Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 688/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 688/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1175/206/2014

Dosar nr._ Acțiune în răspundere delictuală

ROMANIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 688

Ședința publică din data de 14 mai 2015

Președinte: A. I. M.

Judecător: V. O. D.

Grefier: S. A.-M.

Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de către reclamantul D. N., împotriva sentinței civile nr. 1175 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimat fiind pârâtul B. N..

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 14 mai 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea introdusă la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc și înregistrată la data de 29 mai 2014, reclamantul D. N. a chemat în judecată pe pârâtul B. N. solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să oblige pârâtul la plata către subsemnatul reclamant a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 259 al. 1 din Cod penal vechi, constând în aceea că a formulat împotriva sa două plângeri penale calomnioase, din data de 21.11.2012 (D.1673/P/2012) și din data de 23.09.2012 (D. 1421/P/2012), prin care i-a adus învinuiri mincinoase, cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare cu moartea prin împușcare, prevăzută de art. 193 alineat 1 din Codul Penal și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul și-a motivat acțiunea, arătând că prin Ordonanța procurorului nr. 419/II/2/2013 din data de 28 noiembrie 2013 s-a dispus admiterea plângerii formulate de petentul D. N., infirmarea parțială a rezoluției nr. 623/P/2012 din data de 20.09.2013 și schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Buiuleac N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "denunțare calomnioasă" în art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală vechi, pe considerentul că faptele-denunțurile calomnioase au fost săvârșite cu vinovăție, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

A mai precizat reclamantul că față de pârâtul B. N. s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amendă in sumă de 500 lei, iar prin Sentința penală nr. 61 din 4 februarie 2014, definitivă, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în D._, s-a dispus respingerea plângerii împotriva ordonanței și rezoluției procurorului formulată de petentul B. N., ca nefondată. De asemenea, s-a susținut că faptele cercetate în dosarul penal întrunesc toate elementele acțiunii civile în răspundere delictuală și au fost probate în dosarele: 1421/P/2012 (plângerea penală din 23.09.2012 cu apelul SNAU 112) și 1673/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

A mai arătat că în dosarul penal nr. 623/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nu s-a soluționat latura civilă cu toate că prin plângerea penală din data de 09.05.2013 D. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

A precizat că daunele morale de 50.000 lei pe care le-a solicitat de la pârâtul B. N. s-au justificat deoarece plângerile calomnioase i-au adus atingere onoarei, reputației, drepturi personale nepatrimoniale ce i-au fost grav lezate și prejudiciate, i-au fost create probleme în rândul colegilor înscriși în Asociația Vânătorilor, cu riscul anulării autorizației de vânător și confiscării armei de vânătoare proprietate personală, iar la data de 23.09.2012, ca urmare a denunțului calomnios formulat de B. N. și apelului telefonic prin 112, a fost oprit în trafic de lucrătorii de poliție care l-au identificat pe drumul public, i-a fost percheziționat autoturismul proprietate personală.

A mai arătat reclamantul că pârâtul este cunoscut ca o persoană „reclamagiu de profesie", are nenumărate dosare civile și penale înregistrate la P. și Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. art. 14 și următoarele Cod procedură penală vechi, art. 1349 raportat la art. 1381 cod civil nou, art. 252 și art. 253 alineat 4 din Noul Cod civil.

Pârâtul prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că reclamantul este o persoană cu care, de-a lungul timpului, a avut mai multe divergențe, toate provocate sau determinate de acesta, că în repetate rânduri a încercat să aplaneze conflictele, numai că reclamantul s-a înverșunat împotriva sa și având în vedere firea sa violentă, amplificată de ascendentul că deține armă, l-a determinat să treacă la amenințări, creându-i o stare de frică și nesiguranță.

A precizat că starea de frică și nesiguranță a sa și a familiei sale există și la această dată, motiv pentru care a solicitat, în dese rânduri, verbal și scris, intervenția organelor statului pentru ca petentul să înceteze cu aceste șicane, iar din necunoaștere a considerat că aceste plângeri, reclamații făcute de el nu sunt decât simple sesizări ale organelor în drept, care îl vor chema și îi vor pune în vedere să îl lase în pace și nicidecum nu s-a gândit că acestea vor fi calificare drept plângeri penale.

