Pretenţii. Decizia nr. 1185/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1185/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 1185/2015

Dosar nr._ Pretenții

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1185

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 SEPTEMBRIE 2015

PREȘEDINTE V. O. D.

JUDECĂTOR A. I. M.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâții L. G. și A. C.-M., împotriva sentinței civile nr. 210 din data de 6 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimată fiind reclamanta L. M..

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 30 septembrie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc la data de 28.08.2013, sub numărul_, reclamanta L. M., i-a chemat în judecată pe pârâții L. G., A. C. M., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să oblige pârâții să-i plătească contravaloarea lucrărilor efectuate de ea, în imobilul casă situat pe .. 8, din mun. Câmpulung Moldovenesc, în valoare totală de 9500 lei, să-i restituie în natură sau prin echivalent bănesc toate bunurile mobile proprietatea reclamantei, rămase din casă, bunuri cu o valoare totală de 13.000 lei.

În motivare a arătat că pârâtul L. G. este tatăl său, iar în timp ce se afla la muncă în Italia, de unde trimitea bani, pentru renovarea locuinței, a vândut casa și grajdul de pe .. 8 din Câmpulung Moldovenesc, pârâtei (concubinei sale) Aiordăchioeiei C. M.. Din Italia a trimis sume de bani importante, pentru refacerea instalației electrice și pentru renovarea holului și a unei camere din casa care îi fusese promisă de pârâtul L. G..

Lucrările plătite de ea au o valoare de 9500 de lei și constau din:

- construcție sobă teracotă valoare 1293 lei;

- pachet valoare 1652 lei;

- gresie hol și reparații uși și ferestre valoare_ lei;

- reparații petenți cameră și hol și instalație electrică valoare 1906 lei;

- manopera lucrări 1800 lei;

- mese zilnice muncitori și cheltuieli diverse cu aceștia în valoare de 1340 lei.

A arătat reclamanta că, din momentul în care pârâtul a vândut imobilele concubinei sale, nu mai are posibilitatea de a folosi locuința în care a investit, astfel că a solicitat să fie despăgubită urmând ca pârâții să-i plătească echivalentul bănesc al lucrărilor suportate de ea. Pe lângă investițiile arătate mai sus în imobil i-au rămas multe alte bunuri mobile și de uz personal a căror restituire a solicitat-o pârâților în repetare rânduri, însă aceștia nu s-au conformat nici până în prezent.

Astfel, a arătat că în locuință au rămas următoarele bunuri:

- dulap cu două uși 650 lei;

- bibliotecă 630 lei;

- măsuță TV 200 lei;

- pat 1250 lei;

- masă cu patru scaune 250 lei;

- dulap pentru încălțăminte 480 lei;

- garnize lemn 5 bucăți 180 lei;

- perdele și draperii 5 bucăți 800 lei (180 euro);

- covoare 2 bucăți 550 lei;

- scaune plajă 2 bucăți 352 lei (80 euro);

- cort pentru 3 persoane, 2 bucăți, saci de dormit și pătură -800 (180 euro);

- aspirator 160 lei;

- cuptor electric 350 lei;

- fier de călcat 150 lei;

- aragaz 770 lei;

- pick-up nou 700 lei;

- mașina de cusut Toyota 450 lei.

În locuința părinților au mai rămas următoarele bunuri proprietatea reclamantei a căror valoare a apreciat-o la suma de 4000 de lei.

