Revendicare imobiliară. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 191/2015
Dosar nr._ Revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 191
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 MARTIE 2015
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâții F. R., Ș. G. a I. și Ș. E., împotriva sentinței civile nr. 1101 din data de 7 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanții H. I., H. M. și pârâtul F. G..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților, prin apărători, să depună la dosar cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, văzând acordul acestora, a amânat pronunțarea pentru azi, 12 martie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc sub nr._ din data de 14.006.2012, reclamanții H. I. și H. M. i-au chemat în judecată pe pârâții F. G., F. R., Ș. G. și Ș. E., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să-l oblige pe pârâtul F. G. să le recunoască dreptul de proprietate și să le predea posesia asupra suprafeței de 11.560 mp teren pădure, identic cu . nr.370/113 din CF 103 Ciumârna-lotul nr.2, potrivit sentinței civile nr.1936/17 dec.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr._ ; să fie obligat pârâtul F. R. să le recunoască dreptul de proprietate și să le predea posesia asupra suprafeței de 11.560 mp teren pădure, identică cu ..370/112 din CF 103 Ciumârna-Lotul nr.3 potrivit aceleiași sentințe; să fie obligați pârâții Ș. G. și Ș. E. să le recunoască dreptul de proprietate și să le predea posesia asupra suprafeței de 11.560 mp teren pădure, identică cu ..370/111 din CF 103 Ciumârna-Lotul nr.4 potrivit aceleiași sentinței civile nr.375/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, urmând ca pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe disp.art.563, 566 alin.1 din Codul civil reclamanții au arătat că identificarea tabulară a terenului de 4,5 ha pădure, ce a făcut obiectul dosarului de partaj nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a sentinței civile nr.1936/2009 irevocabilă nu este cea prezentată în hotărârea judecătorească, ci cu ./11 din CF 222 Ciumârna, unde dreptul de proprietate este înscris și în prezent pe numele lui H. G., tatăl reclamanților – și cu . nr.370/10 din CF 266 Ciumârna, unde dreptul de proprietate este înscris și în prezent pe numele lui S. B.. Că potrivit Hotărârii nr.2864/20 oct.2006 a Comisiei Județene Suceava s-a validat poz.1 din Anexa nr.37-4, la această hotărâre, pentru suprafața de 88,67 teren pădure mai multor persoane, prin care și numitului H. G. la rubrica „informații asupra amplasamentului” s-a indicat că este vorba despre cărțile funciare nr.222 Ciumârna și nu 266 Ciumârna și parcelele funciare nr.370/10 și 370/11.
Au mai arătat reclamanții că numitul H. G. a fost nemulțumit cu includerea celorlalți petenți la reconstituire și a promovat o acțiune prin care a solicitat să se dispună anularea parțială a hotărârii în cauză, care privea excluderea celorlalți petenți, urmând a se constata calitatea sa exclusivă, ca moștenitor testamentar după autorul după care s-a făcut reconstituirea, respectiv B. S.. Că acțiunea sa a făcut obiectul dosarului nr.288/2010 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar prin sentința civilă nr.762/2010 irevocabilă prin decizia nr.867/2011 a Tribunalului Suceava acțiunea a fost admisă iar toți ceilalți petenți ai reconstituirii au fost excluși recunoscându-i se calitatea de unic moștenitor a lui B. S.. În final, întreaga suprafață de 88,67ha a fost pusă în posesie potrivit procesului verbal nr.8145/2011 a Comisiei comunale de fond funciar Vatra Moldoviței, respectiv lui H. I. și H. M..
Reclamanții au mai precizat că încă înainte de reconstituirea menționată mai sus Ș. D., F. G. și F. R. au încercat reducțiunea testamentului nr.353/191 lăsat de B. S., dar prin decizia nr.1282/2003 a Tribunalului Suceava, acțiunea a fost respinsă ca prescrisă, soluție ce a fost menținută și prin decizia nr.3338/2003 de Curtea de Apel Suceava. Că ulterior s-a solicitat constatarea nulității testamentului nr.353/1961 întocmit de B. S., anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr.63/1882, cât și radierea lui H. G. din cărțile funciare ce au aparținut lui B. S., dar prin sentința civilă nr.1513/2002 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc acțiunea a fost respinsă, soluția rămânând irevocabilă potrivit deciziei nr.123/2003 a Tribunalului Suceava.
S-a mai arătat că, văzând rezultatul negativ din ambele dosare promovate pârâții au inclus terenurile lui B. S. la reconstituire, după autorul lor F. I., inducând în eroare comisia comunală Vatra Moldoviței, ajungându-se a se emite hotărârea nr.22/3 martie 2005 de Comisia Județeană Suceava și procesul verbal de punere în posesie nr.7/18 nopv.2005 emis de Comisia Comunală Vatra Moldoviței pentru suprafața de 4,5 ha teren pădure, având ca identificare parcelele nr.370/11 și 370/10 din CF 103 Ciumârna. Că au încercat să obțină anularea procesului verbal de punere în posesie nr.7/18 nov.2005, dar prin sentința civilă nr.1886/2007 din dosarul nr._ acțiunea a fost respinsă, iar soluția a rămas irevocabilă. Ulterior au solicitat din nou anularea aceluiași proces verbal de punere în posesie, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, dar prin sentința civilă nr.223/2011 acțiunea a fost respinsă, reținându-se autoritatea de lucru judecat, soluția fiind menținută și în recurs.
Reclamanții au precizat că au formulat și o plângere penală împotriva lui F. G., F. R. și Ș. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații însă plângerea a fost respinsă.
În final reclamanții au arătat că potrivit titlului de proprietate nr.393/2012 li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 88 ha și 6700 mp teren pădure, după autorul deposedat, suprafață în care este inclusă și suprafața de 4,5 ha teren pe care o solicită prin prezenta acțiune.
La data de 20 septembrie 2012 Ș. G. și F. R. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând în esență că susținerea reclamanților că s-a făcut o altă punere în posesie numai pentru ei peste terenul pârâților și fără a fi anulat procesul verbal de punere în posesie din 18 nov.2005 sunt nereale, acestea fiind făcute și în cadrul altor dosare în care părțile s-au judecat și în care au fost pronunțare sentințele civile nr.1886/2007, nr223/2011 și 375/2012, aspectele fiind analizate în considerentele susmenționatelor sentințe de către instanța de fond și în căile de atac. S-a menționat că reclamanții nu sunt proprietarii parcelelor de teren ce au fost dobândite de pârâți, ca urmare a ieșirilor din indiviziune urmând ca instanța să se pronunțe ca atare.
