Anulare act. Decizia nr. 694/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2716/314/2013
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 694
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul F. A., domiciliată în comuna Stroiești, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.2994 din data de 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații pârâți P. COMUNEI STROIEȘTI – prin reprezentant legal, cu sediul în ., C. M., domiciliată în ., județul Suceava, R. D., F. C., F. T. și S. C., cu toții domiciliați în comuna Stroiești, . și F. A., domiciliată în comuna Stroiești, . precum și din comuna C. Luncii, . la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștința apelantului împrejurarea că prin Încheierea nr.228 pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 07 mai 2015 s-a admis cererea de reexaminare a cererii de ajutor public judiciar astfel încât acesta a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru aferentă repunerii pe rol a cauzei.
Față de această împrejurare se apreciază că cererea de repunere a cauzei pe rol este admisibilă, după care, văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare părțile nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond.
Apelantul reclamant F. A. solicită admiterea apelului și desființarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond cu consecința admiterii acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului promovat în cauză, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 21.03.2014, reclamantul F. A. a chemat în judecată P. comunei Stroiești, jud. Suceava, solicitând anularea actului de vindere a unei suprafețe de teren, fără dezbaterea succesiunii după părinții săi, F. G. și F. Achilina.
La data de 09.05.2013, reclamantul a formulat cerere de completare la acțiune, arătând că înțelege să cheme în judecată pârâții F. C., F. T. și P. comunei Stroiești, solicitând instanței sistarea stării de indiviziune asupra masei succesorale rămase după părinții săi, prin partaj judiciar și anularea înscrisurilor de înstrăinare efectuate asupra succesiunii, până la definitivarea partajului.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1143 N.C.civ., 670, 691, 630 N.C.civ.
La data de 13.05.2013, reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței juridice prin avocat din oficiu și sub forma scutirii de la plata taxelor de timbru, cereri ce i-au fost încuviințate prin încheierea din 20.06.2013 (f.99) și încheierea din 04.11.2013 (f.139).
La data de 21.10.2013, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Ocari M., F. A., R. D., F. C., F. T. și S. C., modificând cererea inițială și solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună constatarea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 5117 m.p. teren situat în C., ., teren dobândit prin ieșirea din indiviziune în urma partajului voluntar cu coindivizarii Ocari M., F. A., R. D., F. C. și F. T. și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții F. T. și S. C. privind suprafața de 5117 m.p. teren situat în C., .> În motivare, reclamantul a arătat că, după decesul tatălui său, F. G., a dobândit în proprietate suprafața de 5117 m.p. teren situat în C., . partajului voluntar cu coindivizarii Ocari M., F. A., R. D., F. C. și F. T..
Reclamantul a precizat că fratele său, F. T., a înstrăinat această suprafață de teren pârâtului S. C., fără a exista consimțământul său sau al celorlalți coindivizari.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 728 și urm., art. 1294 și urm. Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri (f.24-42, 120-125).
La termenul de judecată din data de 04.02.2014, reclamantul a depus cerere de modificare a cererii introductive (f.169), prin care și-a modificat primul capăt de cerere, în sensul că solicită să se constate dreptul său de proprietate numai cu privire la 1/3 din suprafața de teren de 5117 m.p. intravilan situat în C., . ca urmare a împărțelii efectuate de tatăl său, defunctul F. G..
A precizat reclamantul că ultima dorință a tatălui său, exprimată prin testament olograf, a fost ca suprafața de 5117 m.p. teren să-i revină lui și fraților săi, F. C. și F. T..
La termenul de judecată din data de 04.02.2014, pârâtul S. C. a depus întâmpinare (f.176), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivare, pârâtul S. C. a arătat că reclamantul se află în eroare întrucât el nu se învecinează cu terenul deținut de reclamant și nici cu vreunul dintre ceilalți pârâți.
A mai arătat pârâtul că situația litigioasă dintre el și reclamant a izvorât prin luna iunie 2013, când reclamantul era nemulțumit de faptul că, pentru a ajunge în casa în care locuiește, trebuia să treacă prin fața porții reclamantului, acesta fiind deranjat de zgomotul produs de mașina pe care o conduce.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 11 martie 2014, pârâtul F. T. a precizat că i-a vândut pârâtului S. C. o jumătate de ar de teren din suprafața de 5117 m.p., doar pentru ca acesta să aibă acces la locuința sa, încheind în acest sens un act de mână la primărie.
La același termen de judecată s-au prezentat în instanță pârâții C. M., F. A. și F. C., care au arătat că nu a fost dezbătută succesiunea după părinții lor.
La termenul de judecată din data de 20 mai 2014, reclamantul a depus la dosar precizări cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată (f.237), în sensul că solicită să se constate nulitatea înscrisului sub semnătură privată încheiat între pârâții F. T. și S. C. la data de 03.03.2006, cu privire la suprafața de 50 m.p. teren.
