Partaj judiciar. Decizia nr. 1098/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1098/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1098/2015

Dosar nr._ partaj judiciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1098/2015

Ședința publică de la 15 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C. L.

Judecător L. A.

Grefier L. A.

Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanta reclamantă C. S. domiciliată în R., ..35, ., etIII, ap.62, CP_, jud N. împotriva sentinței civile nr.576/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ /2015 în contradictoriu cu intimații pârâți C. E.-comuna Mușenița, ., CP_, jud Suceava, C. M. M.- comuna Mușenița, ., CP_, jud Suceava și C. D. I.- comuna Mușenița, . A, CP_, jud Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta asistată de av. T. G. și reprezentanta intimaților, av. C. V. G., lipsă fiind intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța verificându-și din oficiu competența în concordanță cu prevederile art.131 Cod procedură civilă constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, prin raportare la dispozițiile art.95 pct.2 Cod procedură civilă.

Față de dispozițiile art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța estimează un termen de 3 luni pentru finalizarea acestui litigiu, date fiind împrejurările cauzei, părțile neavând de formulat obiecțiuni cu privire la acest aspect.

Față de dispozițiile art. 208 Cod de procedură civilă și art.470 Cod procedură civilă, instanța dispune decăderea părților din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică dat fiind faptul că nici prin cererea de apel și nici prin întâmpinare acestea nu au înțeles să solicite administrarea vreunui probatoriu în dovedirea susținerilor formulate.

Av. T. G. înmânează instanței originalul chitanței reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 290 lei.

În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.

Av. T. G. solicită admiterea apelului declarat atât împotriva sentinței civile cât și împotriva încheierii de admitere în principiu. Prima instanță prin încheierea de admitere în principiu a exclus de la împărțeală suprafața de 1,30 ha. Mai mult, dispozitivul acestei încheieri nu reflectă petitul acțiunii de unde rezultă că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea reclamantei încălcând dispozițiile art.984 alin.2 din Codul de procedură civilă. Astfel hotărârea pronunțată este nelegală nefiind supusă împărțelii suprafața de 1,30 ha teren. La efectuarea partajului trebuia să fie adus și terenul care a reprezentat înzestrarea fiului. Mai mult nu există o donație în cauză. Instanța de fond nu a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză și a motivat pe art.1266-1269 din Codul civil referitoare la interpretarea contractelor, dispoziții care nu puteau fi avute în vedere într-un partaj succesoral. Într-adevăr în cauză a existat un partaj voluntar însă în realitate acest partaj nu este după autorul comun. Instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei și nici nu a indicat defunctul după are se efectuează partajul în sentința civilă pronunțată. Prin apel s-a invocat și decizia civilă nr.XI din 5 februarie 2007 a ÎCCJ referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a celor care au renunțat la succesiune. Pentru motivele arătate și în cererea de apel solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate pentru necercetarea fondului cauzei menționând că trebuia avut în vedere vechiul Cod civil, anul decesul fiind 1976.

Av. C. V. G. solicită respingerea apelului declarat cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței. Aceasta arată că atât prin încheierea de admitere în principiu cât și prin hotărârea atacată se menționează că se admite în parte acțiunea, cererea reclamantei de aducere la masa de împărțit a suprafeței de 1,30 ha teren este nejustificată. Dacă reclamanta aprecia că trebuia adusă acea suprafață de teren la masa de partajat nu făcea propunere de partaj. Mai mult în cauză există un partaj voluntar. Se impune respingerea criticilor apelantei pentru apărările aduse prin întâmpinare. În speță a fost solicitat partajul după S. M.. Cu privire la decizia nr.XI a ÎCCJ invocată de apelantă, dispozițiile acestei decizii nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea nici efectul devolutiv al apelului nu operează în speță fiind vorba de o cerere nouă și nu ca efect al caracterului devolutiv al apelului.

Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 16 iulie 2014, reclamanta C. S. i-a chemat în judecată pe pârâții C. E., C. M.-M. și C. D.-I., solicitând instanței de judecată să dispună partajarea averii succesorale rămasă după defunctul S. M., bunicul său, respectiv suprafața de 90 ari, evidențiată în titlul de proprietate nr. 1063/1995 și aducerea la masa bunurilor de împărțit a suprafeței de 1,30 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. 1200/1995 emis pe numele lui S. D., care reprezintă înzestrarea acestuia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că titlul de proprietate nr.1063/10.01.1995 este emis pentru suprafața totală de 9000 mp. pe raza satului Vășcăuți, . fraților S. D. și Costiuc O. în calitate de moștenitori ai tatălui lor, S. M., iar dânsa C. S. este unica moștenitoare a mamei sale, Costiuc O., potrivit certificatului de moștenitor nr.29/1.11.2013 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.12/12.06.2014, ambele emise de BNP „G. I. C.” Siret.

A mai arătat că S. D. și S. M., unchiul său și soția lui, i-au instituit legatari universali pe soții C. E. și C. E., conform testamentelor autentificate sub nr.1983 și nr.1982/6.05.1999 la BNP „B. C.” Rădăuți, iar potrivit certificatului de moștenitor întocmit la data de 29 iulie 2003 în dosarul nr.191 și nr.192 la BNP „B. C.” din Rădăuți, cei doi soți C. au fost instituiți moștenitori legatari.

Legatarul C. E. a decedat la data de 08.04.2008, fiind moștenit, la rândul său, în baza certificatului de moștenitor nr. 3/14.03.2013 emis de BNP „G. I. C.” – Siret, de C. E. în calitate de soție supraviețuitoare și C. D. I. și C. M. – M., în calitate de fiu și fiică. S. D. a fost înzestrat înainte de colectivizare cu suprafața de 1,30 ha. teren situat pe raza satului Vășcăuți, iar potrivit Legii nr. 18/1991, i s-a eliberat titlul de proprietate nr.1200/12.09.1995 pentru suprafața de 1,80 ha., ce include și suprafața de 50 ari teren extravilan la locul numit „ Ciuha”, care era înzestrarea soției sale S. M..

La data de 14 martie 2013, mama sa, C. O. s-a deplasat la BNP „G. I. C.” din Siret, împreună cu C. E. și copii ei, C. D. – I. și Cortoliuc M. – M., cei trei fiind și moștenitorii lui C. E., în vederea efectuării unui partaj, având în vedere cele două titluri de proprietate emise pentru suprafața de 1,80 ha. din titlul de proprietate nr. 1200/12.09.1995 emis pe numele lui S. D., din care 1,30 ha. reprezintă înzestrarea lui D., iar 50 de ari înzestrarea soției sale, M. ( la locul „Ciuha”), respectiv suprafața de 0,90 ha. teren din titlul de proprietate nr. 1063/10.01.1995 emis pe numele celor doi frați, S. D. și Costiuc O. în calitate de moștenitori a lui S. M.. La acea dată s-a întocmit actul de partaj voluntar parțial, autentificat cu nr. 306/14 martie 2013 prin care s-a partajat, între moștenitorii lui C. E., averea dobândită de acesta, în baza testamentului și certificatului de moștenitor, de la S. D.. Tot în baza acestui act de partaj, s-a menținut starea de indiviziune între Costiuc O., mama sa, și cei trei pârâți C., cu privire la terenul înscris pe titlul comun, nr. 1063/1995 (0,90 ha.).

