Pretenţii. Hotărâre din 08-05-2015, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 580/237/2014
Dosar nr._ Pretenții
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 603
Ședința publică din data de 8 mai 2015
Președinte: A. I. M.
Judecător: V. O. D.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de către reclamanta S. E., împotriva sentinței civile nr. 1076 din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimat fiind pârâtul B. Ș..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul S. I. și avocat H. L., pentru reclamanta apelantă și pârâtul intimat, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța înmânează pârâtului intimat un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare formulat de către reclamanta apelantă.
De asemenea, constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamanta apelantă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei – f. 12, pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat.
Apărătorul reclamantei apelante solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar, cu precizarea că acestea nu sunt noi.
Pârâtul intimat arată că se opune probei cu înscrisuri solicitată de către apărătorul reclamantei apelante.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către reclamanta apelantă, prin apărător, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestora să fie apreciate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.
Apărătorul reclamantei apelante arată că nu mai are cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Pârâtul intimat arată că nu mai are cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul reclamantei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate și în rejudecare admiterea acțiunii în baza probatoriului administrat și a dosarului nr. 1508/2002 atașat la prezenta cauză, cu precizarea că cererea de chemare în judecată vizează plata unei sume de bani ce rezultă din sentința civilă nr. 672/2003, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 914/2004 a Curții de Apel Suceava, prin care reclamantei apelante i s-a atribuit parterul imobilului, iar pârâtului intimat etajul, acesta fiind obligat la plata unei sume de bani, sumă stabilită în dolari și care a fost modificată, de asemenea a fost modificată și prin acordarea de sultă către pârâtul intimat, acțiunea și dreptul la acțiune există, instanța de fond a invocat că ar exista o hotărâre judecătorească pe care reclamanta apelantă ar fi putut-o pune în executare, însă este vorba despre o cu totul altă hotărâre ce privește o altă sumă de bani într-o altă monedă.
Arată că prima instanță a invocat prescrierea dreptului material la acțiune, aspect ce nu poate fi reținut în cauză, având în vedere că la dosarul atașat sunt mai multe hotărâri judecătorești din care rezultă că părțile s-au judecat până în urmă cu 2, 3 ani, astfel că nu este dat termenul prevăzut de lege, de asemenea, instanța de fond face referire la inadmisibilitatea acțiunii și la prescrierea dreptului la acțiune, însă acestea nu au fost puse în discuția părților, practic a menționat doar că acțiunea este neîntemeiată, însă în speță nu s-a achitat suma, cu cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea susținerilor pârâtului intimat din întâmpinare, întrucât acesta face referire la o sumă de bani ce i-a împrumutat-o mandatarul reclamantei apelante.
Pârâtul intimat solicită respingerea apelului, cu precizarea că suma ce trebuia să i se dea nu a cerut-o, el a solicitat doar atribuirea cotei de 1/2 din imobil.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea înregistrată cu nr._ din 12.03.2014 la Judecătoria Gura Humorului reclamanta S. E. prin mandatar S. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. Ș., solicitând instanței să-l oblige pe pârât la plata integrală și imediată a creanței sale certe, lichide și exigibile, în cuantum total de 8500 USD, plus cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 672/2003 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 984/30.09.2004 a Curții de Apel Suceava, i s-a atribuit parterul casei de locuit dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul, iar pârâtului i s-a atribuit etajul aceleiași case, pârâtul fiind obligat să-i achite suma de bani din litigiu. P. deciziile nr. 2210/2003 a Tribunalului Suceava și nr. 984/2004 a Curții de Apel Suceava s-a modificat doar componența loturilor teren, care au fost atribuite în cote de 1/2 fiecăreia dintre părți, și respectiv s-au acordat cheltuieli de judecată pentru reclamantă în cuantum de 1.100 lei. Având în vedere că nici până în prezent pârâtul nu a achitat această sumă de bani, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata acestei sume cu dobânda legală ce a solicitat a-i fi datorată din data de 30.09.2004 când hotărârea instanței de fond a rămas definitivă și irevocabilă.
P. întâmpinarea depusă la data de 28.04.2014 pârâtul B. Ș. a arătat că nu este mulțumit de modul cum s-a efectuat partajul și că nu are de unde să plătească banii solicitați de reclamantă. A arătat că nu au fost incluse la partaj toate bunurile dobândite de către părți.
P. cererea depusă la 20.10.2014 reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 672 din 3 iulie 2003 a Judecătoriei Gura Humorului s-a constatat că suma de 17.000 dolari face parte din masa de partajat la o valoare a dolarului de 32.804 lei la data pronunțării sentinței. Reclamanta a fost obligată să achite pârâtului, cu titlu de sultă, suma de_ lei prin decizia 2210 din 25.11.2003, modificată la suma de_ lei. Diferența dintre suma de bani, reprezintă suma cuvenită reclamantei, respectiv 8.600 dolari –_ lei, adică_ =_ lei. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei cu penalități de la data rămânerii definitive a deciziei irevocabile nr.2210/25.11.2003.