- electrocasnice mici, mixer, storcător fructe electric și storcător manual, centrifugă;

- 3 seturi farfurii, tăvi de cop, 2 seturi oale, set pahare, 2 seturi căni, căni cafea, set tacâmuri, căni, tigăi, coșuri pâine, suport vase, coș gunoi, ceas de bucătărie, mașină de nucă;

- ornamente și decorațiuni diverse;

- trusă cu feon, mașină de tuns;

- plapume, 2 bucăți, lenjerii, pernuțe prosoape;

- cuverturi țesute 2 bucăți cuverturi de pat 2 bucăți;

- haine și încălțăminte, genți, accesorii;

- ornamente iarnă;

A solicitat reclamanta obligarea pârâților la restituirea în natură a bunurilor mobile în starea în care se aflau la data vânzării locuinței către pârâta A. C. M., respectiv la data de 16 martie 2011, cu precizarea că majoritatea bunurilor erau noi, iar celelalte se aflau într-o stare foarte bună, de asemenea a mai solicitat obligarea pârâților la restituire prin echivalent bănesc a bunurilor .-

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1073 și următorul C. civil.

La data de 18.11.2013, pârâtul L. G., a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea introductivă nu este motivată în drept cu privire la fiecare capăt de cerere în parte. S-au indicat disp. art. 1073 și următoarele C. civil, însă aceste dispoziții se referă la caducinarea sau revocarea judecătorească a legatului cu sarcina. Dacă s-ar fi făcut referire la codul civil anterior, în mod cert s-ar fi indicat acestea, iar atunci este vorba despre dreptul de dezdaunare, creditorul putând solicita îndeplinirea exactă a obligației. Dacă este vorba deci despre o obligație de dezdaunare, atunci ea trebuie să aibă un izvor, însă nu s-a menționat această sursă a obligației în cauză (eventual rezultată din fapte juridice, îmbogățirea fără justă cauză, gestiunea de afaceri sau plata unei prestări nedatorate). In orice caz cel de-al doilea capăt de cerere nu este motivat.

Cu toate că reclamanta a primit o comunicare prin care i s-a pus în vedere să indice probatoriul cu privire la fiecare capăt de cerere, în parte (chiar și probatoriul testimonial), aceasta nu s-a conformat, indicând în mod generic numele a doi martori, pentru care nu a indicat teze probatorii, pentru a se ști care capăt de cerere se dorește a fi dovedit și cu ce martori anume.

O altă deficiență a acțiunii este legată de neindicarea în motivare a persoanelor cărora reclamanta le-ar fi trimis bani din Italia, pentru renovarea locuinței, neindicarea sumelor de bani în cauză și a dovezilor care atestă trimiterea banilor, nedepunerea acestor dovezi la dosar, precum și neindicarea și nedepunerea actelor prin care se dovedește că proprietarul anterior, în speța pârâtul L. G., a transmis dreptul de proprietate, reclamantei, pentru o cameră din imobil sau a fost de acord cu renovarea imobilului, refacerea instalației electrice sau renovarea camerei în speță.

În altă ordine de idei, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la ambele capete de cerere, fiind trecuți cei trei ani prev. în lege, care a curs deja de la finalizarea lucrărilor de îmbunătățiri (luna august 2010), și până la promovarea acțiunii de la momentul în care a fost de acord cu restituirea bunurilor imobile proprietatea reclamantei și până la data introducerii acțiunii.

Pârâta A. M., a încheiat la data de 20 august 2008, cu pârâtul L. G., un înscris intitulat „contract de vânzare cumpărare”, de față cu doi martori prin care a predat prețul imobilelor teren și casă și a primit posesia lor, însă la data de 21 noiembrie 2012, a încheiat cu acesta și un contract în forma autentică (nr. 687), în fața BNP C. T. M., din mun. Câmpulung Moldovenesc, prin care i s-a transmis în mod legal dreptul de proprietate, ocazie cu care și-a înscris acest drept (și pentru construcția grajd ), și în cartea funciară nr._ Câmpulung Moldovenesc.

Dacă s-au efectuat lucrări de îmbunătățire la casă, atunci ele au fost executate nu pentru ca aceasta a fost dorința și voința pârâților, ci pentru ca reclamanta care deținea o cheie de la locuință, a pătruns acolo și abuziv, a început acele lucrări, în luna iulie 2010, și le-a finalizat în luna august 2010, cu toate că i-a fost atrasă atenția să nu procedeze astfel.

