Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 419/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 419/2015
Dosar nr._ constatare nulitate act juridic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 419/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanta reclamantă B. C.-..132, jud Suceava cu domiciliul ales la cabinet de av.S. S.-..10, ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.766/10.07.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R.-..379, jud Suceava prin curator P. D., ..6, jud Suceava, L. G.-comuna M. Sulița, ., jud Suceava și L. I. E.- comuna M. Sulița, ., jud Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a se depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub nr._ din data de 28.10.2013, reclamanta B. C. i-a chemat în judecată pe pârâții S. R., L. G. și L. I. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 710/05.12.2012, de Societatea Civilă „notariat Public”, rectificat prin încheierea nr. 05/06.12.2012, prin care S. R. – prin mandatar M. R., împuternicit conform procurii 1166/20.10.2011 – notar Jose Andujar Hurtado al Ilistrului Colegiu din Andalucia – Spania, a vândut către soții L. G. și L. I. E. suprafața de 2.654 mp curți-construcții și fânaț, împreună cu o casă de locuit și o anexă gospodărească (bucătărie de vară – magazie), situate în intravilanul comunei M. Sulița, jud. Suceava, imobil teren și construcții identificat cadastral cu . 521/1 – curți construcții de 839 mp, pe care se află construcțiile C1 – casă (topo 521/1 – C1) și C2 – bucătărie de vară (topo 521/1 – C2) și . 521/1 fânaț de 1.815 mp, înscris în CF 30.252 UAT M. Sulița (provenită din conversia CF nr. 23 nedefinitivă a .), contra sumei de 120.000 lei, pentru cauză ilicită, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului; cu obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că,în baza art. 5 din Legea 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare și urmare a cererii de continuare executare silită prin executor judecătoresc, formulată de Banca Românească SA împotriva pârâtului S. R., s-a constituit pe rolul B. S. R. dosarul de executare 60 BIS/2012, în temeiul titlurilor executorii contractul de credit bancar nr._ din 19.03.2007 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 866/19.03.2007, iar suma urmărită de la S. R. potrivit somației din 18.07.2012, comunicată acestuia de executorul judecătoresc, este de 30.456,43 euro, reprezentând credit, dobânzi și penalități restante calculate până la data de 28.03.2012.
În vederea recuperării creanței datorate instituției bancare, dat fiind că obligația de restituire a creditului a fost garantată prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului proprietatea debitorului, s-a trecut la executare silită imobiliară indirectă, iar în acest scop s-a întocmit publicația de vânzare din 20.08.2012, imobilul proprietatea debitorului S. R. constând în suprafața de 2.654 mp teren compus din ., cu casă de locuit și bucătărie de vară în suprafață de 839 mp și ., identice cu parcelele cadastrale nr. 521/1 și 521/2 din CF 23/N a ., evaluat la suma de 119.000 lei, fiind scos la licitație pentru data de 26.09.2012, prețul de pornire a licitației fiind de 119.000 lei, însă la termenul din 26.09.2012 nu s-a prezentat nici un licitator, aspect care rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc în aceeași zi, orele 14,30.
Următorul termen de licitație a fost la 12.10.2012, dată la care potrivit publicației de vânzare din 26.09.2012, prețul de pornire a fost diminuat cu 75% potrivit art. 509 alin. 5 cod proc. civilă – 89.250 lei, dată pentru care atât reclamanta cât și numitul B. C. au formulat cereri de înscriere la licitație, achitându-se cauțiunea de 10%, aspecte care rezultă din procesul verbal întocmit la aceeași dată, orele 11,30, însă datorită lipsei dovezii de comunicare a publicației de vânzare către creditoare, s-a emis o nouă publicație de vânzare pentru data de 29.10.2012, prețul de pornire fiind de 89.250 lei, adică 75% din valoarea de evaluare.
Pentru acest termen, reclamanta și numitul B. C. au formulat din nou cerere de înscriere la licitație, iar la data de 29.10.2012 s-a întocmit un proces verbal în care se consemnează că Banca Românească, prin adresă, a comunicat executorului că nu este de acord cu adjudecarea imobilului la un preț sub 75% din prețul de evaluare, având în vedere că la aceeași dată, în raport de art. 509 alin. 5 teza a II a cod proc. civilă, pentru imobilul urmărit reclamanta a oferit suma de 65.000 lei, solicitând să fie declarată adjudecatară.
Cu privire la acest aspect, executorul judecătoresc i-a comunicat reclamantei că în lipsa acordului creditorului nu poate fi declarată adjudecatară, iar în acest context, la data de 06.11.2012 aceasta a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, solicitând în dos. nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei obligarea B. S. R. la emiterea procesului verbal de adjudecare și a actului de adjudecare pentru imobilul constând în suprafața de 2.654 mp teren compus din . casă de locuit și bucătărie de vară în suprafață de 839 mp și ., identice cu parcelele cadastrale 521/1 și 521/2 din CF 23/N a ..
Prin sentința civilă nr. 416/14.03.2013 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă și irevocabilă, i-a fost admisă acțiunea reclamantei, cu consecința obligării executorului judecătoresc S. R. a o declara adjudecatară cu privire la imobilul urmărit, conform art. 511 cod proc. civilă și să completeze procesul verbal de vânzare la licitație publică încheiat la data de 29.10.2012 în dosarul execuțional 60 bis/2012.
Ulterior, reclamanta s-a prezentat la executor cu sentința, solicitându-i punerea în executare, numai că în urma cererii de eliberare a unui extras de carte funciară, a constatat cu stupoare că proprietari tabulari ai realității imobiliare înscrise în CF_ M. Sulița (provenită din conversia de pe hârtie a CF 23 Nedefinitivă) sunt L. G. și L. I. E. în temeiul Actului notarial nr. 710 din 05.12.2012 emis de C. T. M., al actului notarial nr. 5/06.12.2012 și al adresei din 04.12.2012 emisă de Banca Românească SA – membră a Grupului Național Bank of Greece.
Urmare a acestei situații, reclamanta s-a adresat OCPI Suceava – BCPI Câmpulung Moldovenesc, pentru a-i pune la dispoziție actele menționate în fila B, partea II (foaie de proprietate), „înscrieri privitoare la proprietate”, intrând în posesia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 710/05.12.2012 de Societatea Civilă „Notariat Public”, prin care S. R., prin mandatar M. R., împuternicit conform procurii 1166/20.10.2011 – notar Jose Andujar Hartado al Ilustrului Colegiu din Andalucia – Spania, a vândut către soții L. G. și L. I. E. suprafața de 2.654 mp curți-construcții și fânaț, împreună cu o casă de locuit și o anexă gospodărească (bucătărie de vară . magazie), situate în intravilanul .. Suceava, imobil – teren și construcții identificat cadastral cu . 521/1 curți construcții de 839 mp, pe care se află construcțiile C1 – casă (top 521/1 C1) și C2 – bucătărie de vară (top 521/1 – C2) și . 521/1 fânaț de 1.815 mp, înscris în CF nr._ UAT M. Sulița (provenită din conversia Cf nr. 23 nedefinitivă a .) contra sumei de 120.000 lei.
