Rezoluţiune contract. Decizia nr. 993/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 7091/314/2012
Dosar nr._ - rezoluțiune contract -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 993
Ședința publică din 6 mai 2014
Președinte- M. C.
Judecător - D. D.
Judecător- T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamantul G. E. a lui M., domiciliat în ., jud.Suceava și pîrîții G. Balașa a lui E., domiciliat în ., jud.Suceava, S. D. a lui I. și S. E. a lui D., din în ., împotriva sentinței civile nr.5343 din 1 noiembrie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul recurent G. E. asistat de avocat U. R. și pîrîții recurenți S. D. și S. E. asistați de avocat O. A., lipsă fiind pîrîtul recurent G. Balașa.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
A. U. R. pentru reclamantul recurent, a cerut admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Totodată a cerut respingerea recursului promovat de pîrîți.
A. O. A. pentru pîrîții recurenți, a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe și respingerea recursului reclamantului, ca nefondat.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 04.09.2012, sub nr. de dosar_, reclamantul G. E., a chemat în judecată pe pârâții G. Balașa, S. D. și S. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct, autentificat sub nr. 552 din 21 martie 2012 de către BNP C. V- Suceava.
În motivare, reclamantul a arătat că prețul menționat în contract nu a fost achitat nici până în prezent, pârâții nu au avut intenția niciodată de a respecta obligația asumată de uzufruct.
A mai precizat reclamantul că este căsătorit cu pârâta G. Balașa, iar ceilalți doi pârâți sunt soț și soție, fiul și respectiv nora, dintr-o altă căsătorie.
Susține reclamantul, că el și soția sa au obținut titlul de proprietate nr. 49/1993, pentru 2,85 ha și separat au primit cu titlu de donație, suprafața totală de 18.800 m.p.teren conform contractului autentificat sub nr. 7911/1995, teren care este bun propriu.
A mai arătat reclamantul că a stabilit că terenul donat lui, precum și alte terenuri pe care le dobândise cu soția sa, să le înstrăineze pârâților, iar alte terenuri să le înstrăineze numitei R. L., ceea ce au și făcut prin contractul de donație autentificat sub nr. 550 din 21 martie 2012, cu condiția ca el și prim pârâta să întrăineze suprafața totală de 2,85 ha teren din titlul de proprietate nr. 49/1993 către nepotul său G. L..
Pârâtții, legal citați, au formulat întâmpinare ( filele 17 – 20 dosar) prin care au invocat excepția calității procesuale pasive a pârâtei G. Balașa, întrucât, are împreună cu reclamantul calitatea de vânzători ai bunurilor evidențiate în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 552/21.03.2012, iar pe fondul cauzei a arătat că reclamantul este soțul său, al pârâtei G. Balașa, respectiv cel de al doilea soț, fiind tatăl vitreg al pârâtului S. D..
La termenul din 25 ianuarie 2013, reclamantul a formulat precizări, completări și modificări la acțiunea inițială, în sensul că a solicitat anularea contractului autentificat sub nr. 552 din 21.03.2012 de către BNP – C. V- Suceava, pe motivul că este dată eroare, ca viciu de consimțământîn baza art. 1206, 1207 al.1 și 2 Cod civil, întrucât a fost într-o eroare esențială asupra naturii și obiectul contractului încheiat, iar al doilea motiv este prevăzut de art. 1235 Cod civil, și constă în lipsa cauzei, adică motivul pentru care a încheiat contractul .
La termenul din 8 martie 2013, reclamantul a formulat precizări la întâmpinarea pârâtului ( f. 49 dosar) și o întâmpinare ( filele 50 – 52).
La termenul din 12 aprilie 2013, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. Balașa.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.5343 din 1 noiembrie 2013 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea modificată de reclamantul G. E. a lui M., în contradictoriu cu pârâții G. Balașa, S. D. și S. E. și a respins, ca nefondată, cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21.03.2012, între reclamantul G. E., pârâta G. B., în calitate de vânzători și pârâtul S. D. și pârâta S. E., în calitate de cumpărători s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 552/21.03.2012.