Prin sentința civilă nr. 1582 din data de 20 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ , s-a respins acțiunea având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamanții H. I. și H. M., împotriva pârâților F. G., F. R., Ș. G. și Ș. E., ca nefondată.
Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârâtul F. R. și la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Ș. G..
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că acțiunea a fost nefondată și a fost respinsă reținându-se următoarele:
Potrivit hotărârii comisiei județene nr.22/2005 pârâții au dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4.5 ha teren pădure, cu care au fost puși în posesie potrivit procesului verbal din 18 noiembrie 2005, în indiviziune cu autorul reclamanților și cu pârâtul F. G.. Prin sentința civilă nr.1396/17 dec-2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea având ca obiect partaj judiciar formulată de Ș. G. în contradictoriu cu F. G., F. R. Ș. I. Ș. E., H. G. și H. I., s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire al suprafața de 4,5 ha teren pădure ce a fost dobândit prin hot.nr.22/3 martie 2003 a Comisiei Județean Suceava și a procesului verbal de punere în posesie nr.7/18 nov.2005 și s-au atribuit părților, în indiviziune patru loturi după cum urmează:
- lotul nr.1, în indiviziune, pârâților: H. I., H. G. și H. M. (moștenitori după H. E.) în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu parcelele nou formate: 370/114 pădure de 7993 m.p., 370/102 pădure de 735 m.p., 370/101 pădure de 2832 m.p., din C.F. 103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar) cu culoarea galbenă.
- lotul nr.2pârâtului F. G. în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu ./113 pădure din C.F.103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar) cu culoarea roz.
- lotul nr.3pârâtului F. R. în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu ./112 pădure din C.F. 103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar) cu culoarea bleu;
- lotul nr.4, în indiviziune, reclamantului Sestun G. (cu cota de 2/3 din ¼) șipârâtei Sestun E. (cu cota de 1/3 din ¼) – în calitate de moștenitori după Ș. D. - în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu ./111 pădure din C.F. 103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar) cu culoarea verde.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate, astfel dobândit, în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 375/28 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, s-a constatat că parc.nr.370/11 pădure (divizată din parc.nr.370/111, 370/112, 370/113 și 370/11) fac parte din CF 222 a . nu din Cf 103 Ciumârna, în timp ce parc.370/10 pădure (divizată din psarc.nr.370/101, 370/102 și 370/10) fac parte din CF 266 a . nu din CF 103 Ciumârna (care sau făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în care a fost pronunțată sentința civilă nr.1936/17 dec.2009.
Potrivit procesului verbal nr.7/18 noiembrie 2005 s-a făcut punerea în posesie cu suprafața de teren pădure de 4,5 ha. Reclamanții au încercat să anuleze procesul verbal de punere în posesie menționat mai sus, dar prin sentința civilă nr.1886/2007 pronunțată de Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ acțiunea a fost respinsă. De asemenea prin sentința civilă nr.223/2011 pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului ca nefundat conform deciziei nr.1112/25 mai 2012 a fost respinsă acțiunea prin care s-a solicitat ca și în precedent anularea procesului verbal de punere în posesie nr.7/18 noiembrie 2005 a Comisiei locale de fond funciar Vatra Moldoviței.
Instanța de fond a reținut că reclamanții din prezenta acțiune au reiterat apărările pe care și le-au făcut cu ocazia soluționării dosarelor de mai sus, care au fost analizate atât de instanțele de fond, cât și în căile de atac cu ocazia soluționării respectivelor cauze.
Susținerile făcute de reclamanți în prezenta acțiune în sensul că punerea în posesie cu suprafața de 4,5 ha este urmare a unei duble reconstituiri și s-a făcut o altă punere în posesie peste o suprafață de teren de 88 ha ce aparține acestora nu au fost dovedite în cauză, cu atât mai mult cu cât procesul verbal de punere în posesie nr.7/18 noiembrie 2005 nu a fost anulat.
Faptul că numărul cărților funciare din care fac parte parcelele care au făcut obiectul ieșirii din indiviziune a fost greșit indicat a fost corectat de expert în suplimentul la raportul de expertiză ce a fost efectuat în dosarul nr._, iar apoi prin sentința civilă nr.375/2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc aceste corecturi nu schimbă situația din teren asupra parcelelor dobândite de părți.
Față de cele ce preced instanța a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată întrucât aceștia nu au dovedit că sunt proprietari parcelelor de teren ce au fost dobândite de pârâți prin reconstituirea dreptului de proprietate și care le-au revenit în lot ca urmare a ieșirii din indiviziune cu reclamanții.
Susținerea reclamanților că suprafața de 4,5 ha teren pădure este inclusă în suprafața de 88,67 ha și pentru care lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate nu poate fi primită de instanță, cu atât mai mult cu cât pârâților nu i s-a anulat punerea în posesie și nu s-a făcut dovada că s-a făcut o dublă punere în posesie cu aceeași suprafață de teren. În cazul în care ar exista o greșeală a Comisiei locale de fond funciar, acest lucru nu a fost dovedit de către reclamanți.
În baza art.274 Cod proc.civilă reclamanții au fost obligați la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către F. R. și la 600 lei cheltuieli de judecată către F. G. reprezentând onorariul de avocat potrivit chitanțelor aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal și în baza disp. art. 299, al. 1 si al.2 cod procedura civilă au promovat recurs reclamanții H. I. și H. M., iar prin decizia civilă nr. 1696/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost respins recursul, recurenții fiind obligați să plătească intimaților Ș. G. și F. R. câte 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că în speță nu au fost îndeplinite condițiile prev. de lege pentru admiterea acțiunii în revendicare întemeiată pe disp. art. 563 al.1 din Noul Cod Civil.aspect corect reținut de instanța de fond
La data de 04.11.2013, reclamanții H. I. și H. M. în contradictoriu cu intimații F. G., Flutue R., Ș. G., Ș. E. au formulat contestație în anulare prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 1696/20.06.2013 a Tribunalului Suceava.