Contractul a fost rectificat prin încheierea nr. 05/06.12.2012, prin care se menționează că la pagina 1, paragraful 9, se va citi corect: În fila C a CF_ UAT M. Sulița este notat un drept de ipotecă de rang I . . . sarcini ce urmează a greva în continuare imobilul ce face obiectul prezentului contract, până la depunerea sumei de 120.000 lei în contul de consemnare al băncii; la pagina 1 paragraful 11 se va citi corect: suma de bani achitată ca preț reprezintă parte din datoriile ce grevează imobilul înstrăinat, aceasta urmând a fi consemnată de părți în contul . . . pentru rambursarea parțială a creanțelor datorate băncii și a cheltuielilor ocazionate în cadrul procedurii de executare silită și că după paragraful 11 se va însera următorul paragraf: În fila C a CF_ UAT M. Sulița se vor menține dreptul de ipotecă de rang I și interdicțiile aferente înscrise în favoarea băncii până la depunerea sumei de 120.000 lei în contul de consemnare sume al băncii.
Potrivit acordului pentru vânzare imobil din data de 04.12.2012 eliberat la cererea lui L. G.,_/15.11.2012, i se răspunde acestuia de către instituția bancară că este de acord cu vânzarea imobilului către acesta, contra unui preț de vânzare de 120.000 lei și cu condiția ca vânzarea să se efectueze până la 21.12.2012.
Privitor la interesul formulării acțiunii de față și la calitatea de „persoană interesată”, reclamanta învederează că sentința prin care executorul judecătoresc a fost obligat a o declara adjudecatară, nu poate fi pusă în executare, deoarece imobilul adjudecat de ea la licitație publică a fost înstrăinat de debitor către L. G. și L. I. E., în baza unui contract autentic, ambii fiind de rea credință la încheierea contractului, în sensul că aveau cunoștință că imobilul forma obiectul unei executări silite imobiliare indirecte și că în cadrul procedurilor execuționale, a ofertat cel mai mare preț în vederea adjudecării acestui imobil.
Potrivit art. 96 alin. 1 din Legea 36/1995 actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condițiile art. 97, iar alin. 2 al aceluiași text de lege stabilind că activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condițiile prezentei legi.
Conform art. 97 alin. 1 „actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile codului de procedură civilă.
A susținut reclamanta că potrivit art. 1179 alin. 1 cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: 1) capacitatea de a contracta; 2) consimțământul părților; 3) un obiect determinat și licit; 4) o cauză ilicită.
Potrivit art. 1246 alin. 1 cod proc. civilă „orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supusă nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune”. Potrivit art. 1250 cod civil „contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general, iar potrivit art. 1252 cod civil „în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil”.
Practic, în cauză, reclamanta discută despre ilicitarea cauzei în accepțiunea art. 1236 alin. 2 cod civil, convenția în discuție materializând fraua la lege, în cauză art. 1237 alin. 2 cod civil stabilind că „o cauză este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative”.
Vânzarea incriminată s-a făcut în frauda dreptului reclamantei, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorilor, o asemenea operațiune fiind lovită de nulitate absolută, pentru cauză ilicită, în virtutea principiului „fraus omnia corrumpit”.
Astfel, debitorul, parte în dosarul execuțional, cunoștea că imobilul proprietatea sa, grevat de sarcina ipotecii în favoarea instituției bancar, premisă a actelor de executare silită imobiliară indirectă a căror finalitate era adjudecarea imobilului de către persoana care oferea prețul de pornire a licitației, prețul diminuat cu 75% sau cel mai mare preț, este supus executării silite. Toate actele de executare întocmite în dosarul 60 bis/2012 îi sunt opozabile, acestea nefiind contestate pe calea contestației la executare și bucurându-se de prezumția de validitate, iar unul din aceste acte de executare este procesul verbal prin care se consemnează că a oferit cel mai mare preț, încât ar fi trebuit să fie declarată adjudecatar.
Cumpărătorii foloseau imobilul urmărit silit din anul 2010, în baza unui contract de închiriere cu vânzătorul, care din 2009 locuiește în străinătate, iar toate actele de executare comunicate la domiciliul debitorului, practic, au intrat în posesia acestora, aflând despre datele fixate succesiv pentru licitație.
Mai mult decât atât, cumpărătorii cunoșteau de existența ipotecii și a contractului de credit pe numele lui S. R., depunând în contul ratelor scadente sumele de bani datorate de vânzător băncii, parte din sumele de bani reprezentând chiria datorată lui S. R., fiind la domiciliu (în imobilul urmărit silit) și când i s-a comunicat debitorului declararea scadenței anticipate a creditului, și când executorul bancar a inițiat acte de executare silită, continuate ulterior de executorul judecătoresc, participând inclusiv la întocmirea procesului verbal de situație.
De altfel, tot cumpărătorii solicită băncii a-și da acordul pentru achiziționarea de către ei a imobilului, iar L. G., la data la care a avut loc ultima licitație a imobilului, s-a prezentat personal la sediul executorului și i s-a adus la cunoștință că reclamanta a oferit cel mai mare preț, premiză a declarării sale ca adjudecatar.
Prin urmare, ambele părți cunoșteau că a oferit suma de 65.000 lei, că în acest context trebuie să fie declarată adjudecatară, acțiunea introdusă de reclamantă în vederea recunoașterii drepturilor derivate din participarea la licitație și oferirea celui mai mare preț fiind anterioară contractului de vânzare-cumpărare, a cărui nulitate cere a fi constatată și că toate acestea sunt dovezi al fraudei și ale scopului ilicit urmărit la încheierea contractului.
A mai susținut reclamanta că scopul oricărei instituții de credit este eficientizarea activității de executare silită și minimalizarea pierderilor derivate din vânzarea silită a imobilului ipotecat, numai că acest scop nu scuză mijloacele cât timp și banca și debitorul și cumpărătorii se prezumă că au cunoștință de prevederile legale care reglementează vânzarea silită a bunurilor imobile, având obligația de a se conforma dispozițiilor procedurale care conferă persoanei care oferă cel mai mare preț la licitație dreptul de a deveni proprietar prin efectul adjudecării în condițiile art. 509 alin. 5 teza II cod proc. civilă.
În acest context, cum contractul incriminat este un mijloc pentru eludarea unor dispoziții imperative și cum un asemenea contract nu poate fi menținut în realitatea juridică și socială, deoarece o prejudiciază pe reclamantă, ea fiind un participant la licitație de bună credință, se impune admiterea acțiunii, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, astfel creându-se premizele finalizării procedurii de executare silită în favoarea sa și a executării s.c. nr. 416/2013 a Judecătoriei Vatra Dornei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1236, 1237 cod civil, art. 1179 alin. 1 pct. 4 cod civil, art. 1246, 1250, 1252 cod civil, art. 96, 97 din Lg. 36/1995 și art. 453 cod proc. civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 4011 lei.
La data de 13.12.2013, pârâții L. G. și L. I. E. au formulat întâmpinare,prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 710/06.12.2012 încheiat între aceștia și pârâtul S. R.
Totodată, cei doi pârâți susțin că au închiriat de la S. R., care locuiește în străinătate, imobilul teren cu construcții situat în . au avut cunoștință despre faptul că S. R. avea de achitat un împrumut la Banca Românească SA, dar nu au avut cunoștință despre executarea silită pornită împotriva acestuia sau organizarea licitațiilor de vânzare de către executorul judecătoresc, la domiciliul lor nefăcându-se nici o publicație în acest sens.
