Acţiune în constatare. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 5019/285/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ ACȚIUNE ÎN CONSTATARE
DECIZIA NR. 296
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12 MAI 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâta M. V., domiciliată în Suceava, ., ., . și reclamantul O. I. A. T., domiciliat în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2416 din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind intervenienta O. M. (decedată), urmată de moștenitorul O. L. E. (fiică) din Italia, Tarcento, via Borgobello 20 i. 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pârâta recurentă M. V., asistată de av. A. M. și reclamantul recurent O. I. A. T., asistat de av. C. C. pentru reclamantul recurent, lipsă fiind intervenienta intimată O. L. E..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că pârâta recurentă M. V. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciară de timbru aferentă recursului formulat, în cuantum de 1262 lei, respectiv: chitanța nr._/05.05.2015 /aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată).
Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea pârâtei recurente, av. A. M., considerând sentința civilă atacată ca fiind nelegală și netemeinică, solicită, conform motivelor pe larg expuse la filele9-14 dosar, admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant și a cererii de intervenție, ca nefondate, cu obligarea reclamantului recurent și a moștenitoarei intervenientei la plata cheltuielilor de judecată din primă instanță și recurs, conform chitanțelor depuse la dosar. Cu privire la recursul formulat de reclamant, apreciind că nici unul din motivele invocate în recurs nu este fondat, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Apărătorul reclamantului recurent, av. C. C., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 4983/31.03.2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1000 lei. Cu privire la recursul formulat de pârâtă, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele :
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 19 iulie 2011, sub nr._, reclamanta M. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul O. I. A. T., pentru a fi obligat să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie casa, anexele gospodărești precum și suprafața de 754 mp pe care sunt amplasate aceste construcții, bunuri imobile proprietatea sa exclusivă, în valoare de 50.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, pârâtul este fostul său soț, de care a divorțat conform sentinței civile nr.2141/23.06.2003 a Judecătoriei Suceava.
În vederea partajării bunurilor comune, a deschis două dosare, nr. 4789/2004 la Judecătoria Rădăuți și nr. 6510/2004 la Judecătoria Suceava, în ambele stingându-se litigiile în baza unei tranzacții unice, care a fost avută în vedere de ambele instanțe.
Potrivit acestei tranzacții, apartamentul nr. 2 din mun. Suceava situat pe . ., a fost inclus în lotul său, precum și toate bunurile care formează masa de partajat.
S-a menționat că „prin această tranzacție părțile O. V. și O. I. A. T. înțeleg să renunțe la orice pretenții unul față de celălalt, de orice natură, atât prezente cât și viitoare, stingând prin această tranzacție dosarul nr.6510/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava și dosarul nr.4789/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Rădăuți".
P. urmare, casa și anexele situate pe ., în mun. Rădăuți, precum și terenul aferent în suprafață de 754 mp sunt proprietatea sa, în baza tranzacției avută în vedere de instanța care a soluționat partajul de bunuri comune, astfel că a promovat prezenta acțiune pentru a revendica aceste imobile de la pârât.
A menționat că pârâtul a promovat ulterior acțiuni de partaj bunuri comune în care a invocat starea de devălmășie cu privire la acest imobil, acțiunea inițială fiind respinsă prin sentința civilă nr.2166/12 iunie 2009 a Judecătoriei Rădăuți ca urmare a existenței autorității de lucru judecat, soluție menținută prin decizia civilă nr.2061/23 nov.2009 a Tribunalului Suceava, iar a doua acțiune a fost respinsă tot pe aceeași excepție prin sentința civilă nr..3547/5 nov.2009 a Judecătoriei Rădăuți
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că au existat două dosare ce au avut ca obiect „partaj bunuri comune", unul înregistrat la Judecătoria Rădăuți și celălalt la Judecătoria Suceava, și pentru a se stinge litigiile dintre ei, întrucât se punea problema ca reclamanta să achite o sultă consistentă în favoarea sa, s-au înțeles să încheie o tranzacție. P. acea tranzacție, reclamanta urma să rămână cu apartamentul din municipiul Suceava și el să rămână cu casa din municipiul Rădăuți. De asemenea pentru egalizarea loturilor, pentru că apartamentul din Suceava avea o valoare mare la vremea respectivă, a mai primit cu titlu de sultă pentru acel apartament suma de 11.000 euro.
