Grăniţuire. Decizia nr. 346/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 346/2015
Dosar nr._ - grănițuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 346
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 MARTIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul M. D., domiciliat în comuna Dolhasca, . și cu domiciliul ales la cabinet de avocat A. B. C., din mun. B., ..72, ., etaj 2, . împotriva sentinței civile nr.2498 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. D. M., domiciliat în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care se dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a li se da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că, prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar un înscris emanând de la apelantul reclamant prin care acesta aduce la cunoștința instanței împrejurarea că înțelege să renunțe la judecată (fila 23).
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, se constată că în conformitate cu disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, că intimatul este decăzut din dreptul de a ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege în conformitate cu disp. 208 raportat la art.482 NCPCIV.
Instanța în considerarea art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV admite proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, constată că nu mai sunt alte solicitări de probe, excepții de invocat, după care, constată că apelantul nu s-a achitat de obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat în cauză deși a fost încunoștiințat despre acesta, astfel încât, din oficiu, se invocă excepția netimbrării apelului promovat în cauză.
Astfel, se constată că apelantul reclamant nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa în conformitate cu calea de atac promovată în cauză, sens în care apreciază că în cauză este dată excepția netimbrării apelului și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe excepția netimbrării apelului invocată din oficiu.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 13.05.2014 sub nr._, reclamantul M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. D. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se dispună:
- stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa în suprafață de 1080 m.p. și proprietatea pârâtului D. D. M. în suprafață de 2.160 m,p, ambele situate în locul denumit popular "La D.".
- obligarea pârâtului D. D. M. să ridice gardul construit pe proprietatea reclamantului, iar în cazul în care pârâtul nu va îndeplini acesta obligație de bunăvoie să fie reclamantul autorizat a o aduce la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului.
- rectificarea Cărții Funciare nr._ a U.A.T. Dolhasca în care pârâtul și-a înscris suprafața de 2.160 m.p. teren, întrucât cuprinsul acesteia nu corespunde situației juridice reale a imobilului.
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate nr. 802 din 11.11.1994 lui - reclamantului M. D., și fraților săi: M. V., M. N., M. P. și M. Aurei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.400 m.p. teren situata în extravilanul satului Budeni, oraș Dolhasca, județul Suceava, în tarlaua denumită popular "La D.", teren ce a aparținut mamei acestora M. Aristița.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 698 din 01.03.1996 de către B.N.P. "M. A." din Fălticeni i-a revenit o suprafață de 1.080 m.p, din totalul de 5.400 m.p. situat în extravilanul satului Budeni, oraș Dolhasca, județul Suceava, în tarlaua denumită popular "La D.".
Prin sentința civilă nr. 2130 din 28.11.20l3 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Fălticeni, rămasă definitivă, și irevocabilă prin decizia nr. 689 din 18.03.2014 a Tribunalului Suceava care a anulat recursul ca netimbrat, a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de către reclamant și frații săi M. N. și M. Aurei în contradictoriu cu pârâtul D. D. M., pe considerentul că acesta nu ocupă proprietatea lor.
Anterior, prin sentința civilă nr. 1353 din 03.06.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul civil nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea prin care pârâtul din acest dosar a solicitat în contradictoriu cu frații reclamantului M. V. și M. P. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru suprafața de 2.160 m.p. teren (cumpărată de D. D. M. de la frații săi M. V. M. P.) ce se învecinează cu suprafața de 1.080 m.p. teren proprietatea sa.
Susține reclamantul că în prezent între proprietatea lui și cea a pârâtului nu există semne de hotar, iar pe porțiunea din dreptul anexelor pârâtului este construit un gard ce încalcă proprietatea reclamantului.
De asemenea, pârâtul D. D. M. a edificat la drumul județean un gard ce excede lățimea proprietății mele de 2,5 m și care îi blochează accesul la terenul reclamantului dinspre drumul public.