Prin acțiunea formulată, modificată la data de 25.01.2013 (f. 34 dosar), reclamantul G. E. a solicitat anularea contractului mai sus menționat, motivat de faptul că eroarea și lipsa cauzei (motivul) afectează valabilitatea acestui contract.
Potrivit art. 1206 cod civil, invocat de reclamant în susținerea acțiunii, „consimțământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență.”.
Potrivit art. 1207 alin. 1 și alin. 2 cod civil, invocat de reclamant în susținerea acțiunii,
„(1) Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului.
(2) Eroarea este esențială:
1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;
2. când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat;
3. când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat”.
Potrivit art. 1235 cod civil, invocat de reclamant în susținerea acțiunii, „cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul”.
Analizând motivele invocate de către reclamant, raportat la motivele de drept indicate, instanța a reținut că nu sunt date motive de nulitate absolută ale contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 552/2012.
Astfel, raportat la „lipsa cauzei, adică al motivului” pentru care a încheiat contractul, instanța reține că susținerea reclamantului cum că prețul convenit, de_ de lei, nu a fost plătit de cumpărători nu poate fi motiv de nulitate a contractului. Un element esențial al contractului de vânzare cumpărare îl constituie prețul vânzării. Ori, prețul vânzării este trecut în contractul a cărui anulare se solicită. În aceste condiții, nu se poate reține o lipsă a cauzei în încheierea contractului de vânzare – cumpărare, reclamantul având la dispoziție alte acțiuni pentru a încasa efectiv prețul, dacă acesta nu a fost plătit.
Cu privire la eroarea esențială asupra naturii și obiectul contractului încheiat, instanța a reținut că reclamantul a fost convins că va încheia un contract de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, iar contractul autentificat de notar este unul cu clauză de uzufruct viager.
Față de această motivare, instanța a reținut, pe de o parte, că acest aspect nu a fost dovedit în cauză prin probatoriul administrat, iar pe de altă parte, a reținut că reclamantul a semnat contractul după ce a declarat că „am citit personal conținutul acestuia, pe care l-am înțeles în totalitate și arătăm că el corespunde voinței și condițiilor stabilite de noi de comun acord”.
Neidentificând în cauză vreun motiv de anulare a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 552/2012, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul G. E. și pârâții S. D., S. E. și G. Balașa pentru motive de nelegalitate.
Reclamantul a susținut că înțelegerea a fost de a se încheia un contract de întreținere și nu de uzufruct, el fiind cel indus în eroare.
Nu este adevărat că mențiunea din contract cum că ar fi citit conținutul, l-ar fi înțeles și că ar corespunde voinței sale, deoarece instanța ar fi trebuit să realizeze că nu are capacitatea de a citi sau înțelege un astfel de contract, fiind în vârstă, fără pregătire și ușor de dus în eroare.
S-a ignorat faptul că soția sa nu a vrut să se prezinte în instanță pentru declarații motivând fără temei că este bolnavă, aspect nereal, aceasta fiind ajutată de ceilalți pârâți cu acte medicale care să-i motiveze absența.
Lipsa pârâtei este ca o recunoaștere a celor susținute prin acțiune, așa încât și din acest punct de vedere acțiunea trebuia admisă.
În mod eronat instanța de fond a considerat că neplata prețului trecut în contract nu înseamnă lipsa cauzei motivului încheierii contractului și ca atare nu se impune anularea contractului.
Declarația martorei H. L. trebuia apreciată ca fiind nesinceră, aceasta construindu-și casa de vacanță în altă perioadă decât cea declarată.
A solicitat ca instanța să țină cont de toate precizările și memoriile depuse la dosar în care a arătat că între el, soție și fiul acesteia a avut loc o înțelegere pe baza căreia a înțeles să cedeze terenul său, iar la schimb, soția sa să fie de acord să înstrăineze alt teren de 2,85 ha unui nepot pe nume G. L..
A precizat că s-a ținut de promisiune și a înstrăinat o parte din terenurile sale numitei R. L. iar cealaltă parte fiului soției sale, după care toți pârâții au refuzat să mai încheie actul convenit.
Pârâții S. D., S. E. și G. Balașa au apreciat sentința ca fiind nelegală sub aspectul soluționării capătului de cerere ce viza cheltuielilor de judecată.