În nici un moment nu s-a pus problema ca și casa cu anexele din Rădăuți să treacă în proprietatea reclamantei, pentru că acel imobil a aparținut autorilor săi și reclamanta a știut acest lucru, fiind de acord ca acest imobil să-i rămână lui.
De altfel, din anul 2005, când a avut loc acel partaj și până în momentul de față, reclamanta nu a pretins în nici un moment că este proprietara casei și anexelor. Probabil, fiind în momentul de față într-o criză financiară, s-a gândit să speculeze poate acea redactare mai ambiguă a acelei tranzacții și să sugereze instanței că este proprietara și a casei din Rădăuți.
Dovadă că nu s-a pus problema ca reclamanta să primească și locuința din Rădăuți, sunt acele considerente ale sentinței nr. 135/2005 în care se retine că părțile au dobândit ca bunuri comune un apartament și mai multe bunuri mobile.
În privința sentinței nr.633/2005, în considerentele acesteia, prima instanță a reținut că el, în calitate de pârât, a solicitat ca modalitate de partajare atribuirea în lotul său a locuinței din Rădăuți, . și a terenului aferent, iar reclamantei să i se atribuie alte bunuri.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligată să-i restituie contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la casă.
Cererea reconvențională a fost disjunsă la termenul de judecată din data de 04.09.2012, fiind înregistrată separat pe rolul instanței, sub nr._ .
În cauză, a formulat cerere de intervenție numita O. M., prin care a solicitat să se constate în favoarea sa existența unui drept de creanță constând în efectuarea unor lucrări de îmbunătățiri la imobilul situat în mun. Rădăuți, ., îmbunătățiri în valoare de 32.940,67 lei (și care sunt aceleași indicate în cererea reconvențională).
În motivare, a arătat că este soția pârâtului și că aceste îmbunătățiri au fost făcute din banii pe care i-a obținut din vânzarea unui apartament (fila 19-dosar_ ).
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 28.10.2013, sub nr._, reclamanții O. I. A. T. și O. M., în contradictoriu cu pârâta M. V., au solicitat instanței să se constate existența unui drept de retenție asupra imobilului format din casă și anexe situate în Rădăuți, . și înscrise în CF_ Rădăuți.
În motivare, au arătat că, între părți au existat mai multe litigii, printre care și un dosar de revendicare, cu nr._, în urma căruia reclamantul O. I. A. a fost obligat să-i lase pârâtei, în deplină și liniștită posesie, imobilul descris mai sus.
Pentru că la partajul dintre el și pârâtă au convenit să-i rămână lui acest imobil, de-a lungul timpului a efectuat o . îmbunătățiri.
De asemenea, intervenienta O. M. a arătat că a avut în proprietate un apartament în Rădăuți, pe care l-a vândut, iar banii rezultați i-a folosit exclusiv în renovarea aceste case.
Reclamanta-pârâtă M. (O.) V. a formulat răspuns la cererea reconvențională, arătând că în baza unei înțelegeri tacite între ea și pârâtul-reclamant, acesta a locuit în imobilul proprietatea sa situat în mun. Rădăuți, . și cu rea credință și fără autorizație de construire a efectuat lucrări de construcție la acest imobil, pe care le-a supraevaluat în mod nejustificat.