Aceste lucrări au fost posibil a fi executate și pentru faptul că, ambii locuiesc în acel moment în Cîmpia Purzii, jud. Cluj, nefiind la domiciliu. Practic, reclamanta a încercat prin realizarea acestor îmbunătățiri să se facă proprietară pe imobilul casă, fără voia lor, a vechiului și recentului proprietar.

În legătură cu lucrările de îmbunătățire indicate, au arătat că în locuință exista soba de teracotă șamotată, perfect funcționabilă, și nu era necesar demolarea ei și construcția unei sobe noi, soba nouă este de 6 rânduri, și nu valora material și manoperă decât suma de 6000 de lei, existau dușumele în toată casa în perfectă stare, care nu necesitau a fi scoase și parchetat, care nu este în valoare decât de 800 de lei, material și manopera; nu s-au executat nici un fel de reparații la uși și ferestre care sunt și în prezent cele vechi, iar gresia de pe holul de 1/5 m /1,5 m, este în valoare de 200 de lei, material și manopera (și pe acest hol fiind dușumele în bun stare); nu s-au executat nici un fel de reparații la petenții camerei în discuție, iar instalația electrică este cea veche, fiind schimbate doar două întrerupătoare și trei prize, valoarea lor fiind, de 30 de lei, cu tot cu manoperă.

În legătură cu bunurile imobile proprietate, au arătat că în luna iulie 2010, a adus la cunoștință reclamantei să sisteze lucrările arătate mai sus și i-a pus la dispoziție aceste bunuri mobile, pe care parte, le-a luat împreună cu fratele său, numitul L. G., în cursul lunii septembrie 2010, când au efectuat două transporturi.

Situația acestor bunuri care au fost cumpărare de la second este următoarea:

- dulap 150 lei;

- bibliotecă mică, de 100 lei;

- măsuța TV de 100 lei;

- pat de 450 lei;

- nu a exista masă cu patru scaune;

- dulap pentru încălțăminte, de 100 lei;

- garnizele din lemn sunt cele vechi și nu sunt cele ale reclamantei;

- perdelele și draperiile sunt parte vechi,iar parte au fost achiziționate de către pârâta Aioardachioaiei;

- covoare, ambele de 40 lei;

- scaune de plajă nu a văzut, poate sunt în pachete, strânse și depozitate în grajd, oricum nu ar avea o valoare mai mare de 150 lei;

- cort, parte sunt în cutii depozitate, dar nu au valoare mai mare de 150 lei;

- aspirator, de 90 lei;

- cuptor electric de 150 lei;

- fier de călcat, de 29 lei;

- aragaz de 450 lei;

- pick –up nou, nu a văzut, posibil să fie ambalat;

- nu a existat mașină de cusut;

- electrocasnicele au fost luate deja de către reclamantă;

- vesela este de 100 lei;

- nu au existat ornamente și decorațiuni;

- nu a existat tuns de foen și mașina de tuns;

- plapumile și lenjeriile au fost luate de reclamantă;

- cuverturile au fost luate;

- hainele au fost luate, oricum au erau toate uzate, rupte și pătate, fără valoare, nu au existat ornamente de iarnă.

Au solicitat pârâții ca, toate deficiențele acțiunii și de probatoriu să fie acoperite oricum, în cea ce îi privește, să depună planșe fotografice cu privire la situația camerelor din casă.

Prin înscrisul aflat la pagina nr. 69 din dosarul cauzei, reclamanta a solicitat respingerea excepției având în vedere că a folosit parte din casa căreia i-a adus îmbunătățiri astfel încât a avut un drept de retenție asupra acesteia până când a fost dată afară din imobil și i s-a pus în vedere să-și ridice soba, parchetul etc.

În acest sens pârâta s-a exprimat în scris prin actul olograf din 23.03.2011.

