Cereri. Hotărâre din 08-05-2015, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 35/227/2015
Dosar nr._ - ordin de protecție –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 604
Ședința publică din 08 mai 2015
Președinte: L. A.
Judecători: A. I. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul Struguț I., domiciliat în comuna Dolhești, . Suceava împotriva sentinței civile nr. 205 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind reclamanții Struguț V., cu domiciliul ales la familia Suduc G. din comuna Dolhești, . Suceava, Struguț F. S., prin reprezentant legal, cu același domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul apelant, asistat de avocat B. L., cu delegație de reprezentare (fila 40 dosar) și reclamanta intimată Struguț V., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru Struguț F. S., asistată de avocat I. M., cu delegație de reprezentare (fila 41 dosar).
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, deși la termenul din judecată din 12 martie 2015, calea de atac formulată în prezenta cauză a fost calificată ca fiind apel, nu s-a motivat de către părți, în termen de 3 zile calea de atac prevăzută de lege.
Avocatul pârâtului apelant solicită ca motivele invocate să fie analizate ca motive de apel.
Instanța, față de faptul că nu au fost indicate în termen de 3 zile alte motive de apel așa cum prevăd disp. art. 457 al. 4 Cod procedură civilă, motivele invocate prin cererea din 3.02.2015 vor fi analizate ca și motive de apel.
A. B. L., pentru pârâtul apelant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile și cu planșele foto depuse la dosar. De asemenea, solicită, suplimentarea probatoriului cu proba testimonială, indicând martorul în persoana numitului M. D., motivând că nu a cerut-o până în acest moment întrucât calea de atac formulată era recursul, proba fiind inadmisibilă, însă odată ce aceasta a fost recalificată, proba cu martori este admisibilă în temeiul disp. art. 254 al. 2 pct 1 și 4 Cod procedură civilă.
A. I. M., pentru reclamanții intimați, nu se opune probei cu înscrisuri,
solicitate de avocatul pârâtului apelant, însă nu este de acord cu admiterea probei testimoniale, întrucât aceasta nu a fost administrată nici în fața instanței de fond, unde avea posibilitatea de a o solicita.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate întâmpinării și cu declarațiile date de anumite persoane și depuse la dosar.
Avocatul pârâtului apelant arată că este de acord cu încuviințarea numai a înscrisurilor atașate întâmpinării, contestând declarațiile depuse, motivat de faptul că acestea nu au fost administrate în fața instanței, sens în care solicită a fi înlăturate.
Reprezentantul parchetului se opune admiterii probei testimoniale și pune concluzii de încuviințare a probelor cu înscrisuri solicitate de părți, prin avocați.
Instanța, în conformitate cu disp. art. 470 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 254 al. 1, 255 Cod procedură civilă încuviințează, pentru pârâtul apelant, proba cu înscrisurile atașate cererii de apel, cu planșele fotografice și, pentru reclamanții intimați, proba cu înscrisurile și planșele foto atașate întâmpinării.
Respinge proba propusă de intimați privind înscrisurile conținând declarații (filele 80 – 88 dosar), având în vedere caracterul testimonial dar și faptul că proba cu martori nu a fost propusă prin întâmpinare, iar administrarea acestei probe se face nemijlocit de către instanță.
Respinge ca fiind tardiv propusă de către apelant proba testimonială, întrucât aceasta nu a fost solicitată prin cererea de apel și nici administrată în fața instanței de fond, în conformitate cu disp. art. 470 al. 3, 457 al. 4 Cod procedură civilă.
Întrebați fiind, avocații părților, precizează că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța constatând apelul în stare de judecată, declară cercetarea judecătorească încheiată și deschide dezbaterile, acordând cuvântul pe fondul cauzei potrivit art. 392 Cod procedură civilă.
A. B. L., pentru pârâtul apelant, solicită, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței, în sensul respingerii cererii ca nefondată, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul restrângerii duratei ordinului de protecție la durata deja parcursă, de 3 luni, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că părțile s-au despărțit în fapt la inițiativa reclamantei, care a părăsit imobilul, plecarea acesteia nedatorându-se actelor de violență, fotografiile depuse la dosar atestă stare de bucurie. Motivul real al certurilor dintre soți este cel legal de împărțirea cheltuielilor la imobilul pe care-l ocupă și pe care pârâtul le suportă în mare măsură.
