Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 625/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 3672/227/2014
Dosar nr._ - hotărîre care să țină loc de act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 625
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Președinte- M. C.
Judecător - C. L.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul R. C., domiciliat în ., . nr.24, jud.Suceava și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat I. S., din mun.Fălticeni, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2365 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta R. V., domiciliată în ., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat D. N. pentru reclamantul apelant, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat D. N. pentru reclamantul apelant, a depus la dosar înscrisuri, delegație de substituire pentru avocat I. S. și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat D. N. pentru reclamantul apelant, a cerut admiterea apelului, conform motivelor, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 28.08.2014, reclamantul R. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. V., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că între părți a intervenit acordul de mediere nr. 18/22.08.2014 cu privire la faptul că la data de 25.01.2014, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare pârâta R. V., a vândut reclamantului următoarele bunuri imobile:
- teren arabil în suprafață de 1350 mp (din cei 2700), situat în extravilan ., la locul numit Movila mare, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996, între vecinii: moșt. R. S., A. M., S. Todel, S. A., D. L., Șosea și R. D.;
- teren arabil în suprafață de 3600 mp (din cei 5400), situat în extravilan ., la locul numit B. I, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996, între vecinii: R. C., P. M., drum exploatare și A. D.,
- teren curți construcții în suprafață de 1121 mp, situat în intravilan ., la locul numit Acasă, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996, între vecinii: A. C. și drum,
- teren arabil în suprafață de 220 mp, situat în intravilan ., la locul numit Acasă, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996, între vecinii: A. C. și R. V.,
- casa în suprafață de 79 mp, edificată în anul 1962, din lemn, anexa în suprafață de 29 mp, edificată în anul 1962, din lemn și anexă în suprafață de 49 mp, edificată în anul 1962, din lemn, construcții edificate pe terenul curți construcții în suprafață de 1121 mp, situat în intravilan ., la locul numit Acasă, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996, între vecinii: A. C. și drum, pentru care s-a plătit suma totală de 5000 lei.
In fapt, a arătat că la data de 25.01.2014, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare materializat în înscrisul sub semnătură privată, intitulat „ contract de vânzare-cumpărare”, prin care a convenit cu pârâta la vânzarea-cumpărare bunurilor descrise mai sus.
Pentru că nu a reușit să perfecteze convenția în formă autentică, s-a prezentat cu pârâta la Birou mediator I. S. din Fălticeni, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, încheindu-se astfel acordul de mediere nr. 18/22.08.2014.
Apreciază valoarea bunurilor, la suma de 9204,8 lei.
Reclamantul, cât privește solicitarea de a se constata vânzarea-cumpărarea sub condiție rezolutorie, invocă disp. art. 1401 N.Cod civil, care presupune desființarea obligației la îndeplinirea ei. Pârâta R. V. este soția defunctului R. N., decedat la data de 14.07.1998 cu ultimul domiciliu în loc. Baia, jud. Suceava și mama sa.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri(14-33 dosar).
Legal citată, pârâta arată că este de acord cu acțiunea reclamantului, în sensul de a se lua act de acordul de mediere intervenit între părți.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.2365 din 17 noiembrie 2014 a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect constatare vânzare-cumpărare sub condiție rezolutorie cu validare acord de mediere și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acordul de mediere nr. 18/22.08.2014 cu privire la faptul că la data de 25.01.2014, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare pârâta R. V., a vândut reclamantului următoarele bunuri imobile:
- teren arabil în suprafață de 1350 mp (din cei 2700), situat în extravilan ., la locul numit Movila mare, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996,
- teren arabil în suprafață de 3600 mp (din cei 5400), situat în extravilan ., la locul numit B. I, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996,
- teren curți construcții în suprafață de 1121 mp, situat în intravilan ., la locul numit Acasă, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996,
- teren arabil în suprafață de 220 mp, situat în intravilan ., la locul numit Acasă, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996,
- casa în suprafață de 79 mp, edificată în anul 1962, din lemn, anexa în suprafață de 29 mp, edificată în anul 1962, din lemn și anexă în suprafață de 49 mp, edificată în anul 1962, din lemn, construcții edificate pe terenul curți construcții în suprafață de 1121 mp, situat în intravilan ., la locul numit Acasă, evidențiat în TP 921 din 18.01.1996, pentru care s-a plătit suma totală de 5000 lei.