Mai mult, prin încheierea de respingere nr. 4132 din 03.03.2014 O.CP.I. Suceava a respins cererea de intabulare în cartea funciară terenului de 1080 m.p. proprietatea reclamantului, din referatul nr._ din 25.03.2014 întocmit de funcționarii O.C.P.I. Suceava rezultând o suprapunere cu planul de amplasament și delimitare al suprafeței de 2160 m.p. proprietatea pârâtului.
Precizează reclamantul că din schița depusă la dosar se poate observa clar cum documentația pârâtului nu respectă planul parcelar, acesta lăsând cu rea credință neintabulată o suprafață înspre drumul de exploatare și intabulând o parte din terenul reclamantului.
In această situație, având în vedere că există neconcordanțe între situația juridică reală a terenului și înscrierile din cartea funciară, precum și datorită refuzului pârâtului de a se prezenta la ședința de informare privind avantajele medierii (împrejurare în care este imposibilă rezolvarea conflictului pe cale amiabilă), reclamantul a solicitat a se dispune îndreptarea înscrierilor din Cartea Funciară nr._ a orașului Dolhasca, județul Suceava, urmând a se stabili amplasamentul corect al suprafeței de 2160 m.p. teren proprietatea pârâtului D. D. M..
D. după rectificarea cărții funciare a pârâtului el va putea intabula terenul, acesta fiind interesul în promovarea acestui capăt de cerere.
In drept, si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480, art. 584, art. 1073, art. 1077 din vechiul cod civil și ale art. 33 alin. 1 și art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 (înainte de modificarea prin Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil), art. 453 alin. 1 cod procedură civilă.
Pentru dovada celor susținute reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză de specialitate și cercetare la fața locului.
A depus la dosar înscrisuri (f.9-34).
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtilor pentru ca în termen de 25 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamanților, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă.
Pârâtul D. D. M. a depus la dosar întâmpinare (f.43-46) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamant ca fiind neîntemeiată.
In motivare a arătat că este proprietarul unui teren în suprafață de 2160 mp, dobândită prin două antecontracte de vânzare cumpărare, încheiate sub semnătură privată cu numiții M. V. și M. P., iar prin sentința civilă pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Fălticeni, s-au validat cele două antecontracte de vânzare cumpărare.
Terenul în suprafață de 2160 mp, proprietatea lui, este situat în loc. Budeni, învecinat cu D. D. M., M. N., D. D. M. și DJ 208, iar în vecinătatea acestui teren mai are în proprietate suprafața de 7200 mp, teren ce l-am dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1126/19.05.2003 de la F. V. și F. A..
In cadrul dosarului nr._ ai Judecătoriei Fălticeni, a fost chemat în judecată de reclamantul din prezenta cauză, acesta solicitând obligarea sa la predarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 1080 mp, descrisă în petitul acțiunii.
Judecătoria Fălticeni, prin hotărârea pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, a respins acțiunea formulată de reclamant, având în vedere următoarele: acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul a pierdut posesia bunului sau și cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. In raportul de expertiză întocmit în acel dosar s-a prezentat situația faptică dar și cea conformă cu documentele reclamanților, în sensul că identificarea s-a făcut funcție de vecinătățile înscrise în actele de proprietate ale acestora și de limitele terenului indicat de către reclamanți, suprafața totală deținută de aceștia fiind cu 62 mp în plus față de terenul pentru care justificau dreptul de proprietate.
Având în vedere aceste concluzii, în sensul că reclamanții dețineau în posesie mai mult teren față de suprafață pentru care justifică dreptul de proprietate, s-a verificat inclusiv existența unei eventuale suprapuneri a drepturilor de proprietate între terenurile reclamanților și terenul proprietatea pârâtului, suprapunere ce s-a constata că nu există, deoarece, în concluziile raportului de expertiză, se face mențiunea că nu există identitate și suprapunere între terenurile proprietatea părților.
De altfel, prin obiecțiunile formulate în cadrul acelui dosar, obiecțiuni la raportul de expertiză, reclamanții nu au contestat această situație, respectiv faptul că dețineau teren în plus față de cei pentru care justificau dreptul de proprietate și că nu există suprapunere, rezumându-se la a arăta că la baza partajului voluntar dintre ei ar fi existat o schiță precum și faptul că pârâtul deține teren în plus din proprietatea lui M. N..