P. cererea depusă la 10 noiembrie 2014 pârâtul B. Ș. a solicitat să se împartă casa corect și a solicitat cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 1076 din data de 17 noiembrie 2014, Judecătoria Gura Humorului a respins acțiunea civilă pentru pretenții formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul B. Ș. și a respins pretenția pârâtului privind rejudecarea partajului de bunuri comune, ca inadmisibilă în prezenta cauză, precum și pretenția pârâtului privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, examinând materialul probator, a constatat că pentru suma de bani pretinsă de reclamantă aceasta deține deja o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, pe care avea posibilitatea să-l pună în executare, astfel că nu se justifică emiterea altei hotărâri în același sens. Pe de altă parte, au trecut mai mult de 3 ani de când s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde suma în litigiu, astfel că dreptul la promovarea acțiunii s-a prescris. Pentru aceste motive instanța a constatat că acțiunea reclamantei nu a fost întemeiată și a respins-o.
Întrucât o nouă partajare a bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei nu se poate face decât prin atacarea hotărârii judecătorești prin care s-a efectuat partajul, pe căile și în condițiile legale prevăzute de lege, fiind inadmisibilă o asemenea cerere în prezenta cauză, instanța a respins cererea pârâtului de refacere a partajului. Întrucât pârâtul nu a făcut dovada avansării vreunei cheltuieli în acest dosar, instanța a respins pretenția pârâtului la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta prin care a arătat următoarele:
Deși instanța de judecată la termenul din 17 noiembrie 2014 a pus în discuție excepția prescripției extinctive a acțiunii principale, în dispozitivul hotărârii nu a soluționat această excepție. Ba mai mult nici nu a făcut referire la această excepție ci doar a respins acțiunea civilă pe fondul cauzei.
Singura motivare a instanței s-a referit la faptul că reclamanta deține deja o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, care în opinia instanței trebuia pus în executare, astfel că nu se justifică emiterea altei hotărâri în același sens.
Pe de altă parte însă, instanța a constatat ca fiind trecut mai mult de 3 ani de când s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde suma în litigiu, astfel că din punctul de vedere al instanței, dreptul la promovarea acțiunii s-a prescris.
P. această motivare, a înțeles ca instanța a soluționat cererea admițând excepția prescripției extinctive a acțiunii principală, fără a soluționa cauza pe fond.
În aceste condiții, a considerat că există contradicții între considerentele hotărârii și dispozitiv, iar instanța nu a analizat nici înscrisurile depuse nici fondul cauzei, solicitând în apel să se aibă în vedere sentința nr. 672 din 2003 a Judecătoriei Gura Humorului rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 984 din 30.09.2004 a Curții de Apel Suceava si să se admită apelul așa cum a fost formulat trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond pentru corecta soluționare a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 466 si următoarele cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că pentru suma de bani pretinsă de reclamantă, aceasta deține deja o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și titlu executoriu pe care avea posibilitatea să-l pună în executare, astfel că nu se justifică emiterea altei hotărâri în același sens.
Pe de altă parte, au trecut mai bine de 3 ani de când s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde suma în litigiu, astfel că dreptul la acțiune s-a prescris.
Pentru aceste motive, a solicitat a se constata că acțiunea reclamantei nu este întemeiată și se impune respingerea acesteia.
A arătat pârâtul că prin declarațiile date a precizat ce a făcut cu banii cu care a venit din America, a cumpărat toate materialele de construcție care au intrat la partaj și s-au împărțit în cote de ½; în plus, mai sunt două suprafețe de teren care se situează lângă casă pe care reclamanta nu le-a „băgat” la partaj și le deține. A menționat că instanța i-a cerut reclamantei să aducă acte, aceasta a declarat că ei nu au cumpărat nici un teren, dar el, după ce s-a dat hotărârea definitivă și irevocabilă, a putut face rost de o copie de pe convenție, reclamanta văzând aceasta a „sărit” la el cu întreaga familie și i-a luat jumătate din această parcelă, însă ea deține și cealaltă suprafață în totalitate care se situează între drumul de acces la fostul socru și numitul S. L..
A solicitat să se depună la dosar convenția și pentru acest teren și să se împartă în cote de ½ pentru fiecare, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, arătând că din punctul său de vedere acțiunea este întemeiată, iar excepția prescripției invocată de către pârât urmează a fi respinsă, precum și toate susținerile din întâmpinare.
A solicitat admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Astfel, susținerile pârâtului din întâmpinare nu au fost reale.
Pârâtul împreună cu reclamanta au lucrat o perioadă de timp în Timișoara, iar cu banii ce i-au câștigat au cumpărat un apartament.
După un timp, S. I., mandatar, tatăl reclamantei, le-a făcut o casă în Pârteștii de Jos, și atunci reclamanta și pârâtul au vândut apartamentul din Timișoara, iar cu banii de pe apartament, respectiv 12.000 mărci germane, au cumpărat materiale de construcții pentru anexele gospodărești, pentru că imobilul era finalizat de către tatăl său, exclusiv cu contribuția lui.
