Anulare act. Decizia nr. 460/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 460/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 460/2015
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 460
Ședința publică de la 06 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. L.
Judecător: G.-P. V.
Judecător: S. A.
Grefier: V. C. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către recurenții-pârâți R. I., R. V., R. L. P., împotriva sentinței civile nr. 3061/31.10.2014 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . Rădăuți.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 230 lei aferentă cererii de repunere pe rol formulată de reclamanta intimată . Rădăuți la data de 19.08.2015.
Instanța admite cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de intimată având în vedere că a fost legal timbrată. Constată că prin cererea de repunere pe rol intimata a cerut și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 460 de lei aferentă cererii de recurs formulată de pârâtul recurent R. I., pe care instanța o anulează.
La dosarul cauzei, prin apărătorul intimatei reclamante Balațchi M., a fost depusă la dosar o cerere de renunțare la acțiune.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare susmenționată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din data de 31.10.2011, reclamanta S.C.” B. A.” SRL Rădăuți, în contradictoriu cu pârâții R. I., R. V. și R. L. P., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună revocarea/desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 393 încheiat la data de 18.03.2010 și declararea ca inopozabil a acestuia, cu consecința revenirii bunului în patrimoniul pârâtului R. I. și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 5562/22.12.2009 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâtul R. I. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 10.000 Euro, 8927 lei, 6160 Euro și 6287 lei. Pentru a se sustrage de la executarea silită împotriva sa, pârâtul a vândut numiților R. V. și R. L. P., cu complicitatea acestora, toate bunurile imobile pe care le deținea, respectiv suprafața de 250 mp. teren curți-construcții, cu casa C1, șură cu grajd C2, garaj C3, cu nr. cadastral_ din C.F._ Voitinel. Această vânzare s-a făcut cu rezerva uzufructului viager în favoarea vânzătorului R. I., care a încercat prejudicierea prin actul de dispoziție asupra bunurilor sale imobile, fapt ce a mărit starea sa de insolvabilitate.
În drept, au fost invocate prev. art.975 și următoarele din Codul civil.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare, dar au fost reprezentați de avocatul ales și au solicitat respingerea acțiunii întrucât nu există nici un motiv de revocare/desființare a contractului de vânzare-cumpărare, terțul dobânditor fiind de bună-credință, iar pârâtul R. I. nu este în insolvabilitate, lucrând în străinătate și unde realizează venituri.
Prin sentința civilă nr. 2157 din 17.07.2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă, având ca obiect anulare contract de vânzare – cumpărare formulată de reclamanta S.C.„B. A.” S.R.L. Rădăuți, în contradictoriu cu pârâții R. I., R. V. și R. L. – P..
Prin decizia civilă nr. 61/14.01.2014 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de reclamantă, sentința a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare la Judecătoria Rădăuți, fiind înregistrată la data de 08.04.2014.
S-a arătat că nu s-a cercetat în mod complet fondul cauzei .
Prin sentința civilă nr. 3061 din data de 21.10.2014, Judecătoria Rădăuți, a admis acțiunea civilă având ca obiect anulare act privind pe reclamanta . Rădăuți, pârâți fiind R. I., R. V. și R. L. P. și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu încheierea nr. 393/18.03.2010 a B.N.P. C. V. F. .
A dispus radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților R. L. și R. V. cu privire la imobilul constând în suprafața de 250 m.p. curți – construcții cu casă C1, șură cu grajd C2, garaj C3, cu număr cadastral_ din CF_ a Comunei Cadastrale Voitinel situate în intravilanul comunei Voitinel, nr. 177, jud. Suceava.
A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2220 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest fel, prima instanță a reținut, că prin sentința civilă nr. 5562/22.12.2009 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, pârâtul R. I. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 10.000 Euro reprezentând contravaloarea unui autoturism Audi TT, 8927 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, 6160 Euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și 6287 lei cheltuieli de judecată, iar prin încheierea nr. 522CC din data de 31.05.2010 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis cererea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare nr.286/03.06.2010 al B. M. C. Rădăuți.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 393 încheiat la data de 18.03.2010 la B.N.P. C. V. F., pârâtul R. I. a vândut către R. V. imobilele constând în suprafața de 250 mp. teren curți-construcții, cu casa C1, șură cu grajd C2, garaj C3, cu nr. cadastral_ din C.F._ Voitinel cu rezerva uzufructului viager în favoarea vânzătorului.