Din acest motiv, notarul a și intitulat actul de partaj ca fiind parțial, pentru că a format loturi doar pentru moștenitorii lui C. E. din terenul care a figurat doar pe titlul testatorului S. D., nr.1200/1995, cu toate că la partaj a participat și mama sa, iar în actul de partaj s-a menționat și menținut starea de indiviziune dată de titlul 1063/1995. S-au format loturi în natură doar pentru C. M. M. și C. D. I., loturi echivalate valoric cu sulta achitată mamei sale, C. E. (câte 5000 lei fiecare), astfel că se poate concluziona că s-a efectuat partajul în realitate după S. D., între moștenitorii lui testamentari, pentru terenul înscris pe titlul de proprietate nr.1200/1995, și din acest motiv notarul a intitulat actul „partaj voluntar parțial". Chiar dacă mama sa figurează ca parte copartajantă pe acest act de partaj voluntar, atât timp cât nu s-a partajat teren înscris pe titlul comun, și s-a menținut expres starea de indiviziune dată de titlul 1063/1995, consideră că mențiunile exprese făcute pe acest act de partaj, referitor la pretențiile viitoare și sultă se aplică de fapt doar părților real copartajante în acest act de partaj, adică a celor care au beneficiat de acest act, respectiv pârâții.

Nu s-a efectuat de fapt partajul după S. M., astfel că s-a solicitat pe această cale efectuarea partajului după autorul comun, cu obligarea pârâților să aducă la masa partajabilă înzestrarea lui S. D., respectiv 1,30 ha., teren înscris pe titlul de proprietate nr.1200/1995, terenuri deja partajate între pârâți.

Totodată reclamanta a arătat că zestrea lui S. D. este formată din toate terenurile înscrise pe titlul nr.1200/1995, cu excepția suprafeței de 50 de ari extravilan la locul „Ciuha", care era înzestrarea soției sale S. M., care la rândul ei i-a instituit pe soții C. E. și E. ca legatari universali.

Ca modalitate de atribuire, reclamanta a solicitat ca în lotul său să fie inclusă întreaga suprafață de 90 de ari înscrisă pe titlu comun, precum și suprafața de 20 de ari teren intravilan înscris pe titlul de proprietate nr.1200/1995, având în vedere că pârâții dețin mai mult decât jumătate din suprafața care a aparținut autorului comun, S. M., respectiv 2,20 ha (1,30 ha + 0,90 ha).

De asemenea, reclamanta a arătat că suprafața de 43 de ari teren intravilan înscrisă pe titlul de proprietate nr.l063/l995 la "V. . de 20 de ari teren intravilan înscris pe titlul de proprietate nr. 1200/1005 la „V. . reprezentând suprafața unei singure grădini. Din întreaga grădină de 63 de ari, cu 20 de ari a fost înzestrat S. D., restul a rămas în posesia tatălui reclamantei, S. M., teren care a fost ulterior înscris pe titlul de proprietate comun.

Întrucât pârâții, pe lângă cei 20 de ari, pretind mai mult de jumătate din restul de 43 de ari, au început neînțelegerile dintre părți.

Pârâții dețin deja două grădini și parte din a treia (cei 20 de ari), astfel că reclamanta a solicitat pe calea partajului să i se atribuie în totalitate grădina de 63 de ari.

Reclamanta a precizat că unchiul său, S. D. a renunțat la succesiunea părinților săi, S. M. (Michail) și S. P. potrivit certificatelor de moștenitor nr. 595/1976 și nr. 906/1986, ambele emise de notariatul de Stat Rădăuți, iar masa succesorală din aceste certificate prevede casa și anexe și curți clădiri (250 m.p.), situate în grădina de 63 de ari, înscrisă pe cele două titluri, ce urmează a fi identificată și exclusă de la partaj.

Legal citați, pârâții C. E., C. M.-M. și C. D.- I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea în parte, a acțiunii, și au invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în a solicita partajarea unor suprafețe de teren pe calea partajului judiciar, în condițiile în care aceste terenuri au fost partajate pe calea partajului voluntar, printr-un act notarial.

Astfel, în ce privește primul capăt de cerere, prin care reclamanta solicită partajarea averii succesorale rămase după defunctul S. M. respectiv a suprafeței de 90 de ari, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1063/1995 emis pe numele autorului lor S. M. D. și a autoarei sale Costiuc O., au arătat că sunt de acord cu aceasta solicitare, având în vedere faptul că, ele părțile se află în indiviziune cu privire la această suprafață de teren.

De asemenea, au arătat faptul că sunt de acord cu valorile terenurilor indicate de reclamantă în acțiune, valori care sunt apropiate de prețurile actuale ale terenurilor din zonă, ce sunt practicate pe piață, situație în care consideră că nu se mai impune efectuarea unei evaluări a valorii terenurilor de către un expert, printr-un raport de expertiză.

Ca modalitate de partajare a terenurilor din litigiu au solicitat ca instanța să aibă în vedere, în primul rând cota ce se cuvine reclamantei și respectiv lor, pârâților.

Pârâții au precizat că reclamanta, respectiv autoarea sa, dețin din totalul suprafeței de 9000 mp. din titlul de proprietate nr. 1063/1995, suprafața de 4700 mp teren, compusă din: suprafața de 2100 mp teren arabil, loc "V. . satului Mușenița, ., suprafața de 1300 mp teren arabil, loc „Hectare”, situată în extravilanul satului Mușenița, . și suprafața de 1300 mp teren arabil, loc. "Lișoc", situată in extravilanul satului Mușenița, ..

Valoarea lotului pe care îl deține reclamanta este de 2200 Euro = 9680 lei, conform valorilor terenurilor indicate de aceasta în acțiune.