Această ipoteză prezentată de către reclamanți, nu s-a confirmat în realitate, deoarece terenul proprietatea pârâtului este identificat din punct de vedere cadastral, este înscris în cartea funciară, parte din teren este cumpărat de ia doi dintre copartajanții suprafeței de 5400 mp, fiind identificat și din punct de vedere al vecinătăților, situație prezentată în mod concret în concluziile raportului de expertiză.
S-a considerat că nu are nici un fel de importanță situația că pârâtul deține teren în plus față de actele sale de proprietate cât timp reclamanții dețin ei înșiși mai mult teren și nu există vreo suprapunere a dreptului de proprietate.
Această sentința civilă a rămas definitivă la data de când recursul declarat în cauză de M. N. a fost anulat ca netimbrat, M. D. nedeclarând recurs împotriva acelei hotărâri.
In ceea ce privește acțiunea de față, pârâtul solicită a se avea în vedere că terenul proprietatea reclamantului, potrivit actului de partaj voluntar 698/01.03,1996, nu se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului, identificarea terenului din acel act fiind eronată. De altfel, în cadrul dosarului_, reclamantul a arătat că terenul ce se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului este proprietatea numitului M. N. și nicidecum terenul proprietatea sa.
Referitor la efectele sentinței civile nr. 2130/28.11.2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, pârâtul susține că aceasta este intrată în puterea lucrului judecat, în ceea ce privește stabilirea situației amplasamentului terenului cât și a faptului că pârâtul nu deține teren din proprietatea reclamantului.
Prin urmare, nu se impune a fi admis capătul de cerere referitor la grănițuire, deoarece limitele de hotar dintre proprietățile părtilor - de fapt proprietatea lui M. N. și proprietatea pârâtului sunt bine delimitate.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului la ridicarea unei construcții, respectiv gard, arată că potrivit prevederilor art. 586 cod civil: „Autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său”.
Astfel, pentru edificarea acelui gard pârâtul a obținut de la Primăria Orașului Dolhasca autorizațiile necesare, potrivit Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, actualizata prin Legea 127/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative. Prin urmare, nu se poate susține că în cauză este dată reaua lui credință în edificarea acelui gard, pentru a fi incidente în cauză disp. art. 586 alin. 2 Cod civil: „Cu toate acestea, nu poate invoca bună-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege”.
Referitor la capătul de cerere nr. 3 din acțiune, pârâtul solicită a fi respins ca inadmisibil, deoarece potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
In speță, înalta Curte a reținut că „este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară”.
Potrivit disp. art. 907 cod civil „Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia…”.
Situația Juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic,"
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu martorii G. V. și M. T., proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului.
In drept a invocat disp. art. 205 cod proc. civ., art. 907 cod civil, art. 586 cod civil.
Potrivit art. 201 al.2 Cod pr. civilă întâmpinarea a fost comunicată petentei pentru formulare răspuns
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.50-51 dosar).
În ce privește acțiunea în grănițuire, susține că sunt nefondate susținerile pârâtului care arată că suprafața de 1080 m.p. teren ce i-a fost atribuită reclamantului prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 698 din 01.03.996 de către B.N.P. "M. A." din Fălticeni nu s-ar învecina cu terenul proprietatea sa.
Din schița anexă a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 698 din 01.03.1996 de către B.N.P. M. A. din Fălticeni se poate observa clar că el a dobândit lotul situat la mijloc, din totalul de 5400 m.p. situat în extravilanul sațului Budeni, oraș Dolhasca, județul Suceava, în tarlaua denumită popular "La D.", celelalte loturi fiind atribuite fraților săi.