Potrivit art. 975 C.civ. ( vechi ) creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
În cauză sunt îndeplinite condițiile intentării și admiterii unei astfel de acțiuni având în vedere următoarele:
O primă condiție constă în aceea ca actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, acesta constând în faptul că prin actul atacat debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate.
Referitor la situația materială a pârâtului R. I., instanța a reținut că acesta este plecat în Anglia, depunându-se în acest sens un extras de cont din care se reține un sold final creditorului de 53,93 Euro și un contract în care acesta figurează ca subcontractor și din care nu rezultă însă veniturile acestuia.
De asemenea, conform adresei nr. 4294/18.09.2014 a Primăriei . I. nu deține bunuri imobile sau mobile .
Conform adresei nr._/07.08.2014 a Primăriei municipiului Suceava, pârâtul R. I. nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri materiale impozabile.
Aceste relații au fost înaintate către executorul judecătoresc T. C., la solicitarea acestuia, în dosarul de executare nr. 81/2014.
De asemenea corespondența între executor și unități bancare au fost depuse la dosar, din acestea rezultând că pârâtul R. I. este client Raiffeisen Bank.
Din toate acestea a rezultat cu certitudine că pârâtul R. I. nu are bunuri imobile în proprietate iar veniturile pe care le obține în Anglia nu au fost determinate în ceea ce privește cuantumul lor exact.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că este evident că prin înstrăinarea imobilului conform actului atacat, s-a ajuns la o micșorare a activului sau patrimonial, el în prezent neavând bunuri de valoare în proprietate care să poată fi urmărite iar veniturile sale sunt incerte.
O a doua condiție privește frauda debitorului, adică acesta să fi avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor .
Este de necontestat că pârâtul R. I., prin încheierea actului a fost conștient că își creează o stare de insolvabilitate, nemaiavând un alt bun imobil în proprietate și având în vedere prețul destul de mic menționat în contract – 13.400 lei pentru o casă, cu șură și grajd în suprafață de 250 m.p.
Nici nu este necesar ca să fi urmărit de către debitor crearea unei stări de insolvabilitate, fiind suficient că prin actul încheiat a fost conștient că-și creează o astfel de stare.
A treia condiție constă în aceea că, creditoarea (reclamanta în cauză) să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă anterioară actului atacat .
Și această condiție a fost reținută de prima instanță ca fiind îndeplinită având în vedere că prin sentința civilă nr. 5562/22.12.2009 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, pârâtul R. I. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 10.000 Euro reprezentând contravaloarea unui autoturism Audi TT, 8927 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, 6160 Euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și 6287 lei cheltuieli de judecată, iar prin încheierea nr.522CC din data de 31.05.2010 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis cererea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare nr.286/03.06.2010 al B. M. C. Rădăuți.
În sfârșit, o ultimă condiție se referă la complicitatea terțului (pârâtul R. V.) și anume cunoașterea de către acesta a faptului că prin încheierea actului atacat, debitorul ( pârâtul R. I. ) a devenit insolvabil.
Trebuie precizat că pentru a fi îndeplinită această condiție, nu este necesar ca terțul să fi cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului ci este suficient să se dovedească că a cunoscut faptul că prin actul încheiat s-a creat sau s-a mărit insolvabilitatea debitorului.
De reținut că pârâtul R. I. este unchiul pârâtului R. V. și în această calitate este greu de crezut că nu avea cunoștință despre situația sa materială și este de asemenea greu de crezut că nu a putut să-și dea seama că înstrăinarea de către pârâtul R. I. a singurelor bunuri imobile pe care le are în proprietate a dus la diminuarea considerabilă a patrimoniului acestuia, având în vedere și prețul stabilit, care este destul de mic, raportat la valoarea bunurilor .