Ei, pârâții, din totalul suprafeței de 9000 mp, din titlul de proprietate nr. 1063/1995, dețin suprafața de 4300 mp teren, compusă din suprafața de 2100 mp teren arabil, loc "V. . satului Mușenița, ., suprafața de 1300 mp teren arabil, loc "Hectare” situată în extravilanul satului Mușenița, . și suprafața de 800 m.p. teren arabil, loc „Săliște”, situată în extravilanul satului Mușenița, ., valoarea lotului pe care îl dețin este de 2180 Euro = 9592 lei, conform valorilor terenurilor indicata de reclamantă în acțiune:

Pârâții nu sunt de acord cu solicitarea reclamantei de a-i fi atribuită în lot întreaga suprafață din intravilan de 43 de ari de pe titlul de proprietate nr.1063/1995, solicitare care nu respectă nici unul dintre criteriile de atribuire a bunurilor la partaj, criterii prevăzute de disp. art. 987 Noul Cod procedură civilă și nici disp. art. 983 al.2 Noul Cod procedură civilă care prevăd regula împărțirii bunurilor în natură, prin formarea loturilor și atribuirea lor.

Consideră că, modalitatea în care ei au solicitat partajarea bunurilor din litigiu este una corectă și echitabilă, care respectă criteriile legale de atribuire a bunurilor la partaj. În situația în care reclamanta, după comunicarea întâmpinării, va fi de acord cu modalitatea în care au solicitat ei a se partaja bunurile, își arătă disponibilitatea de a încheia prezentul litigiu, prin încheierea unei tranzacții, pentru a scuti efectuarea de către reclamantă și a altor cheltuieli inutile și costisitoare, cum ar fi cele cu expertizele topo-cadastrale.

Totodată s-a arătat că, autoarea reclamantei, defuncta Costiuc O. a fost de acord cu această partajare, fapt pentru care au început să posede terenurile în modalitatea mai sus precizată și nu au existat nici un fel de neînțelegeri între ei și autoarea reclamantei cu privire la terenul grădină, în suprafață de 4300 mp, înscris în T.P nr.1995, pârâții intenționând de mai multe ori să sisteze starea de indiviziune cu privire la suprafața de 9000 mp. teren în litigiu, însă, din cauza faptului că autoarea reclamantei s-a plâns tot timpul că nu are banii necesari pentru a merge la notar și a partaja și aceste terenuri, au rămas în indiviziune cu privire la acesta.

În ce privește ce de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamanta solicită aducerea la masa de împărțit a suprafeței de 1,30 ha. teren, înscrisă pe titlul de proprietate nr. 1200/1995 emis pe numele autorului lor, S. D. și care reprezintă înzestrarea acestuia, au arătat faptul că nu sunt de acord cu această solicitare și au solicitat respingerea ei.

Astfel, referitor la această cerere, au înțeles să invoce excepția lipsei de interes a reclamantei în a solicita partajarea unor suprafețe de teren pe calea partajului judiciar, în condițiile în care aceste terenuri au fost partajate pe calea partajului voluntar, printr-un act notarial.

Cum rezultă din actul de partaj voluntar parțial, autentificat sub nr.306/2013 la BNP G. I. C., pârâții alături de autoarea reclamantei Costiuc O., au înțeles să pună capăt stării de indiviziune dintre ei, prin atribuirea în natură a imobilelor terenuri înscrise în titlul de proprietate nr.1200/1995, în suprafață de 1,80 ha., ce include suprafața de 1,30 ha., solicitată a fi partajată de reclamantă în prezenta acțiune. Prin același act părțile au înțeles să rămână în indiviziune cu privire la suprafața de 90 ari teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1063/1995.

În această situație, pârâții au solicitat instanței să constate faptul că prin actul de partaj parțial, autentificat sub nr. 306/14.03.2013 la BNP G. I. C., s-au împărțit, de comun acord, o parte din imobilele dobândite în indiviziune de la defunctul S. M., respectiv suprafața totală de 1,30 ha. înscrisă pe titlul de proprietate nr. 1200/1995, imobile pe care reclamanta solicită a fi aduse la masa de partajat și a fi împărțite de instanță în prezentul litigiu.

Pârâții au arătat că ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 1,30 ha. teren înscris pe titlul de proprietate nr. 1200/1995, emis pe numele defunctului S. D., a fost realizată anterior formulării cererii de chemate în judecată prin act de partaj voluntar, convenție care nu a fost desființată până în prezent, condiții în care reclamanta nu justifică un interes născut și actual în formularea celui de-al doilea capăt de cerere din cuprinsul prezentei acțiuni.

De asemenea s-a motivat că pentru terenurile ce i-a fost reconstituit dreptul de proprietate defunctului S. D., prin emiterea titlului de proprietate nr. 1200/1995, acesta a fost înscris în rolul agricol și a achitat toate taxele și impozitele aferente, încă din timpul C.A.P-ului și ulterior, după apariția Legii nr. 18/1991, exercitând asupra lor o posesie continuă, neîntreruptă și netulburată, aceasta fiind voința părinților săi și a defunctei Costiuc O..

Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției, deoarece prezenta acțiune are ca obiect partajul succesoral după bunicul său, S. M., iar ea a solicitat pe lângă partajarea terenului de pe titlul comun și a terenului care a reprezentat înzestrarea separată a fiului său, respectiv aducerea la masa de partajat a întregii suprafețe care a aparținut autorului lor, tocmai pentru faptul că înzestrarea nu s-a făcut în formă autentică.

Reclamanta consideră că dreptul de a aduce la împărțeală toată averea defunctului său bunic este legitimă și legală, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției.

Pârâții sunt în eroare cu privire la interpretarea actului de partaj voluntar autentificat cu nr.306/14.03.2013 la BNP „C. G. I." Siret, iar partajul voluntar nu s-a făcut după autorul comun, S. M. așa cum susțin pârâții, situație în care într-adevăr, nu se mai discută înzestrarea, ci după C. E., autorul pârâților, drept dovadă mențiunile din actul de partaj.

Starea de indiviziune face trimitere la „certificatul de moștenitor

nr.3/2013 eliberat de BNP „C. G. I." Siret", emis ca urmare a

decesului lui C. E., se indică masa de împărțit, și se partajează doar

între pârâți averea lui S. D., respectiv casa și terenul care a făcut obiectul înzestrării, aceste imobile făcând obiectul testamentelor universale pe care soții S. D. și S. M. le lăsaseră în favoarea lui C. E. și a soției lui, C. E. și din acest motiv, Costiuc O., sora lui S. D. nu avut pretenție la nici o sultă, respectând dorința fratelui său. O altă dovadă că nu s-a făcut partajul după S. M. este faptul că terenul înscris pe titlul comun, emis pe numele celor doi copii ai lui M. a rămas în indiviziune, făcându-se mențiune expres în acest sens în actul de partaj. Sunt greșite afirmațiile că s-a făcut partaj voluntar după S. M., în realitate, actul de indiviziune invocat în actul de partaj a fost certificatul de moștenitor nr.3/2013, și s-a făcut un partaj după S. D..

