Contestaţie la executare. Decizia nr. 1008/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1008/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 1008/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1008
Ședința publică din 11 august 2015
Președinte: T. M.
Judecător: M. C.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de contestatorii N. A., N. C., L. L. și P. L., toți, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „D. N.”, cu sediul în mun. Suceava, .. 25, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1288/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind L. N. E. L., domiciliată în com. Adâncata, . și B.E.J. S. R., cu sediul în mun. Suceava, ., nr. 37, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. N., pentru contestatorii apelanți și avocat O. A., pentru intimata L. N. E. L., lipsă fiind aceasta din urmă, precum și celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea apelanților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar odată cu motivele de apel.
Apărătoarea intimatei L. N. E. L. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Instanța încuviințează, pentru apelanți și pentru intimata L. N. E. L. proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Întrebată fiind, apărătoarea apelanților a arătat că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța, având în vedere că nu mai sus alte probe de solicitat și cereri de formulat, constatând cercetarea judecătorească încheiată și apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat D. N., pentru contestatorii apelanți, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, motivat de faptul că, între părțile din prezenta cauză a mai existat un litigiu, în urma căruia intimata trebuia să le predea în liniștită posesie și deplină proprietate un imobil la care a executat îmbunătățiri, iar apelanții trebuiau să plătească intimatei contravaloarea acestor îmbunătățiri în sumă de 5256 lei. S-a făcut o notificare din partea intimatei prin care solicita prestarea acelei sume de bai, de asemenea din partea apelanților s-a făcut o somație prin care trebuia predat imobilul, în urma în luna martie s-a făcut o ofertă reală de plată, care, deși a fost acceptată de intimată, aceasta nu și-a îndeplinit propriile obligații născute din același titlu executoriu, respectiv de predarea și lăsare în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele ocupate fără drept, motiv pentru care s-a purces la executarea silită, în dosarul execuțional nr. 610/E/2013 B. C.. Totodată, solicită a se observa că executarea silită începută la cererea creditoarei intimate L. N. E. L., în dosar nr. 15/2014 al B. S. R., a avut loc mult după consemnarea sumei datorate efectiv intimatei, la mai bine de jumătate de an, respectiv în anul 2014. Astfel, în mod greșit a apreciat prima instanță că nu operează compensația legală, conform art. 1616 și 1617 Cod civil, întrucât este vorba de obligații reciproce. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat O. A., pentru intimata L. N. E. L., solicită respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că apelanții nu s-au conformat nici notificării sale și nici ofertei lor de plată, de a-i pune la dispoziție suma de 5256,65 lei, întrucât ea a fost de acord cu executarea de bunăvoie dat reciprocă a obligațiilor din titlu executor, art. 1616 și 1617 cod civil privind compensația legală, dar această compensație se referă la obligații reciproce cuprinse în titlul executor, respectiv sentința civilă nr. 3061/15.06.2012. Mai mult, în notificarea făcută nu s-a prevăzut termenul la care se poate face predarea bunurilor, ceea ce înseamnă conform prevederilor procedurale era un termen de 10 zile, notificarea a fost la 24.03.2015, deci cu cele 10 zile, era până în luna aprilie, însă nu s-a făcut dovada punerii la dispoziției a sumei, dimpotrivă celor din dosar rezultă că s-a trimis suma de 510 lei în loc de 5256 lei, sumă pe care nu a primit-o. Așa zisa compensare legală nu a putut avea loc, apelanții urmând să-i pună la dispoziție întreaga sumă din sentința civilă nr. 3061/15.06.2012. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față constată:
Prin cererea adresată acestei pe rolul Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr._ din data de 22.05.2014, contestatorii N. A., N. C., L. L. și P. L., în contradictoriu cu intimata L. N. E. L., au formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr15/2014 al B.E.J. S. R., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor formelor de executare întocmite împotriva acestora. De asemenea, aceștia au solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între părți s-a derulat un litigiu în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, litigiu finalizat prin Sentința Civilă nr. 3061 pronunțată în data de 15.06.2012, rămasă definitivă prin care a fost obligată intimata să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele proprietatea contestatorilor ocupate de aceasta și obligarea contestatorilor la plata sumei totale de 5.256,65 lei reprezentând îmbunătățiri, cheltuieli de înmormântare și cheltuieli de judecată.