Declarațiile martorilor B. N., audiat în primul ciclu procesual ( fila 95 ) și H. O., chiar dacă se referă la aspecte de care martorii au luat cunoștință de la alte persoane ( martorul H. O. de la fiica sa – fosta soție a pârâtului R. I., iar martorul B. N. de la persoane interpuse ) confirmă că a existat intenția pârâtului R. I. de a înstrăina imobilul pentru a fi sustras de la urmărire .
Dacă la aceste aspecte, care în opinia pârâților nu sunt concludente se adaugă și faptul că R. I. a încheiat contractul de vânzare – cumpărare la data de 18.03.2010 la un interval de timp de 3 zile de la data pronunțării încheierii din data de 15.03.2010 a Judecătoriei Suceava prin care s-a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul R. I. de a se institui sechestrul asigurator prin indisponibilitatea bunurilor mobile și imobile ale acestuia ( fila 58 – ds. 6178/2011), apare evidenta intenție a pârâtului R. I. de a-și micșora activul patrimonial.
Față de cele reținute, instanța de prim grad a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu încheierea nr. 393/18.03.2010 a B.N.P. C. V. F..
Potrivit art. 34 pct.3 din Decretul Lege nr. 115/1938 a dispus radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților R. L. și R. V. cu privire la imobilul constând în suprafața de 250 m.p. curți – construcții cu casă C1, șură cu grajd C2, garaj C3, cu număr cadastral_ din CF_ a Comunei Cadastrale Voitinel situate în intravilanul comunei Voitinel, nr. 177, jud. Suceava .
În baza art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2220 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâții R. I., R. V. și R. L. P. aducându-i critici pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse la filele 3-4 dosar, recurentul R. I., a arătat că reclamanta a urmărit prelungirea litigiului prin care cere anularea unui contract legal încheiat, în condițiile in care acesta s-a oferit să-i plătească reclamantei datoria în rate, datorită imposibilităților financiare imediate. Reclamanta a refuzat suma de 8500 euro, pretinzând întreaga suma, plată pe care însa nu a putut să o facă.
De asemenea, a precizat că nu a mediatizat litigiul dintre acesta si reclamantă, respectiv existenta vreunei datorii către terți, iar la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nu le-a vorbit cumpărătorilor despre datoriile acestuia către reclamantă. A mai subliniat că intenționa să-și vândă imobilul datorită unor probleme familiale si a faptului ca dorea să plece din țară. Oferta de vânzare a imobilului a fost pe piața imobiliara, acesta dorind să înstrăineze imediat imobilul oricărei persoane interesate, dispuse sa plătească prețul. S-a întâmplat sa afle de oferta de vânzare paratul R. V., nepotul acestuia, cazând de acord în final să-i vândă imobilul prin compensarea unei datorii mai vechi ce a fost prilej de discordie in familia acestora.
A încheiat acest contract de vânzare cumpărare cu convingerea că nu o să prejudicieze nicio persoană, iar plata datoriilor către terți oricum urma sa fie făcută întrucât urma sa plece în străinătate unde avea o oferta de muncă.
A subliniat faptul că pârâții sunt cumpărători de bună credința, i-au achitat prețul imobilelor și nu au a avut nicio înțelegere pentru fraudarea reclamantei.
Când a primit sentința primei instanțe, anterior formulării recursului, a luat din nou legătura cu reprezentatul reclamantei - av.Balatchi M. cerându-i alternativa stingerii litigiului prin plata datoriei. Reclamanta i-a refuzat plata sumei de 11.000 curo, pretinzând suma de 16.000 euro.
Chiar dacă lucrează in străinătate si realizează venituri a arătat ca nu este insolvabil, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond si poate plăti datoria.
De asemenea, a arătat că în prezent este dispus să-i plătească datoria reclamantei în rate, pana la stingerea acesteia.