La data de 14 februarie 2014, pârâții au depus la dosar un răspuns cu privire la temeiul de acțiunii, indicat oral de către apărătorul reclamantul ca fiind art. 998, C. civil, presupunând că este vorba despre vechiul cod civil, față de data raportului juridic care li s-a imputat, pentru că disp. art. 998 C. civil, prezent reglementează instituția substituțiilor arătând că aceste dispoziții se referă la răspunderea delictuală pentru fapta proprie, dispoziții în baza cărora acțiunea nu poate fi admisă, neexistând concordanță între motivarea în drept și împrejurările de fapt invocate.

Au depus alăturat copie xerox după înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de întreținere, încheiat la data de 25.08.2008”, încheiat între pârâți prin care pârâta Aiordochioaiei C. M. lua în întreținere pe numitul L. G., cât și copie xerox după contractul de întreținere autentificat sub numărul 688/ 21 noiembrie 2012, de către Societatea civilă de notariat Public”, cu sediul în mun. Câmpulung Moldovenesc, prin care la data aceasta, în forma autentică, se stipulau aceleași obligații de întreținere, aceasta ca urmare a faptului că la data de 20 august 2008, avusese vânzarea în fapt a imobilului, vânzarea în formă autentică intervenind la aceeași dată la data de 21 noiembrie 2012, ca și contractul de întreținere menționat mai sus.

Au fost depuse acte pentru a demonstra că în ceea ce privește pârâta Aiordachioaiei C. M., a intrat efectiv în posesia imobilului casă la data de 20 august 2008.

S-au dat explicații de ce s-au încheiat toate actele pe care le-a menționat prin întâmpinare și prezenta, anume pentru faptul că împreună cu pârâtul L. G., au un copil în vârstă de 13 ani, pe nume Aiordachioeiei A., care poartă numele lui.

La data de 20 august 2008, a cumpărat cu înscris sub semnătură privată imobilul casă, dar, nu a locuit efectiv a revenit în luna septembrie 2010 (când reclamanta a plecat în Italia ), însă din luna noiembrie 2008, a locuit constant acolo, având și viza de flotant, pe acest domiciliu.

S-a mai arătat că dacă reclamanta ar fi ridicat data la care a efectuat aceste lucrări, s-ar observa că excepția pe care a ridicat-o, este fondată, iar dreptul la acțiune este prescris.

Au fost depuse la dosar planșe foto reprezentând situația camerei în cauză la momentul sărbătorilor de iarnă 2007-2008, unde se afla reprezentată soba, care exista și era perfect funcționabilă, nefiind nevoie de execuția unei sobe noi, pereții nu aveau nevoie de reparații, nefiind deteriorați, situația pardoselii care era de asemenea funcționabilă, pentru ca altfel, nu s-ar fi putut pune covoare pe jos, precum și situația ferestrelor, care după cum sunt reprezentate în două fotografii, sunt funcționabile, prezintă garnije și draperii, chiar foarte frumoase, afirmând că ceea ce s-a efectuat a fost un abuz, fără a avea nici un fel de acord din partea ambilor pârâți.

Cum transmiterea dreptului de proprietate a operat în favoarea pârâtei A. C. M., încă din anul 2012, pârâtul L. G., a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, ea nefiind proprietară a imobilului în momentul introducerii acțiunii.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2013, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 210 din data de 06 februarie 2015, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. G..

A respins acțiunea față de pârâtul L. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A admis în partea acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta L. M., în contradictoriu cu pârâta A. C. M. și în consecință.

A obligat pârâta A. C. M. să-i plătească reclamantei suma de 7494 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de către reclamantă la imobilul proprietatea pârâtei, constând din:

- sobă teracotă, în valoare de 1074 lei;

- șapă egalizare, în valoare de 494 lei;

- pardoseală parchet, în valoare de 1065 lei;

- pardoseală gresie, în valoare de 307 lei;

- reparații tâmplărie, în valoare de 94 lei;

- vopsire tâmplărie în valoare de 351 lei;

- reparații tencuială pereți, în valoare de 436 lei;

- reparație instalație electrică, în valoare de 950 lei;

- cheltuieli indirecte, în valoare de 202 lei;

- TVA materiale, în valoare de 582 lei.