A. I. M., pentru reclamanții intimați solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, instanța de fond interpretând probatoriul sub toate aspectele invocate. În baza probelor administrate nu și-a format convingerea că ordonanța nu-și are aplicabilitatea.
Solicită și obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, măsură luată de prima instanță fiind legală temeinică și justificată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 14.01.2015, reclamanta Struguț V. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului Struguț I..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul recurge din ce în ce mai des la acte de violență extreme, atât ea, reclamant, cât și copilul minor, Struguț F.-S., născut la data de 11.04.2000 fiind terorizați de comportamentul acestuia.
A precizat că atunci când pârâtul este acasă, ea, reclamanta și minorul nu ies din cameră, nu au voie să ia masa cu acesta, de multe ori răsturnând-o, astfel că trăiesc sub imperiul violențelor fizice și verbale (amenințări și injurii).
A mai arătat reclamanta, că înainte de sărbătorile de iarnă a fost nevoită să părăsească domiciliul comun, împreună cu fiul lor, deoarece pârâtul i-a amenințat că-i omoară, datorate unei relații extraconjugale pe care pârâtul o are, încă de pe vremea când erau căsătoriți.
Reclamanta, a înțeles să-și precizez acțiunea, în sensul că solicită emiterea unui ordin de protecție cu privire la minorul Struguț F.-S., născut la data de 11.04.2000, împotriva pârâtului și evacuarea acestuia din locuința comună, cu consecința obligării acestuia la păstrarea unei distanțe minime, ce urmează a fi stabilită de instanță, conform art. 26 lit. d din Legea nr. 25/2012, atribuirea provizorie a utilizării locuinței, pensee alimentară în favoarea minorului.
A depus la dosar în dovedire: certificat medico-legal, copia sentințe civile de divorț, fișa de evaluare psihologică, rezoluții ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în temeiul dispozițiilor art. IV din Legea nr. 365/2012.
Conform art. 201 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, cererea precizată a fost comunicată pârâtului, care a formulat întâmpinare (f. 46-47 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
In fapt, a arătat că susținerile reclamantei din cerere sunt nereale, nu corespund realității, respectiv nu a agresat nici fizic, nici verbal pe fiul său și pe aceasta și nu i-a insultat și amenințat cu moartea.
A arătat că în data de 22 sau 23 decembrie 2014, reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu minorul luând și bunuri din locuință, aflând ulterior că aceasta a plecat la Iași, la o soră a sa, apoi la masa sa, Suduc A., fără a mai reveni la domiciliu.
A mai arătat pârâtul, că certurile erau provocate de către reclamantă, care îl obliga pe minor să asiste la țipetele și reproșurile acesteia, care se manifesta violent, trântind scaune și geamuri.
Astfel pârâtul, a considerat că nu i se poate imputa faptul că există vreo stare de pericol de natură a aduce atingere vieții, integrității fizice ori psihice, sa a libertății reclamantei și minorului, care să fi fost provocată prin acte de violență verbală, fizică, psihologică sau de altă natură, exercitate de el.
In dovedire, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, audierea minorului, martori.
Prezent în instanță, pârâtul a arătat că nu este real ceea ce s-a consemnat în cerere de chemare în judecată, necorespunzând cu realitatea. Arată că a avut o relație foarte bună cu minorul, toate opreliștile se refereau la reclamantă( nu a lăsat-o să spele rufele personale la mașină, doar ale minorului), nu și la copil, precum și faptul că nu a dat-o afară din casă pe reclamantă, ea a plecat singură, fără fă fie lovită de către acesta (f. 35 dosar).
P. sentința civilă nr. 205 din 28 ianuarie 2015, Judecătoria Fălticeni admis cererea formulată de reclamanți.
A dispus emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamanților Struguț V. și Struguț F.-S. (născut la data de 11.04.2000) și, în consecință:
A obligat pârâtul Struguț I. la păstrarea unei distanțe minime de 100 metri față de reclamantă, față de minorul Struguț F.-S., născut la data de 11.04.2000, dar și față de locuința acestora situată în .. Dolhești, jud. Suceava, pe o durată de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei, suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat A. C..