Prin sentința civilă nr. 2994 din data de 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a respins cererea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul F. A., domiciliat în com. Stroiești, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții Ocari M. domiciliată în com. Stroiești, ., F. A., domiciliată în ., . și în . de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică, R. D. domiciliată în ., ., F. C. domiciliat în ., ., F. T. domiciliat în ., ., S. C. domiciliat în ., ., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea având ca obiect „constatare nulitate act juridic” formulată de reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâții Ocari M., F. A., R. D., F. C., F. T., S. C., ca neîntemeiată.
S-a încuviințat onorariul apărător din oficiu în cuantum de 300 lei, urmând a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, conform deciziei nr. 74/29.08.2013.
Cheltuielile de judecată privind onorariul apărătorului din oficiu și taxa de timbru de care reclamantul a fost scutit rămân în sarcina statului.
Reclamantul a fost obligat la plata către pârâtul S. C. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 35 Cod procedură civilă, cel care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Instanța reține ca fiind îndeplinite condițiile art. 35 C.pr.civ., în practica judiciară statuându-se că este admisibilă acțiunea în constatare pentru a se stabili întinderea drepturilor unui comoștenitor, cât timp cel interesat nu urmărește efectiv încetarea stării de indiviziune.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că este titularul dreptului de proprietate asupra unei cote de 1/3 din suprafața de teren arabil de 5117 m.p. din tarlaua „Ciucalau”, cu următoarele vecinătăți: nord –drum, est-R. C., sud-F. T., vest-F. E., teren intravilan înscris în titlul de proprietate nr. 90 din 14.04.1993 (f. 121).
Reclamantul a susținut că suprafața de 5117 m.p. teren i-a revenit lui și fraților săi, F. C. și F. T. prin înscrisul depus la filele 174-175 dosar, care, după susținerile părților F. A. și F. C. are valoarea unui testament olograf lăsat de tatăl acestora F. G., decedat la 14.02.2005 conform certificatului de deces . nr._ (f.183).
În condițiile în care stabilirea împrejurării că un bun are calitatea de bun succesoral poate fi făcută și în cadrul acțiunii în constatare, instanța reține că potrivit titlului de proprietate nr. 90 din 14.04.1993, înscris coroborat cu certificatului de deces . nr._, terenul arabil situat în intravilanul satului Stroiești, . de 5117 m.p., din tarlaua „Ciucalau”, face parte din masa succesorală lăsată de defunctul F. G., decedat la 14.02.2005, după care are calitatea de moștenitor și reclamantul F. A., astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 53 din 10.10.1999 (f.224).
În ceea ce privește întinderea drepturilor reclamantului, în calitate de comoștenitor, rezultate din înscrisul de la filele 174-175 dosar, trebuie precizat că, potrivit legii, testamentul olograf este valabil ca atare "când este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului" (art.859 C.civ., aplicabil raportat la data decesului numitului F. G. - 14.02.2005).
Cu toate că nu necesită îndeplinirea unor formalități speciale, fiind confecționat ca înscris sub semnătură privată, testamentul olograf ca și orice alt testament - este un act solemn. Scrierea integrală, datarea și semnarea de mâna testatorului sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, deci ad solemnitatem, iar nu ad probationem sau pentru opozabilitate.
Așadar, pentru valabilitatea testamentului olograf, toate cele trei cerințe de solemnitate (scrierea, datarea și semnarea) trebuie să fie îndeplinite "de mâna testatorului" și trebuie să fie întrunite cumulativ, înlipsa oricăreia dintre ele testamentul nefiind valid.
În aceste condiții, instanța reține că reclamantul a solicitat constatarea unui drept în baza unui înscris care nu poate avea valoarea unui testament olograf, iar conform actelor de la dosar au calitatea de moștenitori și Ocari M., F. A., R. D., pe lângă F. C. și F. T., astfel încât nu poate fi stabilită întinderea dreptului reclamantului asupra imobilului, astfel cum s-a solicitat.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâții Ocari M., F. A., R. D., F. C., F. T., S. C., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul doi de cerere având ca obiect nulitate act juridic, instanța reține că prin procesul verbal din 03.03.2006 încheiat între pârâtul F. T., A. I. și B. Ș., pe de o parte și pârâtul S. C. și soția acestuia S. Aglaița, pe de altă parte, aceștia din urmă au cumpărat mai multe suprafețe de teren în vederea formării unui drum de acces, printre care și suprafața de 50 mp pe care au cumpărat-o de la pârâtul F. T. pentru suma de 350 lei.
