Partaj judiciar. Decizia nr. 182/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 6918/86/2014
Dosar nr._ revizuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 182/2014
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulate de către revizuienții D. V.-V. Dornei, ., jud Suceava și D. M. SPERANȚA-V. Dornei, ., jud Suceava ambii cu domiciliul ales la cabinet de av.H. A.-..15, jud Suceava împotriva deciziei civile nr.1338/09.09.2014 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimații B. S. CU D. ALES LA AV. B. S.-Dorna Candrenilor, ., jud Suceava, B. S.-Gartringen, Birkenweg 8, nr._, Germania, A. M.-V. Dornei, Unirii, nr.187A, jud Suceava, C. G.-V. Dornei, ., jud Suceava, C. LAURENȚIA-V. Dornei, ., jud Suceava, D. G.-V. Dornei, ., jud Suceava, D. I.-V. Dornei, Unirii, nr.187, jud Suceava, M. V. DORNEI PRIN PRIMAR-V. Dornei, jud Suceava și S. Ș.-nu se cunoaște domiciliul-afișare la ușa instanței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. subst. Lămășan I. în substituirea av titular H. A. pentru revizienți și av. S. B. pentru intimata Balabascuzuk S., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei. De asemenea constată că prin Serviciul Registratură al Tribunalului Suceava s-a depus de către revizuienți o cerere prin care invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și declinarea revizuirii în favoarea Curții de Apel Suceava.
Instanța pune în discuție temeiul de drept al cererii de revizuire în sensul precizării care dispoziții sunt aplicabile în speță, și anume: dispozițiile vechiului cod de procedură civilă sau cele ale noului code de procedură civilă.
Reprezentantul revizuienților învederează instanței că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.509 din Noul Cod de procedură civilă.
Reprezentantul intimatei Balabascuzuk S. înmânează instanței întâmpinarea, comunicând-o și reprezentantului revizuienților arătând că față de dispozițiile art.27 din Noul Cod de procedură civilă care reglementează aplicarea în timp a codului de procedură civilă, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Față de împrejurarea că revizuienții, prin reprezentant au arătat care este calificarea cererii de revizuire, și anume art.509 Ncpc, văzând că nu există un acord expres al părții, instanța față de dispozițiile art.22 alin.4 și alin.5 din Noul Cod de procedură civilă conform cărora „(4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.”, procedând la calificarea juridică a cererii de revizuire, față de art.27 din Ncpc care prevede că „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”, apreciază că prezenta cerere de revizuire se întemeiază pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă și față de dispozițiile art.323 alin.2 conform cărora ” în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.”, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, excepție de altfel invocată și de către revizuienți, dar întemeiată pe un alt motiv.
Reprezentantul revizuienților solicită admiterea excepției necompetenței materiale.
Av. S. B. arată că este de acord cu excepția invocată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Suceava.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 08.10.2014 sub nr._, revizuienții D. V. și D. M. Speranța au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.1338/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimații B. S., A. M., C. G., C. Laurenția, D. G., D. I., M. V. Dornei Prin Primar și S. Ș..
În motivarea cererii de revizuire revizuienții au arătat că motivul revizuirii este dat de dispozițiile art.509 pct.8 Cod procedură civilă în sensul că „există hotărâri potrivnice, date de instanțe de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri ".
Prin admiterea recursului, modificarea sent. civ. 411/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în primă instanță și admiterea cererii reconvenționale s-a încălcat practic puterea de lucru judecat a sent. civ. nr. 898/13.07.2011 a Judecătoriei V. Dornei, menținută de Tribunal în dosar nr._, motiv pentru care dispozitivul deciziei civile nr.1338/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ * cuprinde dispoziții contradictorii, care încalcă autoritate de lucru judecat a sent. civ. nr. 898/13.07.2011 a Judecătoriei V. Dornei, în ce privește recunoașterea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4392 mp din total suprafață de 5000 mp cât a făcut obiectul litigiului în dos._ *, sens în care au solicitat anularea ei.
Prin admiterea cererii reconvenționale formulații de B. S. și admiterea cererii în revendicare în 2014, pe dreptul comun, s-a ignorat practic sent. civ. nr. 898/13.07.2011 a Judecătoriei V. Dornei, menținută de tribunal în recurs - în dos, nr._, prin care autorul acesteia-B. Alfredus Franciscus, pe calea legilor speciale de fond funciar, a solicitat reconstituirea unei suprafețe de teren din care face parte și terenul în litigiu - cerere care i-a fost respinsă irevocabil.
În condițiile în care autorul numitei B. S., defunctul B. Alfgredus Franciscus - nu este proprietarul terenului solicitat, aspect stabilit irevocabil prin hotărârea sus menționată încâ din 2011, tribunalul, prin decizia contestată și admiterea cererii reconventionale care are ca obiect revendicarea imobiliara a acestui teren - o face proprietară pe moștenitoarea acestuia - B. S., pe dreptul comun.Cu alte cuvinte îi dă ce nu a avut autorul său la deces.
