Pretenţii. Decizia nr. 764/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 5440/314/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 764
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.03.2014
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER G. F.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta Asociația de proprietari nr. 50, cu sediul în S., ., jud. S. și de pârâtul M. S.- prin primar, .. 5 A, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 4778/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. P., domiciliat în S., ., ., apt. 3, jud. S. La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, în sensul că la dosar s-a depus de către intimatul-pârât C. P., întâmpinare, după care:
Instanța, constată că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și având în vedere că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.06.2010 pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr.50 S. a solicitat obligarea pârâtului C. P. la plata sumei de_,94 lei din care_,48 lei cu titlu de cheltuieli comune și_,46 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada martie 2007 – martie 2010.
În susținerea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâtul face parte din Asociația de Proprietari nr.50 S., iar în conformitate cu dispozițiile legale, acesta a beneficiat prin intermediul asociației de unele servicii administrative dar și de utilități, respectiv furnizarea de apă potabilă și preluarea apelor menajere și pluviale în rețeaua de canalizare, furnizarea de apă caldă menajeră și energie termică în sistem centralizat, furnizarea de gaz metan, furnizarea de energie electrică, curățenia spațiilor comune ale condominiului și servicii administrative aferente activității curente a asociației.
Privitor la suma de_,46 lei cu titlu de penalități de întârziere, reclamanta a menționat faptul că aceasta a fost calculată avându-se în vedere Hotărârile Adunării Generale a asociației din data de 06.05.2007, 08.02.2008, 19.01.2009 care a stabilit un procent de 0,1% pe zi de întârziere la plată aplicat la soldul restant și art. 49 al. 1 din Legea 230/2007.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile legii 230/2007.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar copii după listele de plată lunare, dup înștiințarea de plată, precum și după Hotărârile Adunării Generale a asociației din datele de 06.05.2007, 08.02.2008, 19.01.2009.
Cererea reclamantei este scutită de taxă judiciară de timbru potrivit art. 50 alin. 2 din legea nr.230/2007.
La data de 19.10.2010, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a chemat în judecată și pârâtul M. S., întrucât imobilul în care locuiește C. P. este proprietatea Municipiului S., solicitând obligarea celor doi pârâți în solidar.
În drept, a invocat dispozițiile legii 230/2007 și ale art.132 C.p.c.
Legal citat, pârâtul C. P. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că a fost trecută în sarcina sa suma de 8912,88 de către foștii administratori, președinte și alții de la Asociația de proprietari nr. 50 din cartierul Burdujeni, iar noua conducere nu ia în considerare hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Pârâtul C. P., legal citat, a arătat că nu este de acord cu acțiunea, solicitând respingerea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 215 pronunțată la data de 21.01.2011 de Judecătoria S. s-a admis în parte cererea astfel cum a fost modificată de către reclamanta Asociația de Proprietari nr.50 S. în contradictoriu cu pârâții C. P. și M. S. și s-a dispus obligarea pârâtului M. S. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3986,21 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada martie 2007-martie 2010 și a sumei de 3986,21 lei reprezentând penalități aferente acestui debit. De asemenea, s-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului C. P. ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie și prin decizia nr. 253 pronunțată la data de 07.02.2012 de Tribunalul S. s-a respins recursul declarat de pârâtul M. S., s-a admis recursul declarat de reclamanta Asociația de proprietari nr. 50 S. și s-a casat sentința civilă nr. 215 din data de 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei S. iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria S., înregistrându-se din nou pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 11.07.2012 .
Pârâtul C. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii .
În cauză, instanța, astfel cum a dispus instanța de control, a administrat proba cu expertiză contabilă (filele 41-63, 79-89).
Prin sentința civilă nr. 4778/24.09.2013, prima instanță a admis, în parte, acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 50 S., cu sediul în S., ., județul S., în contradictoriu cu pârâții C. P., domiciliat în S., ., ., . și M. S. – prin primar I. L., cu sediu în S., .. 5A, județul S., a obligat pârâtul M. S. la plata către reclamantă a sumei de 5875,96 lei, reprezentând cheltuieli comune pentru perioada martie 2007-martie 2010 și a sumei de 2668,87 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente acestui debit și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. P. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la filele 7-46 dosar nr._, respectiv listele de plată cu situația cotelor de întreținere pentru perioada martie 2007- martie 2010 și contractul de închiriere nr. 1475 din 23.02.2007 încheiat între pârâtul M. S., prin primar și pârâtul C. P., instanța reține că pârâtul M. S. este proprietarul apartamentului nr. 3 din mun. S., ., ., jud. S., imobil pe care l-a închiriat pârâtului C. P. prin contractul menționat anterior.