Cum pârâtului D. D. M. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate, prin sentința civilă nr. 1353 din 03.06.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul civil nr._, pentru suprafața de 2160 m.p. teren cumpărată de la frații reclamantului, este limpede că suprafața de teren de 1080 m.p, proprietatea sa se învecinează cu suprafața de 2160 m.p. proprietatea pârâtului.
Referitor la capătul de cerere privind obligația de a face, așa cu a arătat și în cererea de chemare în judecată, pârâtul D. D. M. a edificat la drumul județean un gard ce excede lățimea proprietății reclamantului de 2,5 m și care îmi blochează accesul la terenul acestuia dinspre drumul public.
Reclamantul susține că nu cunoaște prin ce "metode" i-a fost emisă pârâtului o autorizație pentru construcția unui gard ce excede proprietății sale, dar un lucru este cert, anume faptul că D. D. M. nu poate fi considerat de bună – credință întrucât a știut că edifică un gard pentru îngrădirea unei suprafete de teren ce nu-i apartine.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de părât față de capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat rectificarea Cărții Funciare nr._ a U.A.T. Dolhasca, susține că nu este fondată.
Prin sentința civilă nr. 2130 din 28.11.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 689 din 18,03.2014 a Tribunalului Suceava care a anulat recursul ca netimbrat, a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de către reclamant si frații lui M. N. și M. A. în contradictoriu cu pârâtul D. D. M., pe considerentul că acest nu ocupă proprietatea acestora.
Astfel, pentru că în acest moment ar avea teoretic posesia suprafeței de 1080 m.p. reclamantul este în imposibilitatea de a obține o hotărâre de fond împotriva pârâtului, pentru că o eventuală acțiune în revendicare împotriva acestuia (care este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar) ar fi lipsită de interes în condițiile în care instanța a hotărât deja, prin sentința civilă mai sus menționată că pârâtul D. D. M. nu îi ocupă terenul, în această situație singurul mijloc de apărare al dreptului reclamantului fiind acțiunea în rectificarea cărții funciare (a se vedea și decizia civilă nr. 2279 din 18.03.2004 pronunțată de I.C.CJ.)
In practică s-a reținut că se încadrează în motivul de rectificare prevăzut de art. 34 pct. 4 din Lg. 7/1996 (înainte de modificarea prin Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil) și cazul în care situația tabulară vătămătoare a luat naștere datorită unor erori de natură tehnică, cum ar întocmirea unei documentații tehnice ce stabilește un amplasament eronat.
Precizează că aceasta este problema și în speța de față, din înscrisurile depuse la dosar se poate observa clar cum documentația pârâtului nu respectă planul parcelar, acesta lăsând cu rea - credință neintabulată o suprafață înspre drumul de exploatare și intabulând o parte din proprietatea reclamantului.
La termenul de judecată din data de 19.09.2014 s-a luat interogatoriu reclamantului M. D. (f.59).
La solicitarea instanței, OCPI Fălticeni a depus la dosar în copie, documentația care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate dobândit de D. D. M. (f.116-142).
La termenul de judecată din data de 20.11.2014 instanța a respins proba cu martori, cercetarea la fața locului și expertiza topo ca neutile cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2498 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a respins acțiunea având ca obiect grănițuire, ridicare construcții și rectificare carte funciară formulată de reclamantul M. D., dom. în satul Budeni, orașul Dolhasca, jud. Suceava, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. B. C., mun. B., .. 72, .,., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul D. D. D., dom. în satul Budeni, orașul Dolhasca, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr. 802/11.11.1994 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Suceava s-a reconstituit în favoare reclamantului M. D. și a numiților M. V., M. N., M. P. și M. A. dreptul de proprietate pentru suprafața de 5400 mp teren extravilan, categorie arabil, situat la locul „La D.”, pe teritoriul satului Budeni, .. (f.10)
Prin actul de partaj autentificat sub nr. 698 la BNP M. A. (f. 11) persoanele anterior menționate au sistat starea de indiviziune, reclamantului revenindu-i o suprafață de teren de 1080 mp, situat în extravilanul satului Budeni, ., la locul „La D.”. De asemenea, numiților M. P. și M. V. le-au revenit suprafețele de câte 1080 mp la locul „La D.”.
