Fond funciar. Decizia nr. 710/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 710/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1311/206/2014
Dosar nr._ fond funciar - daune cominatorii
ROMÂNIA
TRIBUALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 710
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER STOLE R A.
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de către pârâții P. comunei Moldovița, I. T., și RNP - Romsilva – Direcția Silvică Suceava, cu sediul în .. 6, județul Suceava. împotriva sentinței civile nr. 1256 pronunțată la data de 04.02.2014 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr._, intimați fiind pârâții O. S. Moldovița și Haucă E., domiciliată în ., județul Suceava.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat,. care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi 19 mai 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2014, reclamanta H. E. a chemat în judecată pe pârâtul I. T., în calitate de primar al C. Moldovița și președinte al comisiei de Fond Funciar al comunei Moldovița, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să-l oblige pe pârât la plata sumei de 3.600 lei, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data de 31 martie 2014, până la momentul introducerii acțiunii și în continuare câte 50/zi cu același titlu până la punerea efectivă a sa în posesie cu terenul menționat în decizia civilă nr. 265/04.02.2014 a Tribunalului Suceava, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 256/04.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Suceava, Comisia comunală de fond funciar Moldovița a fost obligată să o pună în posesie cu suprafața de 20.349mp teren pădure, în trupul Seredeni, în decizie prevăzându-se ca, în caz contrar, pârâtul să-i achite daune cominatorii de 50lei/zi de la 31 martie 2014, până când se va face efectiv predarea terenului, că s-a lovit de refuzuri categorice de punere în posesie, deși a făcut notificări, plângeri penale, toate fără rezultat cu toate că are acte de proprietate. Că pârâtul, pentru a scăpa de răspundere, a întocmit formal acte de punere în posesie, nefinalizate, motivând că ocolul silvic refuză acest lucru, ori, hotărârea judecătorească este în contradictoriu cu Comisia comunală, prin primar, iar dacă acesta constată o piedică, trebuie să facă plângere penală față de cel ce nu respectă această hotărâre, altfel el devine vinovat desăvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării, prevăzute de art. 267 Cod penal.
În dovedirea acțiunii, s-a depus la dosar procesul verbal de punere în posesie nr. 463/22 mai 2014, nesemnat de reprezentanții Ocolului S. Moldovița, adresa nr. 7002/2014 Ministerului Agriculturii, adresa nr. 3704/03.06./2014 înaintată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Moldovița către ITRSV Suceava, decizia nr. 265/2014 a Tribunalului Suceava, copia unei plângeri penale formulată de reclamantă împotriva pârâtului I. T., în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar și Z. G., în calitate de șef al Ocolului silvic Moldovița.
La data de 3 iulie 2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect în ce privește obligarea sa la efectuarea puneri în posesie. A arătat că pârâta Comisia de fond funciar a procedat la efectuarea tuturor demersurilor, parcurgând etapa punerii în posesie, prin întocmirea procesului verbal de punere în posesie nr. 463/22.05.2014, însă refuzul aparține Direcției Silvice Suceava, O. S. Moldovița, astfel încât este în imposibilitate de a finaliza, în această etapă, prin delimitare în teren și parafarea actului de punere în posesie de reprezentanții ocolului silvic. Se menționează că a respectat prevederile deciziei nr. 265/2014 a Tribunalului Suceava, singurul culpabil de nepunerea în posesie fiind administratorul fondului forestier.
Pârâtul a solicitat introducerea în cauză a Ocolului silvic Moldovița și a Direcției Silvice Suceava, față de care instanța se poate pronunța cu privire la obligarea predării amplasamentului, a semnării procesului verbal de punere în posesie și delimitarea suprafeței în teren, întrucât este singura instituție care refuză îndeplinirea celor legale. Au fost invocate dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, art. 53 din Legea nr. 18/1991, în sensul că odată ce o hotărâre a comisiei județene a fost desființată ori modificată printr-o hotărâre judecătorească nu mai este necesară o nouă validare. De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 71-71 din H.G. 890/2005, pârâtul arătând că și-a îndeplinit toate atribuțiile stabilite de lege. Referitor la daunele cominatorii, au fost invocate dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, precizând că nu se poate reține refuzul în condițiile în care și-a îndeplinit toate obligațiile.
Alăturat întâmpinării s-a depus procesul verbal de punere în posesie nr. 463/2014, nesemnat de O. silvic Moldovița, cât și corespondența între O. silvic Moldovița și Comisia de fond funciar Moldovița.
Au fost introduse în cauză în calitate de pârâte Direcția Silvică Suceava și O. silvic Moldovița.
La data de 7 august 2014, pârâta Direcția Silvică Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, în sensul că poate fi sancționat cu daune cominatorii primarul, iar în lege nu există nici o sancțiune pentru Direcția Silvică Suceava.
Deosebit de aceasta, s-a arătat că la baza identificării terenului reclamantei a stat o expertiza tehnică efectuată de ing. S. E. care a concluzionat că suprafața de pădure solicitată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate nu se suprapune cu teren ce a aparținut Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina. Ulterior, în vederea soluționării dosar nr._ ce a avut ca obiect obligarea la punerea în posesie cu acest teren, a fost efectuată o expertiză de ing. J. A. care a stabilit că terenul de 2,349 ha cu vegetație forestieră din . cf 416 Moldovița a avut ca proprietar tabular Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina și, în consecință, amplasamentul terenului de 2,0349 ha, reconstituit prin sentința civilă nr. 933bis/24.01.2010 a Judecătoriei Câmpulung - Moldovenesc a fost fals identificat de expertul S. E.. Că prin decizia civilă nr. 147/a/13.11.2013 a Curții de Apel Cluj au fost admise apelurile formulate de R. Națională a Pădurilor – Romsilva - Direcția Silvică Suceava, Statul român și Prefectul județului Suceava, împotriva sentinței civile nr. 538/2007 a Tribunalului Suceava și a fost respinsă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina, întrucât acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru acest teren, nefiind proprietarul acestuia, ci administratorul său, proprietatea fiind a Statului român. S-a arătat că petenta poate fi pusă în posesie pe un alt amplasament liber, delimitat conf. art. 24 al. 5 din Legea nr. 1/2000 MR și menționat în situația nr. 13.096/16 aprilie 2014. Au fost invocate dispozițiile art. 24 din Legea nr. 1/2000 și art. 61 din hot. nr. 890/2005, art. 34 al 1 din Legea 46/2008 și decizia nr.6 52/2009 a Curții Constituționale și Regulamentul privind organizarea și funcționarea regiei naționale a pădurilor. S-a mai arătat că terenul este ocupat, că înainte de naționalizare a fost proprietate publică a statului, iar în cazul admiterii acțiunii s-ar afecta fondul proprietate publică a statului..