Reclamanta a solicitat ca instanța să ia act că pârâții au fost de acord cu valorile masei partajabile indicate.

Prin Încheierea din data de 10.11.2014 instanța a admis, în principiu, acțiunea formulată de reclamantă, a dispus excluderea din masa partajabilă a suprafeței de 1,30 ha. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1200/1995. Totodată s-a constatat că părțile sunt în indiviziune cu privire la suprafața de 0,90 ha. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1063/1995, reclamanta având o cotă de ½ p.i., iar pârâții o cotă de ½ p.i..

Prin sentința civilă nr.576/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ ,prima instanță a admis în parte, acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar, formulată de reclamanta C. S., domiciliată mun. R., .. 35, ., ., județ N., în contradictoriu cu pârâții C. E., C. M.-M., ambele domiciliate în com. Mușenița, ., județ Suceava și C. D.-I., domiciliat în com. Mușenița, . A, județ Suceava, și, în consecință:

A dispus excluderea din masa partajabilă a suprafeței de 1,30 ha. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1200/1995.

A constatat că părțile sunt în indiviziune cu privire la suprafața de 0,90 ha. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1063/1995, reclamanta având o cotă de ½ p.i., iar pârâții o cotă de ½ p.i..

A încetat starea de indiviziune dintre părți.

A luat act că părțile nu solicită compensarea valorică a loturilor prin plata de sulte.

A luat act că părțile au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.

A atribuit reclamantei suprafețele de teren 1300 mp.-Lisoc, 1300 mp.- Hectare și 2150- V. . fost identificate prin propunerea de lotizare de la filele nr.69-70 și în Titlul de proprietate nr. 1063/1995.

A atribuit pârâților, în indiviziune, suprafețele de teren 800 mp.-Săliște, 1300 mp.- Hectare și 2150- V. . fost identificate prin propunerea de lotizare de la filele nr.69-70 și în Titlul de proprietate nr. 1063/1995.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut că autoarea reclamantei, Costiuc O. a încheiat cu pârâții actul de partaj voluntar nr.306 din data de 14.03.2013 la BNP G. I. C., în calitate de coproprietari în indiviziune, în temeiul certificatului de moștenitor nr.3/2013 asupra bunurilor imobile constând în . suprafață de 3900 mp., una casă de locuit și anexe gospodărești situate pe suprafața de 1000 mp. teren curți-construcții, suprafața de 18.000 mp. teren, dobândit în baza Titlului de proprietate nr.1200/12.09.1995 și suprafața de 9000 mp. teren, dobândit în baza Titlului de proprietate nr.1063/10.01.1995 și prin moștenire, în baza certificatelor de moștenitor nr.191 și nr.192.

În mod evident partajul voluntar nu s-a realizat după defunctul S. D. sau C. E., întrucât autoarea reclamantei nu avea calitatea de moștenitor, moștenitori fiind C. E., C. M.-M. și C. D.-I., în calitate de soție supraviețuitoare, fiică și fiu, conform certificatului de moștenitor nr.3/14.03.2013, iar conform testamentelor nr.1983 și nr.1982/06.05.1999, C. E. și C. E. au fost instituiți legatari universali după defuncții S. D. și S. M..

Instanța nu poate reține motivarea reclamantei, care califică acest act de partaj voluntar, doar după menționarea unui certificat de moștenitor eliberat după defunctul C. E., moștenitorul testamentar după defuncții S. D. și S. M., în condițiile în care notarul public a menționat ulterior la fiecare imobil în parte modul de dobândire.

Prima instanță a reținut că părțile nu au contestat actul de partaj voluntar parțial nr.306/14.03.2013, condiții în care acesta reprezintă manifestarea expresă de voință a părților, respectiv defuncta Costiuc O., autoarea reclamantei și pârâții C. E., C. M.-M. și C. D.-I., cu privire la modul de împărțire a acestor imobile.

Prin determinarea efectelor actului juridic civil se înțelege stabilirea sau fixarea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative generate, modificate sau stinse de un asemenea act.

În frecvente cazuri, operațiunea de interpretare nu se oprește la calificarea actului juridic civil, întrucât încadrarea actului într-o anumită categorie atrage după sine efectele proprii acelei categorii de acte juridice, iar aceste efecte pot constitui și ele obiect de interpretare în măsura în care neclaritățile persistă, fiind deci necesară lămurirea înțelesului exact al unor clauze, prin cercetarea manifestării de voință a părții sau a părților în strânsă corelație cu voința internă.

Cât privește regulile de interpretare a actului juridic civil, este de reținut că art. 1266 - 1269 Civil civil și art. 1272 cod civil stabilesc anumite reguli referitoare la interpretarea contractelor.

Potrivit art.1266 Cod civil, actul juridic se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, la stabilirea voinței concordante a părților ținându-se seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul ulterior încheierii contractului.

Prima instanță a constatat că pârâții, dacă ar fi intenționat să sisteze o stare de indiviziune existentă în baza certificatului de moștenitor nr.3/14.03.2013, cum s-a motivat în cererea introductivă, puteau încheia un act de partaj voluntar fără autoarea reclamantei, acesta fiind eliberat după defunctul C. E., iar moștenitorii sunt C. E., C. M.-M. și C. D.-I., condiții în care Costiuc O. nu ar fi fost parte la actul juridic.

În mod evident, părțile au înțeles să clarifice situația întregului patrimoniu, după autorul comun, respectiv S. M., tatăl defuncților Costiuc O. și S. D., fără a se ridica obiecțiuni cu privire la înzestrarea acestora sau eliberarea titlurilor de proprietate, ce au fost indicate în mod expres la fiecare imobil.

În consecință, prima instanță a apreciat că părțile sunt în indiviziune doar cu privire la suprafața de 9000 mp., stare de indiviziune ce s-a păstrat în urma încheierii actului de partaj voluntar parțial nr.306/14.03.2013, iar pentru suprafața de 1,30 ha. starea de indiviziune a încetat cu acordul defunctei Costiuc O., care nu a avut pretenții de nici o natură, pentru prezent, trecut și viitor în legătură cu partajul.

La termenul din data de 18.12.2014 s-au formulat propuneri de lotizare, fără ca părțile să aibă obiecțiuni sau să solicite administrarea altor probe, acestea exprimându-și doar dorința de a parcurge primul ciclu procesual în vederea formulării apelului.

În consecință, prima instanță a admis, în parte, acțiunea, dispune excluderea din masa partajabilă a suprafeței de 1,30 ha. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1200/1995.

A încetat starea de indiviziune dintre părți.

A luat act că părțile nu solicită compensarea valorică a loturilor prin plata de sulte.

A luat act că părțile au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu din data de 10.11.2014 a declarat apel reclamanta C. S..