A mai apreciat că ceea ce se impune a fi criticat este modul greșit prin care instanța de fond a făcut referire si a dat eficientă declarațiilor unor martori care nu au cunoscut si nu au avut nicio legătură cu încheierea contractului litigios și care au făcut afirmații subiective. Martorul B. N. este direct interesat in cauză fiind fostul administrator al reclamantei, iar martorul H. O. este fostul său socru, fiind martor și la procesul de divorț al acestuia.
Pentru cele ce preced, a solicitat admiterea recursului și respingerea, ca nefondată a acțiunii având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă si ale dispozițiilor art. 312(2) Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de pârâții R. V. și R. L. L., depuse la filele 5-7 dosar, au arătat că sunt cumpărători de bună credința, au achitat prețul imobilelor, iar de la data achiziției au făcut îmbunătățiri substanțiale ce i-au sporit acestuia considerabil valoarea, apreciind îmbunătățirile la suma de 20.000 – 25-000 euro. Sentința recurată, limitându-se doar la motivarea care îi privește si care face referire la „complicitatea terțului " le face o mare nedreptate si îi prejudiciază in mod direct in condițiile in care apreciază că motivarea acesteia este o ficțiune.
Au mai subliniat faptul că, în fața instanței de fond au arătat împrejurările concrete in care au achiziționat imobilul, acesta fiind ofertat la vânzare pe piața imobiliară, situație în care, compensând si alte datorii ale pârâtului R. llie către aceștia, s-au hotărât să-l achiziționeze.
Paratul era despărțit in fapt de soția sa, urma sa divorțeze (fapt ce s-a si întâmplat), să-și rezolve problema partajului, iar ulterior sa plece din tara. Când au cumpărat imobilul nu cunoșteau de nicio datorie a paratului R. llie, acest aspect neinteresându-i.
Chiar daca pârâtul R. llie este unchiul acestora, nu înseamnă ca s-au înțeles cu el si au încheiat un act fraudulos, în paguba reclamantei, cum fără probe a motivat instanța de fond.
Cum și aceștia lucrează in străinătate de mai mulți ani, erau interesați sa facă orice investiție imobiliară profitabilă, situație in care au dobândit imobilul la un preț rezonabil, nu unul destul de mic așa cum a reținut instanța de fond.
Din punctul lor de vedere, instanța de fond a ignorat buna credință a acestora la încheierea actului litigios, iar raționamentul după care s-a ghidat în motivarea sentinței a fost provocat doar de legătura de rudenie cu pârâtul R. I., fără a exista nicio probă din care să rezulte complicitatea acestora la încheierea actului.
Deși contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă, instanța de fond a constatat nulitatea sa cu o „lejeritate alarmantă”, creându-le în acest fel un prejudiciu întrucât sunt în ipostaza de a se întreba de la cine și cum recuperează contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului de la data achiziției și până în prezent.
Deosebit de aceasta, au arătat că nu au avut nicio legătură cu litigiul dintre pârâtul R. I. și reclamantă, nu au cunoscut și nu i-au interesat litigiile și datoriile acestora față de terți și nu au urmărit să-l ajute să scape de datorii. Din contră, după ce au aflat adevărul, i-au recomandat să-și plătească datoriile și să nu îi expună niciunui risc.
Considerându-se cumpărători de bună credință, au arătat că sunt hotărâți să nu renunțe la drepturile care li se cuvin.
Pentru cele mai sus enunțate, au solicitat admiterea recursului și respingerea ca nefondată a acțiunii având ca obiect anulare contract de vânzare – cumpărare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă si ale dispozițiilor art. 312(2) Cod procedură civilă.
Prin încheierea din data de 17.02.2015, în temeiul art. 242 alineatul 1 punctul 2 Cod procedură civilă, avându-se în vedere lipsa nejustificată a părților și faptul că niciuna dintre acestea nu au solicitat judecarea în lipsă, instanța a suspendat judecarea prezentului dosar.
La data de 19.08.2015, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de repunere pe rol a dosarului de către intimata reclamantă ..