Au susținut în acest sens că au depus concluzii scrise și au cerut și cheltuieli de judecată anexând chitanțele, însă instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată cu motivarea că la data pronunțării nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
Prin întâmpinarea depusă la fila 8 dosar, pârâții recurenți au solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, pentru aceleași motive cu cele reținute de instanța de fond.
Analizând recursul declarat de reclamant, tribunalul constată că motivele invocate se circumscriu prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă sunt nefondate din următoarele considerente:
Astfel, în cauză nu s-a dovedit faptul că reclamantul a fost indus în eroare de către pârâți și astfel a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager deși voința a fost aceea de a încheia un contract de întreținere.
Din întreg probatoriu administrat a rezultat faptul că reclamantul a avut cunoștință de conținutul actului de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager, act încheiat în fața notarului public, pe care l-a citit și semnat. De altfel, în mențiunilor actul menționat, s-a trecut în mod expres faptul că reclamantul a citit personal conținutul convenției pe care l-a înțeles în totalitate confirmând că reprezintă voința sa și care corespunde condițiilor stabilite de comun acord.
Susținerea conform căreia instanța ar fi putut să își dea seama de capacitatea sa de a înțelege și citi contractul datorată vârstei și pregătirii școlare, nu numai că nu a fost invocată în fața instanței de fond, nici nu constituie motiv de anulare a contractului.
Lipsa pârâtei G. Balașa de la interogatoriu a fost motivată prin acte medicale depuse la dosar, mai mult nu poate fi apreciată ca o achiesare la pretențiile reclamantului, având în vedere interesele contrare față de cele ale reclamantului. De altfel, din întreg probatoriu administrat în cauză, rezultă situația contrară celei prezentate de reclamant, astfel că, instanța nu putea să pronunțe o hotărâre în care să țină seama doar de lipsa de la interogatoriu a acestei pârâtei.
Declarația martorei H. L. nu poate fi apreciată ca nesinceră, deoarece în cauză nu s-a dovedit acest aspect, mai mult a fost coroborată cu celelalte probe din dosar.
Prin modificarea acțiunii din data de 25.01.2013, reclamantul a arătat că motivul pentru care solicită anularea contractului este lipsa cauzei pentru neplata prețului, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.1235 cod Civil.
Ori, așa cum a reținut și instanța de fond, neplata prețului nu constituie motiv de anulare a contractului, mai mult nu este echivalentă lipsei cauzei.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, motiv pentru care, în temeiul art.312 C.proc.civ. și recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâți și care vizează doar cheltuielile de judecată, se constată că în încheierea de ședință din data de 18.10.2013 aceștia prin apărător au solicitat obligarea reclamantului la plata acestor cheltuieli.
Prin concluziile scrise depuse la data de 23.10.2013 de către pârâți (fila 83), s-a reiterat cererea de obligare la cheltuieli de judecată, menționându-se că s-a atașat chitanța care atestă plata acestor cheltuieli și care reprezintă onorariu de avocat, chitanță care există la dosar la fila 84 bis.
Ori, în condițiile în care această chitanță este depusă anterior pronunțării sentinței odată cu concluziile scrise, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, recursul declarat va fi admis în baza art.312 C.proc.civ. în sensul obligării reclamantului la plata onorariului de avocat din primă instanță.
Conform art.274 c.proc.civ. recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cale de atac și care reprezintă onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul G. E. a lui M., domiciliat în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.5343 din 1 noiembrie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Admite recursul declarat de pîrîții G. Balașa a lui E., domiciliat în ., jud.Suceava, S. D. a lui I. și S. E. a lui D., din în ., împotriva sentinței civile nr.5343 din 1 noiembrie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Modifică în parte sentința civilă nr.5343/2013 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Obligă reclamantul G. E. a lui M. să plătească pîrîților G. Balașa a lui E., S. D. a lui I. și S. E. a lui D. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Obligă recurentul reclamant G. E. a lui M. să plătească pîrîților recurenți G. Balașa a lui E., S. D. a lui I. și S. E. a lui D. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. D. D. T. M. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – B. C.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 21 mai 2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1984/2014. Tribunalul SUCEAVA | Drept de retenţie. Decizia nr. 1568/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