În consecință, conform art.46 din Legea nr.230/2007, pârâtului M. S. îi incumbă obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietatea individuală și care nu pot fi înregistrate pe fiecare dintre acestea, precum și pentru serviciile legate de întreținerea proprietății comune, proporțional cu suprafața locativă pe care o deține.
Din cuprinsul listelor lunare de plată a cotelor de întreținere depuse de reclamantă a căror valoare probatorie este stabilită de prevederile art.51 alin.2 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, coroborate cu atitudinea procesuală a pârâților, instanța reține că pârâtul M. S. a beneficiat pentru apartamentul pe care-l are în proprietate de serviciile furnizorilor de utilități, dar nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata debitelor restante acumulate în perioada martie 2007-martie 2010 și a penalităților aferente debitului restant, iar instanța, raportat la perioada indicată de reclamantă, constată, având în vedere înscrisurile de la dosar și raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de exp. Nichitoae C. (filele 41-63, 79-89), că debitul restant (cheltuielile comune datorate de pârâtul M. S.) pentru perioada martie 2007-martie 2010 este în cuantum de 5875,96 lei, iar penalitățile aferente acestui debit sunt în cuantum de 2668,87 lei.
Dacă reclamanta voia și sumele datorate pentru perioada anterioară celei indicate în acțiune, aceasta trebuia să facă precizări în acest sens, instanța urmând a obliga pârâtul M. S. la plata către reclamantă doar a debitului restant pentru perioada martie 2007-martie 2010 și a penalităților aferente acestui debit.
Pentru considerentele expuse anterior, dat fiind că pârâtul M. S. nu a probat achitarea debitului solicitat, deși conform art.129 alin.1 teza finală C.p.c. această probă îi incumba, instanța va admite, în parte, cererea reclamantei, și va obliga pârâtul M. S. la plata către reclamantă a sumei de 5875,96 lei, reprezentând cheltuieli comune pentru perioada martie 2007-martie 2010 și a sumei de 2668,87 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente acestui debit.
După cum am arătat anterior, instanța a obligat la plata cheltuielilor comune și a penalităților doar pe proprietarul apartamentului nr. 3 din mun. S., ., ., pârâtul M. S., întrucât în sarcina acestuia a stabilit legiuitorul, potrivit art. 46 și 50 din Legea nr. 230/2007, obligația de plată a acestor chletuieli (art. 46 prevede că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar art. 50 stabilește că Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.)
Relațiile contractuale dintre pârâtul M. S. și pârâtul C. P. nu au relevanță în ce privește obligația de plată a cheltuielilor comune și a penalităților pe care proprietarul apartamentului, pârâtul M. S., o are față de Asociația de proprietari nr. 50 S., întrucât contractul de închiriere are efecte doar între părțile contractante, nu și față de reclamantă, care este terț față de această convenție.
Prin urmare, față de considerentele expuse anterior, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. P. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta și pârâtul M. S., prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul său, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării Municipiului S. la plata integrală a debitului reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere.
În motivare a arătat următoarele:
În mod netemeinic a reținut instanța de fond că reclamanta nu a solicitat ca pârâtele să fie obligate la plata integrală a sumelor aflate în debit.
Reclamanta a solicitat, încă din primul ciclu procesual, obligarea pârâților la plata sumei de 29.560,94 lei din care 12.873,48 lei cu titlu de cheltuieli comune și 16.687,46 lei cu titlu de penalități de întârziere. Justifică dreptul de a pretinse sume anterioare lunii martie 2007 pentru că pârâtul C. P. a efectuat periodic o . plăți care au întrerupt cursul prescripției.
Mai arată că prima instanță nu a dispus cu privire la plata cheltuielilor de judecată pe care ea le-a făcut.
În cauză sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 274 C. și, deși instanța nu poate dispune obligarea din oficiu la plata cheltuielilor de judecată, ea este obligată să pună în vedere părților, în baza principiului activ, că au dreptul să le solicite.