Prezentului ordin de protecție se comunică Poliției comunei Dolhești, jud. Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta Struguț V. a fost căsătorită cu pârâtul Struguț I., iar prin sentința civilă nr. 1914/25.10.2012 a Judecătoriei Fălticeni, s-a declarat desfăcută căsătoria dintre soți, s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul Struguț F.-S., născut la data de 11.04.2000, fiind obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Pârâtul, în repetate rânduri i-a adresat reclamantei, în prezenta minorului, cuvinte de amenințare, jigniri, provocând scandal la domiciliul lor, lovind-o chiar pe aceasta, aspect ce rezultă din actul medical depus la fila 14 dosar.
Așa cum rezultă din depoziția martorului Suduc G., audiat în instanță (f.34 dosar), vinovat de destrămarea căsătoriei s-a făcut pârâtul, care provoca certuri, o lovea pe reclamantă, nu o ajuta pe aceasta cu nimic, îi interzicea să-și primească surorile, prietenii.
A mai declarat martorul, că din luna decembrie 2014, reclamanta și minorul locuiesc la domiciliul său, deoarece pârâtul a amenințat-o că dă foc la locuință și că o omoară.
De asemenea, din rezoluția nr. 778/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, rezultă că pe numele pârâtului au existat mai multe sesizări cu privire la starea conflictuală dintre părți, reclamanta fiind cea care și-a retras plângerea penală prealabilă (f. 41 dosar).
Potrivit art. 2 alin.1 din Legea 217/2003 modificată, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare manifestate fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei, împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală, sau un prejudiciu material.
Articolul 22 litera c din aceeași lege, prevede că prin membru de familie se înțelege și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
În speță, părțile au fost căsătoriți, însă din momentul separării lor, pârâtul a manifestat aceste acțiuni de violență fizică și verbală asupra reclamantei.
Articolul 26 alin.1 din același act normativ prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol, printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, în sensul obligării agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
Având în vedere situația de fapt prezentată, în temeiul art. 23 lit. d din Legea nr. 217/2003, coroborate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța a admis cererea reclamanților așa cum a fost precizată și a emis un ordin de protecție, prin care a dispus, pe o durată de 6 luni, ca pârâtul să păstreze o distanță de 100 m față de reclamantă, de minorul Struguț F.-S., născut la data de 11.04.2000, dar și față de locuința acestora situată în .. Dolhești, jud. Suceava.
Instanța a atras atenția pârâtului asupra dispozițiilor art. 278 din legea nr. 25/2012, potrivit cărora încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 26 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
În temeiul art. 451 – 453 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva sentinței sus menționate a formulat recurs pârâtul Struguț I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sentința s-a pronunțat în urma administrării probelor propuse exclusiv de către reclamantă, nedându-i-se posibilitatea de a se apăra. În urma citării a angajat apărător care a transmis prin email întâmpinarea și împuternicirea avocațială. A conformat că aceste înscrisuri au fost recepționate, listate și depuse la dosarul cauzei în dimineața zilei de 27.01.2015, dată la care urma a fi judecată cererea. Cu toate acestea, cauza s-a judecat în absența apărătorului său, instanța neobservând existența întâmpinării și a delegației transmise de către acesta, procedând la judecată.
Judecătorul fondului nu l-a audiat și nu i-a permis vreo intervenție pentru a face lămuriri, spunându-i că are avocat din oficiu. Nu a putut reacționa din cauza emoțiilor, așa încât a fost în imposibilitatea de a –și face o apărare efectivă, constând în propunere și administrare de probe.
Avocatul angajat s-a prezentat în aceeași instanță până la terminarea ședinței de judecată, aspect pe care a cerut ca instanța să-l consemneze în încheiere, însă nu i s-a mai permis să pună concluzii justificat de prezenta apărătorului din oficiu, cu care nu a avut posibilitatea de a-l consulta în prealabil.
A precizat că cererea reclamantei este nefondată și a solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra și în favoarea sa, să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a emiterii ordinului de protecție conform art. 23 al. 1 din legea nr. 217/2003 și să pronunțe o hotărâre de admitere a recursului, casare a hotărârii recurate și, pe fond respingerea acesteia ca atare.