În motivare aceasta a arătat că în ce privește încheierea de admitere în principiu, instanța de fond a exclus de la împărțeală suprafața de 1,30 ha care reprezintă înzestrarea lui S. D., teren înscris pe titlul de proprietate nr.1200/1995.

Dispozitivul încheierii de admitere în principiu, implicit a sentinței pronunțate, ca formă (mod de redactare), nu reflectă petitul acțiunii, instanța excluzând din masa partajabilă suprafața de 1,30 ha înscrisă pe titlul de proprietate nr.1200/1995, în condițiile în care masa succesorală indicată în petit este de 0,90 ha înscrisă pe titlul comun, nr.1063/1995.

Potrivit petitului acțiunii, a solicitat aducerea la masa bunurilor de împărțit a suprafeței de 1,30 ha, dar instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, în schimb, a exclus această suprafață din masa de împărțit în condițiile în care nu a fost indicată ca parte din masa partajabilă, de 0,90 ha. încălcarea disp.art.984 alin. 2 C.p.c.

Pe fondul cauzei, în ce privește masa succesorală, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu și o hotărâre nelegală, pentru că nu a inclus la împărțeală suprafața de 1,30 ha care a reprezentat un avans al moștenirii dată de bunicul său, S. M., fiului său, S. D..

Acesta din urmă, a formulat cerere de reconstituire potrivit Legii 18/91 si i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr.1200/1995 pentru o suprafață mai mare, de 1,80 ha, în care figurează, suplimentar, o suprafață de 0,50 ha care este înzestrarea soției lui D., prin urmare, teren care nu face obiectul prezentului partaj.

Separat de acest teren, de 1,30 ha, deținut de S. D., au rămas încă 0,90 ha înscrise, pe rolul agricol al autorului comun S. M., care, potrivit L.18/91 figurează pe titlul de proprietate comun, nr.1063/1995.

Prin urmare, terenul care a aparținut lui S. M., potrivit Legii 18/91, figurează pe două titluri de proprietate, anume t.p. 1200/1995 emis pentru 1,30 ha eliberat pe numele fiului, S. D. și t.p. 1063/1995 emis pentru 0,90 ha eliberat pe numele fraților S. D. și Costiuc O., în calitate de moștenitori ai lui S. M..

Suprafața de 1,30 ha trebuia inclusă la partaj, pentru că acest teren nu a ieșit niciodată din patrimoniul autorului comun, înzestrarea fiului nefăcându-se prin acte autentice (donație).

Nici nu se poate vorbi de raportarea înzestrărilor, fiind necesară în acest caz existența unui act de donație autentic, în speța de față putându-se vorbi doar de readucerea bunurilor la masa partajabilă, care nici nu au ieșit din patrimoniul autorului comun.

Astfel, se impune ca partajul după autorul comun S. M., să se facă pentru toată suprafața care exista anterior cooperativizării în patrimoniul lui, anume pentru 2,20 ha formată din 1,30 ha dat ca avans asupra moștenirii fiului, și suprafața de 0,90 ha rămasă în patrimoniul autorului.

În schimb, instanța de fond, investită cu acest partaj, a interpretat partajul voluntar autentificat cu nr.306/14 martie 2013 la BNP „C. I. G." din Siret, considerând că acesta reprezintă partajul efectuat după S. M..

Instanța a interpretat acest partaj potrivit dispozițiilor actualului cod civil, făcând trimitere la art. 1266-1269 Cod civil, referitoare la interpretarea contractelor, când sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod, incidente în cauză fiind legile existente la data deschiderii succesiunii. Oricum, aceste interpretări sunt eronate, pentru că chiar de la bun început se face mențiunea în actul întocmit la notariat că partajul este voluntar parțial.

Partajul voluntar nu s-a făcut după autorul S. M., așa cum susțin pârâții, afirmație preluată de instanță în considerente, situație în care într-adevăr, nu se mai discută înzestrarea, ci după C. E., autorul lor pârâților, drept dovadă mențiunile din actul de partaj.

Starea de indiviziune face trimitere la „certificatul de moștenitor nr.3/2013 eliberat de BNR „C. G. I." Siret, emis ca urmare a decesului lui C. E., se indică masa de împărțit, și se partajează doar între pârâți averea lui S. D., înscrisă pe titlul nr.1200/1995 precum și casa și terenul care au făcut obiectul înzestrării.

Tocmai din acel motiv, Costiuc O. a arătat că nu are nici o pretenție cu privire la ceea ce s-a împărțit (averea fratelui său), știind că fratele ei i-a instituit legatari universali pe parata C. E. și pe soțul ei, C. E., care era decedat la data efectuării partajului voluntar.

Faptul că s-a efectuat prin partajul voluntar de fapt și un partaj după C. E. o reprezintă trimiterea expresă, făcută de notar, așa cum a arătat mai sus, la certificatul de moștenitor nr.3/2013 emis după acest defunct, dar și faptul că sulta s-a reglementat doar între moștenitorii lui E., dovadă fiind chiar mențiunea din contract: „eu, C. E., primesc sultă totală de 10.000 lei de la numiții C. D. llie și C. M. M. și declar că nu mai am de formulat nici un fel de pretenții de nici o natură pentru prezent trecut sau viitor, în legătură cu prezentul act de partaj".

Tocmai această din urmă frază dovedește că acest partaj a reglementat de fapt partajul după C. E., masa succesorală fiind cea care a fost dobândită de el și soția lui prin testamente de la soții S. D. și S. M..

Ulterior, a fost menținută expres starea de indiviziune între părțile, Costiuc O., C. E., C. D. llie, C. M. M. cu privire la terenul în suprafață de 0,90 ha înscris pe t.p. 1063/1995, adică între Costiuc O., titulară pe titlu și toți moștenitorii celuilalt titular, S. D..

Instanța de fond a analizat și interpretat greșit actul de partaj autentificat cu nr.306/14.03.2013, considerând că succesiunea s-a făcut după autorul comun, S. M., cu toate că s-a dezbătut expres succesiunea după C. E. cu masa succesorală dobândită de acest defunct de la S. D.. M., instanța a pronuntat o încheiere de admitere în principiu și ulterior un dispozitiv în care nu este indicat defunctul după care s-a efectuat partajul, dispozitivul neprevăzând autorul după care se efectuează partajul, nu se pronunță cu privire la pct.2,din petit, anume la cererea de aducere la împărțeală a suprafeței de 1,30 ha și face referiri la ce nu s-a solicitat, excluzând de la împărțeală 1,30 ha când masa succesorală indicată era de 0,90 ha.

Pe de altă parte, apelul fiind devolutiv, a arătat că invocă și prevederile Deciziei nr. XI din 5 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, referitoare la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire, care, într-un recurs în interesul legii, a stabilit că beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu si cei care au renunțat la moștenire-S. D. a renunțat la succesiunea ambilor părinți, dovadă fiind certificatele de moștenitor depuse în probatoriu la dosar.