Cum intimata nu s-a conformat de bună voie dispozitivului sentinței, contestatorii au procedat la evacuarea sa pe cale silită, punând totodată la dispoziția sa, prin intermediul executorului judecătoresc, suma reprezentând diferența dintre valoarea obligației contestatorilor față de intimata L. Nița E. L. și valoarea cheltuielilor de executare achitate de aceștia în vederea punerii în executare a aceleiași sentințe. În acest sens, contestatorii au arătat că au pus la dispoziția intimatei întreaga suma datorată, depunere ce s-a realizat la executorul judecătoresc la data de 20.05.2013, iar consemnarea s-a realizat de către acesta la data de 28.05.2013, înainte de începerea oricărei forme de executare împotriva acestora în dosarul de executare nr. 15/2014 al B.E.J. S. R..
În împrejurările arătate, contestatorii au susținut că executarea de față este lipsită de obiect, întrucât toate sumele pe care le datorau intimatei sunt considerate achitate, prin punerea lor la dispoziția sa. De asemenea, aceștia au mai subliniat că, faptul că suma nu a fost ridicată nu poate fi reținută în culpa acestora, ei achitându-se complet de datorie, astfel că eventualele cheltuieli cu executorul judecătoresc investit în momentul de față nu le pot fi imputate.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cereriis-au anexat, în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: documentația primită de L. L. de la B.E.J. S. R., documentația solicitată și obținută de aceștia de la B.E.J. C. M.G. Sarmis în legătură cu consemnarea sumei de bani depusă de aceștia la dispoziția intimatei în anul 2013 (filele 5-19 ds. fond).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 126 lei, conform chitanței . nr._ din data de 05.06.2014, fila 30 dosar fond.
La data de 01.07.2014, contestatorii au formulat completare la acțiune prin care au arătat că doresc să se judece și cu B.E.J. S. R., solicitând totodată și suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 15/2014 al B.E.J. S. R., întoarcerea executării în măsura în care aceasta s-a realizat și obligarea în solidar a celor doi intimați la restituirea către aceștia a sumelor ce au fost prelevate din conturile acestora până la acel moment și anume, 220, 50 lei și 23,77 euro.
În privința introducerii în cauza ca intimat și a B.E.J. S. R., contestatorii au arătat că acest lucru a fost omis dintr-o eroare la introducerea acțiunii inițiale. Cât despre cererea de suspendare a executării silite, aceștia au precizat că între timp, le-au fost prelevate sume de bani din conturi și există pericolul ca ei sa nu își poată recupera aceste sume, întrucât, din informațiile deținute de aceștia, creditoarea nu are nici un venit și nici un bun urmăribil, astfel că, odată intrate aceste sume în posesia sa, recuperarea devine imposibilă pe cale silită.
De asemenea, ca motiv nou de contestație, contestatorii au arătat că sumele pe care executorul judecătoresc le-a prelevat din contul contestatoarei P. L. sunt sume primite cu titlu de alocație pentru copiii săi, adică sume neurmăribile din punct de vedere legal.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 718 alineat (1), art. 722 și următoarele precum și pe cele ale art. 204 alineat (1) din Codul de procedură civilă.
În dovedire, au depus extrase de cont cu privire la ridicarea din conturile acestora a sumelor mai sus menționate (f. 37-40).
La solicitarea instanței, au fost depuse de către B.E.J. C. M.G. Sarmis, în copie, dosarul de consemnare nr. 6/2013 și dosarul de executare nr. 15/2014 (f. 58-234).
La data de 20.12.2014, intimata L. N. E. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate și a cererii de completare a prezentei contestații și de solicitare a întoarcerii executării ca fiind tardiv formulate.