Astfel, dintr-o discuție cu numitul B. C., fiind consăteni, pârâtul L. G. a aflat despre faptul că este organizată licitație în ziua următoare, respectiv pe data de 29.10.2012, pentru vânzarea imobilului deținut de ei cu chirie, i-a spus că el și sora lui, reclamanta B. C. – care domiciliază în Germania, s-au înscris la licitație, au avut deja 2 termene și urmează ca la acest termen sora lui să cumpere imobilul.
În atare situație, pe data de 29.10.2012, pârâtul L. G. s-a deplasat la biroul executorului judecătoresc unde i-a spus B. C. că se ține licitația, iar executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință faptul că într-adevăr s-a ținut această licitație, dar nu s-a vândut imobilul întrucât prețul oferit de licitatori nu a fost acceptat de către creditoarea Banca Românească SA și i-a arătat în acest sens și procesul verbal, unde la final, era trecută mențiunea că reclamanta B. C. nu este declarată adjudecatară și că este declarată închisă licitația.
Tot executorul judecătoresc i-a informat cu acea ocazie faptul că creditoarea nu acceptă să se vândă imobilul sub un preț mai mic decât 75% din prețul de pornire, iar licitatorii nu au oferit acest preț.
Întrucât imobilul nu s-a vândut și cei doi pârâți erau direct interesați să cumpere acest imobil pe care deja îl foloseau cu chirie, l-a întrebat pe executor dacă se va mai organiza o altă licitație, i-a comunicat că nu, dar să se adreseze creditoarei care poate să hotărască ce va face cu imobilul.
În acest sens, a luat legătura cu creditoarea Banca Românească Sa, care i-a comunicat în data de 04.12.2012 acordul pentru vânzare, impunându-i condiția preșului de 120.000 lei și a termenului de 21.12.2012 – până la care se va face vânzarea, în aceste condiții fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare care se solicită a fi anulat.
Mai susțin cei doi pârâți că nici ei și nici pârâtul S. R., nu au avut cunoștință de faptul că reclamanta B. C. a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a o declara adjudecatară și că a obținut în acest sens sentința civilă nr. 416/14.03.2013 pronunțată în dos._ .
Această sentință nu le este opozabilă, nu au fost parte în proces, la promovarea acțiunii nu s-a notat în cartea funciară acest litigiu și nici creditoarea Banca Românească SA nu avea cunoștință despre acest fapt, aflând despre această sentință doar acum, când le-a fost comunicată ca anexată la acțiune.
În final, cei doi pârâți au arătat că pentru a putea aprecia că un contract este fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, trebuie avută în vedere intenția și reaua credință a ambelor părți contractante de a frauda în speță, dreptul reclamantei.
Ori, așa cum au arătat, au fost informați că imobilul nu s-a vândut la licitație, B. C. nu a fost declarată adjudecatară, nu au știut și nici nu aveau de unde ști de faptul că a formulat în instanță plângere împotriva refuzului judecătoresc de a o declara adjudecatară, întrucât nu a notat această acțiune în CF și ca atare, nu poate fi reținută reaua lor credință și nici măcar cea mai mică intenție de a-i frauda interesele ei, dimpotrivă, solicită a se reține buna lor credință.
În ceea ce-l privește pe pârâtul S. R., acesta a fost citat prin publicitate, conform disp. art., 167 C. proc. civilă. Totodată,acestuia i-a fost desemnat curator .
Pentru termenul de judecată din data de 11 aprilie 2014, pârâtul S. R., prin curator-avocat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a avut un contract de credit la Banca Românească SA, pe care nu a avut posibilitate să-l achite, sens în care i-a fost scos la licitație imobilul din . închiriat la familia L., pârâții din prezenta acțiune.
A mai susținut pârâtul că în urma neadjudecării imobilului de către reclamantă la termenele de licitație stabilite, creditoarea Banca Românească Sa a declarat că nu este de acord ca imobilul să se vândă sub pragul de 75%.
Ceilalți doi pârâți, aflând situația imobilului și care erau direct interesați să achiziționeze imobilul, au luat legătura cu creditoarea, care și-a dat acordul pentru vânzarea imobilului la prețul de 120.000 lei, până la data de 21.12.2012, încheind astfel contractul d e vânzare.
În ce privește Sentința civilă nr. 416/14.03.2012 pronunțată în dos._, obținută de reclamantă, aceasta nu-i este opozabilă, întrucât nu a fost notată în cartea funciară și nu rezultă de nicăieri reaua credință a pârâților la încheierea contractului.
În final, pârâtul S. R. susține că în ce privește contractul prin care pârâții și-au achiziționat imobilul, acesta este perfect legal, fiind încheiat anterior pronunțării sentinței civile sus menționate, iar executorul judecătoresc trebuia să înștiințeze instanța despre vânzarea imobilului, deci acest contract nu s-a făcut cu fraudarea legii.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 205 NCPC.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii B. P. și Psariuc M., la solicitarea reclamantei.
Totodată, s-a încuviințat proba cu interogatoriul pârâților, iar la termenul din data de 04.07.2014, s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului L. G., parte din răspunsurile date de acesta fiind consemnate pe proces verbal,iar parte în cuprinsul încheierii de ședință.
Ceilalți doi pârâți nu s-au prezentat în instanță, pentru a răspunde la interogatoriu.
În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosar: copia sentinței civile nr. 416/14.03.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei, extrase de carte funciară, certificat fiscal, dosarul execuțional nr. 60bis/2012 al B. S. R., cu înscrisurile aferente acestuia, adresa nr. 170/25.04.2014 emisă de Societatea Profesională Notarială „Notariat Public” Câmpulung Moldovenesc, acte de stare civilă, un înscris tradus din limba spaniolă, copia sentinței civile nr. 197/18.02.2005 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, planuri de situație, acord pentru vânzarea imobilului emis de Banca Românească SA, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 710/05.12.2012 de Societatea Civilă „Notariat Public”, comunicări ale B. „S. R.”, publicații de vânzare.
S-au efectuat relații către BNP Notariat Public, pentru a depune la dosar documentația ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 710/2012, înscrisurile solicitate fiind înaintate la dosar la data de 12.05.2014.
S-au efectuat relații către B. S. R., pentru a depune la dosar copie după dosarul de executare nr. 60 bis/2012, acesta fiind înaintat la dosar la data de 16.05.2014.
Prin sentința civilă nr.766/10.07.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prima instanță a respins acțiunea civilă, ca nefondată.
A obligat pe reclamantă la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâtul L. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul S. R. a contractat, în anul 2007, un împrumut în sumă de 27.700 EURO, de la Banca Românească și, pentru că nu a achitat la termen ratele scadente, creditoarea a demarat procedura de executare silită, formându-se astfel dosarul de executare nr._/EB/2011, al Corpului executorilor bancari ai creditoarei, preluat ulterior de B. S. R. și înregistrat sub nr. 60 bis/2012.
Prin Publicația de vânzare întocmită de executorul judecătoresc la data de 20.08.2012, imobilul proprietate a pârâtului S. R., constând în suprafața de 2.654 mp. teren clădire cu casă de locuit și bucătărie de vară, evaluat la suma de 119.000 lei, a fost scos la licitație pentru termenul din data de 26.09.2012.
