul numit „Halm”.
Având în vedere că, în baza actelor prezentate de părți s-a pus în discuție amplasamentul si delimitarea terenului în litigiu si prin suplimentul la raportul de expertiză (f.31 dosar nr._ ) s-a concluzionat că pârâtul-reclamant deține suprafața de 5.000 mp. identificat pe aliniamentul B’EF C’ din terenul reclamanților .
Apărările pârâtului-reclamant M. I. si chematului în garanție Ș. M. (f.25 dosar) nu au putut fi reținute, întrucât, prin sentința civilă nr. 1432/2008 a Judecătoriei Fălticeni s-a stabilit că suprafața de 5.000 mp. înscrisă în certificatul de moștenitor nr. 23/1995 nu face parte din suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1423/1995 aparținând reclamantului-pârât V. G. ci numitei R. M., moștenitor după C. V..
De altfel, la întocmirea suplimentului la raportul de expertiză, expertul a menționat că a avut în vedere si sentința civilă nr. 1432/2008 a Judecătoriei Fălticeni.
Deși pârâtul-reclamant și-a argumentat apărările sale prin întâmpinare (f.51 dosar nr. 534/2007) si a arătat că are și caracter de cerere reconvențională, s-a constatat că nu are formulate pretenții proprii împotriva reclamanților, motiv pentru care instanța nu se va pronunța asupra acesteia.
Ținând seama de concluziile suplimentului raportului de expertiză, instanța având în vedere că, pârâtul-reclamant M. I. stăpânește fără titlu, terenul de 5.000 mp., identificat prin perimetrul B’EF C’ în temeiul art. 480 vechiul cod civil a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară și a obligat pe pârâtul-reclamant M. I. să lase reclamanților-pârâti în deplină proprietate și liniștită posesie suprafata de 5.000 mp. teren situat pe raza comunei Hârtop, la locul „Gura Halm” identificat prin planul de situație din suplimentul la raportul de expertiză prin punctele B’C’EF (culoare verde) întocmit de expert R. L..
Cererea de arătare a titularului dreptului a fost respinsă ca nefondată.
In temeiul art. 274 vechiul cod pr. civilă a obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamanților-pârâți suma de 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva Încheierii de ședință din data de 27.11.2013 și a sentinței civile nr. 173/27.01.2014 au declarat recurs pârâții M. I. și Ș. M. criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că admiterea acțiunii s-a făcut in baza unor concluzii exprimate de expert printr-un supliment la raportul de expertiza ( fila 32 ds_ ) care contrazice concluziile aceluiași expert exprimate prin răspunsurile date anterior, desi toate constatările au fost făcute luând in calcul aceeași sentința civila nr. 1432/2008 data de Judecătoria Fălticeni.
A precizat că prima instanța nu a ținut cont de apărările formulate. D. fiind probatoriul administrat in cauza au considerat ca nu se putea da o soluție legala si temeinica pe baza expertizei efectuate intrucat experta a trimis un răspuns la dosar ignorând faptul că dețin in total suprafața de 17.300mp, respectiv 5500mp conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 4650/11.03.1994 la BNP L. I. Suceava, 5500mp conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr .461/07.04.1995 la BNP M. A. Fălticeni, 6300mp conform Titlului de proprietate nr. 34/20.10.2006
Au precizat că, deși prin interogatoriul dat in ds._ fila 65 ds, reclamantul V. G. a suținut că suprafața de 5000mp teren dobândita prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2497/1995 de către M. M. de la Soldanescu I. și Soldanescu Simira, surorile defunctei C. V., nu face parte integranta din suprafața de 7500mp teren inscrisa in TP 1423/07.11.1995, ca ar fi vorba de terenuri distincte, in realitate este vorba de unul si același teren pentru că autoarea . deținea mai mult de 7500mp.
Au precizat că încheierea din 27.11.2013, prin care prima instanța a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize ar trebui desființată, din moment ce experta a făcut constatari contradictorii. Exprimând două pareri diametral opuse, cu privire la aceeași situație de fapt, încrederea in neutralitatea și imparțialitatea expertului nu mai poate exista.
Au precizat că soluționarea cauzei in baza unei expertize care centine doua opinii contrare formulate de acelasi expert, echivalează cu o incalcare a principiului aflării adevărului reglementat de art.129 Cod de procedura civila. Întrucât instanța nu poate fi lămurită de acelasi expert care si-a exprimat doua opinii contrare, in conformitate cu dispozițiile art 212 al 1 Cod de procedura civila ar fi trebuit sa se dispună efectuarea unei noi expertize.