P. sentința civilă nr. 2416 din 16 septembrie 2014, Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), a admis, în parte, acțiunea în constatare formulată de reclamantul O. I. A. T., în contradictoriu cu pârâta M. V., intervenientă fiind O. M. domiciliată în Suceava, ., ., .; a admis cererea de intervenție formulată de O. M.; a constatat că reclamantul și intervenienta au un drept de creanță față de pârâtă în sumă de 47.787 lei constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în mun. Rădăuți, ., județul Suceava; a obligat pârâta să plătească, în solidar reclamantului și intervenientei, suma de 47.787 lei; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4543 lei cheltuieli de judecată și a obligat pârâta să plătească intervenientei suma de 2087 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, între pârâtul-reclamant O. I. A. T. și reclamanta-pârâtă M. V. au avut loc mai multe litigii legate de dreptul de proprietate cu privire la imobilul situat în mun. Rădăuți, ..
P. hotărârile judecătorești pronunțate (sentința civilă 2166 din 12.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți, sentința civilă nr. 3547/5.11. 2009 a Judecătoriei Rădăuți și sentința civilă nr. 3067/4.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți) s-a stabilit definitiv și irevocabil dreptul de proprietate al pârâtului-reclamant cu privire la acest imobil.
Conform susținerilor părților și, după cum rezultă din declarațiile martorilor Tomorug O. și A. G. (filele 103-106 dosar), după anul 2010, pârâtul-reclamant și intervenienta au locuit în acest imobil și au efectuat o . îmbunătățiri.
Mai trebuie precizat că referitor la declarațiile martorilor C. V. (fila 102) și I. A. (fila 114), acestea nu reflectă adevărul celor întâmplate, din moment ce au arătat că în imobil a locuit doar o mătușă a pârâtului-reclamant, având în vedere că chiar reclamanta-pârâtă recunoaște că în baza unei înțelegeri tacite i-a permis acesteia să locuiască în imobil.
În cauză, s-a efectuat un raport de expertiză de către expert F. D., care a identificat și evaluat îmbunătățirile efectuate la imobilul în cauză.
A precizat expertul că lucrările executate s-au realizat începând cu anul 2010, dată la care pârâtul-reclamant și intervenienta s-ar fi mutat în casă, conform declarațiilor martorilor Tomorug O. și A. G., iar lucrările au fost absolut necesare pentru a ridica gradul de confort a locuinței.
De altfel, împrejurarea că lucrările au fost efectuate de pârâtul-reclamant rezultă din chitanțele și facturile depuse la dosar, prin care s-a dovedit că au fost achitate materiale de construcție și au fost recunoscute de către reclamanta-pârâtă, cu observația că au fost realizate fără acordul său și nu erau necesare.
Expertul care a efectuat raportul de expertiză în cauză a concluzionat că ele erau absolut necesare pentru a ridica gradul de confort a locuinței.
În ceea ce privește contravaloarea acestor îmbunătățiri, s-a reținut că inițial s-a solicitat suma de 32.940,67 lei, iar ulterior, conform punctului de vedere al expertului-parte ce a fost încuviințat de către instanță, s-a solicitat suma de 65.466,82 lei (fila 172).
Expertul ce a fost numit de instanță - D. F., evaluând aceste lucrări la suma de 47.787 lei.
Dintre cele două valori, instanța de fond a reținut-o pe cea indicată de către expert D. F., având în vedere că este mai apropiată de cea indicată inițial de părți.
În ceea ce privește temeiul juridic al pretențiilor pârâtului-reclamant, instanța de fond a reținut că, prin lucrările efectuate la imobil, acesta a dobândit un spor de valoare, putându-se astfel reține îmbogățirea fără justă cauză ca fapt juridic prin care patrimoniul reclamantei-pârâte s-a mărit pe seama patrimoniului pârâtului-reclamant și al intervenientei, născându-se astfel obligația reclamantei-pârâte de a restitui în limita măririi, către pârâtul-reclamant și intervenientă.