Consideră că ceea ce crede că a deranjat-o în realitate pe reclamantă a fost discuția pe care a avut-o în luna decembrie a anului trecut, referitoare la împărțirea cheltuielilor curente ale casei pentru lemne curent electric, impozit, cheltuieli la care i-a spus să contribuie și ea, dat fiind faptul că locuiesc împreună.
Altădată, când i-a spus că se impune revizia centralei termice, iar costurile ar trebui să le suporte pe din două, s-a enervat din nou, reacționând necontrolat, astfel că a efectuat singur și această cheltuială.
Nu a avut nici un conflict de natura celor descrise de reclamantă în cererea sa.
Arată că a fost foarte surprins când în ziua de 22 sau 23 decembrie 2014 întorcându-se de la muncă a observat absența fostei soții și a copilului, dar și a mai multor obiecte personale ale acestora, precum și lenjerii, seturi de oale și farfurii, calculatorul. A dat telefon băiatului, însă nu i-a răspuns, așa că nu a aflat ce se întâmplase. Ulterior, a aflat de la polițistul din . soție fusese la postul de poliție și a anunțat că pleacă la Iași.
În privința certurilor dintre ei a precizat că el a evitat totdeauna ca ele să aibă loc în prezența minorului, însă reclamanta îl chema și, practic îl obliga să rămână să asiste la discuții. Copilul era tracasat de țipetele și reproșurile mamei lui, care se manifesta cu violență și care a trântit scaune și a spart geamul termopan de la bucătărie.
A mai solicitat ca instanța să constate că nu i se poate imputa existența vreunei stări de pericol de natură a aduce atingere vieții, integrității fizice ori psihice sau a libertății reclamantei și minorului care să fi fost provocată prin acte de violență verbală fizică, psihologică sau de altă natură, exercitate asupra lor și pentru înlăturarea căreia, să se impună luarea de urgență și cu caracter provizoriu a măsurilor de combatare a violenței în familie, conform art. 23 al. 1 din Legea nr. 217/2003.
În drept, a invocat disp. art. 30, 23 din Legea 217/2003 republicată.
P. întâmpinare, reclamanții intimați Struguț V. și Struguț F. S. au solicitat respingerea recursului formulat de către pârât.
În motivare, au arătat că sunt terorizați de comportamentul recurentului pârât, că trăiesc sub imperiul violențelor fizice, verbale și psihice, amenințându-i în mod constant că îi omoară.
Aceasta amenințare considera ca poate fi una reala mai ales ca recurentul continua sa consume băuturi alcoolice aproape zilnic si are numeroase relații extraconjugale, relații ce continua de pe vremea când încă erau o familie.
Instanța de fond, în mod direct a reușit sa constate starea de pericol ce planează în special asupra reclamantei si interdicțiile pe care le aveau din partea acestuia, respectiv de a nu primi in vizita rude, prieteni, vecini, de a nu folosi mașina de spălat achiziționată de recurent si alte bunuri comune pe care i le-a pus în vedere.
Atât ea, reclamanta cât si copilul sunt supuși aproape zilnic unei agresiuni psihice datorita atitudinii acestuia, nu au voie sa iasă din camera nici măcar pentru nevoile fiziologice, așteptau să iasă recurentul din curte pentru a și le satisface sau pentru a lua din frigider alimente, nu aveau voie a lua masa cu el iar dacă sunt prinși riscă să o răstoarne, situație des întâlnită.
Dimineața sunt nevoiți, daca acesta este acasă, sa plece la serviciu si !a scoală fără o igiena minima si normala pentru o zi de munca.
În lunile februarie si martie 2014 atât eu cat si copilul nu au beneficiat de încălzirea locuinței, acesta ne-a interzis cu desăvârșire sa folosim centrala termica și în momentul în care a încercat sa o alimenteze cu lemne deoarece fiul era bolnav, a fost lovita si i-a scos lemnele, amenințând că o omoară daca mai încearcă sa facă acest lucru.
Alimentarea cu apa a casei a fost oprita si doar când recurentul parat avea nevoie era deschisa dar pentru o perioada scurta de timp, cat era folosita exclusiv de către acesta.
Instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt si a constatat ca viata, integritatea fizica si psihica, libertatea le este pusa in pericol pronunțând astfel in mod temeinic si legal sentința civila nr. 205 la data de 28 ianuarie 2015.