În motivare, intimata a arătat că este adevărat că a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1800 mp teren intravilan și o casă cu anexe gospodărești situate în ., iar contestatorii, la rândul lor, au fost obligați la plata sumei totale de 5.625, 65 lei, fiind vorba despre o executare a unor prestații reciproce în baza aceluiași titlu executor. D. urmare, aceasta a arătat că a notificat prin executorul judecătoresc B.E.J. S. R. pe contestatori să îi achite sumele datorate, aceasta fiind de acord să își execute de bună voie contraprestația, respectiv predarea bunurilor. Notificarea le-a fost trimisă contestatorilor și a fost primită de aceștia la data de 27.03.2013, conform dovezii de comunicare. Ulterior a primit din partea contestatorilor o „ofertă de plată” a sumei datorate, trimisă prin executorul judecătoresc C. M.G. Sarmis, similară ca ofertă cu notificarea acesteia și drept urmare, prin adresa trimisă B.E.J. C. M.G. Sarmis la data de 3.04.2013, aceasta comunica trimiterea notificării din data de 22.03.2013 și acceptarea ofertei de plată, fiind de acord să predea simultan bunurile. Cu toate acestea, deși oferta de plată era pentru întreaga sumă datorată, când s-a prezentat la executorul judecătoresc i s-a comunicat faptul că i-a fost pusă la dispoziție la 28.05.2013 suma de 2200 de lei rezultată ca diferența dintre suma de 5256,65 lei și cheltuielile achitate de creditoare executorului.
Întrucât oferta de plată pentru suma integrală nu s-a realizat, aceasta a pornit executarea silită care i-a fost încuviințată, iar plata parțială a debitului făcută de contestatori nu a lăsat executarea fără obiect.
În dovedire, intimata a depus la dosar, în copii conforme cu originalul următoarele înscrisuri:dosar executare nr. 610/E/2013 a B.E.J. C. M.G. Sarmis; copie notificare; copie dovezi comunicare notificare; copie adresă de acceptare ofertă de plată și duplicat comunicare contestatori (f. 269-277).
În cauză, instanța de fond, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, considerând că proba este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1288 din 03.04.2015, Judecătoria Suceava a respins contestația la executare formulată de contestatorii N. A., N. C., L. L., și P. L., în contradictoriu cu intimata L. N. E. L., așa cum a fost ea completată, ca neîntemeiată.
De asemenea, a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond, a reținut următoarele:
Prin contestația la executare așa cum a fost formulată contestatorii N. A., N. C., L. L. și P. L. au solicitat, în contradictoriu cu intimații L. Nița E. L. și B.E.J. S. R. să se anuleze toate formele de executare întocmite de BE.J. S. R. în dosarul execuțional nr. 15/2014, să se dispună suspendarea executării silite și să se dispună întoarcerea executării, cu obligarea intimaților la restituirea sumelor poprite.
Astfel, s-a reținut că prin Sentința Civilă nr. 3061 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 15.06.2012 în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă s-a admis în parte cererea principală formulată de intimata L. N. E. L. și respectiv cererea reconvențională formulată de contestatori în sensul că i-a obligat pe aceștia din urmă să plătească intimatei suma de 2.865 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, iar intimata a fost obligată să lase contestatorilor în deplină proprietate și posesie suprafața de 1800 mp teren arabil și curți-construcții situată la locul numit „Vatra . Fetești, . casa cu anexe gospodărești, iar prin compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, instanța i-a obligat pe contestatori să plătească intimatei suma de 1.240 lei cu acest titlu.
Contestatorii au aratat că, întrucât intimata nu s-a conformat de bunăvoie dispozitivului deciziei civile ce reprezintă titlul executoriu în cauză, au procedat la evacuarea acesteia pe calea executării silite, punând totodată, la dispoziția acesteia suma reprezentând diferența dintre valoarea obligației lor față de intimată (5.256, 65 lei din hotărâre) și valoarea cheltuielilor de executare achitate de ei în vederea punerii în executare a aceluiași titlu executoriu (3.084, 34 lei).
De asemenea, contestatorii au învederat că au consemnat la dispoziția intimatei, întreaga sumă datorată de 2.200 lei înainte de începerea oricărei forme de executare silită împotriva lor în dosarul de executare nr. 15/2014 al B.E.J. S. R..