A arătat că din acest motiv a renunțat la acuzații în dosarul în care intimatul a fost cercetat pentru infracțiunea de amenințare, cu speranța că, odată avertizat acesta va înceta cu atitudinea ostilă față de el și familia sa, iar cât privește daunele morale, acestea, în afară de cuantumul exagerat, sunt neîntemeiate,

S-a susținut de către pârât că acțiunile sale de a reclama la organele de cercetare penală, nu au caracter de public, de așa natură încât să fie aduse la cunoștința comunității, reputația reclamantului nefiind una tocmai de netăgăduit, el fiind cunoscut cu atitudine violentă, scandalagiu și răzbunător.

Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, întrucât fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a constat în denunțurile calomnioase, săvârșite cu vinovăție de pârâtul B. N. și care au fost probate în dosarele penale, în care denunțătorului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, amendă de 500 lei, iar prin săvârșirea faptei ilicite (autoritate de lucru judecat a soluției din penal în ce privește denunțurile calomnioase și vinovăția pârâtului), i-a fost creat un prejudiciu moral, nepatrimonial de 50.000 lei. De asemenea, prejudiciul reprezintă daune morale, constând în crearea unei stări de temere, de nesiguranță în ce privește libertatea sa, libera circulație, dreptul la integritate corporală, dreptul la demnitate, drepturi personale nepatrimoniale ce i-au fost grav lezate și prejudiciate.

A precizat reclamantul că nu a avut niciodată față de B. N. o atitudine violentă, fizic sau verbal, nu l-a amenințat sau lovit niciodată, nu a fost sancționat penal sau contravențional la Legea 61/1991 pentru fapte de încălcare a ordinii și liniștii publice, astfel încât denunțurile calomnioase formulate de pârât sunt complet nejustificate.

A menționat că pârâtul nu poate pretinde necunoașterea legii, el este cunoscut cu o intensă activitate judiciară, atât la poliție, parchet cât și la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc unde figurează cu multe dosare.

Prin sentința civilă nr. 1175 din data de 20 noiembrie 2014, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins acțiunea formulată de reclamantul D. N., în contradictoriu cu pârâtul B. N., ca nefondată.

În baza art. 452 Cod proc. civ., a respins cererea pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dosarelor penale atașate, a rezultat că la 23 septembrie 2012 B. N. a sesizat poliția prin nr. de urgență „112” precum că D. N. a trecut cu autoturismul pe lângă locuința sa, a oprit și l-a amenințat cu o armă de la fereastra autovehiculului, ulterior formulând și plângere scrisă înregistrată în dosarul 1421/P/2012, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. N. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.1 cod penal, întrucât fapta nu există.

De asemenea, la 21 noiembrie 2012, B. N. a formulat o plângere împotriva lui D. N. tot pentru amenințare, susținând că în data de 13.11.2012, pe când se afla în piața agroalimentară Câmpulung Moldovenesc, a fost oprit de D. N., care l-a amenințat că-l calcă cu mașina sau pune pe cineva să-l bată, plângerea constituind obiect al dosarului 1673/P/2012, însă la 18 februarie 2013 B. N. și-a retras plângerea pentru amenințare din acest dosar.

Ulterior, D. N. a formulat o plângere împotriva lui B. N. pentru denunț calomnios prev. de art. 259 al. 1 Cod penal, constând în aceea că în mod repetat a formulat denunțuri calomnioase la adresa sa, iar din cercetările efectuate s-a stabilit că la 23 septembrie 2012 și 21 noiembrie 2012 B. N. a formulat două plângeri la poliție împotriva lui D. N. prin care l-a acuzat de săvârșirea unor fapte de natură penală, însă s-a constatat că faptele reclamate nu există.

Prin rezoluția 623/P/2013 din 20 septembrie 2013 emisă de procurorul de caz s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de numitul B. N. cercetat sub aspectul săvârșiri infracțiunii de denunț calomnios prev. de art. 259 al. 1 cod penal, reținându-se că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Plângerea formulată de numitul D. N. împotriva rezoluției 623/P/2013 a fost admisă de către prim procurorului Parchetului Câmpulung Moldovenesc prin Ordonanța 419/II/2/28 noiembrie 2013 potrivit căreia s-a schimbat temeiul juridic în baza căreia s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală din disp. art. 10 lit. d în art. art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală aplicându-se o sancțiune cu caracter administrativ numitului B. N. respectiv amendă de 500 lei, soluție rămasă definitivă prin sentința penală 61/04.02.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prin care s-a respins plângerea formulată de petentul B. N..

În cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, întrucât prin soluția dispusă în dosarul penal, nu i-a fost soluționată latura civilă, iar plângerile calomnioase i-au adus atingere onoarei și reputației.

Conform art. 1349 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obieciul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor dsau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care având discernământ încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. De asemenea, potrivit art. 1357 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșite cu vinovăție, este obligat să-l repare.

Rezultă că potrivit acestor texe de lege, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, legea cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, condiții cumulative care nu sunt îndeplinite în cauză.

Instanța a reținut că pârâtul a formulat două plângeri penale împotriva reclamantului, pe care le-a adresat organelor de cercetare penală, acestea neavând un caracter public, astfel că nu s-a putut trage concluzia că intenția acestuia a fost aceea de a aduce atingere onoarei și reputației reclamantului.

Modul în care a acționat poliția vizând oprirea și percheziționarea autoturismului, urmată de percheziționarea sa corporală, nu este imputabilă pârâtului, care a susținut că a fost încătușat și percheziționat într-un loc public, pe marginea drumului, aspecte care însă nu s-au confirmat, în cadrul dosarului de cercetare penală neexistând decât un proces verbal de control al vehiculului.

Nu s-au confirmat nici susținerile reclamantului că i-au fost create probleme în rândul colegilor înscriși în Asociația Vânătorilor, cu riscul anulării permisului de vânător, chiar martorul I. R., paznic de vânătoare, audiat în cauză la propunerea reclamantului, a arătat că nu a auzit ca la filială să se fi aflat de incident, iar faptul că martorul P. V. a relatat că cei de la Asociația Vânătorilor i-au spus lui D. N. că pentru astfel de reclamații poate să aibă probleme și să-i fie ridicat permisul de portarmă, nu a dus la concluzia că aceste aspecte au fost aduse la cunoștința Asociației Vânătorilor de către pârât sau de către organele de poliție.

Nu s-a confirmat nici susținerile reclamantului cum că pârâtul este cunoscut ca o persoană „reclamagiu de profesie” și are numeroase dosare civile și penale înregistrate la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cele indicate de reclamant fiind doar actualul litigiu și plângerea împotriva soluțiilor procurorului, dintre părți precum și o prestație tabulară însoțită de o cerere de ajutor public judiciar.

Referitor la declarația martorului I. R., în care acesta a relatat o întâlnire pe care ar fi avut-o cu reclamantul în piața din mun. Câmpulung Moldovenesc, în care ar fi apărut pârâtul care a început să-l amenințe și să-l insulte pe reclamant, făcându-l bandit și braconier, instanța a reținut că aceasta nu are legătură cu denunțurile calomnioase pe care reclamantul le-a indicat ca temei pentru prejudiciul moral solicitat.

Infracțiunea de denunțare calomnioasă vizează în principal apărarea relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției și chiar dacă prin săvârșirea faptei sunt încălcate și relațiile sociale referitoare la demnitatea persoanei acuzate pe nedrept, instanța a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură să justifice acordarea unor asemenea daune morale de 50.000 lei și că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pârâtului în cadrul dosarului penal, constituie în sine o reparație echitabilă suficientă a prejudiciului moral suferit de reclamant și nu se impune acordarea unor despăgubiri cu titlu de daune morale.

În consecință, față de cele expuse mai sus, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

În baza art. 452 Cod proc. civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data încheierii dezbaterilor asupra fondului cauzei, însă dovada privind onorariul de avocat al pârâtului a fost depusă ulterior, motiv pentru care instanța a respins cererea pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care a solicitat în principal, in temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, admiterea apelului, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra in cercetarea fondului, si să se dispună anularea hotărârii apelate, reținerea cauzei spre rejudecare cu evocarea fondului, iar in rejudecare, casarea in totalitate a sentinței civile atacate, schimbarea in totalitate a hotărârii apelate si admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere, iar prin decizia ce se va pronunța, să se dispună admiterea in parte a acțiunii și obligarea pârâtului B. N. la plata către reclamant a daunelor morale, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 259 al. 1 din Cod penal vechi, constând in aceea că a formulat împotriva lui D. N. două plângeri penale calomnioase, din data de 21.11.2012 (D.1673/P/2012) si din data de 23.09.2012 (D. 1421/P/2012), prin care i-a adus învinuiri mincinoase, cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare cu moartea prin împușcare, prevăzută de art. 193 alineat 1 din Codul Penal, iar în subsidiar, anularea in totalitate a sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea primei instanțe la administrarea unui probatoriu complet cu audierea martorilor din dosarele de urmărire penală.