La termenul din 26.09.2012 nu s-a prezentat nici un licitator, aspect care rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc în aceeași zi(fila 196 dosar)
Următorul termen de licitație a fost stabilit de către executorul judecătoresc pentru data de 12.10.2012,prin publicația de vânzare aflată la fila 197, prețul de pornire fiind diminuat cu 75% potrivit art. 509 alin. 5 cod proc. civilă, licitația urmând să înceapă de la suma de 89.250 lei.
Pentru acest termen de licitație s-au înscris, conform cererilor aflate la filele 204 și 207 din dosar, reclamanta și fratele acesteia, B. C..
La termenul din data de 12.10.2012 a fost lipsă de procedură cu creditoarea, motiv pentru care executorul judecătoresc, prin procesul verbal aflat la fila 210 din dosar, a dispus emiterea unei noi publicații de vânzare, cu termen la data de 29. 10. 2012, prețul de pornire fiind de 89.250 lei, adică 75% din valoarea de evaluare.
Pentru acest termen, reclamanta și numitul B. C. au formulat din nou cerere de înscriere la licitație, iar la data de 29.10.2012, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal(fila 224)n care a consemnat că Banca Românească, prin adresă, a comunicat executorului că nu este de acord cu adjudecarea imobilului la un preț sub 75% din prețul de evaluare.
La termenul din data de 29.10.2012, reclamanta a oferit suma de 65.000 lei, solicitând să fie declarată adjudecatară .Executorul judecătoresc i-a comunicat reclamantei că,în lipsa acordului creditorului,nu poate fi declarată adjudecatară.
La data de 06.11.2012,reclamanta a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, iar prin sentința civilă nr. 416/14.03.2013a Judecătoriei Vatra Dornei(fila 233),definitivă și irevocabilă, executorul judecătoresc a fost obligat să o declare adjudecatară pe reclamantă.
În timpul desfășurării litigiului menționat mai sus, respectiv la data de 05.12.2012, pârâtul S. R. a înstrăinat, cu acordul expres al creditoarei ipotecare(fila 131),imobilul urmărit silit, proprietate a acestuia, către pârâții L. G. și L. I. M., prețul vânzării fiind de 120.000 lei, înțelegerea părților fiind consfințită în contractul autentificat sub nr. 710/05.12.2012(fila 133).
Potrivit mențiunilor din acest contract, suma de bani achitată ca preț a reprezentat totalitatea datoriilor ce grevau imobilul ce a format obiectul contractului, aceasta urmând a fi consemnată de părți pentru rambursarea integrală a tuturor creanțelor datorate băncii.
Contractul a fost rectificat prin încheierea nr. 05/06.12.2012(fila 135).
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare menționat mai sus, pentru cauză ilicită, susținând că acesta a fost încheiat în frauda dreptului său, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorilor, care locuiau în imobilul ce a făcut obiectul contractului încă din anul 2010, în baza unui contract de închiriere.
Cauza contractului reprezintă, potrivit disp. art. 1235 C. civ., motivul care determină fiecare parte să încheie contractul, în structura acestui element al actului juridic intrând scopul imediat (respectiv, scopul obligației, invariabil în cadrul unei anumite categorii de acte juridice, în contractele sinalagmatice, de exemplu, constând în reprezentarea mintală a contraprestației) și scopul mediat (respectiv, motivul determinant al încheierii unui act juridic).
Condițiile de valabilitate a cauzei reglementate de disp. art. 1236 C. CIV. (să existe, să fie licită și morală) se raportează la scopul mediat, cauza fiind ilicită când este contrară legii și ordinii publice.
În speță în condițiile în care sentința prin care reclamanta a fost declarată adjudecatară nu le este opozabilă pârâților, nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceștia, nu se poate reține că pârâții au încheiat contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare s-a solicitat, cu scopul fraudării intereselor reclamantei. De altfel, sentința menționată a fost pronunțată la data de 14 martie 2013,la circa 3 luni de la data încheierii contractului.
Nici faptul că pârâții L. au avut cunoștință de faptul că, la licitația din data de 29.10.2012, reclamanta a oferit suma de 65.000 lei, nu poate conduce la concluzia că aceștia au încheiat contractul cu scopul fraudării intereselor reclamantei, în condițiile în care, la data încheierii contractului, reclamanta nu fusese declarată adjudecatară.
În consecință, în lipsa dovezii faptului că pârâții au încheiat ,în cunoștință de cauză, o convenție frauduloasă, acțiunea apare ca neîntemeiată, fiind respinsă.
În baza artr. 453 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului L. G. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarata apel reclamanta B. C., solicitândadmiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul de a admite acțiunea, cu consecința constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 710/05.12.2012 de Societatea Civilă „Notariat Public", rectificat prin încheierea nr. 05/06.12.2012, prin care S. R., prin mandatar M. R., împuternicit conform Procurii 1166/20.10.2011 - notar Jose Andujar Hurtado al Ilustrului Colegiu din Andalucia, Spania, a vândut către soții L. G. și L. I.-E. suprafața de 2.654 mp curți-construcții și fânaț, împreună cu o casă de locuit și o anexă gospodărească (bucătărie de vară - magazie), situate în intravilanul comunei M. Sulița, jud. Suceava, imobil - teren și construcții identificat cadastral cu . 521/1 - curți-construcții de 839 mp, pe care se află construcțiile CI - casă (top 521/1 -CI) și C2 - bucătărie de vară (top 521/1-C2) și cu . 521/1 - fânaț de 1.815 mp, înscris în CF nr._ UAT M. Sulița (provenită din conversia CF nr. 23 nedefinitivă a corn. cad. M. Sulița), contra sumei de 120.000/lei, pentru cauză ilicită, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului.
În motivare a arătat că soluția instanței de fond nesocotește probatoriul administrat și este consecința interpretării eronate a dispozițiilor legale care reglementează condițiile de validitate a unui contract de vânzare-cumpărare.
Situația de fapt care a generat litigiul de față este următoarea: în baza art. 5 L. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare și urmare a cererii de continuare executare silită prin executor judecătoresc, formulată de Banca Românească S.A., împotriva pârâtului S. R., s-a constituit pe rolul B. S. R. Dosar de executare 60BIS/2012, în temeiul titlurilor executorii Contractul de credit bancar nr._ din 19.03.2007 și Contractul de ipotecă aut. sub nr. 866/19.03.2007.
Suma urmărită de la S. R., potrivit Somației din 18.07.2012 comunicată acestuia de executorul judecătoresc, este de 30.456,43 euro, reprezentând credit, dobânzi și penalități restante calculate până la data de 28.03.2012.
În vederea recuperării creanței datorate instituției bancare, dat fiind că obligația de restituire a creditului a fost garantată prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului proprietatea debitorului, s-a trecut la executare silită imobiliară indirectă.
În acest scop, s-a întocmit Publicația de vânzare din 20.08.2012, imobilul proprietatea debitorului S. R., constând în suprafața de 2.654 mp teren compus din . cu casă de locuit și bucătărie de vară în suprafață de 839 mp și ., identice cu parcelele cadastrale nr. 521/1 și 521/2 din CF nr. 23/N a corn. cad. M. Sulița, evaluat la suma de 119.000 lei, fiind scos la licitație pentru data de 26.09.2012, prețul de pornire a licitației fiind de 119.000 Iei.