Intimații V. G. și Ș. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Au precizat că recurenții, deși au invocat ca temei juridic art 304 pct 9 Cod procdură civilă, nu au precizat în concret încălcările sau aplicările greșite ale legii în sentința prin care instanța de fond a soluționat litigiul dedus judecății. Instanța de fond a apreciat corect ultimul supliment la Raportul de expertiză întocmit de expert R. L., prin care s-a stabilit că M. I. stăpânește fără titlu suprafața de 5000 mp identificat în perimetrul B"EFC la locul „Gura Halm"pe raza comunei Hârtop ludetui Suceava.Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului ca nefondată motivat de faptul că terenul în suprafață de 6300 mp proprietatea recurentului Soldănescu M. nu se suprapune cu cea revendicată de noi, pârâtul-recurent M. deținând-o și pe aceasta deși contractul de închiriere depus la dosar a expirat de mai mult timp.
Au precizat că ultima constatare făcută de expert este cea în care s-a ținut seama de Sentința civilă nr. 1432/5.06.2008 a Judecătoriei Fălticeni, prin care s-a stabilit irevocabil că suprafața de 5000 mp teren cuprinsă în TP 1423/1995 aparține numitei R. M., astfel că nu este deținută de către reclamantii-intimati.
Au precizat că sunt îndreptățiți să dețină la locul în litigiu suprafața totală de 1,76 ha teren în temeiul contractului de vânzare cumpărare aut sub nr. 1000/6.11.1997. La promovarea acțiunii precizată prin înscrisul de la fila 97 (d.f.) au învederat instanței de judecată că justifică la locul în litigiu suprafața totală de 2,20 ha teren din care: 1,73 ha cuprinsă în contractul de vânzare cumpărare nr. 1000/6.11.1997 (f 5 dosar) și 0,50 ha în titlul de proprietate nr. 1423//7.11.1995 emis pe numele prim reclamantul-intimat V. G. (f.35 dosar), moștenitor după C. V., iar pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță, prim reclamantul-intimat, a fost chemat în judecată de R. M. pentru constatare nulitate absolută parțială a titlului nr. 1423/7.11.1995, iar prin sentința civilă nr. 1432/5.06.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, (dosar 2959/_)( f.70-74 dosar) s-a constatat nulitatea absolută a titlului nr. 1423/1995 emis pe numele defunctei C. V. "în sensul excluderii din titlul atacat a pârâtului-reclamant V. G. și includerii în acest titlu de proprietate a reclamantei-pârâte R. M. în calitate de moștenitoare legală acceptantă după defuncta C. V. la rubrica "moștenitorii defunctei". Prin urmare, terenul de 5000 mp corespunzând amplasamentului ABCD înscris în titlul de proprietate 1423/1995, pe care nu-1 stăpânesc în prezent, nu se suprapune cu terenul de 1,76 ha din contractul 1000/1997, fiind amplasamente distincte, învecinate. Susținerea recurenților că acest amplasament s-ar suprapune cu cel cuprins în contractul 1000/1997, la punctul a, nu se poate reține de către instanța de judecată, deoarece prin sentința civilă susmenționată s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul aparține numitei R. M. - în calitate de moștenitoare acceptantă după defuncta C. V.. Ori, pârâții-recurenți invocă certificatul de moștenitor nr. 23/9.05.1995, prin care se stabilesc moștenitori ai defunctei surorile sale Ș. I. și Ș. Simira. Acestea au înstrăinat numitei M. M. suprafața de 5000 mp teren la locul „Acasă" pe raza comunei Hîrtop, care însă nu se suprapune cu terenul cuprins în TP 1423/7.11.1995, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, titlu care a fost anulat prin sentința susmenționată.Cele două vânzătoare trebuiau să aibă posesia parcelei respective pentru a o vinde însă acestea nu au fost puse în posesie, nu au ținut terenul deci nu aveau cum să-1 înstrăineze.
Au precizat că prin suplimentul depus la filele 111-121 dosar, se stabilește clar în răspunsul nr. 2 că pârâtul reclamant deține din suprafața reclamanților pârâți - perimetrul B"C"EF în suprafață de 5000 mp.
Au precizat că la locul litigiului pârâtul-recurent deține suprafața totală de 1, 25 ha identică cu . planul de situație fila 121, precum și suprafața de 0,63 ha proprietatea lui Ș. M., pe care l-a arătat ca titular al dreptului și deosebit de aceste suprafețe deține abuziv 5000 mp, identincă cu . planul de la fila 121 (B"C"EF - punctată) ce face parte din . 1,76 ha teren.