În ceea ce privește imobilele ce fac obiect acțiunii, din înscrisurile depuse precum și din susținerile reclamantului, instanța constată că toate suprafețele de teren sunt înscrise în titlul de proprietate nr. 921 /18.01.1996 emis pe numele a 3 moștenitori după defunctul R. N. M., respectiv R. N., R. V. și A. M.. Reclamantul și pârâta, sunt fiul și respectiv soția lui R. N., care a decedat 14.07.1998, împreună cu un alt fiu R. N., construcțiile ce fac obiectul acțiunii aparținând în indiviziune acestora.
Astfel terenurile și construcțiile ce face obiectul acțiunii, aparține în indiviziune pârâtei, reclamantului precum și celorlalți moștenitori, nefiind realizat partajul acestora, cu mențiunea că există două stări de indiviziune, prima în cazul persoanelor înscrise pe TP nr. 921 /18.01.1996 și a doua în cazul pârâtei și copiilor defunctului R. N..
Potrivit dispozițiilor art. 641 alin. 4 C.civ. orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Or în speța de față, această condiție nu este îndeplinită, bunul ce face obiectul vânzării urmează să fie înstrăinat doar de către una dintre persoanele coproprietare, fără să se facă dovada acordului celorlalți coproprietari.
Este adevărat faptul că sancțiunea care operează în cazul nerespectării regulilor prev. de art. 641 C.civ., este inopozabilitatea actului față de proprietarul/proprietarii care nu a consimțit expres sau tacit la încheierea acestuia. Însă mai înainte de a se pune în discuție sancțiunea care operează față de un act juridic care nu respectă o condiție prevăzută de lege, se pune în discuție principiul conform căruia actele juridice trebuie să fie încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, care nu distinge între modalitatea în care este realizat un act juridic, prin acordul de voință al părților sau prin medierea instanței de judecată. Cu atât mai mult trebuie să fie respectate dispozițiile legale la încheierea unui act juridic, când se realizează prin intermediul instanței de judecată.
În acest sens, stau și dispozițiile art. 12 C.civ., oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel, precum și principiul legalității procesului civil, prev. de art. 7 C.pr.civ., judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces.
Cât privește vânzarea-cumpărarea sub condiție rezolutorie, în care dreptul astfel dobândit, este supus unei condiții rezolutorii a cărei îndeplinire nu are loc în situația în care la ieșirea din indiviziune bunul este atribuit coindivizarului înstrăinător, iar partajul având efect declarativ, în cazul în care bunul cade în lotul coindivizarului vânzător, acesta din urmă este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv, vânzarea rămânând valabilă, se impun următoarele precizări:
Art. 680 alin. 1 C.civ. actual prevede că fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii voluntare sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Mai mult, potrivit alin. 2, în cazul imobilelor efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească au fost înscrise în cartea funciară.
Pe cale de consecință, perioada de timp în care un coindivizar a înstrăinat un bun comun înainte de realizarea partajului, rămâne fără acoperire legală, acesta fiind considerat proprietar numai de la momentul realizării partajului și nemaifiind considerat proprietar exclusiv retroactiv din momentul înstrăinării, ca în situația vechii reglementări.