Prin decizia nr. 358/11.02.2014, Tribunalul Suceava a admis contestația in anulare formulată de contestatorii H. I. și H. M. împotriva Deciziei nr. 1696/20.06.2013 a Tribunalului Suceava, intimați fiind F. G., F. R., Ș. G., Ș. E. și a anulat Decizia civilă nr. 1696/20.06.2013 a Tribunalului Suceava.
Prin decizia nr. 807/01 aprilie 2014, Tribunalul Suceava a admis recursul formulat de reclamanții H. I. și H. M., a casat sentința civilă nr. 1582/20.12.2012 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc și a trimis cauza spre rejudecare, Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în rejudecarea recursului, că prima instanță nu a cercetat fondul raportului juridic litigios prin compararea titlurilor de proprietate invocate de părțile în litigiu cu privire la suprafața de 88,67 ha teren pădure având în vedere susținerile reclamanților care arată că titlul lor de proprietate este preferabil reconstituirii făcută în favoarea recurenților ajunsă doar până în faza punerii în posesie în raport cu aprecierea că greșit s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul F. I. pentru cele 4,5 ha pădure întrucât proprietatea acestui teren ar aparține lui B. S. și H. G., și nu autorului F. I. care a avut teren doar în Poieni Solca-trecut la stat.
Cum instanța de fond nu a lămurit toate aceste aspecte pentru care reclamanții au criticat sentința instanței de fond prin recursul declarat, tribunalul a apreciat că se impune completarea probatoriului cu o nouă expertiză sau, eventual, un supliment de expertiză, probă care nu poate fi efectuată la instanța de recurs potrivit art. 305 Cod procedură civilă.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.04.2014, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1101 din data de 7 noiembrie 2014, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamanții H. I. și H. M., împotriva pârâților F. G., F. R., Ș. G. și Ș. E. și în consecință:
A obligat pe pârâtul F. G. să recunoască reclamanților dreptul de proprietate și să le predea posesia asupra suprafeței de 11.560 mp teren pădure, identic cu . nr.370/113 din CF 103 Ciumârna-lotul nr.2, potrivit sentinței civile nr.1936/17 dec.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr._ ;
A obligat pe pârâtul F. R. să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate și să le predea posesia asupra suprafeței de 11.560 mp teren pădure, identică cu ..370/112 din CF 103 Ciumârna-Lotul nr.3 potrivit aceleiași sentințe;
A obligat pe pârâții Ș. G. și Ș. E. să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate și să le predea posesia asupra suprafeței de 11.560 mp teren pădure, identică cu ..370/111 din CF 103 Ciumârna-Lotul nr.4 potrivit aceleiași sentinței civile nr.375/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc
A obligat pârâții, în solidar, să le plătească reclamanților suma de 9232 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare, întemeiată pe disp. art. 563 din Codul civil reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul – care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia – solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului – care stăpânește bunul respectiv – la restituirea acestuia.
În speța de față, ambele părți au depus la dosar titluri de proprietate, astfel că instanța a procedat la compararea acestora.
Procedând la acest demers judiciar, instanța a reținut că titlul de care s-au prevalat reclamanții pentru dovedirea dreptului de proprietate este reprezentat de Titlul de proprietate nr. 393/03.04.2012(fila 53), iar titlul de care s-au prevalat pârâții este reprezentat de procesul verbal de punere în posesie nr. 7/18.11.2005
Titlul de proprietate nr. 393/2012, de care s-au prevalat reclamanții a fost emis după autorul acestora, B. S., pentru suprafața de 88,67 ha teren pădure. Terenul menționat în acest titlu de proprietate a fost pus în posesie conform procesului verbal de punere în posesie nr.62/19.10.2011(fila 49). Potrivit mențiunilor din procesul verbal de punere în posesie, punerea în posesie s-a efectuat în baza Hotărârii nr. 2864/20.10.2006, modificată prin Hotărârea nr. 343/07.09.2011, ambele ale Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, precum și în baza sentinței civile nr. 762/20.05.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a deciziei nr. 867/02.06.2011, a Tribunalului Suceava.
Prin hotărârea nr. 2864/20.10.2006 (fila47) s-a validat suprafața de 88,67 ha teren pădure pentru mai multe persoane, printre care și H. G., după autor B. S., iar prin sentința civilă nr. 762/20.05.2010 (fila 29-33), irevocabilă prin decizia nr. 867/02.06.2011, a Tribunalului Suceava ((filele 34-39) s-a dispus excluderea celorlalte persoane din hotărâre, rămânând doar H. G... Totodată, s-a constatat că H. G. este moștenitor universal după B. S..
Prin procesul verbal de punere în posesie nr.7/18.11.2005 (fila 20), de care s-au prevalat pârâții pentru dovedirea dreptului de proprietate s-a procedat la punerea în posesie cu privire la suprafața de 4,5 ha teren pădure,după F. I., pentru Sestun D., F. G.,F. R. și H. E..
Prin sentința civilă nr. 1936/17.12.2009, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (filele 22-24) s-a dispus partajarea suprafeței de 4,5 ha, menționată în procesul verbal de punere în posesie sus menționat, a fost admisă acțiunea având ca obiect partaj judiciar formulată de Ș. G. în contradictoriu cu F. G., F. R. Ș. I. Ș. E., H. G. și H. I., s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire al suprafața de 4,5 ha teren pădure ce a fost dobândit prin hot.nr.22/3 martie 2003 a Comisiei Județean Suceava și a procesului verbal de punere în posesie nr.7/18 nov.2005 și s-au atribuit părților, în indiviziune patru loturi după cum urmează: lotul nr.1, în indiviziune, pârâților: H. I., H. G. și H. M. (moștenitori după H. E.) în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu parcelele nou formate: 370/114 pădure de 7993 m.p., 370/102 pădure de 735 m.p., 370/101 pădure de 2832 m.p., din C.F. 103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar) cu culoarea galbenă; lotul nr.2pârâtului F. G. în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu ./113 pădure din C.F.103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar) cu culoarea ro; lotul nr.3pârâtului F. R. în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu ./112 pădure din C.F. 103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar cu culoarea bleu; lotul nr.4, în indiviziune, reclamantului Sestun G. (cu cota de 2/3 din ¼) șipârâtei Sestun E. (cu cota de 1/3 din ¼) – în calitate de moștenitori după Ș. D. - în suprafață de 11.560 m.p. teren identică cu ./111 pădure din C.F. 103 a . raportului de expertiză și a suplimentului întocmit de expert B. G. (fila 129 – 130 și respectiv 140 – 141 dosar) și materializată în planul de situație (fila 131 și respectiv 147 dosar) cu culoarea verde.