A precizat pârâta că a formulat plângere penală împotriva expertului S. E. pentru mărturie mincinoasă, cerere ce face obiectul dosarului nr. 2632/p/2014 al parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
S-a depus extras din decizia civilă 147/a/2013 a Curții de Apel Cluj, adresa nr._/16.04.2014, privind situația centralizatoare a terenurilor forestiere ce pot face obiectul reconstituirii, întocmit de Direcția Silvică Suceava, plângerea penală formulată împotriva expertului S. E., adresa nr. 2632/P/2014 din 29 mai 2014 a I.P.J. Suceava, răspunsul Direcției Silvice Suceava la adresa nr. 2632/p/2014, raportul de expertiză efectuat de expert S. E. în dosarul_, raportul de expertiză întocmit de expert J. A. în dosarul nr._ .
La data de 4 noiembrie 2014, pârâta Direcția Silvică Suceava a depus o precizare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a O. S. Moldovița, deoarece este o subunitate fără personalitate juridică și nu poate reprezenta Direcția Silvică Suceava, sens în care au fost invocate dispozițiile regulamentului de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, depunându-se regulamentul invocat mai sus. A fost atașat dosarul nr._ în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 933 bis, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 44/2011 a Tribunalului Suceava.
Prin sentința civilă nr. 1256 din 04.12.2014, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar – daune cominatorii”, formulată de reclamanta H. E., DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, P. C. MOLDOVIȚA – ILIESEI T. și O. S. MOLDOVIȚA și, în consecință, a obligat pârâtul la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu terenul în suprafață de 20.349 mp cu vegetație forestieră situat în trupul „Seredeni”, în UPII, Ua 158 F%, 158 K% și 158 E% din . CF 416 a . calitate de moștenitoare după H. T., a obligat pârâtele Direcția Silvică Suceava și O. S. Moldovița să pună la dispoziția Comisiei Comunale de fond funciar Moldovița suprafața de teren de 20.349 mp pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin decizia civilă 265/2014 a Tribunalului Suceava și să semneze procesul verbal de punere în posesie în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei 265/2014 a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 265/2014 a Tribunalului Suceava, a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 530/2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisă plângerea formulată de petenta H. E., s-a anulat hotărârea nr. 285/7.07.2011 a Comisiei județene Suceava și a fost obligată pârâta Comisia de fond funciar Moldovița să o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 20.349 mp teren cu vegetație forestieră situat în trupul Seredeni, în UP II, U.a 158 F% 158 K% și 158E% din . CF 416 Moldovița, conform sentinței civile nr. 933 bis /24.06.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțat în dosar nr._, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de către P. C. Moldovița în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 31 martie 2014 și până la punerea efectivă în posesie.
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 933 bis /24.06.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, irevocabilă, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 20.349 mp teren cu vegetație forestieră, situată în trupul de teren Seredeni, identic cu . CF 416 Moldovița, în calitate de moștenitoare după H. T., conform raportului de expertiză și a planului de situație întocmită de S. E..
Această hotărâre judecătorească este opozabilă Comisiei Județene Suceava și se impune acesteia cu autoritate de lucru judecat.
Prin hotărârea nr. 285/07 septembrie 2011 a Comisiei Județene Suceava s-a invalidat amplasamentul pentru suprafața de 2,0349 ha teren cu vegetație forestieră astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă menționată mai sus, motivat de împrejurarea că acest amplasament s-ar suprapune în totalitate cu cel deținut de fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei cum rezultă din planul de amplasament vizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava și din referatul Direcției Silvice Suceava.
În primul rând, instanța a avut în vedere împrejurarea că sentința nr. 933 bis /24 iunie 2010 este irevocabilă și prin aceasta i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate cu suprafața de 2,0349 ha teren cu vegetație forestieră pentru care s-a stabilit și amplasamentul.
Comisiile de Fond Funciar nu au respectat sentința civilă menționată mai sus și au refuzat punerea în posesie al reclamantei cu terenul din litigiu. Acesta este motivul pentru care prin decizia 265/2014 Tribunalul Suceava a admis între altele și recursul formulat de Haucă E. a anulat hotărârea nr. 285/2011 și a obligat pârâta să o pună pe reclamantă în posesie cu suprafața de teren menționată mai sus, cu identificările arătate, conform sentinței civile nr. 933 bis /26 iunie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub sancțiunea obligării pârâtului la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Potrivit art. 64 al. 1/ Lg.18/1991 R, „în cazul în care Comisia Locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de Comisia Județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul”, al. 2 al aceluiași articol stabilind că „dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute de art. 894 din Codul de procedură civilă”, actualmente art. 905 Cod procedură civilă.
Conform art. 905 Cod procedură civilă, „dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințarea executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită de altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare. Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 la 1000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlu executoriu. Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă. Dată cu citarea părților”.
Art. 906 Cod procedură civilă stabilește că pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în acest capitol nu se pot acorda daune cominatorii.