Au precizat că și-au dovedit cu prisosință dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp pe aliniamentul B’EFC’ cu contractul de vânzare - cumpărare nr. 1000/1997, așa cum au precizat în mod clar acțiunea (fila 98), precum și deținerea nelegală a acestei suprafețe de către pârâtul-recurent, care, în fapt, stăpânește terenul cumpărat de el și soția sa, terenul arendat de la Ș. M. (0,63 ha), precum și suprafața lor de 5000 mp - B"EFC’.
Apreciază că prin suplimentul final depus de expertă R. L. se stabilește că pârâtul-recurent M. I. ocupă 5000 mp teren din proprietatea lor identic cu amplasamentul susarătat.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul apreciază că recursul formulat este fondat pentru considerentele următoare:
Necontestat că acțiunea în revendicare e o acțiune a proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar și reclamantului îi incumbă, potrivit art. 1169 Cod civil dovada dreptului de proprietate și a faptului că bunul este stăpânit în mod abuziv de pârât.
În speță, astfel cum rezultă din precizările de la fila 98 dosar fond, reclamanții V. G. și V. E. l-au chemat în judecată pe pârâtul M. I., solicitând revendicarea de la acesta a unei suprafețe de 50 ari teren situat la locul „Gura Halm” de pe raza comunei Preutești, jud. Suceava, iar în acest sens s-au prevalat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1000/1997, înscris potrivit cu care ar fi dobândit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1,76 ha teren, dispusă în 3 trupuri, din care, la locul numit „Gura Halm” evidențiat (potrivit precizărilor – încheierea de ședință din data de 04.06.2007) la litera c.) din contract.
În apărare, pârâtul a opus reclamanților contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4650/11.03.1994, prin care a dobândit proprietatea unei suprafețe de 5500 mp la „Gura Halm”, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 461/07.04.1995, prin care a dobândit un drept de proprietate pentru o altă suprafață de 5500 mp în aceeași . contractul de arendă încheiat sub nr. 1/19.03.2007 potrivit căruia a arendat de la numitul Ș. M. o suprafață de 6300 mp, teren în . baza titlului de proprietate nr. 34 din 20.10.2006.
Este a se reține că într-o acțiune în revendicare ceea ce face obiectul cercetării judecătorești nu este aspectul de opozabilitate al titlurilor de proprietate concurente deținute de părți asupra terenurilor ce se dispută între ele, ci observarea și identificarea acelor elemente ce țin de caracteristicile titlului, condițiile dobândirii dreptului de proprietate, proveniența acestuia, transmiterea posesiei, etc., și care, prezente fiind, îndreptățesc recunoașterea preferabilității unuia dintre titlurile de proprietate în concurs, în detrimentul celuilalt.
Cu alte cuvinte, în concurs cu pârâtul recurent care a exhibat titluri de proprietate individuale și concrete cu referire la terenul în litigiu, dovedind întreg circuitul juridic al acestora, din autor în autor, reclamanții intimați nu se pot prevala cu succes de prevederile art. 480 Cod civil spre a câștiga acțiunea în revendicare, în condițiile în care probațiunea lor nu a inclus și acte concrete de individualizare și delimitare a terenului asupra căruia au pretins că poartă dreptul lor.
În acest sens este a se vedea că terenul pretins a fi ocupat de pârât a fost dobândit de reclamanți în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 06.11.1997. Analizând conținutul acestui înscris și coroborându-l cu susținerile reclamanților intimați, Tribunalul constată că terenul în litigiu este cel evidențiat la punctul „c” din contract, iar vânzătoarea M. M. l-a dobândit în baza unui contract de donație autentificat sub nr. 4610/15.11.1995 de notariatul de Stat Fălticeni, or, reclamanții nu au depus în dovedirea îndreptățirii la revendicarea acestuia nici contractul de donație susmenționat și nici documentația care stat la baza emiterii contractului de donație, sau un alt titlu de proprietate al donatorului și nici planurile de situație întocmite de ingineri autorizați de individualizare și delimitare a terenurilor cu ocazia încheierii tuturor acestor transmiteri succesive.
În ceea ce-l privește pe pârât, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate pricinii și din raporturile de expertiză efectuate în dosar, acesta deține la locul în litigiu o suprafață de 1,61 ha teren conform actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4650/11.03.1994 și nr. 461/07.04.1995, cele două parcele provenind de la Ș. St. M. care are emise titlurile de proprietate nr. 451/20.03.1994 și nr. 21/02.06.2006.
