Uzucapiune. Hotărâre din 24-01-2014, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 2502/314/2012
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
D E C I Z IA NR. 184
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 IANUARIE 2014
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanții G. G. și G. O. S., împotriva sentinței civile nr. 1230 din data de 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta . primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții, asistați de avocat C. V., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către pârâta intimată adresa nr. 125/13 ianuarie 2014.
Apărătorul reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 85,5 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei, pe care instanțe le anulează, recursul fiind legal timbrat, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și în rejudecare admiterea acțiunii, cu precizarea că în mod greșit prima instanță a reținut că pârâta intimată nu are calitate procesuală pasivă în cauză, terenul în litigiu este lucrat de către reclamanții recurenți, acesta este înscris în r.a., apare în evidențele comunei ca fiind în proprietatea privată a acesteia, însă toți știu că terenul este stăpânit de către reclamanții recurenți.
Arată că nu există o altă modalitate prin care reclamanții recurenți să intre în legalitate cu acest teren, aceștia plătesc impozitul aferent, suprafața de teren este îngrădită de pe timpul CAP-ului, provine de la o familie de germani și a fost preluată de către comună.
Mai precizează că terenul este ocupat de construcții, iar primăria a fost de acord cu acțiunea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 23.03.2012, sub nr._, reclamanții G. G. și G. O. S. au chemat în judecată pe pârâta . primar solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că au dobândit, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2338 mp, identic parte din . în CF 63 a ., teren aflat pe raza localității Mitocul Dragomirnei și învecinat cu: drum comunal, C. N., S. N., drum comunal.
În motivare au arătat că în CF 63 a ., compusă printre altele din ., au fost intabulați mai mulți cetățeni de origine germană (R. a lui Johan Hadel – L. a lui Johan Hadel – E. a lui I. Mohr născută Hadel) și V. a lui G. C., fără a se identifica cu certitudine cotele părți intabulate pe numele fiecăruia. Din această carte funciară, unele porțiuni au fost transmise prin succesiune (1911, 1921, 1922, 1936 și 1940), iar în ceea ce îl privește pe V. G. C., printr-un act de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1921.
Au precizat reclamanții că acest proprietar tabular a dobândit, la acea dată, 1921, peste 500 m.p. teren pe care și-a edificat construcția, situație dedusă din acte dar, în realitate, după încheierea convenției romano-germană, moștenitorii proprietarilor tabulari germani au părăsit țara, astfel că V. a lui G. C. a stăpânit totalitatea parcelei 369/1 din CF 63, în suprafață de 3338 m.p..
V. a lui G. C. a decedat la data de 31 iulie 1949, rămânând ca singură moștenitoare acceptantă soția sa, C. D. și, deși stăpânise întreaga suprafață conform actelor pe care la deținea, certificatul de moștenitor nu a putut fi eliberat decât pe suprafața menționată și care anterior, prin divizarea parcelei 369/1, s-a înființat . cu casa 663. La rândul ei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4107/1968, C. D. a înstrăinat aceeași realitate imobiliară și construcțiile aflate pe teren, reclamantei G. O. S., căsătorită cu G. G., după ce, în prealabil, își intabulase dreptul exclusiv de proprietate în baza certificatului de moștenitor în CF 2697 a ..
În acest context, au arătat reclamanții că ei au stăpânit, în mod real, pe lângă suprafața de 510 m.p. cu care au fost intabulați și suprafața de 2338 m.p. pe care o stăpânesc și astăzi. După apariția Legii 18/1991, din suprafața deținută li s-a constituit suprafața de 1000 m.p., eliberându-se Titlul de proprietate nr. 463/10.04.1995, suprafață din care au înstrăinat 490 m.p. conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 2317/05.04.1999.
Au mai precizat reclamanții că posesia exercitată de dobânditorii anteriori cât și de către ei a fost exercitată în condițiile art. 1847 C.civ., fiind o posesie utilă, continuă, netulburată, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
În ceea ce privește justificarea chemării în judecată a Comunei Mitocul Dragomirnei – prin primar, reclamanții au arătat că, întrucât din extrasul CF rezultă intabularea unei părți din CF 63 . numele unor germani, era firesc ca după încheierea convenției româno – germane, să fie administrat terenul de comună.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1860,1847,1845 și 1895.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare însă, prin adresa nr. 2029/24.05.2012 (f. 31 ds.), a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamanți.
De asemenea, prin adresa depusă la dosar la fila 54, pârâta a precizat că terenul ce face obiectul prezentei cereri este trecut în R.A. pe numele reclamanților din anul 1973, nu a fost colectivizat, reclamanții folosindu-l fără a fi deranjați de vecini sau alte persoane fizice sau juridice, nu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate iar terenul nu face parte din domeniului public și nici nu este trecut în inventarul privind domeniul privat al comunei M. Dragomirnei, aspecte reiterate și prin adresa nr. 2502/08.02.2012 depusă la dosar la data de 08.02.2013 (f.54).