Ulterior, Ș. R. a promovat o acțiune prin care a solicitat să se constate că terenul menționat în sentința de partaj a fost identificat greșit. Acțiunea a format obiectul dosarului nr. 93/2013, soluționat prin sentința civilă nr. 375/2012 (fila 65), prin care s-a constatat că . pădure, divizată în ., 370/112, 370/113 și 370/11 face parte din CF222 Ciumârna și nu din CF103 Ciumârna, în timp ce . pădure, divizată în parcelele nr. 370/101,370/102 și 370/10 face parte din CF266 Ciumârna și nu din CF103 Ciumârna.
Această sentință nu a rămas definitivă, fiind modificată în sensul respingerii acțiunii, prin decizia nr. 547/21 .02.2013, a Tribunalului Suceava (fila 27 dosar recurs), însă, relevant pentru prezenta cauză a fost faptul că pârâții nu au contestat suplimentul la raportul de expertiză întocmit de B. G. (fila 114), prin care acesta a concluzionat că identificarea terenului ce a stat la baza pronunțării hotărârii de partaj a fost greșită, identificarea corectă fiind cea din sentința 375/2012.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză (filele 55-71), suprafața de 4,5 ha teren pădure ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate după autorul F. I., în baza Hotărârii nr. 22/22.03.2005, a Comisiei județene Suceava și a Procesului verbal de punere în posesie nr.17/18.11.2005, emis de Comisia locală de fond funciar Vatra Moldoviței, se identifică cu parte din . pădure din CF222 Ciumârna, înscrisă pentru H. G. și parte din . înscrisă în CF266 Ciumârna, pentru B. S.. Totodată, acest teren se suprapune în totalitate peste terenul de pădure aflat în proprietatea reclamanților în baza TP nr. 393/03.04.2012 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 69/19.10.2011.
În consecință, având în vedere că titlul de proprietate nr. 393/03.04.2012, de care s-au prevalat reclamanții, nu a fost anulat, iar terenul din litigiu se identifică cu parte din terenul înscris în CF 222 Ciumârna, pentru H. G. –autorul reclamanților, respectiv cu parte din terenul înscris în CF 266 Ciumârna, pentru B. S. tatăl lui H. G., în timp ce pârâților nu li s-a emis titlu de proprietate pentru terenul cu care au fost puși în posesie prin Procesul verbal nr.7/18.11.2005, instanța a constatat că titlul de proprietate de care s-au prevalat reclamanții este preferabil titlului de care s-au prevalat pârâții, astfel că a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Cât privește incidența în speță a art. 24 din Legea 247/2005, instanța a constatat că aceste dispoziții nu sunt aplicabile având în vedere faptul că terenul a fost greșit identificat în procesul verbal de punere în posesie și în hotărârea Comisiei județene care a stat la baza punerii în posesie.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul proprietatea reclamanților, înscris în Titlul de proprietate nr. 393/03.04.2012.
În baza art. 274 C. proc. civ. din 1865 pârâții ai fost obligați să plătească reclamanților suma de 9232 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu:taxă de timbru de 4632 lei, onorariu avocat în cuantum de 2100 lei și onorariu expert, în cuantum de 2500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel (calificat recurs) pârâții F. R., Ș. G. a I. și Ș. E. prin care au arătat următoarele:
Au considerat pârâții că prin funciar trebuia rezolvată prezenta acțiune în revendicare prisma cerințelor imperative ale legii speciale a fondului, titlurile de proprietate fiind de putere egală, iar amplasamentul lor fiind ocrotit de legea specială (art. 24 din Legea nr. 247/2005), astfel că titlul lor este cel preferat.
Dreptul lor de proprietate s-a născut anterior dreptului reclamanților, după cum punerea în posesie s-a făcut prima dată pentru ei - prin hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 22/3.03.2005 - și ulterior pentru reclamanți - prin hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 2864 din 20 octombrie 2006 și au fost puși în posesie în anul 2011.
Amplasamentul cu care au fost puși în posesie cu suprafața de 4,5 ha a fost identificat în .. 263A% - 4,28 ha, iar diferența de 0,21 ha în .. 361M%, identificare concretizată prin planul de situație vizat de comisia de fond funciar, anterior reconstituirii dreptului de proprietate pentru reclamanți și deci în acel moment terenul era liber și la dispoziția comisiei de fond funciar, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru reclamanți nefiind soluționată, fiind soluționată în octombrie 2006 (după 1,5 ani). De asemenea, identificarea amplasamentului lor a fost făcută anterior apariției Legii nr._ care a impus respectarea vechilor amplasamente, iar în cazul în care acestea sunt deja ocupate prin retrocedările anterioare legal făcute, punerea în posesie se face pe alt amplasament.
Terenul cu care au fost puși în posesie în anul 2005, liber la data punerii lor în posesie, este intrat in circuitul civil, a fost partajat prin sentința civilă nr. 1939/2009 și s-au eliberat bonuri de exploatare și transport lemn de pe teren.
La momentul la care reclamanții și-au identificat amplasamentul în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, pe planul lor de amplasament s-a menționat faptul că în amenajamentul silvic u.a. 264A% suprafața de 4,28 ha este ocupată fiind retrocedată la Legea nr. 1/2000 către autorul F. I., iar în proiectul de plan parcelar întocmit pentru reclamanți, a fost exclusă de la retrocedare această suprafață, fapt care le-a fost adus la cunoștință de către organele silvice.
După reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamanți pentru suprafața de 88,7 ha și care urmau să fie puși în posesie cu parte din teren și în .. 263A unde este și terenul lor, au solicitat din noul Ocolului Silvic care avea evidența terenurilor deja retrocedate, să le comunice situația terenului lor din .. Prin adresa nr. 6155/10.09.2007, Ocolul silvic le-a comunicat faptul că „amplasamentul întocmit în .-ul H. G. (tatăl reclamanților) are o suprafață de 12,63 ha și din schimbul de plan parcelar reiese faptul că suprafața cu care a fost pus în posesie Ș. D. – cu referire la suprafața de 4,5 ha după autorul F. I. – și alții a fost exclusă din proiectul de plan parcelar”.
Având această asigurare din partea ocolului silvic în sensul că este exclusă suprafața de 4,5 ha, precum și faptul că amplasamentul lor nu a fost anulat – și au anexat hotărârile judecătorești irevocabile prin care s-a respins solicitarea reclamanților de anulare a amplasamentului pârâților, au susținut că nu este suprapunere, reclamanții neputând fi puși în posesie peste terenul lor. În prezenta cauză s-a făcut doar o expertiză topometrică în care expertul a identificat cadastral terenul lor, a concluzionat că este situat în CF proprietatea autorului reclamanților, dar nu a făcut și o suprapunere cu planul parcelar întocmit pentru reclamanți cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate unde apare ca fiind exclusă suprafața reconstituită pentru pârâți.
Instanța când a procedat la compararea celor două titluri s-a limitat la a constata că terenul reconstituit pentru ei după autorul F. I., conform raportului de expertiză, se identifică cu parte din . din CF 222 înscrisă pe H. G. și parte din . din CF 266 înscrisă pe B. S.. Instanța a omisă să rețină un aspect esențial și anume faptul că titlul lor și punerea în posesie a fost făcută în anul 2005, când terenul nu era încă retrocedat reclamanților, era liber și la dispoziția comisiei de fond funciar, astfel că titlul pârâților este cel preferabil.
Instanța în mod eronat a apreciat că nu sunt incidente în cauză prev. art. 24 din Legea nr. 247/2005 motivând că terenul a fost identificat greșit în procesul verbal de punere în posesie, dar a omis să observe că această identificare greșită este doar scriptică în ceea ce privește numărul de CF, iar în momentul în care s-a făcut identificarea amplasamentului pentru reclamanți, această suprafață a fost exclusă din planul lor și ca atare, în acel moment comisia de fond funciar a înțeles să se conformeze prev. art. 24 din Legea nr. 247/2005, comisia având în vedere în acest sens, amplasamentul fizic al terenului și nu identificarea lui cadastrală. Fizic terenul este în CF 222 și 266, amplasamentul nu a fost niciodată schimbat, a fost greșeală de identificare tabulară în expertiza din dosarul nr._, descoperită de ei atunci când s-au prezentat la CF pentru a intabula sentința nr. 1936/2009 pronunțată în acel dosar. În urma acestei erori de identificare, expertul din dosarul nr._ a întocmit un supliment la raportul de expertiză în care a explicat eroarea și a corectat numărul de CF, supliment pe baza căruia au formulat o acțiune în constatare a CF-ului corect, ce a format obiectul dosarului nr._ . Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 375/2012 și respinsă prin decizia din recurs nr. 547/2013, motivul respingerii nefiind fondul cauzei, ci faptul că nu s-a urmat procedura administrativă prev. de Legea nr. 7/1996.
Instanța în mod total eronat a apreciat că „relevant pentru prezenta cauză este faptul că pârâții nu au contestat suplimentul la raportul de expertiză întocmit de B. G. prin care acesta a concluzionat că identificarea terenului ce a stat la baza pronunțării hotărârii de partaj a fost greșită, identificarea corectă fiind cea din sentința nr. 375/2012” – din dosar nr._ .
Au arătat că această apreciere denotă faptul că instanța a interpretat greșit situația faptică din dosar. Suplimentul la raportul de expertiză s-a făcut pentru a se putea întabula drepturile obținute prin sentința de partaj, dar relevant este faptul, nesesizat de instanță, că amplasamentul fizic al terenului nu a fost schimbat niciodată, iar cadastral aparține după identificarea corectă în CF 222 și 266, iar acest amplasament a fost avut în vedere de către comisiile de fond funciar atunci când a fost exclus din planul parcelar al reclamanților.
Prin dispozitiv, instanța de fond, admițând acțiunea, a obligat pârâții la predarea parcelelor nou formate nr. 370/113, 370/112 și 370/111, toate din CF 103 a . sentinței civile nr. 1936/2009. Terenul nu există în CF 103, fiind vorba de o greșeală de identificare a CF-ului, acesta fiind și motivul, așa cum au arătat, pentru care nu s-a putut întabula sentința.
Aceste numere de parcele au fost propuse a fi formate prin sentința civilă nr. 1936/2009, ele nu există și nu au fost operate în cadastru, nu se regăsesc în CF 103 și ca atare nu pot fi predate reclamanților, ele neexistând. Și din acest aspect se deduce că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății.
În plus, reclamanții nu au prezentat nici un act de proprietate pentru CF 103 și nici nu au solicitat instanței să se constate că identificarea terenului ca fiind în CF 103 este greșită, iar acțiunea prin care ei au solicitat să se constate și să se remedieze această greșeală a fost respinsă prin hotărâre definitivă. Astfel, instanța cu toate că a constatat prin motivare „că terenul în litigiu se identifică cu parte din terenul înscris în CF 222 Ciumîrna pentru H. G. – autorul reclamanților – respectiv cu parte din terenul înscris în CF 266 Ciumîrna, pentru B. S.”, în dispozitiv i-a obligat să predea teren din CF 103, existând o contradicție între motivare și dispozitiv.
Au solicitat admiterea recursului și pe fond schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În drept. au invocat disp. art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat recalificarea caii de atac din apel in recurs precum este legal, având in vedere ca acest dosar a fost înregistrat la instanța anterior intrării in vigoare a noului cod de procedura civila.
In situația in care aceasta cale de atac a fost formulata peste termenul legal de 15 zile la instanța de fond, au solicitat anularea recursului ca tardiv introdus.
Au arătat că se impune respingerea cererilor pârâților de administrare de noi probatorii în recurs, precum relații de la Comisia de fond funciar Vatra Moldovitei cu privire la situația amplasamentului pădurii si expertiza silvica, probe pe care le-au apreciat neconcludente soluționării cauzei, in raport de înscrisurile existente in dosarul cauzei precum si ale raportului de expertiza Slincu M. întocmit in prezenta cauza.