La termenul din 26.09.2012 nu s-a prezentat nici un licitator, aspect care rezultă din Procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc în aceeași zi, orele 14,30.
Următorul termen de licitație a fost la 12.10.2012, dată la care potrivit Publicației de vânzare din 26.09.2012 prețul de pornire a fost diminuat cu 75% potrivit art. 509 al. 5 C.pr.civ. - 89.250 lei.
Pentru data de 12.10.2012 au formulat cereri de înscriere la licitație ea reclamantă-apelanta și numitul B. C., achitându-se cauțiunea de 10%, aspecte care rezultă din Procesul-verbal întocmit la aceeași dată, orele 11,30.
Datorită lipsei dovezii de comunicare a publicației de vânzare către creditoare, s-a emis o nouă Publicație de vânzare pentru data de 29.10.2012, prețul de pornire fiind 89.250 lei, adică 75% din valoarea de evaluare.
Pentru acest termen au formulat din nou cerere de înscriere la licitație ea și numitul B. C..
La data de 29.10.2012 s-a întocmit un Proces-verbal, în care se consemnează că Banca Românească prin adresă a comunicat executorului că nu este de acord cu adjudecarea imobilului la un preț sub 75% din prețul de evaluare. La aceeași dată, în raport de art 509 al. 5 teza II C.pr.civ., pentru imobilul urmărit a oferit suma de 65.000 lei, solicitând să fie declarată adjudecatară.
Executorul i-a comunicat că în lipsa acordului creditorului nu poate fi declarată adjudecatară.
In acest context, la data de 06.11.2012 a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, solicitând în Dosar nr._ al Judecătoriei Vatra Domei obligarea B. S. R. la emiterea procesului-verbal de adjudecare și a actului de adjudecare pentru imobilul constând în suprafața de 2.654 mp teren compus din . cu casă de locuit și bucătărie de vară în suprafață de 839 mp și ., imobil identic cu parcelele cadastrale nr. 521/1 și 521/2 din CF nr. 23/N a corn. cad. M. Sulița.
Prin S.C nr. 416/14.03.2013 (Dosar nr._ ) a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă și irevocabilă, i-a fost admisă acțiunea, cu consecința obligării executorului judecătoresc S. R. să mă declare adjudecatar cu privire la imobilul urmărit potrivit art. 510 C.pr.civ. și, în acest sens, în temeiul art. 511 C.pr.civ., să completeze procesul-verbal de vânzare la licitație publică, încheiat la data de 29.10.2012 în dosarul execuțional 60 bis/2012.
S-a prezentat la executor cu sentința, solicitându-i punerea în executare, numai că în urma cererii de eliberare a unui extras de carte funciară, a constatat că proprietari tabulari ai realității imobiliare înscrise în CF_ M. Sulița (provenită din conversia de pe hârtie a CF 23 Nedefinitivă) sunt pârâții L. G. și L. I.-E. în temeiul Actului notarial nr. 710 din 05.12.2012 emis de C. T.-M., al Actului notarial nr. 5/06.12.2012 și al Adresei din 04.12.2012, emisă de Banca Românească S.A. - Membră a Grupului Național Bank of Greece.
S-a adresat OCPI Suceava - BCPI Câmpulung Moldovenesc, pentru a i se pune la dispoziție actele menționate în fila B, partea II (Foaie de proprietate), „înscrieri privitoare la proprietate", intrând în posesia contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 710/05.12.2012 de Societatea Civilă „Notariat Public"5, prin care S. R., prin mandatar M. R., împuternicit conform Procurii 1166/20.10.2011 - notar Jose Andujar Hurtado al Ilustrului Colegiu din Andalucia, Spania, a vândut către soții L. G. și L. I.-E. suprafața de 2.654 mp curți-construcții și fânaț, împreună cu o casă de locuit și o anexă gospodărească (bucătărie de vară - magazie), situate în intravilanul comunei M. Sulița, jud. Suceava, imobil - teren și construcții identificat cadastral cu . 521/1 - curți construcții de 839 mp, pe care se află construcțiile CI - casă (top 521/1-C1) și C2 - bucătărie de vară (top 521/1-C2) și cu . 521/1 - fânaț de 1.815 mp, înscris în CF nr._ UAT M. Sulița (provenită din conversia CF nr. 23 nedefinitivă a corn. cad. M. Sulița), contra sumei de 120.000 lei.
Contractul a fost rectificat prin încheierea nr. 05/06.12.2012, prin care se menționează că la pagina 1, paragraful 9, se va citi corect: în fila C a CF_ UAT M. Sulița este notat un drept de ipotecă de rang I, ... sarcini ce urmează a greva în continuare imobilul ce face obiectul prezentului contract până la depunerea sumei de 120.000 lei în contul de consemnare al băncii; la pagina 1, paragraful 11, se va citi corect: Suma de bani achitată ca preț reprezintă parte din datoriile ce grevează imobilul înstrăinat, aceasta urmând a fi consemnată de părți în contul ... pentru rambursarea parțială a creanțelor datorate băncii și a cheltuielilor ocazionate în cadrul procedurii de executare silită și că după paragraful 11 se va insera următorul paragraf: în fila Ca CF_ UAT M. Sulița se vor menține dreptul de ipotecă de rang I și interdicțiile aferente înscrise în favoarea băncii până la depunerea sumei de 120.000 lei în contul de consemnare sume al Băncii.
Potrivit Acordului pentru vânzare imobil din data de 04.12.2012, eliberat la cererea lui L. G._/15.11.2012, i se răspunde acestuia de către instituția bancară că este de acord cu vânzarea imobilului către acesta, contra unui preț de vânzare de 120.000 lei și cu condiția ca vânzarea să se efectueze până la 21.12.2012.
Nulitatea acestui contract a solicitat a fi constatată, motivul nulității fiind cauza ilicită, cererea sa fiind greșit respinsă de instanța de fond.
Potrivit art. 96 L. 36/1995 – „(1) Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condițiile art 97.
(2) Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condițiile prezentei legi.”
Potrivit art. 97. – „(1) Actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.”
Potrivit art. 1179 C.civ., condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt:
capacitatea de a contracta,consimțământul părților,un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală.
Potrivit art. 1246 C.civ. „(1) Orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune.” Potrivit art. 1250 C.civ., „Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. „ Iar potrivit art. 1252 C.civ., „în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil.”
Ca temei a invocat ilicitatea cauzei, în accepțiunea art. 1236 al. 2 C.civ., convenția în discuție materializând frauda la lege. Art. 1237 C.civ. prevede că o cauză este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, vânzarea s-a făcut în frauda dreptului său, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorilor, o asemenea operațiune fiind lovită de nulitate absolută, pentru cauză ilicită, în virtutea principiului fraus omnia corrumpit.