Contrar celor susținute de contestatori, intimata i-a notificat pe aceștia prin intermediul executorului judecătoresc încă din luna martie a anului 2013 (f. 270 dosar fond) conform dovezii confirmării de primire a acesteia din data de 27.03.2013 (f. 271 dosar), să-i achite sumele datorate în baza Sentinței Civile nr. 3061/15.06.2012, în notificare menționându-se totodată că după achitarea sumei totale de 5.256, 65 lei debitorii-contestatori vor putea intra în posesia bunurilor imobile revendicate de aceștia.
Abia ulterior a primit din partea contestatorilor oferta reală de plată (f. 17 ds. fond) a sumei totale de 5.256,65 lei, la data predării imobilelor cuprinse în dispozitivul Sentinței Civile nr. 3061/15.06.2012 a Judecătoriei Suceava, însă așa cum au recunoscut prin cererea de chemare în judecată contestatorii nu au consemnat la dispoziția intimatei întreaga sumă, ci doar 2.200 lei.
Din acest motiv, având în vedere că deși debitorii contestatori au fost notificați să achite întreaga sumă, iar aceștia au fost dispuși să achite doar suma de 2.200 lei, intimata a solicitat demararea executării silite în dosarul execuțional nr. 15/2014 al B.E.J. S. R..
Este evident că după ce intimata a trimis B.E.J. C. M.G. Sarmis răspunsul său din data de 03.04.2013 (f. 252 dosar) din care rezultă că la acea dată intimata pretindea întreaga sumă de 5.256,65 lei cu mențiunea că, îndată după achitarea acestei sume, urma să predea posesia imobilelor, imediat la data de 11.04.2013, executorul judecătoresc C. M.G. Sarmis a emis încheierea nr. 2 în dosarul de executare nr. 610/E/2013 (f. 53-254) prin care a stabilit suma de 3084, 34 lei, ca sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor de executare.
Ori, în aceste împrejurări nu s-a putut reține că sunt aplicabile prevederile art. 645 alineat 2 din Noul Cod de Procedură Civilă întrucât nu sunt îndeplinite cerințele compensației legale dintre datoriile reciproce.
Compensația reprezintă un mod de stingere a obligațiilor, în sensul că, datoriile reciproce se sting până la concurența celei mai mici dintre ele, fiind reglementată, ca regulă generală de Codul Civil în articolele 1616-1623.
Astfel, compensația legală intervine în baza legii atunci când sunt îndeplinite anumite condiții: reciprocitatea obligațiilor, obligațiile să privească bunuri fungibile (care se pot înlocui unele cu altele, de exemplu, bani), datoriile reciproce să fie certe (adică să nu se pună în discuție existența lor), să fie lichide (adică determinate ca valoare) și să fie exigibile, adică să fie ambele ajunse la scadență (să nu existe un termen de plată pentru vreuna dintre ele care nu s-a împlinit încă).
Verificând dacă aceste condiții sunt îndeplinite, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu poate opera compensarea atâta timp cât una dintre datorii (cea vizând cheltuielile de executare silită pretinsă de contestatori) nu este certă, lichidă și exigibilă, ea reprezentând doar o creanță eventuală.
De altfel, este evident că aceste cheltuieli de executare au fost stabilite cu scopul de a micșora debitul pe care debitorii-contestatori îl au de achitat intimatei în baza titlului executoriu în discuție (art. 1618 litera a din Codul Civil).
