Pretenţii. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 193/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 193
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 MARTIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții A. L. și A. C. M., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., . A, . împotriva sentinței civile nr. 4788 din data de 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. T62 SUCEAVA, prin reprezentant legal B. E., cu sediul în mun. Suceava, ., ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat H. D. în substituirea apărătorului ales al intimatei reclamante, avocat Ș. R. A., lipsă fiind recurenții pârâți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă au fost remise la dosar concluziile scrise formulate de avocat Ș. R. A. pentru intimata reclamantă, împuternicirea avocațială n original din care rezultă că acesta reprezintă în instanță interesele intimatei reclamante precum și chitanța + factura aferentă contractului de reprezentare juridică încheiat cu intimata reclamantă (filele 10-15).
Avocat H. D. depune la dosar delegația de substituire a apărătorului ales al intimatei reclamante, avocat Ș. R. A. ( fila 16).
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei pe fond.
Avocat H. D. pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Solicită a se lua act de conținutul concluziilor scrise depuse la dosar de apărătorul titular. Cu obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței și facturii atașate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11.11.2011 sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. T62 Suceava reprezentată prin B. E. în calitate de președinte, în contradictoriu cu pârâții A. L. și A. C. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata cheltuielilor comune de întreținere, în sumă de 1037,31 lei pentru perioada aprilie 2011 – septembrie 2011 și la plata penalităților în sumă de 3403,40 lei calculate în perioada 30 aprilie 2011 – 30 septembrie 2011.
În motivare, reclamantul a arătat că conform contractelor încheiate cu furnizorii pentru livrarea de utilități, prestarea de servicii și executarea de lucrări, pârâții au beneficiat de apă rece, apă caldă, energie termică, gaz metan, energie electrică aferentă spațiilor comune, servicii de canalizare, servicii de curățenie a spațiilor de folosință comună, executări de lucrări la instalațiile și părțile comune etc.
A mai arătat că deși pârâții nu au reclamat disfuncționalități cu privire la modul de livrare și prestare a serviciilor nu au onorat plata acestora.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 998, 1073, 1079, 1081 Cod civil, art. 112, art. 274 Cod procedură civilă, art. 46, 49 și 50 din Legea nr. 230/06.07.2007, art. 25 al.1 din HG 400/2003, art. 13 OG 85/2001.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.4 – 34 dosar).
Legal citați, pârâții A. L. și A. C. M. au formulat întâmpinare (f. 48 dosar).
În dovedire au depus o . înscrisuri (filele 49 – 57 dosar).
La termenul din 14 septembrie 2012, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 59 – 60 dosar).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri și proba cu o expertiza contabilă raportul expertului contabil B. L. V. fiind depus la dosar (f. 172 – 201 dosar).
Prin sentința civilă nr. 4788 din data de 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta Asociația de P. nr. T62 Suceava cu sediul în Suceava, ., .. A, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții A. L. și A. C. M. cu domiciliul în Suceava ., ., ..
Pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 1037,20 lei reprezentând cheltuieli comune și de întreținere aferente perioadei aprilie 2011 - septembrie 2011.
Pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 993,21 de lei, cu titlu de penalități datorate până la data de 30.04.2014, la sumele datorate drept cheltuieli comune pentru perioada aprilie - septembrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, pârâții A. L. și A. C. M. ocupă apartamentul situat în municipiul Suceava, ., ., ., arondat Asociației de P. T62 Suceava, beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
Potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, pârâtul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art. 25 alin.1 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Potrivit art. 49 alin. 1 și alin. 2 din actul normativ menționat, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, iar penalități încep să fie aplicate după curgerea unui alt termen, de 30 de zile, acest din urmă termen începând a curge la expirarea termenului de 20 de zile mai sus menționat.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamatul a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 1037,32 lei cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere și la plata sumei de 3403,40 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Așa cum s-a reținut mai sus, potrivit art. 25 art. 25 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, listele de plată constituie titlul legal de plată al cotelor de întreținere. Din această perspectivă, instanța reține că, nefăcându-se dovada de către pârâți a contestării fiecărei liste de plată în termenul legal de 30 de zile de la afișare, susținerile acestora cu privire la modul de întocmire a listelor sunt fără relevanță în cauză.