Potrivit art. 1279 alin. 3 C.civ., dacă promitentul refuză să încheie actul promis, instanța la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care ține loc de contract, atunci când natura contractului o permite iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul R. C. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de următoarele:
Vânzarea unui bun aflat în indiviziune de către unul dintre coindivizari, este valabilă. O astfel de vânzare nu este lovită de nulitate, drepturile celorlalți coindivizari urmând a fi apărate pe calea acțiunii de partaj, iar validitatea convenției depinde de rezultatul partajului. Dreptul astfel dobândit este supus unei condiții rezolutorii, a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieșirea din indiviziune coindivizarului care l-a înstrăinat. Întrucât partajul are efect declarativ, în cazul în care bunul cade în lotul coindivizarului vânzător, acesta din urmă este considerat că a fost proprietar exclusiv, în mod retroactiv, vînzarea rămânând valabilă. (în acest sens, Dec. Civ. nr. 2603/1993 a C.S.J., Dec. nr. 3352/2000 a Curții de Apel București, secția a III-a)
Nu se aduce în nici un fel atingere dreptului de proprietate al celorlalți moștenitori ale căror cote părți nu au fost individualizate sau precizate. Nu se prejudiciază în nici un fel interesele legitime ale celorlalți proprietari, aceștia nu își micșorează în nici un fel patrimoniul prin efectuarea acestei vânzări, întrucât așa cum a mai arătat, cu ocazia partajului acest bun oricum intră în masa bunurilor de împărțit, nefiind astfel prejudiciate drepturile sau cotele celorlalți coindivizari. Ca o astfel de vânzare a unui bun indiviz este permisa de lege rezultă și din art. 1683 alin.5 din Noul Cod Civil.
Condiția rezolutorie este prevăzută la art. 1401 din Noul cod civil și presupune desființarea obligației la îndeplinirea ei. Este real că dispozițiile art.641 alin.4 din Codul civil prevăd ca actele de dispoziție cu privire la bunurile comune se fac cu acordul tuturor coproprietarilor, însă sancțiunea pentru nerespectarea acestei dispoziții nu este anularea actului astfel încheiat sau nulitatea acestuia, ci inopozabilitatea față de coproprietarul care nu a consimțit la încheierea acestuia, sancțiune prevăzuta de art. 642 Cod civil.
Așadar, cum nu este prevăzută o sancțiune din sfera nulității și cum o astfel de vânzare este valabilă, aspecte ce rezultă și din dispozițiile art.681 si art.1683 alin.5 Cod civil, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul de a admite acțiunea astfel cum a precizat-o.
Nu pot fi reținute în cauză nici dispozițiile art.680 alin.1 din Noul Cod civil, ce se refera la efectele partajului, atâta vreme cît succesiunea defunctului s-a deschis anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, iar succesiunea acestuia și partajul sunt reglementate de dispozițiile din vechiul Cod civil, așadar efectul este unul declarativ de drepturi.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, așa cum a reținut prima instanță conform art.1279 al.3 Cod civil „dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite”.
Conform art.1669 al.1 și 2 Cod civil „Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite;
Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat”.
Față de aceste dispoziții, tribunalul reține, ca o condiție esențială pentru a pronunța o hotărîre care să țină loc de vînzare-cumpărare este refuzul nejustificat al unuia dintre promitenți de a proceda la autentificarea înscrisului sub semnătură privată, condiție care în speță nu este îndeplinită.
Împrejurarea invocată de apelant și indicată în declarația semnată de pîrît în sensul că aceasta nu se poate prezenta la notariat din motive personale, nu constituie un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor sus-menționate, cu atît mai mult cu cît părțile sînt rude (mamă și fiu), iar potrivit dispozițiilor care reglementează activitatea notarială există posibilitatea prezentării notarului public la domiciliul părții.
În speță, înscrisul sub semnătură privată, a cărui validare se solicită, nu întrunește nici condiția de înscriere a termenului pînă la care părțile s-au obligat să se prezinte la notariat în vederea autentificării, astfel încît instanța să aibă posibilitatea dacă a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Pentru aceste considerente și nu din motivele reținute de prima instanță privind starea de indiviziune existentă între părți care ar face incidente disp.art.641 Cod civil soluția de respingere a acțiunii se dovedește temeinică și legală, astfel că în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul R. C., domiciliat în ., . nr.24, jud.Suceava și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat I. S., din mun.Fălticeni, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2365 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta R. V., domiciliată în ., jud.Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. Pentru judecător C. L. P. T.
aflat în C.O. semnează
președintele completului
Red. M.C.
Jud.fond – Șepelea N.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 8 iulie 2015
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 279/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