A obligat pârâta A. C. M. să-i restituie reclamantei următoarele bunuri mobile:

- dulap, în valoare de 150 lei;

- bibliotecă mică, în valoare de 100 lei;

- măsuță TV, în valoare de 100 lei;

- pat, în valoare de 450 lei;

- dulap pentru încălțăminte, în valoare de 100 lei;

- 2 covoare, în valoarea totală de 400 lei;

- aspirator, în valoare de 90 lei;

- cuptor electric, în valoare de 150 lei;

- fier de călcat, în valoare de 29 lei;

- aragaz, în valoare de 450 lei;

- veselă, în valoare de 100 lei ,valoarea totală a bunurilor fiind de 2119 lei.

A admis în parte, cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

A obligat pârâta A. C. M. să-i plătească reclamantei suma de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta L. M. este fiica pârâtului L. G., iar pârâta A. C. este concubina prim pârâtului..

Din extrasul de carte funciară aflat la fila 80 din dosarul cauzei, s-a reținut că pârâtul L. G. a fost proprietar asupra construcției casă, situată în mun. Câmpulung Moldovenesc, .. 8, jud. Suceava.

Imobilul menționat mai sus a format obiectul antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 111/16 martie 2011 (fila 11 dosar), prin care prim pârâtul s-a obligat să-i vândă secundei pârâte acest imobil.

Potrivit clauzelor stipulate de părți în antecontractul sus menționat, pârâta Aiordochioeiei C. M., a fost de acord ca pârâtul L. G., să folosească imobilul - obiect la contractului pe o perioadă nedeterminată.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 687/21 noiembrie 2012 (fila 49 dosar), prim pârâtul i-a vândut secundei pârâte imobilul de mai sus.

Conform susținerilor reclamantei, necontestate de pârâți, aceasta a efectuat asupra imobilului din litigiu următoarele lucrări de îmbunătățire:

- construcție sobă de teracotă;

- montat parchet;

- montat gresie;

Pârâții au contestat efectuarea, de către reclamantă a lucrărilor constând în reparații pereți cameră și hol și instalație electrică, reparații uși și ferestre, însă efectuarea acestor lucrări de către reclamantă a fost probată în cauză prin raportul de expertiză (fila 112) și prin depozițiile martorului N. P. (fila 82 dosar).

Astfel, prin depoziția făcută în fața instanței, martorul menționat mai sus, a arătat că în vara anului 2010, la solicitarea reclamantei, a efectuat lucrări de renovare a încăperilor cameră și hol intrare, respectiv a turnant placă din beton și a înlocuit dușumelele existente cu parchet în cameră, a demolat soba veche și a construit altă sobă de teracotă, a îndreptat și gletuit pereții, a montat rigips pe tavan, și a izolat tavanul cu vată minerală, a gletuit peteții din hol, a căptușit tavanul, cu vată și a montat rigips.

În legătură cu valoarea manoperei, martorul a arătat că a primit de la reclamantă circa 2000 lei, iar valoarea materialelor a fost apreciată de martor la circa. 8000 lei.

Totodată, martorul a arătat că în perioada cât a efectuat lucrările de mai sus, cu imobilul au fost efectuate și lucrări de montare a unui contor, de către angajați ai RENEL.

Deosebit de cele mai sus menționate, martorul a arătat că, în perioada când a efectuat lucrările menționate mai sus pârâții nu s-au opus efectuării acestora.

Prin raportul de expertiză în construcții întocmit în cauză s-a stabilit că valoarea totală a lucrărilor efectuate este de 7494 lei, din care suma de 3252 lei reprezintă contravaloarea materialelor, iar suma de 4242 lei, reprezintă contravaloarea manoperei.