Debitorul-pârât, parte în dosarul execuțional, cunoștea că imobilul proprietatea sa, grevat de sarcina ipotecii în favoarea instituției bancare, premiză a actelor de executare silită imobiliară indirectă a căror finalitate era adjudecarea imobilului de către persoana care oferea prețul de pornire a licitației, prețul diminuat cu 75% sau cel mai mare preț, este supus executării silite. Toate actele de executare întocmite în Dosar 60bis/2012 îi sunt opozabile, acestea nefiind contestate pe calea contestației la executare și bucurându-se de prezumția de validitate. Iar unul din aceste acte de executare este procesul-verbal prin care se consemnează că a oferit cel mai mare preț, încât ar fi trebuit să fie declarată adjudecatar.
Cumpărătorii-pârâți foloseau imobilul urmărit silit din anul 2010 în baza unui contract de închiriere cu vânzătorul, care din 2009 locuiește în străinătate și aveau, la rândul lor, cunoștință de existența dosarului de executare.
Din depozițiile martorilor B. P. și Pisariuc M. rezultă faptul că pârâții L. G. și L. I.-E. locuiau de mult timp în casa cumpărată de la pârâtul S. R..
Pârâtul L. G., prin răspunsul la interogatoriul administrat, a recunoscut că avea cunoștință despre desfășurarea executării silite încă de la data declarării scadenței anticipate a creditului, când la imobilul în care locuiește s-a prezentat executorul bancar, participând inclusiv la întocmirea procesului-verbal de situație.
Cele susținute de pârâtul L. G., că nu a avut cunoștință de desfășurarea vânzării la licitație, pentru că nu s-ar fi comunicat debitorului în imobilul în care locuiesc cumpărătorii Publicația de vânzare vizând licitația organizată la data de 29.10.2012 și că ar fi aflat despre desfășurarea acestei licitații din Registrul electronic al comunicărilor publicațiilor de vânzare cu câteva ore înainte de licitație, nu pot fi avute în vedere, de vreme ce acesta a recunoscut că avea cunoștință de inițierea executării silite încă de la data declarării scadenței anticipate a creditului garantat cu imobilul în litigiu. în plus, publicația de vânzare arătată s-a afișat pe ușa principală a locuinței debitorului (imobil în care pârâții cumpărători locuiesc din 2010) la data de 15.10.2010.
Pe de altă parte, este puțin credibil că pârâtul L. G. a aflat accesând Registrul electronic al comunicărilor publicațiilor de vânzare despre desfășurarea vânzării la licitație a imobilului abia pe data de 29.10.2012, cu câteva ore înainte de licitație, în condițiile în care, pe de o parte, cunoștea că imobilul în care locuiește face obiect al executării silite, toate actele de executare fiind comunicate debitorului la imobilul în care avea domiciliul de drept comun debitorul-vânzător, iar, pe de altă parte, în condițiile în care în Registrul electronic au fost afișate și celelalte comunicări ale publicațiilor de vânzare vizând licitațiile din 26.09.2012 și din 12.10.2012.
Pentru licitația organizată la data de 29.10.2012, rog să observați că a fost îndeplinită procedura de comunicare a publicației cu debitorul S. R., având în vedere faptul că pe data de 15.10.2012 comunicarea s-a efectuat prin afișare în .. 379, jud. Suceava, pe ușa principală a locuinței debitorului (filele 216 - 217).
În acest context, în ceea ce îl privește pe debitorul S. R., cum procedura de comunicare pentru licitația organizată la data de 29.10.2012 s-a îndeplinit prin afișare pe ușa principală a locuinței la data de 15.10.2012, nu se pot reține susținerile pârâților cumpărători, că nu ar fi fost îndeplinită procedura de citare.
Nu se poate reține nici că pârâții, care locuiesc în acel imobil încă din anul 2010, nu s-au înscris la licitația imobilului pentru că nu ar fi avut cunoștință de publicația de vânzare din 29.10.2012, în contextul în care dosarul de executare cuprinde dovada din care rezultă că pe data de 15.10.2012 s-a îndeplinit procedura de comunicare a Publicației de vânzare din 29.10.2012 prin afișare în com. M. Sulița, .. 379, jud. Suceava, pe ușa principală a locuinței debitorului.
Practic, toate actele de executare comunicate la domiciliul debitorului au intrat în posesia locatarilor-ulterior cumpărători, aceștia aflând despre datele fixate succesiv pentru licitația publică. Mai mult, cumpărătorii cunoșteau de existența ipotecii și a contractului de credit pe numele lui S. R., fiind la domiciliu (în imobilul urmărit silit) inclusiv când i s-a comunicat debitorului declararea scadenței anticipate a creditului și când executorul bancar a inițiat acte de executare silită, continuate ulterior de executorul judecătoresc, participând inclusiv la întocmirea procesului-verbal de situație. De altfel, tot cumpărătorii solicită băncii a-și da acordul pentru achiziționarea de către ei a imobilului, ceea ce demonstrează că aceștia cunoșteau foarte bine situația juridică a imobilului în litigiu.
În altă ordine de idei, L. G., la data la care a avut loc ultima licitație a imobilului, s-a prezentat personal la sediul executorului și i s-a adus la cunoștință că ea a oferit cel mai mare preț, premiză a declarării sale ca adjudecatar, aspect recunoscut și prin răspunsurile la interogatoriul administrat.
În ceea ce o privește pe pârâta L. I. E., având în vedere că s-au acordat mai multe termene de judecată, iar aceasta nu s-a înfățișat și nu a invocat și dovedit vreun motiv întemeiat al absenței sale, erau incidente disp. art. 358 C.pr.civ., în sensul de a socoti aceste împrejurări o mărturisire deplină ori un început de dovadă în folosul ei.
Prin urmare, ambele părți contractante cunoșteau că au oferit suma de 65.000 lei, că în acest context trebuie să fiu declarată adjudecatar, acțiunea introdusă de ea în vederea recunoașterii drepturilor derivate din participarea la licitație și oferirea celui mai mare preț fiind anterioară contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate am cerut a fi constatată.
Toate acestea sunt dovezi ale fraudei și ale scopului ilicit urmărit la încheierea contractului pe care instanța de fond nu le-a luat în considerare în analizarea caracterului ilicit al cauzei. Se reține că nu ar fi probat că pârâții au încheiat contractul cu scopul fraudării intereselor sale, statuări care nu pot fi primite.
A mai arătat că înțelege că scopul oricărei instituții de credit este eficientizarea activității de executare silită și minimalizarea pierderilor derivate din vânzarea silită a imobilului ipotecat, numai că acest scop nu scuză mijloacele, cât timp și banca și debitorul și cumpărătorii se prezumă că au cunoștință de prevederile legale care reglementează vânzarea silită a bunurilor imobile, având obligația de a se conforma dispozițiilor procedurale care conferă persoanei care oferă cel mai mare preț la licitație dreptul de a deveni proprietar prin efectul adjudecării în condițiile art. 509 al. 5 teza II C.pr.civ.
Motivarea instanței de fond, în sensul că S.C. nr. 416/14.03.2013 a Judecătoriei Vatra Domei este inopozabilă pârâților, deoarece litigiul nu s-a judecat în contradictoriu cu aceștia și cu creditoarea, în speță Banca Românească, nu poate fi primită, de vreme ce parte în litigiul având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc a fost executorul S. R., mandatarul convențional al creditoarei.