La termenul din data de 06.10.2015, prin înscrisurile depuse la filele 31 – 32 dosar, reclamanta intimată ., a arătat instanței că înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentului dosar nr._ aflat pe rolul Tribunalului Suceava – secția I civilă cu termen de judecată la 06.10.2015 întrucât între părți s-a încheiat o tranzacție la data de 05.01.2015 prin care s-au stins toate pretențiile, iar suma de bani menționată în tranzacție a fost plătită.
În măsură în care instanța nu va lua act de renunțarea la judecată, a solicitat a se lua act de tranzacția încheiată între părți la data de 05.01.2015.
Asupra cererii de recurs, în condițiile manifestărilor procesuale indicate (înscrisuri autentificate, declarații și tranzacție depuse în ședință publică la 06.10.2015) ale părților, Tribunalul reține următoarele:
Art. 246 alineat 1 Cod procedură civilă, stipulează că reclamantul poate renunța oricând la judecată prin cerere scrisă în acest sens, iar art. 246 alineat 4 Cod procedură civilă, arată că, dacă părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celorlalte părți.
Textul de lege nu distinge în funcție de stadiul procesual (fond, cale de atac), decât în sensul solicitării acordului părții adverse, în cazul atingerii stadiului dezbaterilor.
De asemenea, art. 298 Cod procedură civilă prevede că dispozițiile de judecată în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice prevederilor speciale ale apelului, iar art. 316 Cod procedură civilă, arată că dispozițiile privind judecata în apel se aplică și pentru judecarea recursului în măsura în care nu sunt potrivnice judecării în recurs.
Din analiza acestor norme de trimitere rezultă că dispozițiile art. 246 (coroborat cu alineatele 4 și 6) sunt aplicabile și în calea de atac a recursului, dacă nu sunt potrivnice dispozițiilor speciale din recurs, ceea ce, în mod evident nu este cazul cu manifestarea procesuală de renunțare, care are acordul părții adverse, fiind astfel atât un efect al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, cât și ale regulii de prioritare a soluționării amiabile ( în acest sens, art. 131 Cod procedură civilă).
În ceea ce privește efectele renunțării la judecată, manifestarea procesuală conformă principiului disponibilității, Tribunalul constată, apoi, că, deși aceasta nu este expres reglementată în art. 246 Cod procedură civilă, pentru a da eficiență principiilor enunțate mai sus, ea trebuie să conducă la o hotărâre care să reflecte soluționarea amiabilă în sensul manifestării de voință a părților, deci care să ateste o renunțare la dreptul procesual de a le fi analizat fondul raportului juridic litigios.
În speță, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate pricinii la termenul din 06.10.2015 reclamanta intimată . a învederat instanței că înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată întrucât la data de 05.01.2015 s-au stins toate pretențiile dintre părți, ocazie cu care i-a fost și plătită suma de bani solicitată, iar pârâtul, prin mandatarul său, potrivit cererii depuse la 05.01.2015, a arătat că este de acord cu această renunțare.
Așa fiind, cum procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, în considerarea tuturor celor de mai sus, în baza art. 246 Cod procedură civilă, instanța va lua act de această renunțare.
Față de aceste considerente, va admite recursul, declarat de către recurenții-pârâți R.I., R. V. și R. L. P., împotriva sentinței civile nr. 3061/31.10.2014 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ intimată fiind reclamanta . Rădăuți, va schimba în totalitate sentința civilă nr. 3061 din 31.10.2014 a Judecătoriei Rădăuți și în consecință, va lua act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de către recurenții-pârâți R. I., cu domiciliul în ., jud. Suceava, R. V. și R. L. P., ambii cu domiciliul în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 3061/31.10.2014 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ intimată fiind reclamanta . Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, .. 16, ., . și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Suceava, .. 11, jud. Suceava.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 3061 din 31.10.2014 a Judecătoriei Rădăuți și în consecință:
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii de chemare în judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. G. P. V. S. A. V. C. P.
Red. C.L.
Tehn. V.C.P.
Jud. fond: C. V.
2 ex/06.11.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 752/2015. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1487/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