Din documentația care a stat la baza punerii in posesie a autorului lor H. G. cu suprafața de teren din titlul de proprietate nr. 393/2012 a rezultat ca din aceasta suprafața de 88,67 ha reconstituita după autor B. S. se include si suprafața de 4,28 ha validata pentru autor F. I.. Conform ambelor procese verbale de punere in posesie emise pentru parați cat pentru autorul reclamanților a rezultat ca ambele puneri in posesie s-au făcut din aceeași unitate amenajistica 263 A% din UP III a Ocolului Silvic Vama, astfel ca nu se impun verificări suplimentare cu privire la parcele silvice .
Au solicitat respingerea recursului ca nefondat având in vedere următoarele:
Motivul de recurs privind existenta in cauza a doua titluri de proprietate dobândite in baza legilor funciar, care sunt valabile pana la înscrierea lor in fals a fost nefondat, având in vedere ca parații nu dețin vreun titlu de proprietate cu privire la suprafața de pădure pe care o ocupa fara drept .
In cauza nu sunt îndeplinite condițiile art. 24 al. 2 din Legea 1/2000, parații nu dețin un titlu de proprietate valabil, dobândit legal in baza legii 18/1991 astfel incat sa justifice ocuparea acestui amplasament care nu a aparținut autorului deposedat. Nu are relevanta in cauza ca parații ar fi fost anterior pusi in posesie, iar autorul reclamanților ulterior, atât timp cat parații nu au ocupat acest amplasament in baza unui titlu de proprietate valabil, sa fie înscris in cartea funciara pentru a le fi opozabil, hotărârea comisiei nr. 22/3.03.2005 si P-V de punere in posesie nr. 7/2005, referindu-se la parcele de teren din alta carte funciara, din CF 103 Ciumarna si nu CF 222 Ciumarna, amplasamentul lor de teren.
Sentința civila nr. 1101/7.11.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronuntata in acest dosar, prin care le-a fost admisa acțiunea in revendicare este pe deplin legala si temeinica, in cauza sunt date dispozițiile art. 563 si art. 566 al. 1 din codul civil. Reclamanții sunt fii moștenitori ai proprietarului tabular H. G., decedat la data de 22.02.2011 înscris in CF_ a Comunei Cadastrale Vatra Moldoviteî in baza titlului de proprietate 393/3.04.2012, suprafața de teren de 34.680 mp. pădure identica cu parte din . CF 222 Ciumarna si cu loturile 2,3,4 de 11.560 mp. (conform identificării din raportului de expertiza topometrica Slincu M. întocmit in cauza la data de 10.09.2014 ) aflata in posesia paraților pe nedrept, au înțeles sa o revendice de la parați făcând parte din trupul lor de teren.
Potrivit raportului de expertiza întocmit in cauza, suprafața de pădure aflata in posesia paraților potrivit P-V de punere in posesie nr. 7/2005 se identifica si se suprapune peste parte din suprafața de 88,67 ha teren pădure reconstituita tatălui lor H. G. după autor deposedat B. S. conform titlului de proprietate nr. 393/3.04.2012, pus in posesie conform procesului verbal de punere in posesie nr. 69/19.10.2011, in baza Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 2864/20.10.2006, prin care s-a validat poziția 1 anexa 37-4, anulata partial conform Sen, civ. nr. 762/20.05.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasa definitiva si irevocabila prin Dec Civ. nr. 867/2.06.2011 a Tribunal Suceava, ambele pronunțate în dr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, dosar in care a fost verificat si reconstituit in mod irevocabil dreptul de proprietate al autorului lor H. G. dupa autor deposedat Soitiuc S. si in ce privește . CF 222 Ciumarna, existând in acest sens autoritate de lucru judecat.
Conform Hotărârii Comisie Județene de fond funciar nr. 22/22.03.2005 paraților cat si autoarei reclamanților H. E., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu Legea 18/1992 pentru o suprafața de 4,5 ha pădure dupa autor deposedat F. I., fiind pusi in posesie potrivit P-V nr. 7/18.11.2005 din eroare pe amplasamentul autorului tatalui lor B. S. din CF 222 si CF 262 Ciumarna, desi potrivit Hotărârii 22/2005 anexa 53-4 poziția 1 a reclamanților si a documentației cadastrale si tabulare întocmite de reclamanți, a raportului de expertiza topometrica B. G. care a stat la baza pronunțării Sen. Civ. 1936/17.12.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțata in ds._ de ieșire din indiviziune, prin care a fost lotizata si partajata aceasta suprafața de 4,5 ha teren pădure moștenitorilor dupa autor F. I., parații ar justifica un drept de proprietate dupa autor F. I. cu privire la . CF 103 Ciumarna, in UP III Dragosa u.p.263 A%, respectiv pe un alt amplasament decât cel ocupat in prezent prin inducerea in eroare a comisiilor de fond funciar potrivit P-V de punere in posesie nr. 7/2005 si nu pe amplasamentul pădurii reconstituita autorului lor potrivit P-V de punere in posesie nr. 69/2011.
Potrivit actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise pentru parați si autorul reclamanților, nu rezulta o suprapunere a suprafețelor de teren retrocedate, respectiv a dubla reconstituirea a dreptului de proprietate pe același amplasament, precum au afirmat in mod eronat parații, aceștia ocupa fara drept amplasamentul lor de pădure privind parc. 370/11 din CF 222 Ciumarna proprietatea tabulara a autorului reclamanților si o dețin fara drept nefăcând dovada emiterii unui titlu de proprietate valabil pentru aceasta pădure.