Așa fiind, textele de lege menționate mai sus, stabilesc o altă procedură pentru plata daunelor cominatorii cu obligativitatea parcurgerii unor etape în cursul executării silite, respectiv adresarea unei cereri de executare silită, executorului judecătoresc, urmată de acordarea debitorului a unui termen de 10 zile de la data comunicării de încuviințare executării silite.
În speță, reclamanta H. E., prin procurator, H. V., a solicitat la data de 14.10.2014, executorului judecătoresc încuviințarea executării silite în baza deciziei civile nr. 265/04.02.2014 a Tribunalului Suceava și a sentinței civile nr. 933 bis /24.06.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc privind pe debitorii Fondul Bisericesc Ortodox Român – Direcția Silvică Suceava, Comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor.
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 06.11.2014, Judecătoria Suceava a admis în parte cererea de executare silită formulată de H. E., prin B. C. A., privind pe debitorii Comisia Județeană Suceava, fondul Bisericesc Ortodox Român și Direcția Silvică Suceava, a încuviințat executarea silită prin poprire și urmărire silită imobiliară, față de debitoarea Comisia Județeană Suceava pentru suma de 726,57 lei în baza Titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 265/04.02.2014 a Tribunalului Suceava la care se vor adăuga cheltuielile de executare.
S-a încuviințat executarea silită prin poprire și urmărire silită imobiliară față de debitorul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei pentru suma de 726,57 lei în baza aceluiași titlu executoriu și s-a respins cererea de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 933 bis din 24.06.2010 pronunțată de Judecătoria C-lung. Mold în dosar nr._ ca neîntemeiată cu motivarea că o asemenea sentință nu este susceptibilă de executare silită pe calea dreptului comun, legea fondului funciar nr. 18/1991 reglementând alte modalități legale pentru finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin emiterea titlului de proprietate,.
Așadar, singura posibilitate a reclamantei de a beneficia de dispozițiile sentințelor civile menționate mai sus, sunt cele prevăzute de art. 64 din Legea nr. 18/1991, dispoziție legală pe care aceasta și-a motivat acțiunea.
Prin urmare, susținerea pârâtului în sensul că reclamanta nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 905 și următoarele Cod procedură civilă sunt contrazise de probele administrate în cauză.
De altfel, instanța a reținut și culpa Direcției Silvice Suceava, prin O. S. Moldovița, care nu a făcut demersurile necesare pentru ca reclamanta să fie pusă în posesie cu terenul, iar motivarea Direcției Silvice Suceava din întâmpinarea depusă la dosar nu poate fi primită de instanță, pentru că a fost singura instituție care a refuzat să semneze procesul verbal de punere în posesie efectivă cu terenul în litigiu în vederea respectării deciziei civile 265/2014 în care Direcția Silvică Suceava a fost parte, iar hotărârea sus menționată este opozabilă.
Apărarea Direcției Silvice Suceava în sensul că expertiza care a stat la baza pronunțării hotărârilor judecătorești în baza căruia reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului sunt false, nu poate fi primită de instanță, cât timp aceste lucrări tehnice de specialitate au fost acceptate de instanță, iar în baza lor a fost emisă hotărârea definitivă.
Faptul că în prezent pârâta Direcția Silvică Suceava a formulat plângere penală împotriva expertului S. E. care a efectuat expertiza tehnică ce a stat la baza emiterii sentinței civile nr. 933 bis /2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nu are relevanță în cauză, câtă vreme împotriva expertului nu s-a făcut dovada faptului că s-a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru fapte care privesc soluționarea dosarului în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 933 bis /2010.
Apărările Direcției Silvice Suceava, exced cadrul procesual al acestei cauze, iar din actele dosarului rezultă că procesul verbal de punere în posesie nr. 463/22 mai 2014 a fost semnat de toate organele în drept cu excepția reprezentantului Ocolului S. Moldovița, subordonat Direcției Silvice Suceava.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă așa cum a fost precizată este întemeiată, motiv pentru care în temeiul art. 64 din Legea nr. 18/1991 va fi admisă în sensul solicitat de aceasta.
Instanța a reținut culpa reprezentanților Direcției Silvice Suceava, prin O. S. Moldovița, constând în refuzul de a semna procesul verbal de punere în posesie a reclamantei pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, cât și culpa pârâtului, în calitate de primar al comunei Moldovița și de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, de a se adresa organelor în drept cu plângere față de refuzul reprezentanților Direcției Silvice Suceava de asemenea procesul verbal de punere în posesie.
De altfel, apărările Direcției Silvice Suceava în sensul că terenul revendicat de reclamantă aparține fostului Fond Bisericesc Ortodox din România au fost analizate de instanță atât cu prilejul pronunțării Sentinței civile nr. 933 bis /2010 cât și a Deciziei nr. 44/2011 a Tribunalului Suceava, reținându-se că împrejurarea că Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a obținut o suprafață de teren din aceeași carte funciară nu reprezintă relevanță juridică, atâta timp cât parcelele solicitate de reclamantă nu se identifică cu cele înscrise pe numele Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, iar în condițiile în care ar exista o eventuală suprapunere părțile își pot clarifica situația juridică a terenului pe calea unei acțiuni reale prin compararea titlurilor și nu prin refuzul reprezentanților organelor silvice de a o pune în posesie pe reclamantă cu terenul care i se cuvine.