Față de cele mai sus menționate, având în vedere și înscrisul aflat la fila 68 din dosarul cauzei, prin care secund pârâta i-a solicitat reclamantei să părăsească imobilul până la data de 01.04.2011, instanța a reținut că reclamanta a efectuat cu acordul ambilor pârâți toate lucrările de îmbunătățire descrise în acțiune și evaluate de expert la suma de 7494 lei.

În drept, față de data efectuării lucrărilor sunt aplicate dispozițiile din vechiul Cod civil, referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Pentru admiterea acțiunii se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: să existe o mărire a patrimoniului pârâtului; să existe o scădere a patrimoniului reclamantei; între oprirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantului să existe o legătură; reclamantul că nu aibă o lată acțiune la dispoziție.

În speță, lucrările de îmbunătățire efectuate de reclamantă au sporit patrimoniul pârâtei A. C. M. cu valoarea de 9474 lei.

În lipsa dovedirii unui contract valabil încheiat între părți sau a unei fapte ilicite a pârâților din care să izvorască obligația lor de a da reclamantei suma de bani, pretinsă, singurul izvor al obligației îl reprezintă faptul juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză ca urmare a îmbunătățirilor efectuate de reclamantă și care au crescut valoarea imobilului proprietatea secund pârâtei concomitent cu cu scăderea patrimoniului reclamantei.

Având în vedere că imobilul asupra căruia s-au făcut îmbunătățirile se află în proprietatea exclusivă a secund pârâtei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 7494 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor.

În ceea ce-l privește pe pârâtul L. G., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, invocată prin memoriul aflat la fila 71 din dosar.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că acesta nu avea, la data promovării acțiunii, calitatea de proprietar al imobilului asupra căruia s-au efectuat îmbunătățirile.

Relativ la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat restituirea bunurilor mobile, instanța a reținut din susținerile reclamantei, recunoscute de pârâți prin întâmpinare, că în imobilul proprietatea pârâtei se află următoarele bunuri aparținând reclamantei:

- dulap în valoare de 150 lei;

- bibliotecă mică în valoare de 100 lei;

- măsuță TV, în valoare de 100 lei;

-pat în valoare de 450 lei;

- dulap pentru încălțăminte în valoare de 100 lei;

- 2 covoare în valoarea totală de 400 lei;

- aspirator în valoare de 90 lei;

- cuptor electric în valoare de 150 lei;

- fier de călcat în valoare de 29 lei;

- aragaz în valoare de 450 lei;

- veselă 100 lei valoarea totală a bunurilor fiind de 2119 lei.

Instanța a reținut doar bunurile a căror existență nu a fost contestată de pârâți, pentru restul bunurilor indicate în acțiune reclamanta nefăcând nici o probă deși avea această obligație în conformitate cu disp. art. 249 C.pr civilă.

Prin urmare, reținând ca fiind îndeplinite condițiile îmbogățirii fără injustă cauză, instanța a dispus obligarea pârâtei A. C. M., să-i restituie reclamantei bunurile menționate mai sus.

Având în vedre că acțiunea a fost admisă în parte, în aceeași proporție a fost admisă și cererea de obligare a secund pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reținând că reclamanta a efectuat cheltuieli în cuantum de 2167,5 lei, din care: 700 lei reprezentând onorariu expert; 800 lei, reprezentând onorariu avocat și 667,5 lei, reprezentând taxă de timbru, a dispus obligarea secund pârâtei la plata sumei de 1500 cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții prin care au arătat că pârâta și-a preluat dreptul la proprietate în data de 21 noiembrie 2012, precum este scris și în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de notar public C. T.-M..

S-a mai arătat că pârâtul este în întreținerea pârâtei din luna august 2008, când au încheiat un contract de întreținere, pârâtul neavând nevoie de copiii lui.

În vata anului 2010 când s-au efectuat lucrările la imobil și s-a pătruns în locuința lor fără acordul vreunuia dintre ei, ambii locuind la Cîmpia Turzii. Fiind plecați pentru o perioadă mai lungă de timp au pătruns pe proprietate abuziv și nestingheriți de nimeni.

