Anulare act. Sentința nr. 922/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 922/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 922/2015
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 922
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Președinte - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea acțiunii avînd ca obiect anulare act formulată de reclamantul S. V., domiciliat în municipiul Suceava ., jud.Suceava în contradictoriu cu pîrîta P. M. D., domiciliată în municipiul Suceava ..140B, ., ..
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru data de 28 aprilie 2015, 5 mai 2015 și apoi pentru astăzi 12 mai 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamantul S. V. a chemat în judecată pe pîrîta P. M. D. pentru constatarea nulității absolute a declarației autentificate sub nr.587 din 21 martie 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 21 noiembrie 2007 a încheiat cu pîrîta și S.C. BRIXIA IMOBILIARE SRL un antecontract de vînzare-cumpărare prin care s-a obligat să-i vîndă pîrîtei un apartament la prețul de 62.000 euro, suma de 4.000 lei (1.147 euro) fiind plătită la data încheierii convenției, iar diferența urmînd a fi achitată la data autentificării actului.
Ulterior, la 23 noiembrie 2007, prin contractul autentic nr.2547, împreună cu soția sa, P. I., a înstrăinat soților P. M. și P. I., prin pîrîta mandatar P. M. D., apartamentul situat în municipiul Suceava ..140B, tronson I, ., jud.Suceava, apartament ce se afla într-un . S.C. CONSTRUCȚII S. SRL, la care vînzătorii erau asociați, dată la care a primit de la mandatara cumpărătorilor restul de preț, respectiv suma de 214.200 lei inclusiv TVA (60.853 euro).
La insistențele mandatarei cumpărătorilor, au acceptat să menționeze în actul notarial prețul de 67.000 lei, unul inferior celui convenit.
Întrucît mandatara cumpărătorilor i-a prezentat o . probleme pe care le-a avut cu cei pe care îi reprezenta care nu au crezut că prețul real este cel din antecontract, în anul 2008, a fost de acord să semneze la notar o declarație conform căreia ar fi primit de la pîrîtă suma de 214.200 lei cu titlu de împrumut, rambursabil în termen de 5 ani, în anul 2014 procedîndu-se la o executare silită imobiliară în baza acestui înscris.
A precizat că suma în litigiu reprezintă plata diferenței de preț, fiind achitată de pîrîtă prin ordin de plată în contul S.C. CONSTRUCȚII S. SRL, societate care urma să devină proprietara apartamentului la data terminării blocului, așa cum s-a și întîmplat prin decizia civilă nr.30 din 3 martie 2008 a Curții de Apel Suceava.
De asemenea, a arătat că prețul primit a fost înscris în contabilitatea societății, fiind emisă și factura fiscală nr.141 din 23 noiembrie 2007, iar declarația nr.58 din 21 martie 2008 autentificată la Biroul Notarului Public „M. A.”, a cărei nulitate solicită să fie constatată, este lipsită de cauză, neexistînd un împrumut real așa cum se consemnează în înscris.
A menționat că nu poate fi reținut ca preț real al apartamentului cel înscris în contractul autentic întrucît la data încheierii convenției, prețul unui apartament în blocul respectiv era de aproximativ 60.000 euro, astfel că în mod evident pîrîta a plătit prețul apartamentului, de 214.200 lei și nu a achitat această sumă cu titlu de împrumut.
A susținut și că actul autentic este lipsit de formă, neexistând predarea împrumutului, cum impun condițiile contractului real, conform art.1576 Cod civil.
În drept, a invocat prevederile vechiului Cod civil.
În dovedire, a depus la dosar declarația autentificată sub nr.587/2008 de către Biroul Notarului Public „M. A.”, antecontract de vînzare-cumpărare din data de 21.11.2007, contractul autentificat sub nr.2547/2007 de către Biroul Notarului Public „M. A.”, decizia civilă nr.30/2008 a Curții de Apel Suceava, extras de cont al S.C. CONSTRUCȚII S. SRL din 23 noiembrie 2007, factura fiscală nr.141/2007 emisă de S.C. CONSTRUCȚII S. SRL, contractul autentificat sub nr.2302/2007 de către Biroul Notarului Public „M. A.”, și a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pîrîtei și proba cu martori.