P. urmare, banii despre care face mențiune pârâtul în întâmpinarea acestuia nu au provenit din America, după cum a susținut pârâtul, întrucât pârâtul a plecat în America mult mai târziu.
În 15 octombrie 1992 s-a încheiat un proces verbal în fața Comisiei Locale de Fond Funciar Pârteștii de Jos, iar din suprafața de teren pe care moștenitorii lui P. V., respectiv P. I., fiu si D. Rahila, fiică, o primiseră în posesie, conform Legii nr. 18/1991 s-a procedat la punerea în posesie cu suprafețele:
- 500 mp pentru Cobeli V. și O. suprafață pe care se află construită casa acestora;
- 500 mp pentru B. Ș. și E. pe care se afla construită o casă;
Tot atunci terenul în suprafață de 350 mp au fost cumpărați de S. I. zis F., pentru drum de acces curți clădiri pentru care acesta a achitat suma de 15.000 lei, bani dați în fața Comisiei Locale de fond funciar Pârteștii de Jos.
A depus la dosar acest proces verbal, precum și învoiala despre care a făcut mențiune dintre P. I. și S. I., precum și plan de situație efectuat de expertul judiciar cu privire la împărțirea terenului deținut de moștenitorii lui P. V..
La data de 20 noiembrie 2000, tatăl său, S. I., mandatarul din acest dosar, a cumpărat o parcelă de teren de la P. I., notată ulterior de expert cu nr. 1, ce se învecinează cu drum și cu numitul S. L..
Datorită faptului că tatăl său a cumpărat ., reclamanta a vrut să cumpere și ea . cu nr. 4 din curtea reclamantei până în curtea tatălui său, mandatarul.
A arătat că la solicitarea reclamantei P. I. a fost de acord să-i vândă o suprafață de teren de 285 mp, iar ca preț al vânzării a stabilit suma de 300 dolari.
Întrucât reclamanta nu avea la acel moment suma de bani (deoarece lucra la Integrata Suceava) a împrumutat de la tatăl său, S. I., iar suprafața de teren a cumpărat-o cu banii împrumutați de la tata.
A menționat că această suprafață de teren este trecută în raportul de expertiză ca fiind ..
La momentul predării banilor s-a încheiat un act de învoială la data de 20 noiembrie 2000 cu numitul P. I., iar la rubrica cumpărător a fost trecut cu acordul reclamantei pârâtul B. Ș..
La întoarcerea pârâtului din America, acesta deținea suma de 23.000 de dolari (pentru că lucrase la fratele reclamantei) și din acei bani a dat tatălui său suma de 300 de dolari pe care o împrumutase pentru cumpărarea terenului.
A solicit a se lua act de cele arătate, să se dispună admiterea apelului așa cum a fost formulat și să se respingă întâmpinarea, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată de la fond și din apel, conform chitanțelor anexate.
Apelul este nefondat.
Nu se poate reține că ar exista contradicție între considerente și dispozitiv, prima instanță respingând acțiunea pe fond-a se vedea minuta și considerentele de fond ce o prefigurează, în care se arată foarte clar că „ pentru suma de bani pretinsă de reclamantă aceasta deține deja o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, pe care avea posibilitatea să-l pună în executare, astfel că nu se justifică emiterea altei hotărâri în același sens”.
Faptul că instanța, în considerente, a expus și argumente vizând prescrierea unei asemenea acțiuni, având în vedere că „au trecut mai mult de 3 ani de când s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde suma în litigiu”, nu înseamnă în nici un caz că ar exista contradicție între ceea ce s-a hotărât și ceea ce s-a motivat, întrucât argumentele pe excepție sunt suplimentare, venind să întărească soluția de respingere, neputându-se reține în acest context vreo vătămare câtă vreme excepția prescripției a fost pusă în discuția părților, dându-se totodată cuvântul și pe fond (fila 35, 57, 63).
Reținând și faptul că reclamanta-apelantă nu a adus critici concrete aspectelor reținute de prima instanță, nu a contestat argumentele pentru care s-a respins demersul judiciar, tribunalul constată că acestea au intrat în autoritate de lucru judecat, neputând deci să reevalueze ceea ce a reținut prima instanță în sensul că „nu se mai justifică o nouă hotărâre judecătorească cătă vreme există un titlu ce trebuia pus în executare”.
Întrucât alte aspecte nu au fost invocate, reclamanta-apelantă făcând o simplă referire generică la înscrisurile depuse și la hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, fără a-i motiva relevanța asupra soluției, în contextul în care prima instanță a reținut deja că „trebuia pusă în executare”, că „dreptul la promovarea acțiunii s-a prescris”, chestiuni necontestate în calea de atac, tribunalul, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate și în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamanta S. E. – prin mandatar S. I. – ., nr. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1076 din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimat fiind pârâtul B. Ș., domiciliat în ., jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond P. C.
4 ex./21.05.2015
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 932/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 754/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