Paraților nu le-a fost emis pana in prezent vreun titlu de proprietate privind reconstituirea acestei suprafețe de 4,5 ha pădure, tocmai datorita acestor neclarități privind identificarea terenului reconstituit reclamanților potrivit Hotărârii 22/22.03.2005. Cum hotărârea nr. 22/2005 nu poate reprezenta un titlu de proprietate valabil pentru parați, având in vedere ca Sen.Civ. 1936/17.12.2009 pronunțata in ds._ prin care a fost partajata aceasta suprafața de pădure dupa autor F. I. nu are efect constitutiv, ci doar declarativ de drepturi privind imobile înscrise in CF 103 Ciumarna, partajate dupa F. I., sentința judecătoreasca nefiind contestata de parați, aceasta se bucura de autoritate de lucru judecat, nu a fost înscrisa in cartea funciara, au considerat ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul lor H. G. s-a făcut in mod legal, comisiile de fond funciar i-au pus in mod legal in posesie cu aceasta suprafața de pădure potrivit P-V de punere in posesie nr. 69/19.10.2011, neexistând practic o dubla reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la aceasta suprafață de teren.
Conform dispozițiilor art. III al. 1 pct. IV din Legea 169/1997 din interpretarea căruia rezulta ca titlul de proprietate 393/2012 emis pentru autorul lor H. G. are întâietate fiind înscris in cartea funciara si este mai bine caracterizat având la baza o identificare cadastrala si tabulara corecta (fata de actele doveditoare depuse de parați care se refera la parcele si CF 103 Ciumarna ), titlul 393/2012 are întâietate chiar daca a fost emis ulterior reconstituirii dreptului de proprietate pentru parați conform Hotărârii 22/2005 dupa autor F. I.. Titlul lor de proprietate este deplin legal, valabil întrucât nu a fost anterior anulat si nici nu este anulabil potrivit art. III al. 1 pct IV din Legea 169/1997, din interpretarea căruia rezulta ca nu pot fi anulate actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise dupa eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar, precum si actele de înstrăinare efectuate in baza lor, daca titlul de proprietate anterior reconstituit a fost înscris in cartea funciara .
Au solicitat a se avea in vedere in acest sens ca, dreptul de proprietate reconstituit si partajat reclamanților dupa autor F. I. potrivit Sen. Civ. nr. 1936/17.12.2009 nu a fost înscris în cartea funciara si ca nici ei, nici autorul lor H. G. nu au fost de acord vreodată cu reconstituirea dreptului de proprietate dupa autor F. I. pe . CF 222 Ciumarna, pe amplasamentul autorului deposedat B. S.. In acest sens, a se verifica ca nu au fost prezenți si nu au semnat punerea in posesie a paraților potrivit P-V 7/2005, a cărei anulare au solicitat-o in repetate rânduri, autorul lor a formulat si o plângere penala in acest sens. Au considerat ca nu mai este necesar sa recureze Sen. Civ. 1936/17.12.2009 de partajare a suprafeței de pădure întrucât au fost partajate si lotizate parcele 370/10 și 370/11 din CF 103 Ciumarna si nu . CF 222 Ciumarna proprietatea tabulara a autorului Halîp G..
In acest sens, a se avea in vedere ca s-au opus la constatarea si intabularea dreptului de proprietate al paraților pentru parcele de teren din CF 222 si CF 262 Ciumarna proprietatea lor si au obținut câștig de cauza potrivit Dec. Civ. nr. 547/21.02.2013 a Tribunal Suceava pronunțata in dr._ a fost respinsa in mod irevocabil potrivit Dec. Civ. 547/21.02.2013 a Tribunal Suceava.
Referitor la motivul de recurs privitor la faptul ca instanța de fond a obligat parații sa le predea loturile de teren potrivit identificării greșite a loturilor de teren menționata in Sen.Civ. de partaj 1936/2009, parcele de teren din CF 103 si nu din CF 222 Ciumarna cum ar fi fost corect, nu este nici o problema, aceasta chestiune putând fi rezolvata in mod corespunzător ulterior pe calea unei cereri de lămurire dispozitiv a sentinței judecatoresti formulata la instanța de fond sau pe calea unei acțiuni in constatare.
Au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței instanței de fond, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecata din aceasta faza procesuala.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 7, 9, art. 3041 din vechiul Cod de procedura civila, prin prisma actelor si lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Se va respinge excepția tardivității recursului, fata de admiterea cererii de repunere in termen, pentru motivele arătate în practica.
Corect a reținut prima instanță că vechiul amplasament în litigiu a aparținut autorilor reclamanților, B. S. și H. G., cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauza în fața primei instanțe. Astfel, expertul a arătat că terenul pădure în suprafață de 4,50 ha, a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru autorul F. I., în baza hotărârii nr. 22 din 22 martie 2005 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a procesului verbal de punere în posesie nr. 17 din 18 noiembrie 2005 emis de Comisia Locală de fiind funciar Vatra Moldoviței, în favoarea moștenitorilor lui F. I. și anume: Ș. D., F. G., F. R. și H. E.. Acest teren se identifică cu parte din . înscrisă în CF 222 a localității Ciumîrna în favoarea lui H. G. și parte din . înscrisă în CF 266 a localității Ciumîrna în favoarea lui B. S. (f. 57, judecătorie).
De asemenea, expertul a arătat ca terenul dat în posesie pârâților se suprapune în totalitate cu terenul pădure aflat în proprietatea reclamanților conform titlului de proprietate nr. 393/3.04.2012 poziția 1.1 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 69/19.10.2011 (f. 58, judecătorie).
Existând suprapunere de drepturi, trebuie procedat la compararea acestora și stabilirea preferabilității unuia în detrimentul celeilalte părți.
Chiar pârâții –recurenți recunosc că vechiul amplasament acordat lor a fost proprietatea autorilor reclamanților, însă invocă faptul că acest amplasament cu care au fost puși în posesie, de 4,5 ha, le-a fost acordat anterior reconstituirii dreptului de proprietate pentru reclamanți și deci, în acel moment, era liber și la dispoziția comisiei locale de fond funciar. Se invocă prev. art. 24 al. 2 modificat si completat prin Legea nr. 247/2005.
Pârâții recurenți, respectiv autorii lor au formulat cerere de reconstituire la Legea nr. 169/1997 și la Legea nr. 1/2000, astfel cum rezultă din adeverința nr. 12/2015, eliberată de . confirmat de altfel, de reclamanți, prin apărător și personal, în fața tribunalului.
Autorul reclamanților a formulat cerere de reconstituire la Legea nr. 247/2005, mai exact în august 2005 (depusă, în copie, la dosar), aspect confirmat, de altfel, de pârâții recurenți, prin apărător.