În motivare a arătat că în mod netemeinic, contrar probatoriului administrat, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea, fiind întrunite cumulativ toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, in forma intenției, neglijenței sau imprudenței cu care a acționat.

Hotărârea cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii, iar prima instanță a soluționat greșit procesul prin respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără a intra in judecata fondului.

Prima instanță, in mod nelegal a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

Instanța și-a motivat soluția pe considerentul că cele două plângeri penale formulate de pârât împotriva reclamantului, au fost adresate organelor de cercetare penală și nu au un caracter public, astfel încât nu ar exista intenția lui B. N. de a aduce atingere onoarei și reputației reclamantului.

Reclamantul a arătat că vinovăția lui B. N. îmbracă forma intenției indirecte întrucât a observat că in autoturismul condus de reclamant se aflau încă doi pasageri, și trebuia să prevadă consecințele faptelor sale, apelului telefonic la nr. 112, care va avea ca urmare imediată oprirea a sa in trafic, percheziționarea corporală și percheziționarea autoturismului, fapte de natură să îi prejudicieze onoarea și reputația, din culpa exclusivă a pârâtului.

Soluția primei instanțe a fost nelegală pentru următoarele considerente:

Cu martorii audiați, I. R. și P. V. a probat prejudiciul ce reprezintă daunele morale, constând in crearea unei stări de temere, de nesiguranță in ce privește libertatea sa, libera circulație, dreptul la integritate corporală, dreptul la demnitate (a fost percheziționat ., din centrul comunei, pe marginea drumului județean, in văzul tuturor ca un infractor si criminal), drepturi personale nepatrimoniale ce i-au fost grav lezate si prejudiciate.

Plângerile calomnioase formulate in mod repetat de B. N., i-au adus atingere onoarei, reputației, prin oprirea fără motiv in trafic de Politie si percheziționarea autoturismului la volanul căruia se afla, si in plus a fost făcut de rușine in . in Câmpulung Moldovenesc.

Martorul I. R. (declarație fila 99 dosar), a precizat că a fost amenințat telefonic de către B. N. să nu se prezinte ca martor și i s-a creat o stare de temere.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu moral, constând in insulte și amenințări adresate de B. N. către reclamant, s-a desfășurat ., aglomerat, . sărbătoare când erau prezente multe persoane in piața municipiului Câmpulung Moldovenesc, iar martorul a precizat: "pârâtul a început să-l amenințe și să-l insulte pe reclamant, mai exact acesta l-a făcut bandit, braconier, îi spunea că îi arată el, că nu știu ce îi va face, eu când am văzut această situație, i-am spus reclamantului să plecăm".

Fapta ilicită i-a creat un prejudiciu moral, întrucât insultele și amenințările au fost auzite de mai mulți oameni care s-au uitat la reclamant, a fost făcut de rușine, in public, el fiind o persoană cunoscută, patron in .> In mod eronat instanța a reținut că nu i-au fost create probleme in rândul Asociației de vânători, cu riscul anulării permisului de port armă și s-a raportat la declarația martorului I. R., care s-a referit la incidentul din piață și nu la amenințarea cu moartea prin împușcare cu arma, din . a apelului la nr. 112, ce a format obiectul celuilalt dosar penal.

Martorul P. V. (declarație fila 66 dosar), a relatat pe larg incidentul din data de 23.09. 2012, ce viza amenințarea cu moartea prin împușcare, și a precizat că reclamantul a fost atenționat de colegii de la asociația vânătorilor, că astfel de reclamații, privind amenințarea cu moartea prin împușcare a unor persoane, îi vor crea probleme și există riscul anulării permisului de port-armă.

Din întreg probatoriul administrat, inclusiv dosarele penale atașate, a rezultat că ambele denunțuri calomnioase i-au produs prejudiciu moral după cum urmează:

- la data de 23 septembrie 2012 ora 11,37 B. N. a sesizat organele de politie prin apel SNAU 112, precum că D. N. a trecut cu autoturismul său, pe lângă locuința fam. B., a oprit si l-a amenințat cu o armă pe fereastra dreaptă. In acest sens, B. N. a formulat împotriva sa si o plângere scrisă, înregistrată cu numărul 1421/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, iar prin Rezoluția procurorului din 04.02.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât infracțiunea reclamată nu există in cauză.