Împotriva sentinței au formulat apel P. comunei Moldovita, și R. Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava
În motivarea apelului său, P. comunei Moldovița a arătat că prin sentința civilă pe care o apelează pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - obligare punere în posesie, petenta a solicitat și obținut obligarea pârâtelor Direcția Silvică Suceava și O. S. Moldovița să pună la dispoziția Comisiei Comunale de fond funciar Moldovița suprafața de teren de 20.349 mp pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin decizia civilă nr.265/2014 a Tribunalului Suceava și să semneze procesul verbal de punere în posesie în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei nr.265/2014 a Tribunalului Suceava, precum si obligarea primarului comunei la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu terenul în suprafață de 20.349 mp cu vegetație forestieră situat în trupul „Seredeni”, în UPII, Ua 158 F%, 158 K% și 158 E% din . CF 416 a corn. cad. Moldovița, dispoziție a instanței pe care o consideră nejustificată având în următoarele argumente:
Comisia de fond funciar F. Moldovei a procedat la efectuarea tuturor demersurilor în ceea ce privește petenții prezentei cauze, parcurgând inclusiv etapa punerii în posesie, prin întocmirea, semnarea și parafarea Procesului verbal de punere în posesie nr. 463/22.05.2014, însă în fața refuzului administratorului terenului forestier, în speță Direcția Silvică Suceava prin O. S. Moldovița, a fost în imposibilitate de a finaliza această etapă, prin delimitare în teren și parafarea actului de punere în posesie de către reprezentanții structurii silvice.
Învederează instanței de judecată faptul că au fost respectate întocmai prevederile Deciziei nr. 265/04.02.2014 a Tribunalului Suceava, Comisia locală de fond funciar Moldovița nefiind culpabilă în nici un fel de atitudinea administratorului terenului forestier, noi fiind întru totul de acord cu efectuarea punerii în posesie, dovadă celor susținute o reprezintă eliberarea actului de punere în posesie, înregistrat și parafat de către comisia locală.
Menționează faptul că reprezentanții silvici sunt cei din urmă care parafează documentul de punere în posesie și predau efectiv în teren suprafața indicată în acest act, situație în care P. este sancționat prin hotărârea instanței de fond cu daune cominatorii, în mod total nejustificat, din moment ce acesta a fost întru totul de acord cu efectuarea punerii în posesie, dovadă celor susținute o reprezintă eliberarea actului de punere în posesie, înregistrat și parafat de către comisia locală, exercitând în același timp toate demersurile în vederea determinării administratorului la predarea imobilului, delimitarea în teren și semnarea actului de punere în posesie.
Astfel, în privința comisiei de fond funciar și a primarului comunei Moldovița, în calitate de președinte al comisiei locale, solicită a se constata că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege, până la acest moment, continuarea procedurii de retrocedare fiind împiedicată de structura silvică ce administrează terenul forestier care refuză punerea în posesie cu acest imobil, drept pentru care, solicită respingerea cererii reclamantei față de P. comunei.
Având în vedere situația de fapt și de drept existentă la momentul de față, coroborat cu îndeplinirea obligațiilor în ceea ce îi privește, învederând instanței că nu a fost manifestat nici un refuz din partea instituției si a Primarului, aflându-se în prezent, în etapa punerii în posesie, comisia locală îndeplinindu-si toate atribuțiile conferite de legiuitor, în limita competențelor, în această materie, unica instituție care refuză îndeplinirea celor legale și aplicarea unei hotărâri irevocabile fiind D.S. Suceava - în dovedire au atașat răspunsul acestora cu privire la solicitarea noastră de a efectua punerea în posesie și a-și desemna un reprezentant în acest sens.
Față de toate aceste aspecte semnalate, solicită admiterea apelului promovat împotriva Sentinței civile nr. 1256 din data de 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul civil nr._, modificarea acesteia în parte și pe fond, respingerea capătului de cerere privind obligarea Primarului la plata daunelor cominatorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 - 470 Cod procedură civilă, Legea nr. 247/2005.
În motivarea apelului său, R. Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava, a arătat că prin cererea inițială adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 12.06.2014 și înregistrată sub nr._, petenta a solicitat obligarea numitului I. T., în calitate de primar al comunei Moldovița și președinte al Comisiei locale de fond funciar Moldovița, la plata sumei de 3.600 lei cu titlu de daune cominatorii, începând cu data de 31.03.2014 până la momentul introducerii acțiunii, și în continuare a câte 50 lei/zi, cu același titlu, până la punerea sa efectivă în posesie cu suprafața de teren menționată în Decizia civilă nr. 265/04.02.2014 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă.
Ulterior, reclamanta a solicitat ca și directorul Direcției Silvice Suceava, ing. S. C., să fie obligat împreună cu I. T., la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi, începând cu data depunerii cererii și până la punerea efectivă în posesie.
Prin întâmpinarea formulată I. T. a solicitat introducerea în cauză a Ocolului S. Moldovița și a Direcției Silvice Suceava, față de care instanța se poate pronunța cu privire la obligarea predării amplasamentului, a semnării procesului verbal de punere în posesie și delimitării suprafeței de teren.
Întâmpinarea nu le-a fost comunicată, astfel că nu și-au putut exprima punctul de vedere referitor la solicitările numitului I. T..
Consideră că prin necomunicarea întâmpinării li s-a încălcat dreptul de a-și face apărări în cauză.
În lipsa exprimării punctului de vedere al Direcției Silvice Suceava referitoare la solicitarea numitului I. T., au fost introduși în cauză, și ulterior au fost obligați, prin Sentința civila nr. 1256/04.12.2014, să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Moldovița suprafața de 20.349 mp teren cu vegetație forestieră situată în trupul de pădure „Seredeni” și identificată din punct de vedere al cadastrului forestier în U.P. II, u.a. 158F% 158K% și 158E%, iar din punct de vedere al cadastrului general în . din C.F. 416 a comunei cadastrale Moldovița și să semneze procesul verbal de punere în posesie a petentei H. E. cu această suprafață de teren.
Consideră că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Instanța de fond a dat mai mult decât a solicitat petenta prin acțiunea formulată și apoi modificată, respectiv a obligat Direcția Silvică Suceava să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar suprafața de 20.349 mp teren cu vegetație forestieră situată în trupul de pădure „Seredeni” și identificată din punct de vedere al cadastrului forestier în U.P. II, u.a. 158F% 158K% și 158E%, iar din punct de vedere al cadastrului general în . din C.F. 416 a comunei cadastrale Moldovița și să semneze procesul verbal de punere în posesie a petentei H. E. cu această suprafață de teren.
Petentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,0349 ha teren cu vegetație forestieră identificat ca fiind în U.P. II, u.a. 158F%, 158 K% și 158E%, din . din C.F. 416 a corn. cadastrale Moldovița prin Sentința civilă nr. 933 bis/24.01.2010 în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Conform prevederilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, Unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziție comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute în prezenta lege, în condițiile prevăzute la alin. (1) -(3).
Dispoziții asemănătoare prevăd și art. 6 lit. e, 11 alin. 3 și 71 alin. 2 din Hotărârea nr. 890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută prin sentințe judecătorești, Comisia județeană va emite o hotărâre de validare a amplasamentului, în situația în care acesta nu este contestată în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991 și rămâne definitivă, Direcția Silvică Suceava pune la dispoziția comisiilor locale suprafața de teren pentru care amplasamentul a fost validat, în vederea punerii în posesie și apoi eliberării titlului de proprietate.
În consens cu aceste dispoziții legale, R. Națională a Pădurilor - Romsilva a emis Ordinele nr.14.724/VS/09.11.2009, 1 L173/VS/06.07.2010 și procedurile nr. 4146/10.04.2010 care ni se transmite că punerea în posesie a terenurilor forestiere pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile se face numai după ce amplasamentul a fost validat prin hotărâre a comisiei județene»
De asemenea, Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava prin adresa nr. 1041/Pt. din 10.03.2010 a transmis comisiilor locale de fond funciar că în cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută prin hotărâri judecătorești, este obligatorie validarea amplasamentelor prin întocmirea anexelor 37.
Cum în cazul de față, reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută prin sentință judecătorească și nu există o hotărâre a comisiei județene de validare a amplasamentului, instanța de fond în mod nelegal a admis solicitarea formulată prin întâmpinare de I. T., a obligat Direcția Silvică Suceava să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Moldovița suprafața de 2,0349 ha teren cu vegetație forestieră, și mai mult de atât a instituit în sarcina Direcției Silvice Suceava obligația de a semna procesul verbal de punere în posesie, o obligație ce nu este prevăzută în nici un act normativ ce reglementează legile fondului funciar.
Un alt aspect ce trebuia reținut de instanța de fond este acela că terenul solicitat în vederea punerii în posesie nu este vechiul amplasament al autorului petentului și că la data naționalizării acesta era proprietate publică a statului și nu poate face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate.
La baza identificării amplasamentului a stat o expertiză tehnică judiciară efectuată de către expert tehnic S. E. care a concluzionat că suprafața de pădure solicitată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate nu se suprapune cu teren ce a aparținut Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.
Ulterior, în vederea soluționării dosarului nr._ ce a avut ca obiect obligarea la punere în posesie cu acest teren, a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către expert tehnic judiciar J. A. L. care a stabilit că terenul în suprafață de 2,349 ha teren cu vegetație forestieră identificat ca fiind în U.P. II, u.a. 158F%, 158 K% și 158E%, din . din C.F. 416 a corn. cadastrale Moldovița a avut ca proprietar tabular Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.
În consecință, amplasamentul terenului în suprafață 2,0349 ha teren cu vegetație forestieră situat în U.P. II, u.a. 158F%, 158 K% și 158E%, reconstituit prin Sentința civilă nr. 933 bis/24.01.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost fals identificat de către expert tehnic S. E..
De asemenea, prin Decizia civilă nr. 147/A/13.11.2013 Curții de Apel Cluj au fost admise apelurile formulate de R. Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, Statul Român și Prefectul Județului Suceava împotriva Sentinței civile nr. 538/13.03.2007 a Tribunalului Suceava și a fost respinsă în întregime, ca neîntemeiată acțiunea în revendicare imobiliară formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru acest teren, nefiind proprietarul bunurilor ci administratorul lor, proprietatea fiind a statului român.
Potrivit prevederilor art. 34 din Codul silvic - Legea 46/2008 - „terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia”.
În consecință, petenta poate fi pusă în posesie pe un alt amplasament liber ce face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, delimitat conform prevederilor art. 24 alin. 5 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, și menționat în situația nr. 13.096/16.04.2014.
Petenta nu poate fi pusă în posesie cu suprafața de 2,0349 ha teren cu vegetație forestieră situat în U.P. II, u.a. 158F%, 158 K% și 158E%, deoarece prin punerea în posesie cu această suprafață s-ar intra în coliziune cu: art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 61 din Hotărârea nr. 890/2005, texte potrivit cărora, reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu vegetație forestieră se face pe vechiul amplasament; art. 34 alin. l din Legea nr. 46/2008, Codul silvic, articol în vigoare la data reconstituirii dreptului de proprietate și emiterii hotărârii de invalidare a amplasamentului, text de lege ce prevede imperativ că terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia; Decizia nr. 652/28.04.2009 a Curții Constituționale prin care se hotărăște definitiv și general obligatoriu că prevederea legală care stabilește reconstituirea pe vechiul amplasament este constituțională și imperativă, constatând totodată neconstituționalitatea prevederilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 1/2000, care permitea fostului proprietar să opteze pentru un amplasament în teren proprietate publică a statului.
Prin respectiva decizie se motivează că, urmărind realizarea unui câștig material, fostul proprietar prin conduita adoptată aduce atingere dreptului de dispoziție, ca prerogativă a dreptului de proprietate publică a statului, întrucât înlătură posibilitatea acestuia să dispună liber de bunurile aflate în patrimoniul său, încălcându-se prevederea art. 136 alin. 2 din Constituție, privind garantarea și ocrotirea prin lege a proprietății publice.
Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, aprobat prin Hotărârea nr. 229/2009 ce instituie în sarcina acestei entități și a structurilor sale din teritoriu obligația de a asigura integritatea fondului forestier proprietate publică a statului.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/16.05.2013 deoarece potrivit dispozițiilor art. 4 din acest act normativ, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cum cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost soluționată în anul 2010 prin Sentința civilă nr. 933 bis/24.01.2010, iar amplasamentul a fost invalidat prin Hotărârea nr. 285 din 07 septembrie 2011 a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, ambele fiind dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 165/16.05.2013, în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/16.05.2013.
Mai mult de atât, chiar dacă prin absurd ar admite că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/16.05.2013, punerea în posesie cu această suprafață de teren forestier ce înainte de naționalizare a fost proprietate publică a statului, nu este posibilă, deoarece conform prevederilor art. 18 lit. c din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin Hotărârea nr. 401/2013, punerea în posesie cu teren forestier ce înainte de anul 1948 se afla în proprietatea publică a statului se poate face numai atunci când nu mai sunt disponibile suprafețele prevăzute la lit. a și b din acest articol, ori, așa cum rezultă din Situația nr._/16.04.2014 pe raza administrativ teritorială a .,4 ha teren forestier care înainte de naționalizare a fost proprietate particulară, ce face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, implicit al punerii în posesie în situația în care vechiul amplasament al solicitantului este ocupat.
În consens cu prevederile legale în vigoare, este evidentă imposibilitatea pentru Comisia locală de fond funciar Moldovița și Direcția Silvică Suceava, care nu se bucură de inamovibilitate, de a pune în posesie o suprafață de teren ce înainte de naționalizare a fost proprietate publică a statului deoarece acțiunea în sine ar duce la afectarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului și ar căpăta în egală măsură conotații penale.
Apărările formulate de Direcția Silvică Suceava în sensul că terenul revendicat ar aparține Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina au fost respinse pe motivul că exced cadrului procesual al acestei cauze și că acestea au fost analizate de către instanță atât cu prilejul pronunțării Sentinței civile nr. 933bis/2010 cât și a Deciziei nr. 44/2011 a Tribunalului Suceava, reținându-se împrejurarea că Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a obținut o suprafață de teren din aceiași carte funciară nu reprezintă relevanță juridică, atâta timp cât parcelele solicitate de reclamantă nu se identifică cu cele înscrise pe numele Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, iar în condițiile în care ar exista o eventuală suprapunere părțile își pot clarifica situația juridică a terenului pe calea unei acțiuni reale prin compararea titlurilor și nu prin refuzul reprezentanților organelor silvice de a o pune în posesie pe reclamantă cu terenul ce i se cuvine.
Această susținere a instanței estet total greșită față de cele rezultate din înscrisurile depuse la dosar în susținerea întâmpinării.
Astfel, prin întâmpinare au arătat că terenul cu care se solicită punerea în posesie este proprietate publică a statului așa cum a fost statuat prin Decizia civilă nr. 147/A/13.11.2013 Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3332/ 27.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu că terenul ar fi proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român Din Bucovina.
Fiind stabilit definitiv și irevocabil faptul că terenul a fost proprietate publică a statului la nivelul anului 1948, iar potrivit prevederilor art. 34 din Codul silvic, Legea 46/2008 conform cărora „terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia”, acesta nu poate fi pus în posesia petentei deoarece s-ar aduce atingere fondului forestier național proprietate publică a statului, care nu poate face obiect al constituirii dreptului de proprietate.
De asemenea, reținerea instanței de fond precum că numai o parte a parcelei funciare nr. 2672 din CF. 416 ar fi fost FB.O.R. nu este reală, deoarece în Sentința nr. 538/2007 și Decizia civilă nr. 147/A/13.11.2013 se menționează întreaga parcelă, nu parte din ea.
Față de argumentele de fapt invocate, solicită admiterea apelului, și în rejudecare, modificarea sentinței apelate, în sensul înlăturării din aceasta a dispozițiilor privind obligarea Direcției Silvice Suceava de a pune la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Moldovița suprafața de_ mp teren și a semnării procesului verbal depunere în posesie.
Intimata Haucă E. a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că motivele invocate nu corespund realității, deoarece prin cererea sa, având la bază toate dovezile anexate, a dovedit culpa acestui pârât, P. comunei Moldovița, care constă într-un refuz categoric de a o pune în posesie cu terenul proprietatea sa, care este mascat de o așa zisă activitate de întocmire a unor înscrisuri fără valoare juridică, cu care a încercat mereu să mă păcălească.
De fapt, în repetate rânduri, primarul i-a comunicat verbal că nu va primi înapoi pământul, pe amplasamentul stabilit în hotărârea judecătorească, indiferent unde aș reclama și ce aș face.
El i-a și spus că face toate acele înscrisuri pe care le pomenește, tocmai pentru a păcăli instanța de judecată că ar fi făcut tot ce depinde de el, și că nu are culpă, ceea ce continuă și în prezent.
În mod concret, doar el, ca președinte al comisiei, are obligația legală de a o pune în posesie, conform hotărârii judecătorești, pe amplasamentul stabilit, iar dacă ar exista un refuz al Direcției Silvice, el trebuia să formuleze o plângere față de acel eventual refuz.
Cum nu a acționat în acest mod, orice altă apărare este nefondată, culpa este evident a sa, reținută în mod corect de instanța de fond și de aceea solicită respingerea apelului declarat.
Privitor la apelul declarat de Direcția Silvică Suceava solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Argumentele din apelul declarat nu sunt reale, ele fiind deja analizate în sentința civilă nr. 933bis/2010 și decizia nr. 44/2011 a Tribunalului Suceava, prin aceste susțineri urmărindu-se de fapt a se rejudeca dosarul în care s-au pronunțat cele două hotărâri, lucru care nu este posibil, hotărârile respective intrând sub puterea lucrului judecat.
De aceea, consideră că se impune înlăturarea tuturor acestor motive.
Instanța în mod corect a reținut culpa Direcției Silvice Suceava, constând în refuzul de a face demersurile necesare, alături de celălalt pârât, de a semna actul de punere în posesie pe vechiul amplasament, deși există o hotărâre judecătorească în acest sens, aspecte reținute corect de instanța de fond.