Față de cele reținute, prima instanță a admis acțiunea, în parte, și cererea de intervenție și a constatat că reclamantul O. I. A. T. și intervenienta au un drept de creanță față de pârâta M. V. în sumă de 47.787 lei constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, urmând a obliga pârâta să plătească, în solidar reclamantului și intervenientei, suma de 47.787 lei, iar în baza disp. art. 274 Cod pr.civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4543 lei cheltuieli de judecată, iar intervenientei suma de 2087 lei cu același titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul O. I. A. T. și pârâta M. V..
Reclamantul O. I. A. T., în recursul său, a criticat soluția arătând că, expertul desemnat de instanță a aplicat în mod greșit o . reduceri conform unui normativ P90/1977, după ce, în prealabil, aplicase un coeficient de uzură de 12%, ajungând mai întâi la valoarea de_,33 lei, iar în concluzii la valoarea de_ lei.
A criticat respingerea obiecțiunilor ca urmare a diferenței de preț obținute de cei doi specialiști.
De asemenea, nu a fost de acord cu cheltuielile de judecată, fiind ignorat onorariul de avocat, conform filei 184 dosar.
Pârâta M. V., în recurs, a criticat hotărârea pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că, îmbogățirea fara justa cauza, ca izvor de obligatii, in doctrina si jurisprudenta este apreciata ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecința a diminuării patrimoniului alteia, fara ca pentru aceasta operațiune sa existe o justa cauza. Din acest fapt se naște obligația pentru cel care si-a mărit patrimonial de a-l despăgubi pe cel care si-a diminuat patrimonial in limitele acestei diminuări .In ceea ce privește instituția îmbogățirii fara justa cauza, aceasta este o creație a doctrinei si a practicii judiciare, însă, ca principiu apar diverse texte de lege în C.C. anterior care fac aplicarea acestui principiu, însă în Codul civil roman din 1864 nu se găsește un text care sa consacre principiul restituirii îmbogățirii fara justa cauza ca izvor de obligații de sine stătător.
A mai arătat că, în cauză, instanta nu a procedat la verificarea condițiilor de de admisibilitate ale acțiunii recunoscută celui păgubit printr-o îmbogățire realizata de altul in dauna sa, respectiv a condițiilor materiale (mărirea unui patrimoniu, miscorarea unui patrimoniu, ca o consecința a sporirii altuia si existenta unei legături de cauzalitate intre mărirea unui patrimoniu si diminuarea altui patrimoniu, in sensul ca ambele fenomene sa fie efectul unei cauze unice) si a condițiilor juridice (inexistenta unui temei legitim a măririi patrimoniului unei persoane, absenta oricărui alt mod juridic pentru recuperarea de către cel care si-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite):
- a) se cere mai intai ca imbogatirea sa fi cauzat o paguba celui care a determinat realizarea imbogatirii, adică, ca îmbogățitul, in speță, parata MARTUNEAC V1RGINIA sa fi câștigat un nou element patrimonial, constând in contravaloarea imbunatatirilor aduse de către intervenienta si reclamant la imobilului din municipiul Radauti, ., ori, in cauză, acest element nu este dat.
Deși, reclamantul O. I.A.T. a efectuat o . îmbunătățiri la imobilul proprietatea paratei Martuneac V., constând in subzidiri fundații, înlocuire azbest cu table Lindab, inlocuit veranda cu zidărie BCA, înlocuire tamplarie interioara si tamplarie exterioara, realizare sobe teracota, racord la canalizare, evidențiate in raportul de expertiza efectuat de expertul Duduta F. toate aceste lucrări s-au efectuat in condiții nelegale, fara autorizațiile prevăzute de lege pentru efectuarea lucrarilor - in speță, autorizații de construire, de codificare, de desființare, fara acordul paratei Martuneac V. in calitate de proprietara a imobilului din ., Radauti si in condițiile in care reclamantul fusese obligat sa lase in posesia si proprietatea reclamantei imobilul în cauza printr-o hotărâre judecătoreasca prin care s-a admis acțiunea in revendicare a paratei, acesta fiind in faza executării silite, somat sa părăsească imobilul.