Prin Sentința civilă nr. 1353/03.06.2011 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 14.07.2011, dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect – hotărâre care ține loc de act autentic - formulată de reclamantul D. D. M. în contradictoriu cu pârâții M. P. și M. V. și:
- s-a constatat că între M. V. în calitate de vânzător și D. D. M. în calitate de cumpărător a intervenit un contract de vânzare cumpărare referitor la suprafața de 1080 mp teren arabil situată în intravilanul Oraș Dolhasca, . între vecinii: drum acces, M. N., D. D. M. și DJ 208.
- s-a constatat că între M. P. în calitate de vânzător și D. D. M. în calitate de cumpărător a intervenit un contract de vânzare cumpărare referitor la suprafața de 1080 mp teren arabil situată în intravilanul Oraș Dolhasca, . între vecinii: drum oxie, M. N., D. D. M. și DJ 208.
Prin sentința civilă nr. 2130/28.11.2013, irevocabilă la data de 18.03.2014 prin Decizia Tribunalului Suceava nr. 689/18.03.2014 (prin anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanții M. N. și M. A.), s-au respins ca nefondate, acțiunile civile având ca obiect „revendicare imobiliară și daune”, formulate de reclamanții M. N., M. D. și M. A., toți domiciliați în satul Budeni, oraș Dolhasca, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul D. D. M., domiciliat în satul Budeni, oraș Dolhasca, jud. Suceava, instanța reținând că din probele administrate, pârâtul nu deține teren revendicat de reclamanți. Mai mult decât atât, instanța reține că în considerentele sentinței, intrate, de asemenea, în autoritatea de lucru judecat, următoarea ordine de amplasament al terenurilor: D. D. – M. A. – M. D. – M. N. – M. V. – M. P..
În ceea ce privește acest petit, instanța nu va face aplicarea dispozițiilor noului Cod civil, ci ale vechiului Cod civil, motivat de faptul ca dispozițiile art. 602-625 din noul Cod civil, ce reglementează limitele juridice ale dreptului de proprietate privata, nu se aplica situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare a acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a noului Cod civil.
Cât privește cererea reclamantului de grănițuire a proprietăților lor, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 584 C.civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Având în vedere că proprietatea reclamantului nu se învecinează cu proprietatea pârâtului, cele două proprietăți fiind despărțite de proprietatea numitului M. N., instanța urmează a respinge acest capăt de cerere. (f. 14, f. 29)
În privința petitului ce are ca obiect ridicare gard, instanța urmează a-l respinge, în conformitate cu dispozițiile art. 586 C.c, având în vedere concluziile raportului de expertiză (dosar_ ) gard care nu este pe proprietatea reclamanților.
Referitor la capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare nr._, urmează a fi respins întrucât prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Înalta Curte a reținut că "este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre Judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară"" (Decizia nr. 3583 din 10 septembrie 2013 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect rectificare CF).
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie din următoarele considerente:
În primul rând, în ce privește capătul de cerere în grănițuire, a apreciat că instanța face o mare eroare atunci când concluzionează că terenul de 1080 m.p. proprietatea sa nu ar fi învecinat cu terenul proprietatea pârâtului D. D. M..
Din schița anexă a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 698 din 01.03.1996 de caăe B.N.P. "M. A." din Fălticeni se poate observa clar că el a dobândit lotul situat la mijloc, din totalul de 5400 m.p. situați în extravilanul sațului Budeni, oraș Dolhasca, județul Suceava, în tarlaua denumită popular "la D." celelalte loturi fiind atribuite fraților săi, ordinea fiind următoarea ( de la drumul județean 208 ): M. V. - M. N. -M. D. - M. P. - M. A..
Cum prin sentința civilă nr. 1353 din 03.06.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul civil nr._ instanța a validat vânzarea intervenită între fratele său M. P. ( cu care se învecinează conform actului de partaj ) și pârâtul D. D. M., este limpede că în acest moment terenul său și cel al pârâtului se învecinează.