Nu este adevărat că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, cât timp Direcția Silvică Suceava a fost introdusă în cauză în mod legal.
Motivele cu privire la eventualele suprapuneri de teren cu Fundația FBROB Suceava, sau privitoare la expertul care a întocmit expertiza ce a stat la baza stabilirii vechiului amplasament, exced cauzei de față și solicită a fi înlăturate.
Ca atare, soluția data de instanța de fond, privitoare la obligarea Direcției Silvice Suceava și O. S. Moldo vița de a pune la dispoziția Comisiei Comunale Moldovița a terenului cu amplasamentul din hotărârea judecătorească și de a semna procesul verbal de punere în posesie a sa, este corectă și solicit respingerea și a acestui apel.
Solicită și cheltuielile de judecată efectuate, la instanța de fond și în apel.
Apelantul P. comunei Moldovița a formulat răspuns la întâmpinare în motivarea căruia a arătat că a efectuat numeroase solicitări deținătorului terenului forestier, în legătură cu punerea la dispoziție a amplasamentului pentru a se efectua punerea în posesie, ultima dintre acestea fiind chiar la începutul anului 2015, prin Adresa nr. 138/09.01.2015, aflându-se în prezent în fața unui nou refuz al Direcției Silvice de a proceda conform celor legale, exprimat prin Adresa nr._/20.01.2015.
Afirmațiile jignitoare și acuzatoare aduse la adresa primarului sunt doar simple vorbe lipsite de fundament, atâta timp cât înscrisurile și toate demersurile realizate dovedesc contrariul, numai că în lipsa cooperării administratorului terenului forestier, reprezentanții Primăriei comunei Moldovița sunt în imposibilitate de a finaliza etapa punerii în posesie, fiind în același timp, pe nedrept singurii acuzați de refuz.
Comisia de fond funciar Moldovița a procedat la efectuarea tuturor demersurilor în ceea ce privește petenții prezentei cauze, parcurgând inclusiv etapa punerii în posesie, prin întocmirea, semnarea și parafarea Procesului verbal de punere în posesie nr. 463/22.05.2014, însă în fața refuzului administratorului terenului forestier, în speță Direcția Silvică Suceava prin O. S. Moldovița, a fost în imposibilitate de a finaliza această etapă, prin delimitare în teren și parafarea actului de punere în posesie de către reprezentanții structurii silvice.
Învederează instanței de judecată faptul că a respectat întocmai prevederile Deciziei nr. 265/04.02.2014 a Tribunalului Suceava, Comisia locală de fond funciar Moldovița nefiind culpabilă în nici un fel de atitudinea administratorului terenului forestier, ei fiind întru totul de acord cu efectuarea punerii în posesie, dovadă celor susținute o reprezintă eliberarea actului de punere în posesie, înregistrat și parafat de către comisia locală.
Menționează faptul că reprezentanții silvici sunt cei din urmă care parafează documentul de punere în posesie și predau efectiv în teren suprafața indicată în acest act, situație în care P. este sancționat prin hotărârea instanței de fond cu daune cominatorii, în mod total nejustificat, din moment ce acesta a fost întru totul de acord cu efectuarea punerii în posesie, dovada celor susținute o reprezintă eliberarea actului de punere în posesie, înregistrat și parafat de către comisia locală, exercitând în același timp toate demersurile în vederea determinării administratorului la predarea imobilului, delimitarea în teren și semnarea actului de punere în posesie.
Examinând, în limitele cererilor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține că acestea sunt întemeiate.
Prin sentința civilă atacată s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu terenul în suprafață de 20.349 mp cu vegetație forestieră situat în trupul „Seredeni”, în UPII, Ua 158 F%, 158 K% și 158 E% din . CF 416 a . calitate de moștenitoare după H. T., a obligat pârâtele Direcția Silvică Suceava și O. S. Moldovița să pună la dispoziția Comisiei Comunale de fond funciar Moldovița suprafața de teren de 20.349 mp pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin decizia civilă 265/2014 a Tribunalului Suceava și să semneze procesul verbal de punere în posesie în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei 265/2014 a Tribunalului Suceava.
Prima instanță a reținut că prin decizia nr. 265/2014 a Tribunalului Suceava, a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 530/2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, admisă plângerea formulată de petenta H. E., s-a anulat hotărârea nr. 285/7.07.2011 a Comisiei județene Suceava și a fost obligată pârâta Comisia de fond funciar Moldovița să o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 20.349 mp teren cu vegetație forestieră situat în trupul Seredeni, în UP II, U.a 158 F% 158 K% și 158E% din . CF 416 Moldovița, conform sentinței civile nr. 933 bis /24.06.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr._, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de către P. C. Moldovița în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 31 martie 2014 și până la punerea efectivă în posesie.
Printre condițiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces, alături de calitate procesuală, capacitate procesuală și afirmarea unui drept pentru a realizarea căruia calea justiției este obligatorie, se numără interesul, în sensul de folos practic urmărit de cel care inițiază acțiunea civilă. Interesul trebuie să îndeplinească mai multe cerințe: să fie legitim, juridic; să fie născut și actual; să fie personal și direct. Prin interes se înțelege un folos practic, imediat, pe care îl poate justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, incidența sa atrăgând respingerea cererii, fără a se mai proceda la cercetarea acesteia în fond.
Potrivit art. 33 Cod procedură civilă interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Formularea unei pretenții presupune afirmarea unui drept. Dreptul respectiv trebuie să fie recunoscut, adică legitim, în caz contrar, acțiunea va fi respinsă. Dreptul nu trebuie exercitat abuziv, ci potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut de lege și trebuie să fie actual. Condiția actualității este cerută în acțiunile prin care se cere realizarea unui drept nu constatarea lui, fiindcă dacă se cere constatarea, el va fi recunoscut așa cum se găsește el, afectat sau nu de un termen ori o condiție suspensivă.