Pentru cele ce preced, apreciind că nu sunt date motive temeinice pentru anularea formelor de executare efectuate de B.E.J. S. R. în dosarul execuțional nr. 15/2014 și nici de întoarcere a executării, instanța a respins contestația la executare așa cum a fost ea completată, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la contestația la executare, instanța, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii N. A., N. C., L. L. și P. L., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În motivare, contestatorii au arătat că, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a făcut o greșită analiză a probatoriului administrat și o eronată interpretare a dispozițiilor legale. Astfel, prima instanță a reținut că intimata a notificat contestatori pentru executarea obligațiilor născute din sentința civilă nr. 3061/15.06.2012 în luna martie 2013, însă prima instanță a omis a avea în vedere că tot în luna martie, s-a făcut o ofertă reală de plată, care, deși a fost acceptată de intimată, aceasta nu și-a îndeplinit propriile obligații născute din același titlu executoriu, respectiv, de predare și lăsare în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele ocupate fără drept, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită în dosarul execuțional 610/E/2013 al B.E.J. C. M.G. Sarmis. Ca urmare a ofertei reale de plată, contestatorii au oferit suma de 5.256,65 lei, însă s-a consemnat doar suma de 2.200 de lei (rotunjită), ca urmare a compensării sumei oferite spre consemnare și a sumei de 3.084 lei reprezentând cheltuieli de executare, făcându-se aplicarea disp. art. 645 alin 2 Cod procedură civilă. Au apreciat contestatorii că, în mod greșit a apreciat prima instanță că nu operează compensația legală, conform art. 1616 și 1617 Cod Civil. Astfel, au arătat că este vorba de obligații reciproce, obligațiile vizează bunuri fungibile, bani, și sunt certe, lichide și exigibile. Actele de executare săvârșite de executorul judecătoresc sunt făcute cu încălcarea normelor legale care reglementează materia executării silite.
Față de cele arătate, ca urmare a intervenirii compensării între suma de 5.256,65 lei și suma de 3.084 lei și a consemnării sumei datorate de facto și de iure intimatei, în cuantum de 2.200 de lei, înainte de începerea executării silite în dosarul nr. 15/2014, contestatorii au apreciat că se impunea admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 645 alineat 2 și art. 717 Cod procedură civilă.
La data de 23.06.2015, intimata L. E. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că hotărârea apelată este una legală și temeinică. Apelanții nu s-au conformat nici notificării sale și nici ofertei lor de plată, de a-i pune la dispoziție suma de 5.256,65 de lei, întrucât aceasta a fost de acord cu executarea de bună voie dar reciprocă a obligațiilor din titlul executoriu, dar această compensație se referă la obligații reciproce cuprinse în titlul executoriu, care în cazul de față este sentința civilă nr. 3061/15.06.2012. Este de necontestat că plățile făcute de apelanți executorului judecătoresc potrivit ofertei reale de plată și acceptării acesteia au avut un singur scop și anume, așa cum s-a reținut în sentința apelată, acela e a diminua suma cuvenită acesteia.
Așa zisa „compensare legală” între suma ce trebuia depusă integral la dispoziția acesteia și onorariul stabilit abuziv de executor nu putea avea loc și după ce creditorul achita onorariul cuvenit executorului.
Pentru cele ce preced, a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând apelul declarat, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, titlul executoriu sentința civilă nr. 3061/15 iunie 2012 a rămas irevocabilă la data de 15.06.2015 stabilind în sarcina contestatorilor obligația de a plăti intimatei suma de 1101,65 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri și suma de 2865 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, iar în sarcina intimatei obligația de a preda suprafața de 1800 mp situată în intravilanul satului Fetești, . casa și anexele gospodărești situată pe aceasta.
La data de 22.03.2013 intimata L. E. L., i-a notificat pe contestatori în sensul executării sentinței civile nr. 3061/2012, însă aceștia nu s-au conformat notificării.
Ulterior, prin intermediul executorului judecătoresc, contestatorii au făcut o ofertă de plată, comunicată intimatei la data de 20.05.2015, însă au consemnat la dispoziția acesteia doar suma de 2200 lei; apreciind că pentru diferența a operat compensarea cu cheltuielile de executare.
Or, în condițiile în care, anterior, intimata a propus executarea de bună voie, în mod reciproc, a titlului executoriu, contestatorii nu justifică demersurile făcute prin intermediul executorului judecătoresc și cum intimata a contestat sub acest aspect cheltuielile de executare, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt date condițiile pentru a compensa obligațiile părților.
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul în baza art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Conform art. 453 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de contestatorii N. A., CNP_, N. C., CNP_, L. L., CNP_ și P. L., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1288/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind L. N. E. L., și B.E.J. S. R., ca nefondat.
Obligă apelanții să plătească intimatei L. N. E. L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 august 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. D. E. M.
Red. M.C.
Dact. D.E.M.
4 ex/
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1487/2015. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 1097/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