Astfel, judecându-se în contradictoriu cu mandatarul convențional al creditoarei, nu se impunea introducerea în cauză a creditoarei sau a debitorului, având în vedere faptul că în virtutea raporturilor dintre creditoare și mandatarul convențional acesta din urmă avea obligația de a informa creditoarea despre cursul executării silite. Pe de altă parte, creditoarea avea obligația de a renunța la cererea de executare silită în ipoteza în care considera oportună vânzarea imobilului către pârâți, în afara licitației organizate în acest sens.
A mai reținut instanța de fond că sentința prin care a fost declarată adjudecatară a fost pronunțată la data de 14.03.2013, la circa 3 luni de la data încheierii contractului, aspect lipsit de relevanță, de vreme ce creditoarea avea obligația de a renunța la cererea de executare silită în situația încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în plus prima instanță ignorând că data introducerii acțiunii finalizate prin respectiva sentință este anterioară încheierii acestui contract.
În acest context, cum contractul incriminat este un mijloc pentru eludarea unor dispoziții imperative și cum un asemenea contract nu poate fi menținut în realitatea juridică și socială, deoarece o prejudiciază, ea fiind un participant la licitație de bună-credință, se impune admiterea apelului, cu consecința admiterii acțiunii și a repunerii părților în situația anterioară, astfel creându-se premizele finalizării procedurii de executare silită în favoarea sa și a executării S.C. nr. 416/2013a Judecătoriei Vatra Dornei.
In drept: art. 466 și art. 476 C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ.
Intimații pârâți L. G. și L. I. E. au formulat întâmpinare ( filele 28-29 dosar).
În apărare au arătat că Pentru a putea verifica dacă există sau nu frauda la lege sau cauză ilicită ~ cauza să existe, să fie licită și morală cf. art. 1236 C civ. — trebuie avută în vedere convingerea părților la momentul încheierii contractului, respectiv bursa sau reaua lor credință raportat la acest moment și intenția lor de a încheia fraudulos contractul.
Pârâții au închiriat de la pârâtul S. R., imobilul teren și construcții situat în . avut la cunoștință faptul că pârâtui Serbii R. avea de achitat un împrumut la Banca Româneasca SA dar nu au avut la cunoștință despre executarea silită pornită împotriva acestuia sau organizarea licitațiilor de vânzare de către executorul judecătoresc, la domiciliul lor nefăcându-se nici o publicație în acest sens. Din dosarul de executare silită, se poate observa că procedurile de comunicare emise de către executorul judecătoresc, - filele 169, 170,193,194, 201,202 dosar - nu au fost primite de ei, ci de către B. C., fratele reclamantei și coparticipant la licitație. Rezultă din această manoperă, reaua intenție a reclamantei si a fratelui ei, ca ei, care foloseau imobilul, să nu afle despre aceasta licitație.
Au aflat despre licitație din data de 29.10.2012, așa cum a și recunoscut pârâtul, și în atare situație, s-a deplasat la Biroul executorului judecătoresc din Suceava, iar executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință faptul că într-adevăr s-a ținut această licitație, dar nu s-a vândut imobilul întrucât prețul oferit de licitatori nu a fost acceptat de către
creditoarea Banca Românească SA și i-a arătat în acest sens și procesul verbal, unde la final, era trecută mențiunea că reclamanta B. C. nu este declarată adjudecatară și că este declarată închisă licitația. Întrucât erau interesați să cumpere imobilul au luat legătura cu creditoarea Banca Românească SA, care le-a comunicat în data de 04.12.2012, „Acordul pentru vânzare„ impunându-i condiția prețului - de120.000 lei - și a termenului-21.12.2012 - până ce se va face vânzarea, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și avute în vedere de instanța de fond.
În aceste condiții a fost încheiat contractul de vânzare a cărei nulitate absolută se solicită.
În momentul în care pârâtul a solicitat creditoarei Banca Românească SA acordul pentru vânzare 15.11.2012 - precum și în momentul când a încheiat contractul
de vânzare - 05.12.2012 - atât ei cât si paratul S. R. au avut convingerea fermă că imobilul nu a fost vândut la licitație bazându-ne și pe procesul verbal din data de 29.10.2012 – depus la fila 224 dosar - pe care i l-a arătat executorul judecătoresc din care rezulta că imobilul nu a fost vândut iar reclamanta nu era declarată adjudecatară.
Nu au avutr la cunoștință nici ei nici pârâtul S. R. că reclamantra B. C. a formualt plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a o declara adjudecatară și că a obținut în acest sens, sentința civilă 416/14.03.2013 pronunțată în dosar_ .
Această sentință nu le este opozabilă, nu au fost parte în proces, la promovarea acțiunii nu s-a notat în cartea funciară acest litigiu și nici creditoarea Banca Românească SA nu avea cunoștință despre acest fapt Au aflat despre această sentință doar când a fost comunicată ca anexata la acțiune.
Apelanta susține că nu era necesară introducerea în cauză a creditoarei întrucât litigiul a avut ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc iar parte în dosar a fost executorul judecătoresc S. R., care este mandatarul convențional al creditoarei dar, nu a făcut nici o dovadă a felului cum a fost executat acest mandat, respectiv dacă executorul a înștiințat eventual creditoarea despre acest litigiu. Oricum, raportul dintre executorul judecătoresc și creditoare, corect sau defectuos, nu poate să le fie lor imputat
Reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă faptul că ei sau pârâtul S. R. au avut cunoștință despre dosarul_ și în pofida acestei informații, ar fi încheiat contractul de vânzare încercând astfel să o prejudicieze pe reclamantă.
In lipsa unei astfel de dovezi, care să confirme reaua lor credință nu poate fi reținută frauda la lege prevăzută de art. 1237 c.civ. pe care se întemeiază acțiunea.
Dimpotrivă, se evidențiază o rea credință din partea reclamantei, care prin manopere frauduloase - semnarea procedurilor comunicate de executorul judecătoresc de către fratele ei care s-a dat mincinos drept rudă cu S. R. - a făcut în așa fel încât să nu participe la licitație alte persoane în afară de ea și fratele ei, B. C. iar în dosarul_ , în afară de faptul că 1-a promovat la o instanță necompetentă teritorial - sediul pârâtului fiind în Suceava iar imobilul este situat în . raza Judecătoriei Câmpulung - nu a chemat în judecată și creditoarea, respective Banca Românească SA, care, dacă ar fi știut de acest litigiu, nu ar fi dat acordul pentru vânzare.
Ele, părțile contractante, nu au avut niciun moment intenția de a o prejudicia în vreun fel pe reclamantă prin încheierea contractului de vânzare și au avut convingerea fermă, că reclamanta nu a fost declarată adjudecatară și că aveu dreptul să încheie acest contract, iar prin probele administrate, reclamanta nu a reușit să demonstreze contrariul
Consideră că instanța de fond a analizat și reținut corect situația de fapt și de drept concluzionând că nu au încheiat contractul în scopul fraudării intereselor reclamantei iar prin cererea de apel nu se invocă motive noi, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Apelul este nefondat.
Conform art.1236 (2) Cod civil, cauza este ilicită atunci când este contrară legii și ordinii publice.
De asemenea, cauza este ilicită și în ipoteza fraudei la lege, deci atunci când actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative(art.1237 Cod civil).
Cauza ilicită atrage nulitatea absolută a actului juridic dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască(art.1238 alin.2 Cod civil)
Potrivit art.14 alin.2 Cod civil buna – credință se prezumă până la proba contrară și de asemenea, potrivit art.1239 alin.2 Cod civil existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară.