S-a reținut in mod eronat prin sentința primei instanțe că acest incident nu a avut un caracter public, de natură să fie adus la cunoștința comunității. Acțiunea pârâtului a avut caracter public întrucât împreună cu reclamantul, in același autoturism se mai aflau doi pasageri, numiții P. V. si Maricari G. care au fost reținuți, percheziționați si audiați împreună cu el la sediul politiei. I-a fost deteriorată imaginea publică, cele două persoane l-au considerat un infractor urmărit de politie, percheziționat, ca in cazul unui flagrant delict sau al unei infracțiuni foarte grave, de braconaj sau infracțiunea de utilizare fără drept a unei arme de foc .

- cel de-al doilea denunț calomnios a avut loc la data de 21 noiembrie 2012, . miercuri, când era o importantă sărbătoare creștinească (. Maicii Domnului), in zona pieței Agro-alimentare din Câmpulung Moldovenesc. Incidentul a fost vizionat de 50-60 de persoane întrucât era foarte mare aglomerație, ocazie cu care B. N. l-a insultat cu cuvintele "braconierule" "banditule, hotule, nu mă las până nu te bag in pușcărie " că "ai deținut o armă de foc fără autorizație, ce a fost descoperită in posesia defunctului B. M." (tatăl lui B. N. ). Ulterior si-a retras plângerea penală pentru lipsa oricăror probe in ce privește săvârșirea infracțiunii de amenințare. Piața agro-alimentară era plină in jur de 50-60 de persoane, multe dintre ele îl cunoșteau, cu el se afla martorul I. G.-R..

Cu ocazia audierilor, pârâtul B. N. a recunoscut că a sesizat cele două amenințări, a pretins in continuare că faptele reclamate erau reale, contrar probelor administrate.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul ca sentința primei instanțe este legala si temeinica.

A arătat că în mod corect prima instanța a reținut ca in cauza nu au fost îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut ca nu a rezultat din probatoriul administrat in cauza ca reclamantul ar fi făcut dovada înregistrații unui prejudiciu. D. fiind faptul ca în cauza este vorba de un vânător în adevăratul sens al cuvântului, care cu sânge rece ucide animale prin împușcare, avea tot dreptul sa se îndoiască de faptul ca ar fi atât de sensibil față de o ancheta fireasca, civilizata făcuta în condiții legale. Pârâtul era amenințat in permanenta de reclamant că tot ce va face va face fără probe, așa cum a făcut si in cauzele de față. Nu poate fi obligat la plata unei sume de bani in favoarea unei persoane care a inițiat si menținut in permanență starea conflictuala. Acordarea unei sume de bani reclamantului ar însemna o sursa de îmbogățire fără justa cauza pentru acesta.

Martorul I. R. a declarat că nu-și amintește ca in Piața respectiva sa fie cineva cunoscut, iar la Asociația vânătorilor nu s-a auzit de vreun incident, de faptul ca reclamantul este cercetat penal, aspecte caret au făcut dovada contrară a celor susținute de reclamant. Acesta a declarat lucruri din postura de membru al acelei asociații, persoana cea mai in măsura sa confirme spusele reclamantului, or acest lucru nu s-a întâmplat.

Din cauza amenințărilor făcute asupra familiei sale, fiul lui minor, de 5 ani, care a fost de față, se trezește în fiecare noapte, plânge și țipă de frică să nu-l omoare pe tata „nenea cu pușca”. Or, în atare situație, s-a întrebat pârâtul dacă familia lui mai poate avea liniște din cauza reclamantului. Cu toate acestea, dispune de banii necesari să-și angajeze apărători care să-l îndrume în sensul celor dorite, urmărește ca tot el să-i achite lui o sumă de bani. Singurul său regret, tardiv ce-i drept, față de toate cele întâmplate, a constat în faptul că nu a apelat și el la serviciile unui avocat care să-l îndrume cum trebuie, sa-și apare mai bine drepturile, s-a bazat pe faptul ca dreptatea va ieși la iveala. Nu s-a reușit acest lucru deoarece martorii propuși de el in fața organelor de urmărire penală au fost grav amenințați de reclamant și au preferat să treacă totul sub tăcere, să rămână neutrii de situație, tocmai pentru a nu fi și ei amenințați în stilul barbar în care a fost el.