La fila 13 este depus certificatul de moștenitor nr.595/1976 întocmit la Notariatul de Stat Rădăuți după defunctul S. M., decedat la data de 5 mai 1976, singurul moștenitor fiind Costiuc O., în calitate de fiică, iar fiul S. D. este renunțător potrivit declarației nr.926/1976 înregistrată în registrul de renunțări la succesiuni.

La fila 15 este depus în probatoriu certificatul de moștenitor nr.906/12.11.1986 întocmit la Notariatul de Stat Rădăuți după defuncta S. P., decedată la data de 21 sept.1986, singura moștenitoare fiind tot fiica Costiuc O., iar fiul S. D. a renunțat la succesiune potrivit declarației nr.918/1986 înregistrată în registrul de renunțări la succesiuni.

Prin urmare, S. D. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul său, S. M., în baza art.13 din L.18/91 republicată, atât pentru terenul aflat în rolul agricol deschis pe numele tatălui său cât și pentru terenul aflat în propriul rol, neavând calitate de moștenitor după tatăl său.

Prin renunțarea la succesiune, el a devenit străin de succesiune, prin urmare, nu putea beneficia de prevederile art.13 din Legea nr.18/91 care reglementează repunerea în termenul de acceptare al succesiunii cu privire la terenuri pe moștenitorii celor care au predat terenuri la CAP.

Atât timp cât înzestrarea fiului nu a îmbrăcat forma autentică, terenul nu a ieșit din patrimoniul tatălui, prin urmare, fiul a solicitat potrivit art. 13 din L.18/91 reconstituirea dreptului de proprietate după tot terenul care a aparținut tatălui său, fără a avea drept la acest teren.

Singura care a fost îndreptățită să ceară reconstituirea dreptului de proprietate după S. M., a fost fiica Costiuc O., care a formulat și ea cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul ei, potrivit art.13 din Legea nr.18/91.

Având în vedere argumentația prezentată mai sus, Costiuc O. este singura îndreptățită să obțină terenurile care au aparținut lui S. M., adică toată masa succesorală înscrisă pe cele două titluri, 1200/1995 și 1063/1995.

Având în vedere cele arătate, a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate ca urmare a necercetării fondul cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării și a dispozițiilor Deciziei nr. XI din 5 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție,invocate prin apel, aplicabile în speța de față.

În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.986, art.480 alin.3 C.p.c.

Intimații C. E., C. M. M. și C. D. I. au formulat întâmpinare ( filele 25-29 dosar) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare intimații au arătat că în ce privește primul motiv de apel invocat de apelantă, respectiv faptul că dispozitivul încheierii de admitere în principiu, implicit a sentinței apelate, ca formă - mod de redactare, nu reflectă petitul acțiunii, au solicitat respingerea, ca nefondat.

Apelanta interpretează în mod greșit dispozitivul hotărârii, arătând că, prima instanță nu s-ar fi pronunțat cu privire la al doilea capăt de cerere, prin care a solicitat aducerea la masa bunurilor de împărțit a suprafeței de 1,30 ha, înscrisă în T.P nr. 1200/1995.

Atât prin încheierea de admitere în principiu, cât și prin sentință, se arată faptul că, se dispune admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă și se exclude din masa partajabilă suprafața de 1,30 ha, înscrisă în T.P. nr. 1200/1995, deci, prima instanță, în urma probelor administrate, a hotărât că cererea reclamantei, de aducere la masa de împărțit a suprafeței de 1,30 ha teren, nu este justificată și, ca atare, a exclus acest bun din masa de partajat. 1,30 ha teren, din T.P. nr. 1200/1995, trebuie să facă parte din masa de împărțit, aceasta nu ar fi făcut propuneri de lotizare cu privire la trupurile de teren ce o compun, în cuprinsul cererii sale de chemare în judecată, ori, instanța, a avut în vedere faptul că, cu privire la această suprafață de teren s-a realizat deja un partaj voluntar, condiții în care a exclus-o din masă.

In ce privește criticile aduse hotărârii atacate cu privire la faptul că, instanța de fond ar fi interpretat eronat actul de partaj voluntar și că, în fapt, prin acest act nu s-ar fi realizat partajul după S. M., ci după C. E., au solicitat a fi respinse aceste critici având în vedere apărările din întâmpinarea depusă la fond.

Într-adevăr partajul voluntar este parțial întrucât prin acest act s-au împărțit dintre bunurile ce au aparținut autorului comun S. M., doar cele cu care a fost înzestrat fiul său, S. D. și care sunt cuprinse în T.P nr. 1200/1995, iar cu privire la cele din T.P. nr. 1063/1995 a fost menținută starea de indiviziune între succesorii lui S. D. și autoarea reclamantei, Costiuc O..

În mod corect, prima instanță a reținut că autoarea reclamantei, Costiuc O. a încheiat cu pârâții actul de partaj voluntar nr. 306/14.03.2013 la BNP G. I. C., în calitate de coproprietari în indiviziune, în temeiul certificatului de moștenitor nr. 3/2013 asupra bunurilor imobile constând în . suprafață de 3900 mp, una casă de locuit și anexe gospodărești situate pe suprafața de 1000 mp teren curți construcții, suprafața de 18 000 mp teren dobândit în baza T.P nr. 1200/1995 și suprafața de 9000 mp teren, dobândit în baza T.P nr. 1063/1995 și prin moștenire, în baza certificatelor de moștenitor nr. 191 si nr. 192.

De asemenea, judecătoria a reținut corect faptul că, în mod evident, partajul voluntar nu s-a realizat după defunctul S. D. sau C. E., întrucât autoarea reclamantei nu avea calitatea de moștenitor după acești defuncți, moștenitorii lor fiind pârâții.

Dacă, în speță, s-ar fi împărțit prin acest act de partaj voluntar parțial averea rămasă după defunctul C. E., așa cum susține apelanta, în mod evident, s-ar fi trecut în act doar bunurile menționate în Certificatul de moștenitor nr. 3/2013, respectiv cota de 1/2 p.i din bunurile imobile constând în . suprafață de 3900 mp, una casă de locuit și anexe gospodărești situate pe suprafața de 1000 mp teren curți construcții, cota de 1/2 p.i din suprafața de 18 000 mp teren dobândit în baza T.P nr. 1200/1995 și cota de 1/2 p.i din suprafața de 9000 mp teren, dobândit în baza T.P nr. 1063/1995 și prin moștenire, în baza certificatelor de moștenitor nr. 191 și nr. 192.