Prin sentința civilă nr. 1230 din data de 28 februarie 2013, Judecătoria Suceava a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu și a respins acțiunea civilă având ca obiect „uzucapiune” formulată de reclamanții G. G. și G. O. S., în contradictoriu cu pârâta .. Suceava, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, analizând, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a constatat următoarele:
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4107/25.11.1968 încheiat între numita C. D. și reclamanta G. O. – S., aceasta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 510 m.p. teren cu casă și dependințe, situate în vatra satului și comunei Mitocul Dragomirnei, jud. Suceava, identic cu cartea funciară nr. 2697 a ., constând în .. 813 cu casa nr. 663. La rândul său, vânzătoarea C. D. deținea imobilele înstrăinate în temeiul certificatului de moștenitor nr. 526/1968 eliberat de notariatul de Stat Județean Suceava după defunctul C. V. (f. 8-11, 15, 23).
În prezenta cauză, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâta . primar, constatarea dobândirii, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată,adreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2338 m.p., parte identic cu . înscrisă în CF 63 a ., situat pe raza localității Mitocul Dragomirnei, teren aflat în completarea suprafeței de 510 m.p. dobândită de reclamantă prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 4107/25.11.1968.
Față de acestea, instanța a reținut că cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune se soluționează în contradictoriu cu proprietarul imobilului, instituția uzucapiunii fiind o sancțiune împotriva acestuia, care nu a fost diligent și a permis ca bunul proprietatea sa să se afle în posesia altei persoane un timp foarte îndelungat.
O soluție contrară ar lipsi de eficiență juridică acțiunea având obiectul menționat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 10 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual subiectiv instanța este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra imobilului a persoanelor chemate în judecată.
În aceste condiții, reclamanții trebuiau să facă dovada dreptului de proprietate al pârâtei . terenului în cauză, în schimb, aceștia nu au produs o astfel de dovadă.
Din înscrisurile depuse de reclamanți în susținerea cererii lor, precum și din celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanța a reținut că aceștia nu au făcut dovada persoanei titulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2338 m.p. situat pe raza comunei Mitocul Dragomirnei și nici a împrejurării că persoana juridică chemată în judecată – . avea calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra acestui teren.
Astfel, instanța a constatat că, potrivit înscrisurilor aflate la filele 6-12 ds., pentru . 369/1 din CF 63 a comunei cadastrale M. Dragomirnei, înscrierile privitoare la proprietate au fost efectuate pe numele unor cetățeni germani – E. a lui I. Mohr (născută H.), Rosa a lui Iohann H., Luise a lui I. H. - ceea ce a denotat faptul că imobilul în litigiu a fost proprietate particulară.
Mai mult, din informațiile comunicate de Primăria Comunei Mitocul Dragomirnei, s-a reținut faptul că terenul nu a figurat inventariat nici în domeniul public și nici în domeniul privat al comunei.
Reclamanții au justificat chemarea în judecată a Comunei Mitocul Dragomirnei prin faptul că, după plecarea cetățenilor germani ce figurau înscriși în cartea funciară, terenul în suprafață de 2338 m.p. a rămas în administrarea unității administrativ teritoriale, însă aceste susțineri au fost infirmate de chiar relațiile oferite de Primăria Comunei Mitocul Dragomirnei care a precizat atât faptul că terenul în litigiu nu a fost supus colectivizării (pentru a deveni aplicabile, eventual, disp. art. 18 din Legea nr. 18/1991), cât și faptul că imobilul nu a făcut parte din domeniul public ori privat al comunei (f. 41, 54).
D. urmare, constatând că reclamanții nu au făcut dovada calității procesuale pasive a pârâtei, conform art. 1169 C.civ., față de disp. art. 137 C.pr.civ., instanța a admis excepția invocată și a respins acțiunea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care au arătat următoarele:
In fapt, sunt locuitorii comunei Mitocul Dragomirnei si locuiesc in acest . căsătoriei când au cumpărat casa si terenul aferent de la C. D.. C. D. era proprietara casei prin moștenire de la fostul ei soț care decedase in 1949. Terenul pe care a trăit familia C. provenea de la o familie de germani care au părăsit localitatea Mitocul Dragomirnei înainte de 1921. C. D. si soțul acesteia au devenit proprietari pe o suprafața de 510 mp, insa ei au stăpânit încă din 1921 întreaga suprafața pe care ulterior au preluat-o ei.