Tribunalul consideră că, în speță, reclamanta nu justifică, prin promovarea prezentei acțiuni, un interes legitim și actual. Persoanele care justifică un interes legitim, în accepțiunea textului de lege indicat, sunt acele persoane care au fost prejudiciate prin acte de către persoana chemată în judecată, înțelegând prin aceasta orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost încălcate sau nesocotite. Prin urmare, reclamanta nu justifică interes în a promova prezenta acțiune, întrucât are deja un titlu executoriu și nu poate cere constatarea dreptului său. În aceste circumstanțe în care reclamanta are obținută sancțiunea plății de daune cominatorii de către P. C. Moldovița în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 31 martie 2014 și până la punerea efectivă în posesie, în acord cu decizia nr. 265/2014 a Tribunalului Suceava, demersul judiciar inițiat de aceasta, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie, este lipsit de utilitate practică și fără nici o consecință asupra patrimoniului său.
Raportat la aceste motive, tribunalul constată că în cauză este dată excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie. Reținerea cu precădere a excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, excepție de fond absolută și peremtorie, împiedică analiza pe fond a pretențiilor formulate și implicit a motivelor de apel vizând aceste aspecte, în conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei Haucă E. privind obligarea primarului comunei Moldovița, Iliesi T., la plata daunelor cominatorii, pentru lipsa de interes a reclamantei și va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu terenul în suprafață de 20.349 mp cu vegetație forestieră situat în trupul „Seredeni”, în UPII, Ua 158 F%, 158 K% și 158 E% din . CF 416 a . calitate de moștenitoare după H. T..
Referitor la apelul promovat de R. Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava se reține că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, Unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziție comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute în prezenta lege, în condițiile prevăzute la alin. 1 -3.
Dispoziții similare se regăsesc în art. 6 lit. e, 11 alin. 3 și 71 alin. 2 din Hotărârea nr. 890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, care stabilesc că în cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută prin sentințe judecătorești, Comisia județeană va emite o hotărâre de validare a amplasamentului, în situația în care acesta nu este contestată în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991 și rămâne definitivă, Direcția Silvică Suceava pune la dispoziția comisiilor locale suprafața de teren pentru care amplasamentul a fost validat, în vederea punerii în posesie și apoi eliberării titlului de proprietate.
Potrivit art. 27 din H.G. nr. 18/1991, art. 33, 34 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar aprobat prin H.G. nr. 890/2005, punerea în posesie se face prin întocmirea procesului verbal și prin semnarea acestuia.
În acest scop, autoritățile comunale și orășenești vor încunoștința în scris, cu confirmare de primire, persoanele cărora li s-a restabilit dreptul de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie, conform art. 34 al. 4 și 5.
Operațiunea de punere în posesie presupune delimitarea și parcelarea pe proprietari pe baza hărților și planurilor de situație la zi, potrivit art. 33 al. 1 din H.G. nr. 890/2005, iar în cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente ale proprietarilor deposedați, iar proprietarii vecini recunosc limitele proprietății pe toate laturile, comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, formulate în scris, întocmește planurile parcelare și înaintează în termen de 10 zile documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și respectiv, pentru eliberarea titlului de proprietate, conform art.34 al.2 din HG.890/2005, după validare, urmând a se întocmi procesul verbal.
În acord cu dispoziții legale indicate, R. Națională a Pădurilor - Romsilva a emis Ordinele nr.14.724/VS/09.11.2009, 1 L173/VS/06.07.2010 și procedurile nr. 4146/10.04.2010 care stabilesc că punerea în posesie a terenurilor forestiere pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile se face numai după ce amplasamentul a fost validat prin hotărâre a comisiei județene»
Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava prin adresa nr. 1041/Pt. din 10.03.2010 a transmis comisiilor locale de fond funciar că în cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută prin hotărâri judecătorești, este obligatorie validarea amplasamentelor prin întocmirea anexelor 37.
În cazul de față, reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută prin sentință judecătorească, însă nu există o hotărâre a comisiei județene de validare a amplasamentului, astfel încât instanța de fond în mod nelegal a instituit în sarcina Direcției Silvice Suceava obligația de a semna procesul verbal de punere în posesie, o obligație ce nu este prevăzută în nici un act normativ ce reglementează legile fondului funciar.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelurile, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei Haucă E. privind obligarea primarului comunei Moldovița, Iliesi T., la plata daunelor cominatorii, pentru lipsa de interes a reclamantei și va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu terenul în suprafață de 20.349 mp cu vegetație forestieră situat în trupul „Seredeni”, în UPII, Ua 158 F%, 158 K% și 158 E% din . CF 416 a . calitate de moștenitoare după H. T.. De asemenea, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei Direcția Silvică Suceava să semneze procesul verbal de punere în posesie în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei 265/2014 a Tribunalului Suceava, va înlătura dispoziția contrară și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legi,
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâții P. comunei Moldovița, Iliesi T., și R. Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1256 din 04. 12.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei Haucă E. privind obligarea primarului comunei Moldovița, Iliesi T., la plata daunelor cominatorii, pentru lipsa de interes a reclamantei și înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 3600 lei daune cominatorii începând cu data de 31 martie 2014, până la data de 12 iunie 2014 și în continuare câte 50 lei/zi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu terenul în suprafață de 20.349 mp cu vegetație forestieră situat în trupul „Seredeni”, în UPII, Ua 158 F%, 158 K% și 158 E% din . CF 416 a . calitate de moștenitoare după H. T..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei Direcția Silvică Suceava să semneze procesul verbal de punere în posesie în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei 265/2014 a Tribunalului Suceava și înlătură dispoziția contrară.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. S. A.
Red. I.M.
Tehnored. S.A./ 6 ex/18.06.2015
Judecător fond M. D.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 317/2015. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 714/2015. Tribunalul... → |
|---|