În prezenta cauză, instanța, în vederea unei juste soluționări a cauzei, a administrat proba cu expertiză tehnică contabilă, în vederea determinării cuantumului cheltuielilor de judecată și a penalităților aplicate debitului principal raportat la listele de plată afișate și necontestate și hotărârile adunărilor generale ale asociației.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză care răspunde obiectivelor stabilite de către instanță, aceasta își va însuși cele reținute în raportul de expertiză și în consecință, va admite în parte acțiunea formulată, urmând a dispune obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 1037,20 lei reprezentând cheltuieli comune și de întreținere aferente perioadei aprilie 2011 - septembrie 2011, precum și la plata sumei de 993,21 de lei, cu titlu de penalități datorate până la data de 30.04.2014, la sumele datorate drept cheltuieli comune pentru perioada aprilie - septembrie 2011
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs pârâții A. L. și A. C. M., apreciind că în mod greșit s-a admis acțiunea formulată de Asociația de P. nr. T/63 Suceava în sensul obligării lor la plata sumei de 1.037,20 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei aprilie 2011- septembrie 2011 si a sumei de 993,21 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, calculate la data de 30.04.2014.
În motivare au arătat că Asociația de proprietari nr. T/62 Suceava a formulat cerere înregistrata la data de 11.11.2011 prin care a solicitat obligarea lor la plata sumei de 1.037,31 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei aprilie 2011-septembrie 2011 si 3.403,40 lei penalități aferente debitului restant.
În cauza s-a dispus efectuarea unei expertize la care am formulat obiecțiuni întrucât experta nu a calculat corect cheltuielile de întreținere si nici penalitățile.
Au depus concluzii scrise prin care au solicitat repunerea cauzei pe rol si punerea in discuție a excepției prematurității cererii de chemare in judecata prin încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 din L. 230/2007 care prevede " Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit".
Cererea de chemare in judecată este formulata la data de 11.11.2011 prin care se solicita plata cheltuielilor comune si de întreținere, în suma de 1.037 lei pentru perioada aprilie 2011- septembrie 2011 si plata penalităților în suma de 3.403 ,40 lei calculate in perioada 30 aprilie 2011-30 septembrie 2011.
Conform disp. art. 49 alin. 2 din L. 230/2007 Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Din listele depuse la dosar: pentru luna septembrie 2011 data afișării este 10.10.2011, data scadentei 31.10.2011, acțiune putea fi formulata după data de 31.01.2012; pentru luna august 2011 data afișării este 09.09.2011, data scadentei 30.09.2011, acțiune putea fi formulata după data de 31.12.2011; pentru luna iulie 2011 data afișării este 09.08.2011, data scadentei 31.08.2011, acțiune putea fi formulata după data de 30.11.2011.
În acest fel cel puțin pentru lunile iulie, august, septembrie acțiunea este prematura, impunându-se redeschiderea dezbaterilor si punerea in discuție a excepției prematurității.
Hotărârea este criticabila pentru următoarele motive:
Instanța nu a dat dovada de rol activ si nu a pus in discuția pârtilor excepția
prematurității cererii de chemare in judecata, invocata prin concluzii scrise.
Pentru motivele arătate si dezvoltate in concluzii scrise pentru lunile iulie, august, septembrie 2011 acțiunea este prematura.
S-au încălcat dispozițiilor art. 50 alin. 1 din L. 230/2007 care prevede " Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit".
În ce privește obiecțiunile la raportul de expertiza instanța le-a respins in mod greșit
reținând ca nu au fost contestate listele de plata afișate.
Recurenții au mai solicitat a fi avute în vedere obiecțiunile la raportul de expertiza ce au fost depuse pentru termenul de judecata din data de 12.09.2014 si care au fost respinse in mod greșit de instanța.