În întîmpinare, pîrîta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că la data de 21 noiembrie 2007 a fost de acord că încheie cu reclamantul un antecontract, prin agenția imobiliară la care apelase, cu privire la apartamentul situat în municipiul Suceava ..140B, prin care se obliga să achiziționeze acel apartament la prețul de 62.000 euro, în rate lunare fixe, pe o perioadă de 20 ani, cu o rată de 250 euro/lună, aspect nespecificat în înscris.
La data încheierii convenției, a plătit suma de 4.000 lei avans, reclamantului, celălalt coproprietar nefiind de față la înțelegere.
Cum în următoarea zi, prezentă la blocul în construcție, în care se afla și apartamentul în litigiu, a aflat că afacerea o dezavantajează și că prețul convenit este prea mare, s-a prezentat la agenție pentru rezilierea convenției însă aflînd că aceasta trebuie respectată l-a întîlnit pe proprietarul reclamant cu care s-a înțeles să-i lase prețul apartamentului la suma de 67.000 lei plus cei 4.000 lei achiziționați deja, dar să-i acorde cu titlu de împrumut suma de 42.000 euro (147.200 lei) pentru o perioadă mai mare pentru că avea nevoie de bani în derularea afacerii.
Cum i s-a părut corectă tranzacția, a hotărît să cumpere acest apartament pentru copii, deplasîndu-se la bancă și achitînd toți banii în contul societății care purta numele vînzătorului, astfel că nu a putut face plata decît ca preț al apartamentului și nu și ca împrumut, cum stabiliseră.
După mai mult timp, la 21.03.2008, a revenit să-l întîlnească pe reclamant pentru a întocmi declarația autentică de împrumut care nu constituia un contract pentru că reclamantul dorea să eludeze taxele notariale.
A precizat că prețul real al apartamentului a fost cel de 67.000lei; că apartamentul a fost nelocuibil la achiziționare și că alte apartamente din . la prețul indicat, avînd un preț mai mare doar apartamentele vîndute în rate sau finisate.
În dovedire, a solicitat proba cu martori, interogatoriu, înscrisuri și expertiza contabilă.
La cererea părților, instanța a admis proba cu interogatoriul părților, conform cu art.352 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, conform cu art.292 Cod procedură civilă și a respins probele cu expertiză contabilă și declarații de martori.
Astfel, s-a reținut că art.1191 al.2 cod civil raportat la art.309(5) Cod procedură civilă interzic a fi primită dovada cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul.
Chiar dacă s-a pus în discuție natura juridică a obiectului înscrisului autentic dedus judecății, voința reală a părților nu putea fi determinată prin proba testimonială.
De asemenea, expertiza contabilă pentru verificarea activității economice a societății care nu este parte în proces, nu este relevantă cauzei.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cererea fondată.
Cauza acțiunii o constituie împrumutul consemnat în declarația autentică a cărei nulitate se solicită.
Potrivit art.1576 Cod civil vechi, aplicabil cauzei, împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare cîtime de lucru cu îndatorire pentru dînsul de a restitui tot atîtea lucruri, de aceeași specie și calitate, iar art.1578 Cod civil vechi dispune că obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract.
Așadar, pentru a exista o restituire de bunuri împrumutate se impune să existe o predare a acestora, consemnată într-un contract.
În cauză, pîrîta pretinde că împrumutul l-a constituit plata făcută în contul S.C. CONSTRUCȚII S. SRL, cu titlu de diferență de preț apartament, în sumă de 214.200 lei (60.853 euro).