La acea data nu au putut cumpăra mai mult deoarece pe acest teren era proprietara C. D. împreuna cu casa locuit. De la data preluării acestui imobil de la C. Domnca, reclamanții au folosit neîntrerupt din 1968 terenul fără ca cineva sa îi deranjeze si îl stăpânesc si astăzi. In localitatea Mitocul Dragomirnei nu mai exista nicio familie de germani așa cum erau pana in 1921 când aceștia erau majoritari.
Se știe ca a fost încheiata convenția romano-germană, imobilele ce au rămas după plecarea germanilor au fost preluate de stat si intrate in administrația organelor locale.
Deși in Cartea Funciara au fost înscriși pe aceasta . germani, aceștia nu mai au in România nici moștenitori, iar aceștia nu au mai stăpânit acest teren după vânzarea făcuta către C. D., terenul intrând in stăpânirea lor definitiva din 1968.
Reclamanții au făcut toate dirigentele, au depus cereri la Cartea Funciara, primăria le-a întocmit planuri de situație, le-a eliberat harta fotoplan din care se vede cu claritate ca alături de terenul cumpărat de la C. D. se afla si restul suprafeței pe care il stăpânesc neîntrerupt de aproape 50 de ani.
La nivelul localității, primăria comunei Mitocul Dragomirnei este cea care administrează tot ce se mișca. Chemarea ei in judecata in calitate de parata au considerat-o ca a fost corecta, ea putând avea calitatea procesuala pasiva. Organele locale cunosc situația imobilului, iar poziția lor de a fi de acord cu acțiunea lor a fost una cat se poate de normala pentru a se putea reglementa situația juridica a acestui teren. Nu exista la ora actuala o alta reglementare pentru ca aceste imobile sa fie reglementate din punct de vedere juridic.
Nu au fost singurii in aceasta situație, iar . pasiva. Instanța a invocat aceasta excepție admițând-o si respingând acțiunea pe excepție fără o motivare.
Au apreciat ca soluția data de prima instanța este nelegala si netemeinica. Ei au dovedit cu martori si înscrisuri ca . stăpânesc neîntrerupt de 50 de ani ca adevărați proprietari,terenul fiind îngrădit pe toate părțile.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate si in rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, sa se constate ca au obținut dreptul de proprietate asupra acestui imobil pe care îl stăpânesc de aproape 50 de ani.
In subsidiar, in situația când instanța va constata ca sunt necesare noi lămuriri, au solicitat casarea sentinței civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin adresa nr. 125/13 ianuarie 2014 depusă la dosar, a solicitat admiterea recursului.
Asupra recursului de față, se rețin următoarele:
Necontestat, inițiatorul demersului judiciar trebuie să dovedească, printre alte condiții, și pe cea vizând calitatea procesuală a celui chemat în judecată ca pârât.
În speță, reclamanții au chemat în judecată . în acest sens faptul că terenul în litigiu, în privința căruia au pretins un drept de proprietate dobândit prin prescripție achizitivă, a aparținut unor cetățeni germani, repatriați în urma Convenției româno-germană adoptată la 22.10.1940.
Or, instanța nu a verificat aceste susțineri ale reclamanților care, dacă ar fi reale, ar putea justifica legitimarea procesuală a unității administrativ teritoriale, având în vedere că în urma repatrierii cetățenilor de origine germană averea acestora a fost preluată la acea dată de Statul Român, în schimbul despăgubirii lor (art.2), în prezent, în funcție de interesul și utilitatea căruia îi sunt afectate aceste bunuri, putând aparține statului, sau unității administrativ teritoriale, după caz.
Instanța, nu putea reține din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive fără minime verificări pe acest aspect - dacă terenul a făcut obiectul Convenției, regimul său juridic actual, cu atât mai mult cu cât acesta figurează în CF până la nivelul anilor 1940 pe numele unor cetățeni germani (f.12.), iar relațiile furnizate de intimată (f.41, 54) nu sunt suficient de precise sub aspectul regimului juridic, starea de confuzie fiind întărită prin adresa înaintată în recurs (nr.125/13.01.2014, f.9), în sensul că ”Primăria M. Dragomirnei (…) face precizarea că terenul solicitat de familia sus-menționată, este luat în evidențele primăriei în proprietate privată” ( a cui ? - nota noastră).
În concluzie, cum prima instanță a soluționat pricina pe o excepție care nu a fost suficient cercetată, impunându-se probe suplimentare (eventual expertiză pentru lămurirea regimului juridic trecut și actual al terenului), tribunalul, reținând în cauză incidența art. 312 alin.5 din vechiul Cod de procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința civilă nr.1230 din 28.02.2013 a Judecătoriei Suceava și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții G. G. și G. O. S., domiciliați în .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1230 din data de 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta . primar.
Casează sentința civilă nr. 1230/28.02.2013 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 24 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond B. L. M.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./10.02.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 24-01-2014, Tribunalul... → |
|---|