Paradoxul constă în faptul că terenul în litigiu, în suprafață de 5000 mp - din CF 260 V. Dornei a fost expropriat nu de la autorul lui B. S., defunctul B. Alfredus Franciscus, ci de la o altă persoană - Ș. S. - fapt exres menționat pe titlul de proprietate nr._/1945.
După Ș. S. - recurenta devenită „proprietară" peste noapte nici măcar nu a invocat vreo calitate de moștenitoare, dar a devenit proprietară.
În speță, s-a admis o acțiune în revendicare imobiliară deși recurenia nu a făcut dovada că este proprietara neposesoare a terenului revendicat, respectiv nu a făcut sub nicio formă dovada că este moștenitoare după Ș. S. - persoană expropriată, fapt expres menționat pe titlul de proprietate nr._/1945, act de proprietate ce l-au opus ca si titlu valabil în revendicare pârâtei recurente. În lipsa dovezii proprietății, acțiunea în revendicare formulată Baabasczuk S. -cetățean german, deși era nefondată - a fost admisă.
Prin sent. civ. nr. 898/13.07.2011 a Judecătoriei V. Dornei din dos. civ. nr._ se face pe deplin dovada acestor susțineri. Conform acestei sentințe - autorul său B. Alfredus Franciscus a solicitat în baza legilor de fond funciar, pe procedură specială, reconstituirea unei suprafaețe mai mari de teren din care face parte și acest teren în litigiu, din CF 260, cererea fiindu-i respinsă ca neîntemeiată, deoarece acesta, până la deces, nu a îndeplinit măcar condiția de a fi cetățean român, cu atât mai puțin nu a putut dovedi că a fost proprietarul terenul solicitat. În plus, prin aceeași hotărâre s-a admis cererea de intervenție formulată de reclamantul – D. V., cerere care a avut ca obiect acest teren înb litigiu, pentru care a făcut dovada proprietății chiar prin titlul de proprietate nr._/1945.
D. în raport cu această hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care are ca și efect putere de lucru judecat aspect invocat atât oral cât și prin nota de concluzii scrise existente la dosar, excepție asupra căreia tribunalul cu ocazia judecării recursului a omis să se pronunțe - pârâta-recurentă nu a făcut dovada că este proprietară neposesoare, pentru a fi admisibilă o acțiune în revendicare. În revendicare instanța trebuia să analizeze și să compare titlurile de proprietate opuse de părți. În condițiile în care pârâta nu le-a opus un titlu de proprietate și nu a făcut dovada proprietății, admiterea unei astfel de cereri cu obiect revendicare în recurs este total nelegală, și motivul de revizuire mai mult decât admisibil.
Altfel spus prin - sent. civ. nr. 898/13.07.2011 a Judecătoriei V. Dornei menținută în recurs, s-a respins irevocabil acțiunea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu în favoarea lui B. Alfredus Franciscus, dar după moartea acestuia -survenită 21.06.2007, la 7 ani, Tribunalul Suceava, pe calea dreptului comun, prin dec. civ. 1338/09.09.2014 o face proprietară pe acest teren care nu i-a fost reconstituit niciodată defunctului, pe soția sa .
Sub acest aspect cea de-a doua hotărâre trebuie anulată, întrucât cuprinde dispoziții contradictorii, care încalcă autoritatea de lucru judecat a sent. civ. nr. 898/13.07.2011 a Judecătoriei V. Dornei, în ce privește recunoașterea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4392 mp din total suprafață de 5000 mp cât a făcut obiectul litigiului în dos._ ".
Revizuienții au solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei civile nr. 1338/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ * .
În drept și-au întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art.509-513 Cod procedură civilă.
În dovedire au anexat înscrisuri ( filele 8-17).
Legal citată intimata B. S. a formulat întâmpinare ( filele 34-36) prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire cu obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare a arătat că în mod greșit, revizuienții și-au întemeiat cererea lor de revizuire pe disp. art. 509 pct. 8 din Noul C. proc. civilă. Aceste temei în drept invocat de către revizuienți nu poate fi acceptat pentru că ar însemna o încălcare a disp art. 27 din noul C. proc. civilă, care reglementează aplicarea legii de procedură civilă în timp. Potrivit textului de lege menționat, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a fost început procesul. Cum în speță, litigiul a început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă (1865), înseamnă că și hotărârea judecătorească atacată cu revizuire. În speță decizia civilă nr. 1338/09.09.2014 a Tribunalului Suceava, rămâne supusă căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de vechea lege de procedură civilă.
Ca atare, privită prin această prismă, cererea de revizuire formulată de D. V. și D. M. Speranța apare ca inadmisibilă în principiu, fiind întemeiată în drept, în mod eroant, pe dispozițiile noului cod de procedură ciivlă.