A susținut reclamantul că ar fi suferit adevărate traume psihice, fără să depună la dosar vreo dovadă în acest sens, un rezultat de la medicii de specialitate care să-l fi supus unei investigații.

Faptul că nu s-a găsit nicio armă asupra reclamantului, nu exclude posibilitatea ca acesta să i fi lăsat la casa sa din loc. Moldovița înainte de a fi identificat în trafic de organele de cercetare.

Susținerile reclamantului au pornit de la ideea că fapta ilicită provocatoare de prejudicii, ca a stat la baza formulării cererii sale, ar fi făcut obiectul unei cauze penale, aspect total nereal.

Potrivit disp. art. 27 al. 2 Cod procedură penală „persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiune în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civila, iar potrivit art. 28 alin. 1 Cod proc.pen. „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la1 existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".

Pentru a fi incidente dispozițiile legale invocate trebuie să fie sau să fi fost pendinte o cauză penală, înțelegând prin aceasta existența punerii în mișcare a acțiunii penale având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor pârâte printr-un act de inculpare, în condițiile legii.

Astfel, se impunea să existe o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, pronunțata de o instanță penală, ca urmare a sesizării acesteia de procuror, pentru a se putea prevala de dispozițiile art. 27 alin. 2 Cod proc.pen.

De altfel, instanța investită prin prezenta cauză este o instanță civilă și nu una penală, iar datorită nepunerii în mișcare a acțiunii penale împotriva pârâtului, această cerere și-a pierdut caracterul de acțiune accesorie acțiunii penale, fiind exercitată în temeiul dreptului comun.

Plecând de la dispozițiile legale mai sus arătate, s-a tras concluzia că în cazul în care procurorul este acela care a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, soluția adoptată de el nu constituie autoritate de lucru judecat, situație în care, în cadrul acțiunii civile întemeiata pe răspunderea civilă delictuală, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat cu privire la existența faptei și a vinovăției cu care a fost săvârșita.

Potrivit art. 1349 din Codul civil, „orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului trebuie întrunite, cumulativ următoarele condiții:

- existențaunei fapte ilicite;

- existența vinovăției pârâtului;

- existența prejudiciului (susținut a fi suferit de reclamant);

- existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența întrunirii acestora urmând a fi stabilită de instanța civilă, prin probatoriul administrat.

În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, a solicitat a se observa că acest fapt nu poate fi reținut, pentru următoarele considerente:

În primul rând, din simpla lecturare a declarațiilor pârâtului, date în dosarele de urmărire penala se poate observa că acesta a reclamat amenințările primite din partea reclamantului, fapte pe care a fost in imposibilitate de a le dovedi dat fiind modul de operare al reclamantului, motiv pentru care nu se poate reține că pârâtul a recunoscut că ar fi făcut un denunț fals.

Or, reclamarea în fața autorităților a celui care îi amenința familia, de ani de zile nu reprezintă o faptă ilicita săvârșită de pârât și nu este producătoare de prejudicii reclamantului.

Raportat la cele arătate, nu se poate reține existența unei fapte ilicite plecând de la nerespectarea unei obligații prevăzute de lege.

A solicitat a se observa că pretinsa faptă ilicită a pârâtului nu a avut nicio legătură cu modul înspăimântător de derulare prezentat de reclamant, a anchetei făcute de organele de urmărire penala.

În ceea ce privește existenta prejudiciului moral suferit de reclamant, a solicitat a se observa că nu se poate reține îndeplinirea acestei condiții, motivat de faptul că nu s-a înregistrat un prejudiciu odată cu promovarea plângerii.

În ceea ce privește existența vinovăției, a apreciat că nici această condiție nu este dată, motivat de faptul că vinovăția este definita ca fiind atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite sau la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia. Or, așa cum a rezultat din întregul material probator stare conflictuala a fost întreținuta de reclamant de-a lungul timpului.

Prejudiciul ca element, esențial al răspunderii civile delictuale, reprezintă încălcarea unui drept subiectiv recunoscut părții prejudiciate. Pentru a se putea susține existența unui prejudiciu, trebuie făcuta dovada certitudinii acestuia, or, raportat la cele expuse de reclamantul, a apreciat că această condiție nu este dovedită.