Ori, prin actul de partaj voluntar parțial nr. 306/2013 se împart toate bunurile ce au aparținut defunctului S. M., între toți moștenitorii săi, respectiv între succesorii lui S. D. și M. și autoarea reclamantei Costiuc O.. Motivul de apel, prin care se arată faptul că, instanța de fond, în încheierea de admitere în principiu și în dispozitivul sentinței, nu arată defunctul după care s-a efectuat partajul, este nefondat, întrucât s-a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, partajul după un singur defunct, respectiv după S. M., iar prin dispoziția de admitere parțială a acțiunii este logic și evident că s-a admis partajul averii lui S. M. și nu a altui defunct.

In ceea ce privește efectul devolutiv al apelului și invocarea de către apelantă, pentru prima dată, în apel, a dispozițiilor Deciziei nr. XI din 5 februarie 2007 a I.C.C.J, au solicitat a se constata faptul că acestea nu operează în cauză.

Pentru prima dată, în apel, apelanta vine și formulează pretenții noi, încercând să inducă în eroare instanța solicitând aplicarea unei norme legale, care, după spusele ei, ar conduce la înlăturarea de la masa de împărțit a autorului pârâților și implicit a pârâților.

Ori, prin cererea de chemare în judecată a fost stabilit cadrul procesual, părțile și calitatea lor, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată, chiar reclamanta solicitând în mod clar și neechivoc partajarea averii după defunctul S. M., precizând că moștenitorii acestuia sunt atât autoarea sa, Costiuc O., cât și autorul pârâților, defunctul S. D..

Ca atare, în speță, nu au aplicabilitate dispozițiile deciziei invocate de către apelantă, prin care se încearcă formularea unei cereri noi, respectiv înlăturarea calității de moștenitor a autorului lor, a defunctului S. D..

Conform dispozițiilor art. 478 alin. 3 C.civ, cităm: "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi ".

Ori, prin solicitarea de aplicare a deciziei invocate se urmărește, de fapt, formularea unei noi pretenții, ceea ce este inadmisibil.

Deși, nu mai au relevanță celelalte susțineri ale apelantei legate de efectele aplicării Deciziei nr. XI/2007 a Î.C.C.J, prin cele două certificate de moștenitor menționate de apelantă, autorul nostru S. D., a înțeles să renunțe doar la bunurile înscrise în cuprinsul lor, respectiv la casa părintească, pe care a lăsat să o moștenească sora sa, defuncta Costiuc O..

Așa se explică faptul că, după apariția Legii 18/1991, acesta a solicitat, în termenul legal, și a obținut reconstituirea dreptului de proprietate atât asupra terenurilor pe care le-a primit ca zestre cât și asupra celorlalte terenuri ce au aparținut tatălui său.

Ori, atâta timp cât există cele două titluri de proprietate în care apare autorul lor, S. D. și nu s-a solicitat niciodată de către autoarea apelantei, respectiv sora defunctului S. D., anularea procedurii de reconstituire, cele două titluri sunt legal emise și își produc toate efectele juridice.

Au solicitat a se avea în vedere și poziția reclamantei apelante din cursul judecării cauzei la prima instanță, aceasta recunoscând calitatea de moștenitor a autorului lor, după defunctul S. M. și fiind de acord cu partajarea terenurilor în suprafață de 0,90 ha, înscrise în T.P. nr. 1063/1995, prin bună învoială, în funcție de schițele depuse de către pârâți, pentru ca, mai apoi, în apel, să solicite să îi fie atribuite toate bunurile din masa de partajat, precum și cele cu care a fost înzestrat autorul lor, deși, în mod evident, voința autoarei sale, a defunctei Costiuc O. a fost cu totul alta.

Pentru toate aceste motive, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în cauză, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Contrar susținerilor apelantei, Tribunalul constată că instanța de prim grad a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie.

Astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta C. S. i-a chemat în judecată pe pârâții C. E., C. M. M. și C. dan I. solicitând partajarea averii succesorale rămasă după bunicul său S. M., respectiv a suprafeței de 90 ari teren evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1063/1995 și aducerea la masa de împărțit și a suprafeței de 1,30 ha teren înscris pe titlul de proprietate nr. 1200/1995 emis pe numele lui S. D., teren ce reprezintă înzestrarea acestuia.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 17.11.2014, Judecătoria Rădăuți a admis în principiu acțiunea reclamantei, a dispus excluderea din masa partajabilă a suprafeței de 1,30 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1200/1995 și a constatat că părțile sunt în indiviziune numai cu privire la suprafața de 0,90 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. 1063/1995, reclamanta cu o cotă de ½ p.i, iar pârâții cu o cotă d ½ p.i.

Susținerile din apel precum că instanța nu s-a pronunțat cu privire la aducerea la masa bunurilor de împărțit a suprafeței de 1,30 ha, nu pot fi primite, urmând a se înlătura.

Astfel cum rezultă, necontestat, din încheierea de admitere în principiu susmenționată și din considerentele sentinței civile atacate judecătorul instanței de prim grad a analizat toate solicitările reclamantei apelante și s-a pronunțat pe acestea.

Fiind investită cu o acțiune de partaj succesoral, instanța a pronunțat la data de 10.11.2014, încheierea de admitere în principiu, minuta acesteia fiind întocmită în dosar (f.66).

Este a se reține că încheierea de admitere în principiu are caracterul unei hotărâri de fond, deoarece prin ea se statuează asupra unor chestiuni esențiale legate de fondul cauzei cum sunt: calitatea de moștenitori a părților, cotele ce le revin și masa bunurilor de împărțit.

Fiind o hotărâre de fond, ea a fost motivată în fapt și în drept, conținând aspectele care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate anumite cereri ale părților.

Câtă vreme prin încheierea de admitere în principiu mai sus amintită, s-a admis în parte acțiunea reclamantei și s-a dispus excluderea din masa partajabilă a terenului de 1,30 ha evidențiat în titlul de proprietate nr. 1200/1995, e de necontestat că instanța de fond a analizat capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată pronunțându-se, implicit, și asupra solicitării reclamantei apelante de aducere la masa de împărțit a terenului de 1,30 ha, prin respingerea cererii sale.

Ca urmare, se va respinge acest motiv de apel ca neîntemeiat formulat.

A mai arătat apelanta că, pe fondul cauzei, în ce privește masa succesorală, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu și o hotărâre nelegală, pentru că nu a inclus la împărțeală suprafața de 1,30 ha care a reprezentat un avans al moștenirii dată de bunicul său S. M., fiului său, S. D..

Și această critică este nefondată.