Chiar dacă în dosarul civil nr._, în care a fost respinsă acțiunea în revendicare promovată de el și frații săi M. N. și M. A., instanța a reținut în mod eronat ( doar pe baza declarației martorului D. D. ) că ordinea în atribuirea loturilor ar fi alta, această situație de fapt nu se impune cu autoritate de lucru judecat, deoarece în acel dosar instanța nu putea modifica modul de partajare al terenului de 5400 m.p. în tarlaua "La D." stabilit de comun acord de el și frații lui prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 698 din 01.03.1996 de către B.N.P. "M. A." din Fălticeni.
Sentința civilă nr. 2130 din 28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul civil nr._ a dobândit autoritate de lucru judecat doar cu privire la faptul că, la momentul pronunțării acesteia, pârâtul D. D. M. nu ocupa terenul lui și al fraților lui M. N. și M. A., nu și cu privire la alte aspecte.
În ce privește capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului D. D. M. să ridice gardul construit pe proprietatea sa, încă o dată, în mod greșit instanța, însușindu-și concluziile eronate ale raportului de expertiză efectuat în dosarul civil nr._, a concluzionat că gardul construit de pârât nu excede lățimii proprietății sale de 2,5 m de la drumul județean.
Astfel, în dosarul civil nr._ expertul a avut în vedere coordonatele greșite în baza cărora pârâtul D. D. M. și-a intabulat terenul de 2160 m.p. în cartea funciară nr._ a U.A.T. Dolhasca, din schița depusă de el la dosar ( emisă de persoana fizică autorizată ) se poate observa clar cum documentația pârâtului nu respectă planul parcelar, acesta lăsând cu rea credință neintabulată o suprafață înspre drumul de exploatare și intabulând o parte din terenul meu.
Cum din concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul civil nr._ reiese că pârâtul D. D. M. a construit la drumul județean un gard cu stâlpi din beton și plasă din fier forjat pe aliniamentul 6-9-8 ce corespunde terenului de 2160 m.p. astfel cum a fost înscris în cartea funciară nr._ a U.A.T. Dolhasca, este evident că gardul a fost construit și pe terenul msău, deoarece documentația cadastrală a pârâtului este greșită.
Referitor la capătul de cerere prin care a solicitat rectificarea cărții funciare nr._ a U.A.T. Dolhasca în care pârâtul și-a înscris suprafața de 2160 m.p. teren, întrucât cuprinsul acesteia nu corespunde situației juridice reale a imobilului în mod greșit instanța a considerat că este inadmisibil.
În speța de față acțiunea în rectificarea cărții funciare are caracter principal și nu subsidiar, întrucât prin sentința civilă nr. 2130 din 28.11.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 689 din 18.03.2014 a Tribunalului Suceava care a anulat recursul ca netimbrat, a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de către el și frații săi M. N. și M. A. în contradictoriu cu pârâtul D. D. M., pe considerentul că acesta nu ocupă proprietatea noastră.
Astfel, pentru că în acest moment aș avea teoretic posesia suprafeței de 10Ș0 m.p. este în imposibilitatea de a obține o hotărâre de fond împotriva pârâtului, pentru că o eventuală acțiune în revendicare împotriva acestuia (care este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar) ar fi lipsită de interes în condițiile în care instanța a hotărât deja, prin sentința civilă mai sus menționată, că pârâtul D. D. M. nu îi ocupă terenul, în această situație singurul mijloc de apărare al dreptului meu fiind acțiunea în rectificarea cărții funciare (a se vedea și decizia civilă nr. 2279 din 18.03.2004 pronunțată de Î.C.C.J.)
În practică s-a reținut că se încadrează în motivul de rectificare prevăzut de art. 34 pct. 4 din Lg. 7/1996 (înainte de modificarea prin Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil) și cazul în care situația tabulară vătămătoare a luat naștere datorită unor erori de natură tehnică, cum ar fi întocmirea unei documentații tehnice ce stabiliște un amplasament eronat.