Apelanta, critică hotărârea primei instanțe arătând că vânzarea din data de 5.12.2012 s-a făcut în frauda dreptului său, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorilor, o asemenea operațiune fiind lovită de nulitate absolută, pentru cauză ilicită, în virtutea principiului fraus omnia corrumpit.
Or, față de dispozițiile mai sus menționate, reclamantei îi revenea sarcina să dovedească faptul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 710/05.12.2012 de Societatea Civilă „Notariat Public" s-a făcut în frauda dreptului său, cu complicitatea cumpărătorilor care locuiau în imobilul ce a făcut obiectul contractului încă din anul 2010, în baza unui contract de închiriere.
Împrejurarea că pârâții L. aveau cunoștință că imobilul este grevat de sarcina ipotecii, că exista un dosar de executare, că la licitația din data de 29.10.2012, reclamanta a oferit suma de 65.000 lei, nu poate conduce la concluzia că aceștia au încheiat contractul cu scopul fraudării intereselor reclamantei, în condițiile în care, la data încheierii contractului, reclamanta nu fusese declarată adjudecatară.
Astfel pârâții au încheiat contractul de vânzare – cumpărare, după ce anterior s-au adresat executorului judecătoresc, care le-a prezentat procesul verbal din data de 29.10.2012 – depus la filele 224-225 dosar - din care rezulta că imobilul nu a fost vândut, că la acea dată ,față de adresa nr.6329/ 29.10.2012 emisă de creditoarea Banca Românească SA potrivit căreia aceasta nu acceptă vânzarea la licitație la un preț sub 75% din prețul de evaluare, i s-a comunicat reclamantei că nu a fost declarată adjudecatară, condiții în care s-a menționat că licitația publică din data de 29.10.2012 a fost declarată închisă.
Chiar apelanta arată că actele de executare, inclusiv procesul verbal din data de 29.10.2012 se bucură de prezumția de validitate.
Or, din actele de la dosar rezultă că reclamanta a fost declarată adjudecatar ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare, în baza sentinței civile nr. 416/14.03.2013 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă și irevocabilă, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost obligat executorul judecătoresc S. R. să o declare adjudecatară cu privire la imobilul urmărit, conform art. 511 Cod procedură civilă și să completeze în acest sens procesul verbal de vânzare la licitație publică încheiat la data de 29.10.2012 în dosarul execuțional 60 bis/2012.(filele 14-15)
Prin urmare, până la pronunțarea acestei hotărâri mențiunile din procesul verbal de vânzare la licitație publică încheiat la data de 29.10.2012 se bucură de prezumție de legalitate.
Litigiul nu s-a soluționat în contradictoriu cu pârâții cumpărători, L. G. și L. I.-E. sau cu pârâtul vânzător ,S. R. și nici nu a fost notat în cartea funciară, împrejurare în care nu prezintă relevanță faptul că acțiunea introdusă de reclamantă în vederea recunoașterii drepturilor derivate din participarea la licitație și oferirea celui mai mare preț este anterioară contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a cerut a fi constatată.
Extrasul de carte funciară privind imobilul în litigiu, eliberat la data de 4.12.2012 (fila129) atestă notarea în foaia de sarcini a dreptului de ipotecă, interdicției de înstrăinare și a somației de plată din 31.05.2011, nefiind înregistrată nici o acțiune privind imobilul sau prin care să se conteste cuprinsul cărții funciare.
Or, conform art.31 (1) din Legea nr.7/1996 cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară iar conform alin.2 dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Prin urmare, raportat la mențiunile din cartea funciară și procesul verbal din data de 29.10.2012 întocmit de executorul judecătoresc se prezumă că la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare părțile au fost de bună credință, respectiv că actul nu a fost încheiat în scopul fraudării intereselor reclamantei .
Reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă faptul că pârâții au avut cunoștință despre dosarul_ și în pofida acestei informații, ar fi încheiat contractul de vânzare încercând astfel să o prejudicieze pe reclamantă.
De asemenea, nu s-a dovedit că pârâții cunoșteau viciile procesului verbal din data de 29.10.2012 și că în temeiul ofertei pentru suma de 65.000 lei, licitatoarea B. C. trebuia declarată adjudecatar.
Pentru a se verifica incidența dispozițiilor art.509 alin.5 Cod de procedură civilă, instanța în cadrul dosarului nr._ a făcut o . constatări respectiv că la data de 29.10.2012 a avut loc cel de-al doilea termen de licitație, că licitația ar fi trebuit să înceapă chiar de la prima strigare de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat condiții față de care s-a concluzionat că ar fi trebuit să se dea curs ofertei petentei de a i se vinde imobilul la cel mai mare preț oferit, fiind înlăturată ca nerelevantă adresa nr.6329/29.10.2012 la care face referire executorul judecătoresc în cuprinsul procesului verbal de la data de 29.10.2012 .
Pârâții cumpărători, L. G. și L. I.-E. erau terți față de actele de executare, iar faptul că au cunoscut că, la licitația din data de 29.10.2012, reclamanta a oferit suma de 65.000 lei, nu înseamnă că aceștia știau că potrivit dispozițiilor art.509 alin.5 Cod de procedură civilă vechi, licitatoarea B. C. trebuia declarată adjudecatar, verificările fiind efectuate sub acest aspect ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare, respectiv la data de 14.03.2013, când s-a pronunțat sentința civilă nr.416 a Judecătoriei Suceava.
Apelanta critică hotărârea primei instanțe, susținând că lipsa nejustificată a pârâtei L. I.-E. la interogatoriu trebuia socotită ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice, însă se observă că reclamanta în cursul judecății în primă instanță nu a invocat dispozițiile art.358 Cod de procedură civilă, care doar recomandă instanței prezumția simplă de recunoaștere tacită, fără însă a o impune.
Puterea doveditoare a acestei prezumții este lăsată la aprecierea instanței .
Or, având în vedere că în apel nu s-a mai insistat asupra probei cu interogatoriu pârâtei deși aceasta a fost prezentă în instanță, față de probele administrate, poziția exprimată de pârâta L. I.-E. prin întâmpinarea formulată în cursul judecății în primă instanță (filele 70-71)și în apel(filele28-29), se apreciază că prezumția invocată de apelant a fost răsturnată.
Prin urmare, apreciind că instanța de fond a analizat și reținut corect situația de fapt și de drept, că sunt nefondate criticile apelantei, în temeiul art.480 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca fiind nefondat.
În temeiul prevederilor art. 453(2) coroborat cu art.451(1) și art.452 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții apelanta va fi obligată să plătească intimaților L. G. și L. I.-E. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător (fila 48).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta reclamantă B. C.-CNP_ ..132, jud Suceava cu domiciliul ales la cabinet de av.S. S.-..10, ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.766/10.07.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R.-..379, jud Suceava prin curator P. D., ..6, jud Suceava, L. G.-comuna M. Sulița, ., jud Suceava și L. I. E.- comuna M. Sulița, ., jud Suceava.
Obligă apelanta să plătească intimaților L. G. și L. I. E. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond L. V.
Tehnored.L.A.
10 ex./ 19.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 420/2015. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