Referitor la intervenienta O. M., aceasta nu locuia in mod legal in imobil, pârâta necunoscand aceasta locatiune decât odată cu formularea prezentei acțiuni .
Conform raportului de expertiza întocmit in cauză, toate imbunatatirile sus enumerate s-au făcut "pentru ridicarea gradului de confort al reclamantului fiind astfel lucrări efectuate de către reclamant pentru a-si asigura gradul de confort necesar in locuința pe care o folosea împreuna cu intervenienta, diminuarea patrimoniului sau având drept cauza sporirea propriului sau confort si nu imbogatirea/sporirea patrimoniului paratei Martuneac V.
Pârâta a mai arătat că, instanța de fond nu a avut in vedere că in speță nu este îndeplinita nici condiția:
b) "îmbogățirea să fie lipsita de cauză", această condiție presupunând ca operațiunea ce are ca efect mărirea patrimoniului paratei si diminuarea patrimoniului reclamantului si intervenientei sa nu aibă o cauza justa.
Ori, de vreme ce din însuși probatoriul administrat in cauza a rezultat ca toate imbunatatirile făcute imobilului de către reclamant au la baza sporirea unui confort propriu, datorat folosinței exclusive a imobilului de către reclamant si intervenienta, in condițiile in care parata nu are acces la imobil si nefiind lucrări de întreținere sau de sporire a valorii imobilului absolute necesare, pârâta apreciază că reclamantul si intervenienta, fiind doar ei cei care au folosit aceste îmbunătățiri in folosul lor personal, acestea fiind deja amortizate, nu-i pot pretinde ei, pârâtei, sa le plătească contravaloarea acestora, întrucât de acest spor de valoare au beneficiat si beneficiază in mod exclusiv doar reclamantul si intervenienta.
Sub acest aspect, in cauza nefiind îndeplinite condițiile prevăzute pentru intentarea unei astfel de acțiuni, instanta, in mod greșit, a admis acțiunea reclamantului, fie chiar si in parte si cererea de intervenție si a constatat dreptul de creanța in valoare de 47.787 lei, constând in contravaloare îmbunătățiri efectuate la imobilul din ., Radauti și a obligat-o pe ea, pârâta, la plata contravalorii acestora.
Pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii instanței de fond, in sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată si a cererii de intervenție ca nefondata si obligarea reclamantului si a moștenitorilor intervenientei Ia plata cheltuielilor de judecata de la fond și apel, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
În drept, pârâta recurentă a invocat prevederile art. 304 pct.9 V. .C.pr.civ.
Intervenienta O. L. E., prin memoriu, a achiesat la recursul
reclamantului.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul formulat de pârâta M. V. este fondat, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Dreptul de creanță se întemeiază pe ideea de îmbogățire fără justă cauză.
Definiția îmbogățirii fără justă cauză, include faptul juridic licit prin care are loc îmbogățirea debitorului.
Pentru promovarea acțiunii in rem verso, reclamantul trebuie să dovedească faptul că dezechilibrul patrimonial este rezultatul unui fapt juridic licit și că nu are un just temei în mărirea patrimoniului pârâtului și micșorarea patrimoniului reclamantului.
Ori, în cauză, în anul 2005, conform sentinței civile nr. 6330 a Judecătoriei Rădăuți, între părți a avut loc o tranzacție prin care reclamantul și pârâtul au înțeles să nu mai aibă nici o pretenție viitoare cu privire la imobilul intrat în proprietatea pârâtei M. V..
Din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că însărăcirea patrimoniului reclamantului s-a făcut prin încălcarea dreptului de proprietate al pârâtei, efectuând lucrări nedorite de aceasta și fără acordul ei.