Astfel cum rezultă din înscrisul intitulat „act de partaj voluntar parțial” (depus la fil.22 dosar fond) și autentificat la BNP G. I. C. sub nr. 306 din 14.03.2013, și cum de altfel corect a reținut și instanța de fond, autoarea reclamantei Costiuc O. a încheiat cu pârâții, în calitate de coproprietari în indiviziune, și în temeiul certificatului de moștenitor cu nr. 3/2013, un act de partaj voluntar asupra bunurilor imobile constând în . suprafață totală de 3900 m.p. teren, una casă de locuit și anexe gospodărești situată pe suprafața de 1000 m.p. teren curți construcții din intravilanul comunei Mușenița, ., jud. Suceava, a suprafeței de 18.000 m.p. teren dobândit în baza titlului de proprietate nr. 1200 din 12.09.1995 și a suprafeței de 9000 m.p. teren, dobândit în baza titlului de proprietate nr. 1063 din 10.01.1995 și prin moștenire, în baza certificatelor de moștenitor nr. 191 și 192.

Din conținutul acestui înscris, rezultă fără putință de tăgadă, că partajul voluntar nu s-a realizat după S. D. și nici după C. E., cum eronat pretinde apelanta, întrucât, așa cum rezultă din actele depuse la fila 13-21 dosar fond autoarea reclamantei nu avea calitatea de moștenitor, după aceștia, moștenitorii fiind C. E., C. M. M. și C. D. I. - în calitate de soț supraviețuitor, fiică și fiu conform certificatului de moștenitor nr. 3/2013, iar potrivit testamentelor autentificate sub nr. 1983 și nr. 1982/1999, Cortoliuc E. și C. E. – în calitate de legatari universali după defuncții S. D. și S. M..

Faptul că în redactarea actului de partaj voluntar parțial s-ar fi făcut referire la certificatul de moștenitor cu nr. 3/2013 sau că sulta „s-a reglementat doar între moștenitorii lui E.”, nu constituie argumente juridice care să ducă la interpretarea că partajul voluntar parțial nu a vizat averea defunctului S. M..

Instanța de apel nu poate primi motivarea apelantei reclamante, care califică acest act de partaj voluntar, funcție doar de menționarea unui certificat de moștenitor eliberat după defunctul C. E., în condițiile în care notarul public a menționat în cuprinsul actului de partaj, la fiecare imobil în parte, modul de dobândire.

Pe de altă parte, dacă s-ar fi împărțit prin acest act de partaj voluntar parțial, averea rămasă după defunctul C. E., așa cum susține apelanta, în mod evident că s-ar fi trecut în act doar bunurile menționate în certificatul de moștenitor cu nr. 3/2013, respectiv cota de ½ din imobilele descrise. Mai mult, așa cum a motivat și judecătorul de fond, din anul 2013, părțile nu au contestat actul de partaj voluntar parțial întocmit sub nr. 306/14.03.2013, condiții în care acesta reprezintă manifestarea expresă de voință a părților, respectiv a defunctei Costiuc O., autoarea reclamantei și a pârâților C. E., C. M. M. și C. D. I., cu privire la modul de împărțire a acestor imobile.

Prin urmare, față de toate cele mai sus motivate, se apreciază, că, întemeiat s-a reținut că actul de partaj voluntar parțial autentificat în anul 2013 sub nr. 306, a privit masa de partajat rămasă după autorul comun, defunctul S. M., bunicul reclamantei.

S-a mai criticat soluția și pe considerentul că în încheierea de admitere în principiu și în dispozitivul sentinței nu se arată defunctul după care s-a efectuat partajul.

Și această critică urmează a se înlătura.

Este a se observa, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată reclamanta apelantă a cerut partajarea averii succesorale rămase după un singur defunct, respectiv după bunicul său, S. M..

Prin urmare, câtă vreme atât în considerentele încheierii de admitere în principiu cât și în considerentele sentinței civile apelate, se face referire la succesiunea acestui defunct, e de necontestat, că partajul ce face obiectul prezentului dosar, s-a realizat după defunctul S. M. și nu după o altă persoană.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 983 al.1 Cod pr. civilă „Dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 982, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii”.

Apoi, potrivit dispozițiilor art. 984 al. 1 Cod procedură civilă, „Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 983, întocmind în mod corespunzător minuta”.

Cum încheierea de admitere în principiu a Judecătoriei Rădăuți – dată la data de 10.11.2014 și sentința civilă nr. 570/2015 apelată, cuprind elementele la care fac referire dispozițiile – susarătate, respectiv bunurile supuse împărțelii, calitatea de proprietar și cota parte ce se cuvine fiecăruia, în considerarea tuturor celor arătate mai sus, Tribunalul nu poate primi motivațiile apelantei privitoare la faptul că hotărârile apelate nu fac referire la defunctul după care s-a efectuat partajul.

În ceea ce privește efectul devolutiv al apelului și invocarea de către apelantă, în apel, a dispozițiilor Deciziei nr. X.I. din 05.02.2007 a Î.C.C.J, instanța reține incidența, în speță, a prevederilor art. 478 Cod procedură civilă.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată a fost stabilit cadrul procesual, părțile și calitatea lor, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta solicitând partajarea averii după defunctul S. M., precizând că moștenitorii acestuia sunt atât autoarea sa, Costiuc O., cât și autorul pârâților, defunctul S. D..

Adevărat că dispozițiile art. 476 al.1 Cod procedură civil prevăd că „Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept”.

Însă, prin prevederile art. 478 al.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Legiuitorul Român, a înțeles să reglementeze limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță.

Potrivit textului susarătat „Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.

Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”.

Câtă vreme reclamanta apelantă nu a investit instanța de fond și cu această pretenție de aplicare în cadrul partajului a unei noi norme, respectiv a Deciziei nr.XI/2007 a Î.C.C.J, solicitările acesteia, efectuate pentru prima dată în apel, se vor înlătura, fără a fi analizate, în considerarea prevederilor art. 478 cod pr. civilă.

În contextul tuturor celor reținute mai sus, găsind că motivațiile apelantei sunt nefondat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

Date fiind și prevederile art. 453 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta reclamantă C. S. domiciliată în R., ..35, ., e.III, ap.62, CP_, jud N. împotriva sentinței civile nr.576/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ /2015 în contradictoriu cu intimații pârâți C. E.-comuna Mușenița, ., CP_, jud Suceava, C. M. M.- comuna Mușenița, ., CP_, jud Suceava și C. D. I.- comuna Mușenița, . A, CP_, jud Suceava,

Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C. L. L. A. L. A.

Red C.L

Jud.fond

Tehnored.L.A.

7 ex./ 6.10.2015

← Anulare act. Decizia nr. 1097/2015. Tribunalul SUCEAVA		Pretenţii. Decizia nr. 1100/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Partaj judiciar. Decizia nr. 1098/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 1098/2015. Tribunalul SUCEAVA