A arătat că celelalte aspecte aduse în atenția instanței, nu au legătură cu pretinsa faptă ilicită pusă în sarcina pârâtului.

Pentru a se putea susține existența unui prejudiciu, trebuie făcută dovada certitudinii acestuia or, raportat la cele expuse de reclamant, a apreciat că această condiție nu a fost dovedită.

A fost criticat de reclamant că ar fi un mare reclamagiu. Însăși reclamantul a depus la dosarul cauzei un extras de pe portal din care a rezultat că pe rolul instanțelor de judecată are doar 4 dosare, două de natură civilă, dosarul de față și plângerea împotriva unei ordonanțe a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc. Or, în atare situație, argumentele reclamantului nu au fost suficiente pentru a convinge instanța cu cele susținute au fost veridice.

Cum nu se poate reține că există o faptă, cauzatoare de prejudiciu, a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

Din probatoriul administrat în cauză nu se poate reține faptul că s-a făcut dovada vreunui prejudiciu ce poate fi acoperit prin obligarea la plata de daune morale.

Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:

Potrivit dosarelor penale atașate, rezultă că la 23 septembrie 2012 B. N. a sesizat poliția prin nr. de urgență „112” precum că D. N. a trecut cu autoturismul pe lângă locuința sa, a oprit și l-a amenințat cu o armă de la fereastra autovehiculului, ulterior formulând și plângere scrisă înregistrată în dosarul 1421/P/2012, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. N. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.1 cod penal, întrucât fapta nu există.

De asemenea la 21 noiembrie 2012, B. N. formulează o plângere împotriva lui D. N. tot pentru amenințare, susținând că în data de 13.11.2012, pe când se afla în piața agroalimentară Câmpulung Moldovenesc, a fost oprit de D. N., care l-a amenințat că-l calcă cu mașina sau pune pe cineva să-l bată, plângerea constituind obiect al dosarului 1673/P/2012, însă la 18 februarie 2013 B. N. și-a retras plângerea pentru amenințare din acest dosar.

Prin rezoluția 623/P/2013 din 20 septembrie 2013 emisă de procurorul de caz s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de numitul B. N. cercetat sub aspectul săvârșiri infracțiunii de denunț calomnios prev. de art. 259 al. 1 cod penal, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Conform art. 1349 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obieciul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care având discernământ încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. De asemenea, potrivit art. 1357 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșite cu vinovăție, este obligat să-l repare.

În cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât cele două plângeri penale, nefondate, formulate de intimat, au lezat demnitatea, onoarea și reputația apelantului, expunându-l oprobriului public.

Atingerea adusă acestora este evidentă, din moment ce acuzațiile calomnioase au generat cercetarea penală a apelantului, în mod nejustificat. Aceata a fos pus în situația de a da declarații în fața organelor de cercetare penală. De asemenea, astfel cum rezultă din declarațiile martorului P. V., audiat în prezentul dosar, (f. 66, judecătorie) s-a procedat la percheziții corporale și s-a verificat autovehiculul, persoanele implicate fiind escortate de mașina poliției. De reținut că apelantului i s-au adus acuze grave, anume amenințări cu moartea.

Expunerea la asemenea verificări din partea poliției și a parchetului, existența unui dosar penal în instanță, au generat, în mod evident, un disconfort psihic pentru apelant, imputabil intimatului.

Greșit a reținut prima instanță, ca o cauză de exoneratoare de răspundere civilă delictuală, lipsa caracterului public pentru cele două plângeri penale. Producerea prejudiciului moral nu este condiționată de expunerea publică, aceasta fiind doar un criteriu de evaluare a prejudiciului moral.

De altfel, în speță, a avut loc o astfel de expunere.

Așa cum rezultă din declarația arătată mai sus, percheziția s-a făcut în fața Postului de Poliție Moldovița, situat aproape în centrul comunei, fiind văzută de mai multe persoane (f. 66, judecătorie). Și incidentul relatat de martorul I. R. (f. 99, judecătorie) a fost văzut de mai multe persoane.

Rezultă că apelantul a fost expus oprobriului public, pe lângă afectarea onoarei, asupra sa planând niște acuze grave, de amenințare cu moartea.

Modalitatea de verificare din partea poliției, arătată mai sus, este imputabilă intimatului, întrucât a fost efectuată din cauza plângerilor acestuia.