Afirma recurentul în motivarea recursului ca dosarul s-a judecat în absența apărătorului ales, instanța de fond ignorând existenta întâmpinării si a delegației transmise prin fax.
Privitor Ia aceste aspecte precizează ca apărătorul lor nu a solicitat termen pentru studierii întâmpinării și a arătat ca împuternicirea avocațiala nu este însoțită de o cerere care să justifice lipsa apărătorului ales ai recurentului parat sau de lăsare a cauzei ia sfârșitul ședinței astfel încât, fiind desemnat apărător din oficiu, s-a solicitat ca acesta sa asigure asistenta juridica. Mai mult decât atât, apărătorul desemnat de către instanța din oficiu a luat legătura cu recurentul parat prezent in sala în momentul în care s-a solicitat probatoriul, mai mult decât atât punându-se discuția părților si probatoriul solicitat de reclamanți.
Afirmațiile recurentului ca i s-a încălcat dreptul la apărare sunt nereale si nupot fi dovedite in nici un mod, existând la dosarul cauzei suficiente dovezi care să infirme afirmațiile acestuia.
In ceea ce privește situația de fapt prezentata de recurent in motivarea recursului arată ca este de asemenea in neconforma cu realitatea, acesta neprobând-o în nici un fel nici la fond si nici prin înscrisurile depuse până la aceasta dată.
Aspectele arătate de acesta au fost invocate si în fața primei instanțe, reclamanții arătând situația reală.
Recurentul parat la fond invoca o situație care o susține si in motivarea recursului si anume faptul ca înainte de sărbătoarea Crăciunului a plecat din domiciliul comun fără știrea acestuia. Întrebat fiind care a fost motivul plecării răspunde că la inițiativa noastră, în condițiile în care a susținut în fața instanței de fond că a pregătit casa si masa pentru întâmpinarea Sărbătorii Crăciunului. Se naște întrebarea fireasca, daca ar fi intenționat sa plece sa petreacă sărbătorile in alt loc ce rost ar fi avut sa pregătească casa si sa prepare diverse mâncăruri ?
Din înscrisurile anexate de către pârât la cererea de recurs rezulta ca acesta ar avea drepturi depline asupra terenului pe care au construita casa ce constituie bun comun. Acesta este unul din motivele pentru care suporta aceste violente de orice natura. A fost amenințata cu moartea atât ea cât si copilul, daca îndrăznește să solicite partajul.
A îndrăznit sa încalce aceasta regula si a depus aceasta cerere, iar după primirea acțiunii de către fostul sol, prin intermediul multor persoane i-a transmis că își va duce planul la îndeplinire.
În drept, a invocat disp. art. 205 si urm. si art. 453 Cod procedură civilă.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Față de dispozițiile art.13 Cod de procedură civilă ,nu pot fi primite criticile apelantului în sensul că în cursul judecății în primă instanță i s-a încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care acesta a luat cunoștință de conținutul dosarului, a fost legal citat, a formulat întâmpinare, a fost prezent și asistat de apărătorul numit din oficiu la termenul când au fost puse în discuție și încuviințate probele propuse de părți în condițiile legii și s-au pus concluzii în dezbateri.
Potrivit art.223(1) Cod de procedură civilă lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei.
Cu atât mai mult absența apărătorului ales nu a împiedicat judecarea cauzei la ordine .De altfel, pârâtul asistat de apărătorul din oficiu a fost prezent la apelul nominal și nu a formulat o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței .
Dezbaterile au loc cu respectarea principiului contradictorialității, astfel încât părțile nu pot pune concluzii orale după închiderea dezbaterilor, situație în care nu prezintă relevanță susținerea apelantului că avocatul ales s-a prezentat până la terminarea ședinței și nu i s-a permis să pună concluzii.
În măsura în care în întâmpinare, s-a solicita încuviințarea probei cu înscrisuri fără ca acestea să fie atașate cererii și proba testimonială, fără a fi specificați martorii se consideră că proba nu a fost propusă în condițiile legii, conform art. 194 lit.e coroborat cu art. 150 Cod de procedură civilă, fiind incidente aceleași sancțiuni prevăzute de lege pentru ipoteza în care acestea nu au fost deloc indicate.