Daca instanța consideră ca trebuia să conteste într-un anumit termen listele de plata, per a contrario făcând trimitere la disp. L. 230/2007 formularea cererii de chemare in judecata nu putea fi făcuta decât după trecerea unei perioade de 90 de zile de la scadenta, ori instanța nu s-a pronunțat in acest sens.
Penalitățile sunt calculate greșit, întrucât art. 49 din L. 230/2007 prevede ca penalitățile nu pot depăși debitul.
Totodată cantitățile de apa rece sunt calculate greșit si nejustificat cu diferențe mari de
preț.
Cheltuielile aferente pentru curățenie, întreținerea liftului, administrative sunt calculate
greșit.
În aceste condiții consideră ca se impunea refacerea raportului de expertiza fie efectuarea unei noi expertize.
Pe fond, cu obiecțiunile făcute la raportul de expertiza, instanța având in vedere obiecțiunile formulate nu era obligată să-și însușească in totalitate răspunsul la obiective, instanța nu este obligată să-si însușească concluzii expertului în situația in care acesta nu a lămurit pe deplin starea de fapt.
Instanța nu a acordat cheltuieli de judecata deși acțiunea a fost admisă în parte iar contravaloarea expertizei a fost suportata de ei.
Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulată de A. L. M. și de A. C. M. împotriva Sentinței Civile nr.4788 pronunțată la data de 17.10.2014 de către Judecătoria Suceava în dosarul nr._ cu consecința menținerii hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de subscrisa și înregistrată de către Judecătoria Suceava sub nr. de dosar_ au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1.037,31 lei reprezentând cheltuielile comune de întreținere aferente perioadei aprilie 2011 - septembrie 2011 precum și la plata penalităților de întârziere în sumă de 3.403,40 lei.
Prin Sentința Civilă nr.4788 pronunțată la data de 17.10.2014, instanța de fond a admis doar în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâții la plata sumei de 1.037,20 lei reprezentând cheltuieli comune și de întreținere aferente perioadei aprilie 2011 - septembrie 2011 precum și la plata sumei de 993,21 lei reprezentând penalități de întârziere datorate până la data de 30.04.2014 aferente debitului principal.
Împotriva Sentinței Civile nr.4788/17.10.2014 au declarat recurs pârâții fără a se motiva și în drept această cerere, invocând mai multe critici absolut nefondate.
Instanța de fond, pentru justa soluționare a cauzei a încuviințat proba cu expertiză contabilă prin care s-a stabilit cuantumul exact al cheltuielilor de întreținere datorate de recurenți dar și a penalităților de întârziere.
Prin sentința civilă atacată instanța de fond în mod corect a omologat raportul de expertiză. în acest raport de expertiză, expertul desemnat a constatat că pentru perioada aprilie 2011 - septembrie 2011 nu există erori în calculul cheltuielilor comune și de întreținere aferente ap.10, . L. și A. C. M.. Astfel, cuantumul corect al cheltuielilor aferente perioadei respective este de 1.037 de lei.
Prin același raport de expertiză s-a stabilit că penalitățile de întârziere calculate pentru sumele neachitate reprezentând cheltuieli comune și de întreținere aferente perioadei aprilie 2011 - septembrie 2011, la data de 30.04.2014 însumează 993,21 lei.
Chiar dacă cererea de chemare în judecată a fost formulată și înregistrată la data de 11.11.2011, așa-zisa excepție a prematurității introducerii cererii de chemare în judecată nu este fondată deoarece prin raportul de expertiză întocmit la data de 02.06.2014 s-a constatat că recurenții nu au achitat contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei aprilie 2011 - septembrie 2011 nici măcar până la momentul întocmirii acestuia. Recurenții aveau posibilitatea de a achita cheltuielile de întreținere până la pronunțarea hotărârii atacate, situație în care instanța de fond ar fi respins cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.