Verificând Registrul Agricol din perioada 1959-1962 (volumul II poziția 147) se constată că familia Ș. figurează evidențiată în acest registru cu mai multe parcele la locul numit „Halm” sau „Gura Halmului”, sau „Acasă”, respectiv de 0,09 ha curți, 0,09 ha livezi și 2,26 ha teren arabil.
Apoi, expertul a identificat și măsurat și suprafața de 6300 mp teren stăpânit de pârât de la titularul dreptului de proprietate Ș. M. în baza contractului de arendă încheiat la data de 19.03.2007, teren care se regăsește în titlul de proprietate nr. 34/2006 emis pe numele titularului dreptului.
A rezultat așadar, din probatoriul administrat, că pârâtul nu deține nici o suprafață de teren din cel revendicat de reclamanți. Aceeași situație de fapt, rezultă cu evidență, și din expertiza efectuată în dosar de experta R. L. ca și din planul de situație întocmit și depus la fila 121 dosar fond.
Potrivit acestor înscrisuri reclamanții dețin în . cu 2 în planul de situație anexat raportului de expertiză suprafața de 1,76 ha teren, evidențiată cu verde în planul de situație, iar pârâtul deține . 0, 63 ha și . 1,21 ha evidențiată în același plan.
Instanța de recurs nu poate primi concluziile aceleiași experte din suplimentul la raportul de expertiză, în sensul ocupării terenului revendicat de reclamanți de către pârât, (fila 111 dosar fond), întrucât, pe de o parte, ulterior în suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză (fila 136 dosar fond), experta a arătat că pârâtul nu deține terenul revendicat de reclamanți, iar pe de altă parte, experta s-a aflat în imposibilitatea de a identifica terenul dobândit de reclamanți în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000/1997, de care s-au prevalat în dovedirea acțiunii, în lipsa documentației care a stat la baza emiterii sale și a schiței de delimitare prin lungimi și lățimi a terenului cumpărat, în lipsa contractului de donație despre care se face vorbire în actul de vânzare-cumpărare și a întregii documentații aferente acestuia.
Lipsa coordonatelor primare ale terenurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1000/1997 și a succesiunii înstrăinărilor în timp de la autor la autor, inconsecvența reclamanților în susținerea pretențiilor lor și necunoașterea cu precizie a locului situării terenului, e evident că au determinat experta să concluzioneze diferit asupra obiectivelor ce i-au fost acordate de instanță, respectiv dacă pârâtul ocupă sau nu terenul revendicat de reclamanții intimați.
Or, față de această situație, Tribunalul va ține seama de identificările expertei și de concluziile sale numai prin coroborare cu toate celelalte probe și înscrisuri administrate în dosar.
Cum în probatoriul lor, reclamanții-intimați nu au depus și acte concrete de individualizare și delimitare a terenului asupra căruia se poartă litigiul, cum stăpânesc în prezent în . suprafață de 1,76 ha teren, exact cât au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1000/1997, cum pârâtul a justificat prin titluri întreaga suprafață stăpânită în . cum nu s-a probat că acesta ar ocupa vreo porțiune de teren în plus și care să constituie proprietatea reclamanților, Tribunalul apreciază că pretențiile în revendicarea suprafeței de 5000 mp teren ale reclamanților sunt nefondate, astfel că se impun a fi respinse.
În contextul tuturor celor arătate, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să admită recursul, să modifice în totalitate sentința recurată și să respingă acțiunea în revendicare ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții M. I. cu domiciliul în satul/. și Ș. M. cu domiciliul în mun. Suceava, ., nr.1, ., .. împotriva Încheierii de ședință din data de 27.11.2013 și a sentinței civile nr. 173/27.01.2014 pronunțate de Judecatoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții V. G. și V. E. ambii cu domiciliul în satul/..
Modifică în totalitate sentința civilă nr. 173/27.01.2014 a Judecătoriei Fălticeni și în consecință:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului .
Obligă reclamantul să plătească pârâtului M. I. suma de 4020 lei cheltuieli de judecată din toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.05.2014
Președinte: Judecător Judecător: Grefier
C. L. V. O. L. A. N. A.
Red CL/Tehn NA
Jud. fond D. E. G.
2 ex
| ← Reexaminare taxe de timbru. Decizia nr. 657/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 1757/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