In al doilea rând, tot în legătură cu acest aspect al temeiului în drept invocat de către revizuienți, respectiv art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civilă, acesta atrage inadmisibilitatea revizuirii pentru că acest caz de revizuire nu are corespondent în vechea lege de procedură civilă. In ipoteza în care Onoratul Tribunal ar stabili că în speță este aplicabilă vechea lege de procedură civilă, ar fi în imposibilitate să recalifice cererea de revizuire, pentru că aceasta nu s-ar încadra în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute limitativ de disp. art. 322 C. proc. civilă (1865).
Revizuienții au indicat ca temei în drept disp. art. 509 pct. 8 C. proc. civilă, potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Acest motiv (caz) de revizuire nu se regăsește în reglementarea revizuirii din vechea lege de procedură civilă (1865), neavând corespondent: cel mai apropiat, dar nu identic, este motivul (cazul) de revizuire reglementat de disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civilă (1865): „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
In speța noastră însă, acest caz de revizuire este inaplicabil, nefiind întrunite condițiile cerute de lege în privința celor două hotărâri presupus a fi potrivnice sau cel puțin invocate ca atare de către revizuienți.
Astfel, prima hotărâre judecătorească la care fac referire cei doi revizuienți este sentința civilă nr. 898 din 13.07.2011 a Judecătoriei V. Dornei, pronunțată în dosarul nr._ . Această hotărâre judecătorească a fost pronunțată într-un litigiu de fond funciar, care a avut ca obiect o plângere formulată de defunctul meu soț, B. Alfredus-Franciscus, și continuată de intimată, plângere pe procedura specială prevăzută de legile de fond funciar, formulată împotriva Hotărârii nr. 3562 din 22.12.2006, emisă de Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. în acel dosar, nr._, revizuienții D. V. și D. M. Speranța au avut calitatea de intervenienți accesoriu (și nu în interes propriu), iar B. S. a avut calitatea de petentă.
Pe de altă parte, decizia civilă nr. 1338 din 09.09.2014 a Tribunalului Suceava, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată într-un litigiu care avut un cu totul alt obiect (partaj judiciar) decât cel sus-menționat. Acțiunea reclamanților D. V. și D. M. Speranța a vizat constatarea unui partaj voluntar, iar cererea reconvențională a privit o revendicare imobiliară. Intimata a avut acolo calitatea de pârâtă-reclamantă reconvențional (și nu petentă), iar revizuienții au fost reclamanți-pârâți reconvențional (și nu intervenienți accesoriu).
Ca atare, comparând cele două litigii și dosare în care s-au pronunțat hotărârile invocate de către revizuienți, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civilă (1865), nefiind cazul unei identități de obiect, părți și calitate a părților, deci de o autoritate de lucru judecat.
Personal, consideră că aceasta este și explicația pentru care revizuienții au evitat să-și întemeieze în drept cererea de revizuire pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă și au preferat să indice, ca temei în drept, un caz (art. 509 pct. 8) reglementat de noua lege de procedură civilă, chiar dacă potrivit disp. art. 27 C. proc. civilă, aplicabilă este legea veche și nu legea nouă de procedură civilă.
Pe cale de consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă în principiu nici pe vechea lege de procedură civilă, întrucât motivul de revizuire invocat nu se regăsește între cazurile de revizuire, iar în speță nu este dat nici cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civilă (1865), nefiind vorba despre identitate de cauze, obiect, părți si calitate a părților, deci de autoritate de lucru judecat.
Cât privește restul criticilor aduse de către revizuienti pe fondul deciziei civile nr. 1338 din 09.09.2014 a Tribunalului Suceava, acestea nu se subsumează motivului de revizuire invocat, iar cum potrivit disp. art. 326 alin. 3 C. proc. civilă (1865), dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se întemeiază, consideră că în această fază a admisibilității în principiu nu se pot face apărări pe fondul cauzei, care ar interesa doar în ipoteza admiterii în principiu a cererii de revizuire. Ca atare, pentru moment, se va limita să precizeze doar că susținerile revizuienților sunt nefondate, iar decizia civilă nr. 1338 din 09.09.2014 a Tribunalului Suceava este legală și temeinică, prin prisma considerentelor avute în vedere de instanța de recurs.
In concluzie, pentru argumentele înfățișate, a solicitat respingerea, ca inadmisibilă în principiu, a cererii de revizuire, cu obligarea revizuienților D. V. si D. M. Speranța la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu prezentul proces.
Deși legal citați ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În cauză, sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă, astfel cum s-a arătat, pe larg, în practicauă.
S-a invocat contrarietate de hotărâri judecătorești, conform art.322 pct.7 Vechiul Cod de procedură civilă: ”revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere […] dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.”
Conform art.323 al.2 vechiul cod de procedură civilă, competența, în acest caz revine instanței „ mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.”
În consecință, în baza art.158,159 alin.1 pct.2 vechiul Cod de procedură civilă, se va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava văzând că se invocă contrarietatea dintre o sentință a Judecătoriei și o decizie a Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red A.I.M
Tehnored.L.A.
2 ex./03.12.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 199/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 183/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