Contrar celor învederate prin cererea de recurs, penalitățile de întârziere în cuantum de 993,21 lei la care au fost obligați recurenții nu depășesc debitul principal în cuantum de 1.037 lei. în aceste condiții, instanța de fond în mod corect a procedat la respingerea obiecțiunilor formulate de pârâți la raportul de expertiză întocmit în cauză, raport de expertiză pe care îl considerăm corect și legal întocmit.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond în mod corect nu a obligat subscrisa la achitarea onorariului de expert aferent raportului de expertiză deoarece cererea de chemare în judecată a fost admisă. Conform art. 274 partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin hotărârea judecătorească recurată, părțile care au căzut în pretenții sunt chiar pârâții, condiții în care instanța de fond nu ar fi putut obliga subscrisa la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere toate aceste considerente, a solicitat respingerea cererii de recurs formulată de A. L. M. și de A. C. M. împotriva Sentinței Civile nr.4788 pronunțată la data de 17.10.2014 de către Judecătoria Suceava în dosarul nr._ cu consecința menținerii hotărârii recurate ca temeinică și legală.
De asemenea, în temeiul art.274 Cod de Procedura Civilă a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, iar în temeiul art.242, alin.2 Cod de Procedură Civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:
Pârâții A. L. și A. C. M. au criticat sentința primei instanțe, arătând că în speță este dată excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru perioada iulie – august 2014; că instanța nu a dat dovadă de rol activ, prin aceea că nu a pus în discuție, din oficiu, această excepție; că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, și că nu a acordat cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește lipsa rolului activ al instanței, tribunalul va înlătura această critică, deoarece potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Ori, excepția prematurității cererii, prin raportare la prevederile art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007 nu constituia o chestiune de ordine publică, ce trebuia invocată din oficiu de către instanță, normele sus arătate fiind de ordine privată.
În plus, este de notorietate că rolul activ al instanței se manifestă în aspecte principale legate de calificarea exactă a cererii, în funcție de conținutul său, și nu după denumirea dată de parte; de asemenea, judecătorul poate invoca din oficiu, încălcarea normelor imperative; apoi, la prima zi de înfățișare, pune în vedere pârâtului, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare, va atrage atenția asupra termenului și condițiilor în care pot cere probe și contraprobe.
Cu toate acestea însă, trebuie de precizat cp partea care nu a propus probele prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare ori la prima zi de înfățișare este decăzută din dreptul de a mai propune probe.
Ori, din această perspectivă, tribunalul reține că pârâții au fost legal citați în fața instanței de fond, depunând întâmpinarea de la fila 48 dosar fond.
Deși în cauză s-au acordat mai multe termene, pentru pregătirea apărării, pentru formularea de precizări, obiective și respectiv obiecțiuni, pârâții nu au dat dovadă de suficiente diligențe, astfel încât să invoce în termen legal, excepția prematurității.
Această excepție a fost invocată de-abia prin concluziile de la fila 209 dosar, când dezbaterile erau închise.
În atare împrejurări, în mod corect, prima instanță nu a mai analizat această susținere, care nu a fost invocată în termenul legal.
În atare împrejurări, lipsa de diligență a părții nu poate fi imputată instanței de judecată.
În ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, tribunalul reține că acest motiv de recurs nu este dat, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, conform art. 49, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari este de maximum 20 de zile calendaristice; penalitățile se calculează după curgerea unui alt termen, de 30 de zile, în timp ce posibilitatea asociației de a acționa în justiție pe cel ce nu-și achită contribuțiile menționate, este de 90 de zile de la termenul stabilit.
Așadar, acest termen de 90 de zile include și termenul de 30 de zile după care se calculează penalitățile.
Textul de lege însă, nu exclude posibilitatea ca asociația de proprietari să—și exercite prerogativa de a acționa în judecată pe cei care nu-și achită cotele de contribuție la cheltuielile comune, și înainte de împlinirea celor 90 de zile.
Prin urmare, acest termen nu este unul imperativ, care să producă efecte juridice de natura celor invocate de recurenți.