Analizând înscrisul sub semnătură privată intitulat proces verbal, încheiat la data de 03.03.2006 și înregistrat la primăria . că acesta cuprinde 3 contracte încheiate consecutiv, la aceeasi dată, între vânzători diferiți și pârâtul S. C. și soția acestuia, în calitate de cumpărători. Raportându-ne la actul supus verificării în prezenta cauză, act încheiat de F. T., în calitate de vânzător și pârâtul S. C. și soția acestuia cu privire la suprafața de 50 mp (parte din suprafața totală de 5117 mp, conform celor susținute de părți –f.244) acesta nu îndeplinește condiția de validitate a formei autentice, esențială pentru vânzarea de imobile terenuri, conform art. 2 alin. 1) din titlul X privind circulația juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 (legea aplicabilă fiind stabilită conform art. 102 din Lg. nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, raportat la data încheierii actului - 03.03.2006), astfel încât acest act inform poate avea, cel mult, valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.
În această din urmă situație, promisiunea de vânzare-cumpărare a pârâtului F. T. este perfect valabilă sub condiția rezolutorie ca ulterior partajului acesta să devină proprietar asupra suprafeței de teren de 50 de mp înstrăinate către pârâtul S. C..
De altfel, astfel cum rezultă din actele de la dosar (f. 240-243), în ceea ce celelalte suprafețe de teren despre care se face vorbire în procesul verbal încheiat la data de 03.03.2006, pârâtul S. C. a obținut ulterior fie dreptul de proprietate, fie o cotă indiviză, prin încheierea contractelor autentice nr. 485 din 18.02.1008 și nr. 3681 din 04.12.2006, aceste înscrisuri coroborându-se cu încrisurile depuse la filele 207-213.
În prezent, nu se poate reține un drept de proprietate al pârâtului S. C. asupra suprafeței de teren de 50 mp. În situația dată, acesta are cel mult o creanță împotriva debitorului F. T., cu excepția situației în care părțile la contract au înțeles să transfere proprietatea asupra acelei suprafețe de teren prin însuși înscrisul sub semnătură privată intitulat proces verbal încheiat la 03.03.2006.
Pe de altă parte, față de motivul invocat de către reclamant privind lipsa consimțământului său ori al celorlalți coindivizari la vânzare, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat. Astfel, dacă unul dintre coproprietari, în loc să dispună numai cu privire la cota-parte ideală din dreptul său, înstrăinează bunul indiviz în materialitatea lui, în tot sau in parte (cum este cazul în speță) vânzarea nu este nulă, ci supune dreptul dobândit de cumpărător condiției ca, la partaj, bunul să fie atribuit vânzătorului. Așadar, în acest caz, reclamantul, în calitate de coindivizar, nu poate cere constatarea nulității actului de înstrăinare în timpul stării de indiviziune și nici nu poate intenta o acțiune în revendicare atunci când cumpărătorul a instrat în posesia bunului, situația dintre părți putând fi soluționată la partaj.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea având ca obiect „constatare nulitate act juridic” formulată de reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâții Ocari M., F. A., R. D., F. C., F. T., S. C., ca neîntemeiată.
Astfel cum rezultă din decizia nr. 74 din 29.08.2013 (f.103) prin care s-a dispus desemnarea avocatului din oficiu in vederea asigurării asistenței judiciare reclamantului în prezentul dosar, onorariul apărătorului din oficiu este în cuantum de 300 lei. Astfel, instanța a încuviințat onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei, urmând a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, conform deciziei nr. 74/29.08.2013. Vâzând disp art. 19 alin. 1 din OG nr. 51/2008, instanța de fond a reținut că onorariul apărătorului din oficiu și taxa de timbru de care reclamantul a fost scutit rămân în sarcina statului.
Conform art. 451, art. 453 C.pr.civ. instanța a obligat reclamantul la plata către pârâtul S. C. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales conform chitanței nr. 249 din 29.01.2014 (f.255).
Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul F. A., solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că prin acțiunea adresată Judecătoriei Suceava a chemat în judecată P. comunei Stroiești, jud. Suceava, solicitând anularea actului de vindere a unei suprafețe de teren, fără dezbaterea succesiunii după părinții săi, F. G. și F. Achilina.
Ulterior, la data de 09.05.2013, a formulat cerere de completare la acțiune, arătând că înțelege să cheme în judecată pârâții F. C., F. T. și P. comunei Stroiești, solicitând instanței sistarea stării de indiviziune asupra masei succesorale rămase după părinții săi, prin partaj judiciar și anularea înscrisurilor de înstrăinare efectuate asupra succesiunii, până la definitivarea partajului.
Apelantul a mai arătat că după decesul tatălui său, F. G., a dobândit în proprietate suprafața de 5117 m.p. teren situat în C., . partajului voluntar cu coindivizarii Ocari M., F. A., R. D., F. C. și F. T..