În acest sens, este de precizat că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reclamantul O. I. A. T. a fost obligat să lase pârâtei M. Virgi nia liniștita posesie și proprietate a casei.
De asemenea, nu prezintă relevanță declarațiile martorilor, care știu despre lucrările efectuate de reclamant și intervenientă la locuința pârâtei în anul 2010, aproximativ 6 ani de la încheierea tranzacției, întrucât pârâta nu contestă existența lor, ci faptul că nu și-a dat acordul la edificare și că parte dintre ele s-au făcut în chiar perioada de executare silită.
Nici referirile expertului, relativ la faptul că unele îmbunătățiri erau necesare pentru buna folosință a locuinței nu prezintă relevanță juridică în cauză, întrucât s-au făcut de către o persoană fără calitate de proprietar, chiriaș sau tolerant.
De altfel, martorii C. Victzoria (f. 102) și I. A. (f. 114), au arătat că locuința era într-o stare bună și nu avea nevoie de îmbunătățiri sau modificări.
Și faptul că între părți au existat mai multe litigii, întrucât reclamantul nu a mai recunoscut dreptul de proprietate al pârâtei ca efect al tranzacției, toate fiind judecate și respinse până în anul 2009, iar acesta a început edificarea lucrărilor în litigiu după anul 2010, nu îl îndreptățește la o acțiune in rem verso.
De altfel și prin hotărârea dată în revendicare, anterior disjungerii prezentei cauze, se reține autoritatea de lucru judecat pentru dreptul de proprietate al pârâtei dobândit prin tranzacția din anul 2005.
Nefiind dovedite pretențiile reclamantului și a intervenientei, acțiunea în constatarea unui drept de creanță va fi respinsă, ca nefondată.
Pe cale de consecință, și motivele de casare invocate de reclamant și intervenientă în recurs, nu vor putea fi primite, rămânând fără obiect.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. tribunalul va admite recursul declarat de pârâta M. V., împotriva sentinței civile nr. 2416 din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), va modifica sentința civilă mai sus-menționată. Pe cale de consecință vor fi respinge, ca nefondate, acțiunea și cererea de intervenție formulate de intervenienta O. L. E. și recursul declarat de reclamantul O. I. A. T. împotriva aceleiași sentințe mai sus-menționate.
Potrivit art. 274 C. pr. civ., tribunalul va obliga reclamantul recurent O. I. A. T. și intervenienta intimată O. L. E. (moștenitor după defuncta O. M.) să plătească pârâtei recurente M. V. suma de 2262 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎNNUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta M. V., domiciliată în Suceava, ., ., . și prin av. A. M. – Suceava, ., nr. 47, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2416 din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind intervenienta O. M. (decedată), urmată de moștenitorul O. L. E. (fiică) din Italia, Tarcento, via Borgobello 20 i. 2, iar reclamant recurent fiind O. I. A. T., domiciliat în mun. Rădăuți, ., județul Suceava,
Modifică sentința civilă nr. 2416 din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ) și, în consecință:
Respinge acțiunea și cererea de intervenție, ca nefondate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O. I. A. T., domiciliat în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2416 din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind intervenienta O. M. (decedată), urmată de moștenitorul O. L. E. (fiică) din Italia, Tarcento, via Borgobello 20 i. 2, iar pârâtă recurentă fiind M. V., domiciliată în Suceava, ., ., . și prin av. A. M. – Suceava, ., nr. 47, ., ..
Obligă reclamantul recurent O. I. A. T. și intervenienta intimată O. L. E. (moștenitor după defuncta O. M.) să plătească pârâtei recurente M. V. suma de 2.262 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.05.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. D. D. I. C. D.
pt.jud.aflat în C.O., pt.jud.aflat în C.O.,
semnează președintele semnează președintele
instanței, instanței,
RED. T..M.
JUD. C. V.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. - 21.07.0215
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 688/2015.... → |
|---|