Aceasta este problema și în speța de față, din înscrisurile depuse la dosar se poate observa clar cum documentația pârâtului nu respectă planul parcelar, acesta lăsând cu rea - credință neintabulată o suprafață înspre drumul de exploatare și intabulând o parte din proprietatea sa.
Prin încheierea de respingere nr. 4132 din 03.03.2014 O.C.PJ. Suceava a respins cerere de intabulare în cartea funciară terenului de 1080 m.p. proprietatea mea, din referatul nr._ din 25.03.2014 întocmit de funcționarii O.C.P.I.. Suceava rezultând o suprapunere cu planul de amplasament și delimitare al suprafeței de 2160 m.p. proprietatea pârâtului, astfel că nu are o alt cale de a-i intabula terenul în cartea funciară până nu va fi rectificată cartea funciară a pârâtului D. D. M..
În consecință, având în vedere aspectele arătate, dar și faptul că la termenul din 20.11.2014 instanța a respins ca nefiind utile cauzei proba cu martori, expertiză topografică și cercetare la fața locului, a considerat că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, de aceea, a solicitat admiterea apelului formulat, anularea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În temeiul art. 453 alin. 1 cod procedură civilă a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din apel, ia în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă a solicitat judecarea apelului și în lipsă.
Intimatul deși legal citat nu s-au prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare la apelul promovat în cauză, fiind decăzut din dreptul de a mai ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege și că de asemenea nu a solicitat în temeiul disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2015, instanța de control judiciar a pus în discuție, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel.
Prin urmare, instanța se va pronunța cu privire la excepția netimbrării apelului, invocată la termenul de judecată din data de 12 martie 2015.
Potrivit art. 224 Cod procedură civilă, instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Față de prevederile art.248 (1) Cod.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, după caz cercetarea în fond a cauzei și analizând cu prioritate excepția netimbrării apelului.
Reține instanța de control judiciar, că prin rezoluția dispusă la data de 29.01.2015, s-a pus în sarcina apelantului M. D., obligația achitării taxei judiciare de timbru de 85 lei în conformitate cu disp. art.23 din O.U.G. 80/2013, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
La fila 8 în cadrul procedurii de regularizare a cererii de apel precum și la fila 20 și 22 se regăsește dovada citării apelantului cu mențiunea achitării acestei taxe, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind din data de 04.03.2015 la cabinetul av. A. B. C. respectiv 02.03.2015 la adresa de domiciliu a apelantului, citațiile fiind prima afișată la sediul cabinetului apărătorului iar cea de-a doua a fost înmânată personal soției apelantului care semnat personal de primire.
De asemenea, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea soluționată de prima instanță.
Prezenta acțiune are ca obiect grănițuire, fiind o acțiune evaluabilă în bani, supusă plății taxei judiciare de timbru, în condițiile art.10 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013.
Este evident că acest tip de acțiune nu face parte din categoria celor scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar pe de altă parte, nu există nicio prevedere legală din care să rezulte că sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru căile de atac formulate în următoarele cicluri procesuale.
Conform art. 33 alin. 1 din O.U.G. 80/2013, republicată, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Față de faptul că prezenta cerere este supusă timbrajului în contextul legislativ sus – arătat; față de faptul că aceste taxe se plătesc anticipat, în condițiile în care apelantul a fost citată cu mențiunea achitării acestei taxe, tribunalul constată că în speță este dată excepția netimbrării apelului invocată din oficiu, și în consecință, va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția nelegalei timbrări a apelului, invocată din oficiu de către instanță.
Anulează apelul formulat de reclamantul M. D., domiciliat în comuna Dolhasca, . și cu domiciliul ales la cabinet de avocat A. B. C., din mun. B., ..72, ., etaj 2, . împotriva sentinței civile nr.2498 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. D. M., domiciliat în ., județul Suceava, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 MARTIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. F. C. M. Ș. L.
F. N. G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. C. S.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./01.04.2015.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