Astfel, la data de 21.10.2013, a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Ocari M., F. A., R. D., F. C., F. T. și S. C., modificând cererea inițială și solicitând instanței să dispună constatarea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 5117 m.p. teren situat în C., ., teren dobândit prin ieșirea din indiviziune în urma partajului voluntar cu coindivizarii Ocari M., F. A., R. D., F. C. și F. T. și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții F. T. și S. C. privind suprafața de 5117 m.p. teren situat în C., .> Ulterior, fratele său, F. T., a înstrăinat această suprafață de teren pârâtului S. C., fără a exista consimțământul său sau al celorlalți coindivizari, deși ultima dorință a tatălui său, exprimată prin testament olograf, a fost ca suprafața de 5117 m.p. teren să-i revină lui și fraților săi, F. C. și F. T..
Apelantul a mai arătat că la primul termen de judecată la instanța de fond a înțeles să își modifice primul capăt de cerere, în sensul că a solicitat să se constate dreptul său de proprietate numai cu privire la 1/3 din suprafața de teren de 5117 m.p. intravilan situat în C., . ca urmare a împărțelii efectuate de tatăl său, defunctul F. G..
Având în vedere că prin sentința pronunțată de instanța de fond ambele capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate a promovat apel solicitând instanței de control judiciar refacerea și completarea probelor administrate de prima instanță precum și administrarea altor probe în cazul în care se vor considera că sunt necesare soluționării cauzei, schimbarea în tot a hotărârii sau desființarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apelul fiind întemeiat în baza disp. art. 466-482 NCPCiv.
Intimații pârâți deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare în termenul procedural prevăzut de lege fiind decăzuți din dreptul de a ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu au depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege în conformitate cu disp. 208 raportat la art.482 NCPCIV.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse de către apelant, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
Nu poate fi reținută critica apelantului conform căreia în fața primei instanțe nu i s-a asigurat dreptul la apărare și nu s-a amânat pronunțarea pentru a depune concluzii scrise având în vedere complexitatea cauzei supuse judecății.
Astfel, din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă că, la data de 13.05.2013, reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței juridice prin avocat din oficiu și sub forma scutirii de la plata taxelor de timbru, ambele cereri fiindu-i încuviințate conform încheierilor de ședință din datele de 20.06.2013 respectiv 4.11.2013.
De asemenea, chiar dacă reclamantul-apelant nu a solicitat amânarea pronunțării în temeiul disp. art. 396 C.pr.civ. instanța de fond, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea de la data de 17 iunie 2014 când au avut loc dezbaterile, la data de 1 iulie 2014, astfel încât reclamantul-apelant a avut timp suficient la dispoziție pentru a formula și depune la dosar concluzii scrise.
Susține apelantul că instanța de fond nu a respectat cadrul procesual dedus judecății și nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost investită astfel încât s-ar impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nici această apărare nu poate fi primită întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, în întregul ei, așa cum a fost modificată de către reclamant. Este firesc ca judecătorul fondului nu a efectuat operațiunile de partaj și ieșire din indiviziune, care au un caracter subsidiar, câtă vreme au fost respinse capetele de cerere principală prin care s-a solicitat să se constate calitatea sa de proprietar asupra unei cote de 1/3 din suprafața de 5.117mp teren și valabilitatea unui testament olograf.
Practic soarta celor două capete de cerere subsidiare depindeau de soluția pronunțată cu privire la cele două capete de cerere principale, respingându-se pretențiile principale pe cale de consecință au fost respinse și cererile accesorii.
Corect a fost obligat reclamatul-apelant la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârâtul S. C. constând în onorar avocat ales, câtă vreme reclamantul a căzut în pretenții adică a pierdut procesul, prevederile art. 453 al.1 C.pr.civ. fiind pe deplin aplicabile.
Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul disp. art. 480 C.pr.civ. apelul urmează a fi respins iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
În temeiul disp. art. 19 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile privind ajutorul public judiciar de care apelantul a beneficiat în calea de atac, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamantul F. A., domiciliată în comuna Stroiești, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.2994 din data de 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații pârâți P. COMUNEI STROIEȘTI – prin reprezentant legal, cu sediul în ., C. M., domiciliată în ., județul Suceava, R. D., F. C., F. T. și S. C., cu toții domiciliați în comuna Stroiești, . și F. A., domiciliată în comuna Stroiești, . precum și din comuna C. Luncii, . la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică, județul Suceava.
Cheltuielile privind ajutorul public judiciar de care apelantul a beneficiat în calea de atac, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 MAI 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. F. C. M. Ș. L.
F. N. G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. C. A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.11./30.06.2015.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 308/2015. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 310/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