Ori, înscrisul intitulat „declarație” aparține unei persoane fizice care, chiar dacă este asociat la societatea beneficiară, nu se putea angaja la restituirea unei sume de bani din capitalul societății.
De altfel, faptul că plata sumei în contul societății s-a făcut în aceeași zi cu încheierea contractului autentic înlătură apărarea pîrîtei relativ la titlul cu care aceasta invocă virarea banilor.
De asemenea, existența unui împrumut de o atît de mare valoare necesita încheierea unui act, fie și olograf, mai ales că părțile nu se cunoșteau.
Și menținerea ca legal a antecontractului exclude posibilitatea predării banilor cu titlu de împrumut, în caz contrar acesta constituind la rîndul său un început de dovadă scrisă pentru plata diferenței de preț în raport cu suma convenită în contractul autentic.
Și din calculul sumei la care reclamantul s-ar fi obligat să o restituie pîrîtei rezultă că prețul apartamentului vîndut ar fi rămas mult sub prețul pieței din perioada în care părțile au contractat. În acest sens sînt depuse la dosar contracte prin care vînzarea altor apartamente din . cu sume aproximativ egale celei convenite între părți, neputînd fi justificată o negociere de 40.000 euro doar între cumpărătoare și unul din asociații societății vînzătoare.
De altfel, chiar pîrîta în întîmpinare se contrazice susținînd mai întîi că a convenit cu vînzătorul să cumpere apartamentul în rate pe o perioadă de 20 de ani, ca mai tîrziu să arate că prețul vînzării apartamentului în cauză este de aproximativ 19.000 euro, fiind mai scumpe doar cele achiziționate în rate.
De asemenea, se contrazice și prin susținerea că prețul real este cel consemnat în contractul de vînzare-cumpărare, deși plătise inițial și avansul de 4.000 lei, ceea ce face ca prețul să nu coincidă niciunui înscris. Apărarea că a renunțat la avans întrucît vînzarea-cumpărarea s-a făcut pentru terți nu este plauzibilă în raport de calculele care conduc la prețul stabilit prin antecontract.
Din „declarație” rezultă că reclamantul ar fi restituit pîrîtei suma de 67.000 lei, la data perfectării vînzării, urmînd ca diferența de 147.200 lei să o achite în decurs de 5 ani, ceea ce ar fi însemnat restituirea întregului preț convenit pentru apartament între părți, mai puțin avansul.
Dar, din întîmpinare rezultă că după încheierea antecontractului pîrîta s-a înțeles cu vînzătorul să lase prețul apartamentului la 67.000 lei, plus 4.000 lei plătită deja și să-i împrumute 147.200 lei.
Toate aceste contradicții determină interpretarea actului în favoarea celui care se obligă, conform cu art.983 Cod civil.
Ori, în prezenta acțiune, cauza nefiind dovedită, întrucît lipsește predarea bunului pe care debitorul s-a obligat să-l restituie și deci un element esențial al actului juridic, în raport de art.966 Cod civil care dispune că obligația fără cauză nu poate avea nici un efect, instanța va admite cererea și va constata nulitatea absolută a înscrisului autentic intitulat „declarație”, nr.587 din 21 martie 2008, a Biroului Notarului Public „M. A.”.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea avînd ca obiect anulare act formulată de reclamantul S. V., domiciliat în municipiul Suceava ., jud.Suceava în contradictoriu cu pîrîta P. M. D., domiciliată în municipiul Suceava ..140B, ., ..
Constată nulitatea absolută a înscrisului autentificat sub nr.587 din 21 martie 2008, intitulat „declarație”.
Obligă pîrîta P. M. D. să plătească reclamantului S. V. cheltuieli de judecată în sumă de 5.389 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2015.
Președinte,Grefier,
T. M. P. T.
Red. T.M.
Tehnored.P.T.
– Ex.4– 22 mai 2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 618/2015. Tribunalul SUCEAVA | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 1594/2015.... → |
|---|