În drept, a invocat disp. art. 304 ind. 1 C..
Prin recursul său, pârâtul M. S.- prin primar, a solicitat admiterea recursului, modificare hotărârii judecătorești atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată sau obligării exclusiv a chiriașului la plata sumelor solicitate.
În motivare a arătat următoarele:
În mod greșit, prima instanță a admis cererea reclamantei cu consecința obligării pârâtului M. S. la plata sumelor de bani întrucât prin obligarea directă a chiriașului la plata sumelor reprezentând cheltuieli comune s-ar evita o executare silită succesivă.
În drept, a invocat disp. art. 304 ind. 1 C..
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul C. P. a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursurile, în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Reclamanta Asociația de Proprietari a criticat sentința primei instanțe susținând că în mod greșit prima instanță nu a obligat pârâtul la plata cheltuielilor comuni și a penalităților de întârziere pentru perioada anterioară lunii martie 2007, critică ce nu poate fi reținută în condițiile în care prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat plata acestor cheltuieli pentru perioada martie 2007- martie 2010, soluția contrară echivalând cu încălcarea principiului disponibilității procesului civil, consacrat prin art. 129 alin. 6 C..
Potrivit art. 129 alin. 6 C. „ În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.” Cu excepția câtorva cazuri limitativ prevăzute de lege, instanța nu se poate sesiza din oficiu.
Instanța de judecată trebuie să statueze omnia petita, adică să se pronunțe cu privire la tot ce s-a cerut, dar, în același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut, fără a avea posibilitatea să dea mai mult decât s-a cerut, ori să se pronunțe asupra unei pretenții nesolicitate.
Cum prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii sale, analizând pretențiile reclamantei privind plata cheltuielilor comune și a penalităților de întârziere pentru perioada solicitată de reclamantă, respectiv martie 2007- martie 2008, cererea recurentei, având ca obiect plata acestor cheltuieli pentru perioada anterioară lunii martie 2007 ( și care nu a fost precizată), nu poate fi admisă, iar invocarea întreruperii cursului prescripției este străină de natura pricinii.
Nici motivul de recurs vizând neacordarea cheltuielilor de judecată, nu este întemeiat față de dispozițiile art. 274 alin. 1 C., care prevăd că „ Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.”
Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, iar cu prilejul dezbaterii cauzei în fond, în recurs și în rejudecare după casare cu trimitere, reclamanta a lipsit, astfel că instanța nu avea cum să-i învedereze faptul că are dreptul să solicite cheltuieli de judecată.
Cum instanța nu poate dispune din oficiu obligarea părții aflate în culpă procesuală ( care a pierdut procesul) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă ( care a câștigat procesul, soluția primei instanțe referitoare la cheltuielile de judecată este corectă.
Referitor la recursul formulat de pârâtul M. S., prin primar, se reține că proprietarul apartamentului nr. 3 din municipiul S., ., ., jud. S. este M. S..
Potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 zile de la termenul stabilit.
Art. 46 din același act normativ, prevede că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Prin urmare, în mod corect pârâtul M. S., în calitate de proprietar al apartamentului mai sus menționat a fot obligat la plata cheltuielilor comune și a penalităților de întârziere în conformitate cu dispozițiilor legale sus citate.
Relațiile contractuale dintre pârâtul M. S. și pârâtul C. P., nu prezintă relevanță în privința obligațiilor de plată a cheltuielilor comune și a penalităților de întârziere, obligațiile pe care legiuitorul a stabilit-o în sarcina proprietarilor apartamentului iar contractul de închiriere a apartamentului încheiat între M. S. și pârâtul C. P., are efecte doar între părțile contractante, nu și față de reclamanta Asociația de proprietari, care este terț față de această convenție.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 alin-. 1 C., va respinge ambele recursuri ca nefondate și va menține sentința primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 50, cu sediul în S., ., jud. S. și de pârâtul M. S.- prin primar, .. 5 A, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 4778/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. P., domiciliat în S., ., ., apt. 3, jud. S., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. I. M. I. G. G. F.
Red. I.G.
Jud. fond C. A.
Tehnored. G.F.
2 ex./ 06.05.2014
| ← Drept de retenţie. Decizia nr. 1568/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 912/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