Instanța a încuviințat probele propuse prin întâmpinare în condițiile legii, singurele de altfel solicitate la termenul din 27.01.2015, respectiv audierea minorului și proba cu interogatoriul pârâtului.
Contrar susținerii apelantului, acesta a fost audiat ,declarația dată la interogatoriu fiind atașată la fila 35 dosar.
În cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 23 lit. d coroborat cu art. 26 alin.1 și art. 2 alin.1 din Legea 217/2003 .
Chiar pârâtul prin întâmpinare și cererea de apel a susținut că între foștii soți există o stare conflictuală, copilul fiind tracasat.
Influența acestor conflicte în plan afectiv, emoțional și fiziologic rezultă din evaluarea psihologică a minorului Striguț F. S. ( fila 52-55) și din înscrisul vizând examenul psihologic eliberat de Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași privind pe Struguț V. (fila 50), înscrisuri depuse în apel și necontestate de apelant.
Fișa de evaluare psihologică a minorului Striguț F. S., întocmită la data de 17.01.2015 de psiholog A. A. E., atestă faptul că rezultatul interviului clinic este conform cu concluziile testelor aplicate și anume că minorul suferă de șoc posttraumatic .
Se menționează că netratată, tulburarea posttraumatică poate determina o . complicații psihice, probleme de sănătate fizică și pentru evoluția unui copil poate avea un impact major asupra gradului de satisfacție pe care îl poate obține în viață .
Un aspect important evidențiat de psiholog este acela că „interpretarea testelor realizate de acesta coincide cu povestirile pacientului ceea ce dovedește că trăirile sale sunt veritabile și este sincer în relatări”.
Or, relatările copilului( redate în conținutul fișei de evaluare) sunt în sensul că tatăl este agresiv atât cu el cât și cu mama sa, în acest sens ,amintindu-și episodul când tatăl a lovit-o pe mama sa, iar el „a văzut-o pe jos”, „plină de sânge” .Minorul descrie ceea ce simte prin cuvântul „frică” .
Examinarea psihologică a reclamantei, efectuată la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași, atestă o configurație anxioasă accentuată cu manifestări depresive pe fondul unui conflict familial.
Față de constatările psihologice mai sus menționate, atestate de specialiști și care nu au fost contestate, se apreciază că prezența pârâtului apelant în preajma minorului și a mamei sale este de natură a pune în primejdie sănătatea și echilibrul psihic și emoțional al acestora.
Dovedit fiind faptul că atitudinea pârâtului este percepută ca violentă și de natură a provoca membrilor familiei o suferință fizică și psihică puternică, este lipsită de relevanță cauza neînțelegerilor dintre părți sau poziția subiectivă a pârâtului .
Pentru aceste considerente, se apreciază că sunt nefondate criticile formulate de apelant, că măsura dispusă de instanță în temeiul art. 23 lit. d din Legea nr. 217/2003, coroborate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului este legală și temeinică. De asemenea ,se apreciază că termenul de 6 luni, prevăzut pentru măsurile de protecție, este necesar pentru ca pârâtul să-și reevalueze comportamentul față de reclamanți și responsabilitățile față de minor.
În consecință, în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul.
În temeiul art.453 alin1 coroborat cu art.451 alin1 și art. 452 Cod de procedură civilă obligă apelantul să plătească intimatei Struguț V. suma de 1300 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu psiholog ( filele 47-49).
Față de dispozițiile art.394alin.3 Cod de procedură civilă potrivit cărora după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă, nu a fost inclusă, în cuantumul cheltuielilor de judecată, contravaloarea transportului întrucât bonurile de benzină au fost depuse după închiderea dezbaterilor .
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul Struguț I., domiciliat în comuna Dolhești, . Suceava împotriva sentinței civile nr. 205 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind reclamanții Struguț V., cu domiciliul ales la familia Suduc G. din comuna Dolhești, . Suceava, Struguț F. S., prin reprezentant legal, cu același domiciliu.
Obligă apelantul să plătească intimatei Struguț V. 1300 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. A. A. I. M. P. L.
Red. L.A.
Jud. fond: R. M.
Tehnored. P.L. / 5 ex. – 15.05.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 447/2015. Tribunalul SUCEAVA | Grăniţuire. Decizia nr. 317/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