Punerea în posesie a pârâților a avut loc la data de 18.11.2005, deci după . dispozițiilor Legii nr. 247/2005 și după formularea cererii de reconstituire de către autorul reclamanților.
Prin . disp. Legii nr. 247/2005 s-a introdus obligativitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament (art. 24 al. 1 din Legea nr. 1/2000).
Deci, nu se poate reține că amplasamentul acordat pârâților – recurenți era liber la data acordării, respectiv la dispoziția comisiei locale de fond funciar, fiind revendicat anterior vechiul proprietar.
Prev. art. 24 al. 2 din Legea nr. 1/2000 prevăd că „Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie”. În cauză, pârâților nu li s-a emis nici titlu de proprietate, nici proces verbal de punere în posesie până la . Legii nr. 247/2005.
Faptul ca reclamanților li s-a emis titlul de proprietate abia în 2012 și au fost puși în posesie abia în 2011 nu le este imputabil, întrucât nu li se poate reproșa durata în care comisiile de fond funciar au înțeles să le soluționeze cererea de reconstituire.
Relevantă este împrejurarea că terenul în litigiu este deja revendicat la momentul acordării acestuia în posesia pârâților, de către vechiul proprietar, deci nu operează protecția punerii în posesie, invocată de recurenți. Relevant este că la momentul punerii în posesie a pârâților era deja în vigoare regula reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, ce nu aparține pârâților, ci reclamanților.
Față de aceste aspecte, se impune a se reține preferabilitatea dreptului de proprietate al reclamanților, în detrimentul pârâților.
S-au comparat, pe fond, drepturile de proprietate ale părților, nu interesează că pârâților nu li s-a eliberat titlul de proprietate, din moment ce aveau recunoscut dreptul de proprietate, prin reconstituire, din partea Comisiei Județene de fond funciar, inclusiv punerea în posesie, prin care acest drept a fost materializat. Astfel, se vor înlătura considerentele primei instanțe, în acest sens.
Prima instanță a luat în considerare titlurile de proprietate și documentațiile aferente, ale ambelor părți. Acestea nu au aceeași valoare, ci dreptul unei părți este preferabil celuilalt, așa cum, pe larg, s-a arătat mai sus. De altfel, chiar recurenții solicită a se compara aceste drepturi și a se stabili preferabilitatea în favoarea lor.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâți a avut loc înainte de . prevederilor Legii nr. 247/2005. Insă, Comisia Județeană de fond funciar prin hotărârea de reconstituire din martie 2005, nu a stabilit și acordarea amplasamentului ce a aparținut autorului reclamanților, fiind o recunoaștere „în principiu” a dreptului de proprietate. Acesta a fost materializat prin punerea în posesie în noiembrie 2005. S-a arătat deja că, la acea data, pârâții nu mai puteau beneficia de vechiul amplasament al reclamanților. Interesează data la care autorul lor a formulat cererea de reconstituire, nu durata procedurii de reconstituire, care depinde exclusiv de activitatea comisiilor de fond funciar.
Partajarea și exploatarea terenului nu înlătură incidenta legislației de fond funciar.
Vechiul amplasament nu putea fi exclus pentru reclamanți, față de . prevederilor Legii nr. 247/2005, care obligă la restituirea vechiului amplasament cu excepția prevăzută de art. 24 al. 2 din Legea nr. 1/2000, ceea ce nu este cazul în speță.
S-a respins, . anulare, formulată de reclamanți, a amplasamentului pârâților. Astfel, prin sentința civilă nr. 1886/2007, a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (f. 100, judecătorie), s-a respins această acțiune, însă nu s-au comparat drepturile părților, ci s-a reținut lipsa procedurii de reconstituire pentru autorul reclamanților, care, între timp, a fost îndeplinită. Prin sentința civila nr. 223/2011, a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (f. 98, judecătorie) s-a respins o altă cerere identică, dar nu s-au comparat drepturile părților, ci s-a reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței anterioare.
S-a arătat deja că vechiul amplasament al reclamanților nu putea fi exclus pentru aceștia, deci nu se impunea ca expertul să se raporteze la o asemenea excludere, prin planul parcelar invocat de recurenți.
Trebuie luat în considerare amplasamentul identificat conform sentinței de partaj. Este vorba de o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în autoritate de lucru judecat, astfel ca cele reținute prin aceasta nu pot fi repuse în discuție. Cu atât mai mult cu cât acțiunea ulterioară, prin care s-a încercat omologarea altei identificări a fost respinsă (sentința civilă nr. 375/2012, decizia civilă nr. 547/2013).
Amplasamentul stabilit la partaj este cel din CF 103 a . nu pot fi luate în considerare criticile aduse acestuia, pentru respectarea autorității de lucru judecat (Se arată că printr-un supliment ulterior întocmit de expert B. G. s-a corect și îndreptat numărul cărții funciare). Asemenea critici pot fi formulate doar în respectivul dosar, de partaj, prin exercitarea căilor legale de atac sau prin formularea altor cereri prevăzute de lege (îndreptarea erorii materiale, lămurirea dispozitivului, etc.), nu printr-o acțiune separată, ca cea din prezent.
Recurenții arată că nu există parcelele acordate la revendicare, din cartea funciara 103 a . lor rezultă din sentința de partaj, intrată în autoritate de lucru judecat. Atât timp cât aceasta nu a fost modificată prin căile legale, arătate mai sus, acest amplasament nu poate fi înlăturat.
Dreptul de proprietate pentru CF 103 a . din sentința de partaj.
Nu există contradicții în sentința recurată, cu privire la amplasament, aceasta raportându-se la litigiul anterior, de partaj.
In consecința, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat, nejustificându-se nici acordarea cheltuielilor de judecată către recurenți, față de soluția pronunțată.
Față de căderea în pretenții, conform art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, va obliga recurenții să plătească intimatului H. I. suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial (f. 38).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității.
Respinge recursul declarat de către pârâții F. R., Ș. G. a I. și Ș. E., domiciliați în . Moldoviței, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1101 din data de 7 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanții H. I., H. M., domiciliați în . Moldoviței, jud. Suceava și pârâtul F. G., domiciliat în . Moldoviței, jud. Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatului H. I. suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 12 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. M. V. O. D. M. C.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond V. L.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./31.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 618/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