Dreptul de a acționa în justiție, al asociației de proprietari se naște încă din momentul în care unul din membrii asociației nu-și îndeplinește obligația de plată sus –arătată, așa încât dreptul asociației de proprietari era unul născut și actual la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe de altă parte, chiar și în ipoteza unei interpretări restrictive, instanța reține că prezenta cerere se circumscrie unei acțiuni preventive, la îndemâna reclamantei – intimate din prezenta cauză, care are posibilitatea de a introduce, chiar înaintea împlinirii termenului de 90 de zile, prezenta acțiune în pretenții, tocmai pentru a preîntâmpina o pagubă însemnată în patrimoniul ambelor părți, și pe care acestea ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
În speță, pentru reclamanta - intimată paguba s-ar materializa în întârzierile la plata către furnizorii de servicii comune, ceea ce generează penalități, iar pentru pârâții – intimați, la rândul lor, generează o creștere a sumei calculată cu titlu de penalități, prevăzute de art. 49 din Legea 230/2007.
Așadar, este evident că în speță, reclamanta – intimată a promovat prezenta acțiune în virtutea unui drept al său, născut și actual, nesupus vreunui termen, motiv pentru care tribunalul va înlătura criticile aduse prin susținerea excepției prematurității acțiunii.
De altfel, nu este vorba despre o veritabilă excepție, în sensul prevăzut de lege, ci este vorba despre apărări ce vizează fondul pricinii.
A doua critică vizează faptul că instanța de fond a respins în mod eronat, obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Din această perspectivă, tribunalul reține că în speță, raportul de expertiză a fost întocmit tocmai la solicitarea pârâților, astfel cum rezultă din consemnările făcute în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 26 octombrie 2012 – fila 64 dosar fond, în timp ce la fila 67 se regăsește lista cu obiectivele formulate de pârâți.
Din analiza raportului de expertiză, rezultă că expertul a răspuns întocmai la obiectivele stabilite de către instanță, răspunzând implicit la obiectivele formulate de părți, respectiv dacă cheltuielile comune și de întreținere au fost corect calculate în perioada aprilie 2011 – septembrie 2011; dacă s-au stabilit corect cantitățile de apă rece și apă caldă, pentru baza de calcul a acestor cheltuieli; dacă cheltuielile cu întreținerea liftului, administrative, fondul de reparații și cheltuielile încălzire spații comune au fost stabilite corect – la filele 184 – 189 regăsindu-se aceste analize.
În atare împrejurări, judecătorul fondului a respins corect obiecțiunile formulate de pârâți, cu motivarea că expertul a răspuns la toate obiectivele, a detaliat algoritmul de calcul pentru cheltuielile comune în perioada de referință; a menționat modul în care s-au stabilit cantitățile de apă rece, apă caldă ca și bază pentru calcularea cheltuielilor comune, făcând referire implicit la modul de stabilire a cheltuielilor administrative, de întreținere a liftului, la fondul de reparații.
Nu în ultimul rând, în mod just, prima instanță a dat eficiență practică, din această perspectivă, prevederilor art. 25 alin. 1 din HG 1588/2007 coroborat cu art. 46 – Legea 230/2007, în conformitate cu care listele de plată constituie titlu legal de plată a cotelor de contribuție, reținând că pârâții – recurenți nu au contestat în termenul de 30 de zile de la afișarea listelor,modul de întocmire a acestora.
Ori, obiecțiunile formulate se circumscriu unei contestații în sensul celor sus – arătate, și atâta timp cât raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că în sarcina pârâților, un debit de 1037,20 lei și 993, 21 lei cu titlu de penalități de întârziere, prima instanță în mod corect a admis în parte pretențiile reclamantei – intimate.
Așadar, criticile formulate de pârâții – recurenți nu se încadrează în vreunul din motivele de casare/modificare ale vreunei hotărâri, astfel cum sunt ele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, iar în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În considerarea art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții să plătească intimatului, suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâții A. L. și A. C. M., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., . A, . împotriva sentinței civile nr. 4788 din data de 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. T62 SUCEAVA, prin reprezentant legal B. E., cu sediul în mun. Suceava, ., ., județul Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatului 300 lei cheltuieli de judecată din calea de atac.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 MARTIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. F. L. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. B. C.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./21.04.2015.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 346/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