Suspiciuni în rândul colegilor apelantului, de la Asociația Vânătorilor au existat, cum este și firesc, din moment ce acuzațiile intimatului se refereau la amenințări cu moartea prin împușcare. De altfel, sunt confirmate de martorul P. V.. Celălalt martor a arătat că nu cunoaște implicațiile celuilalt incident, din piață. De altfel, nu le-a infirmat.

Rezultă, încă o dată, o expunere publică a apelantului, nejustificată, pentru niște fapte nedovedite, iar plângerile intimatului se circumscriu faptelor de denunțări calomnioase, astfel cum s-a reținut în sentința penală arătată mai sus, prin care s-a respins plângerea împotriva actelor procurorului.

În concluzie, acuzațiile nefondate ale intimatului au adus atingere demnității, onoarei și reputației apelantului. De asemenea, prin verificările din partea poliției, au indus apelantului o stare de temere, de nesiguranță în ceea ce privește libertatea sa, libera circulație, acestea fiind drepturi personale nepatrimoniale.

Deci, existența prejudiciului moral este certă, acesta este imputabil intimatului, autorul denunțurilor calomnioase (fiind dată și vinovăția). Fapta ilicită constă în formularea unor denunțuri calomniaose, iar raportul de cauzalitate rezultă inerent din materialitatea faptelor.

Incidentul din piață nu excede obiectului cauzei, ci privește a doua plângere penală.

În ceea ce privește evaluarea prejudiciului moral suferit, se rețin următoarele:

De reținut că suntem în prezența unei cereri pentru daune morale, al căror cuantum nu se dovedește, ci se justifică. Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral presupune o apreciere subiectivă, care trebuie însă să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din circumstanțele concrete ale cauzei: gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, persoana reclamantului, gradul de expunere publică, etc.

Deci, evaluarea acestuia se face, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele speței.

În prezenta cauză este vorba de două plângeri penale calomnioase, cu expunere publică. Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 61/2014, a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, opozabilă apelantului, s-a stabilit că faptele intimatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, chiar din acțiune, rezultă o stare conflictuală preexistentă între părți.

Astfel, tribunalul apreciază ca justă acordarea de daune morale în cuantum de 4000 lei. Suma solicitată de apelant este exagerată, față de criteriile arătate mai sus.

Nu pot fi reținute apărările intimatului din întâmpinare: nu rezultă că apelantul a inițiat și menținut starea conflictuală dintre părți. Din contră, rezultă două denunțuri calomnioase din partea intimatului.

Deci, nu este vorba de o îmbogățire fără justă cauză, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Intimatul neagă impactul public al faptelor sale. S-a analizat, pe larg, mai sus.

Intimatul insistă pe veridicitatea amenințărilor cu moartea, din partea apelantului, însă, în dosarul penal, acestea au fost înlăturate, soluția pronunțată fiind definitivă.

Daunele morale se justifică, nu se probează.

Condițiile răspunderii civile delictuale au fost analizate în prezenta cauză civilă, separat de dosarul penal.

Intimatul neagă faptele ilicite. S-a analizat, pe larg, mai sus, acestea constau în reclamarea calomnioasă, nefondată, a unor fapte prevăzute de legea penală.

Mai contestă și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, care însă au fost verificate, pe larg, mai sus.

În consecință, în baza art. 480 al. 2 din noul Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul, va schimba, în parte, sentința civilă nr. 1175 din data de 20.11.2014 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, în sensul că va admite, în parte, acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 4000 lei, cu titlu de daune morale.

Conform art. 453 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, se vor compensa cheltuielile de judecată ale părților, față de soluția dată fondului cauzei.

Nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, aceasta administrând proba testimonială solicitată de apelant.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite apelul formulat de către reclamantul D. N., domiciliat în Cîmpulung Moldovenesc, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1175 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimat fiind pârâtul B. N., domiciliat în ., ..

Schimbă, în parte, sentința civilă nr. 1175 din data de 20.11.2014 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, în sensul că:

Admite, în parte, acțiunea.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 4000 lei, cu titlu de daune morale.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

A. I. M. V. O. D. S. A.-M.

Red. A.I.M.

Judecător fond A. P. A.

Tehnored. S.A.M.

4 ex./14.05.2015

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul SUCEAVA		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 932/2015.... →

Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 688/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 688/2015. Tribunalul SUCEAVA