Numita L. M. nu le-a trimis bani și nu ea este persoana care a efectuat lucrările, ea fiind plecată în Italia.

Renovarea, soba și parchetul sunt lucrări efectuate în lipsa ei și a pârâților. Acestea sunt efectuate după ce le-au scos bunurile. Prin urmare, li s-a încălcat dreptul la proprietate.

În luna august 2010 a venit în mun. Cîmpulung Moldovenesc să vorbească cu L. M., dar aceasta închisese camera de la casa lor și plecase cu tot cu cheie.

Tot atunci, odată cu ., le-au dispărut și unele acte de proprietate. Din această cauză au fost nevoiți să facă un „antecontract de vindere și cumpărare” în 16 martie 2011 și acesta autentificat la notar.

În urma efectuării antecontractului, i-a înmânat pârâtului, fratele lui L. M. și ocupant al aceluiași imobil, o copie după acesta, iar pe verso (ultima pagină), sub formă de notificare, i-a adus la cunoștință să-i elibereze camera și să-și ridice parchetul și soba. Această notificare a depus-o L. M. la dosar.

Au refuzat să-și ia bunurile de pe proprietate. Pârâta a fost nevoită să depoziteze aceste lucruri la ea pe proprietate, într-un grajd. Deoarece imobilul este format dintr-o cameră și o bucătărie, despărțite de un hol mic, ea având 2 minori care erau la școală și pe pârât în întreținere, avea nevoie și de acea cameră.

Bunurile numitei L. M. le-a scos din casă și le-a depozitat în grajd pârâtul, acestea fiind în cutii.

Bunurile pârâților pe care le-au scos, după câte au aflat, numitul L. G. și martorul N. P., nu le-au mai găsit.

De asemenea, nu sunt de acord cu expertiza lucrărilor, fiind o sumă foarte mare.

A solicitat a se avea în vedere faptul că i-a chemat în judecată la mai mult de 3 ani de la efectuarea lucrărilor, ca urmare, trebuie luată în considerare prescripția acestor lucrări.

O greșeală a valorii bunurilor este cea a covoarelor care în loc de 40 lei a fost trecută 400 lei.

Bunurile poate și o va ruga să vină să și le ducă. Aceste bunuri nu au fost predate cu proces-verbal, neștiind cu exactitate ce stare au sau dacă funcționează.

Refuză să plătească bunurile pe motiv că i-a cerut să și le ia. Nu sunt de acord cu plata expertizei și cu plata taxelor, deoarece L. M. le-a încălcat dreptul lor de proprietate.

Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea susținerilor pârâților, pentru următoarele motive:

Reclamanta a locuit împreună cu întreaga familie în gospodăria care este acum în litigiu.

Prin înțelegere, ea folosea parte din casă unde deținea cheile de la ușile de acces.

Din Italia, unde muncea, a trimis bani și i s-a renovat partea de casă deținută de ea, respectiv a fost adusă la o stare corespunzătoare pentru a fi locuită, casa având peste 100 de ani.

Nu a cunoscut nimic despre vânzarea făcută de tatăl său, decât atunci când i s-au aruncat lucrurile din casă și s-au schimbat încuietorile.

Față de această situație, a considerat că este în drept să primească ceea ce a investit, pentru că altfel s-ar crea o îmbogățire fără just temei a pârâtei.

Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esență, că reclamanta nu a locuit niciodată în gospodăria în litigiu, ci cu ani în urmă a locuit def. L. E., pârâtul a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire asupra suprafeței de 467 mp teren identic cu . asupra casei și a unui grajd amplasate pe această parcelă, conform hotărârii judecătorești din 12.02.2009 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc. Prin aceeași hotărâre reclamanta a dobândit prin cumpărare de la pârât, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 243 mp teren, conform parcelei nou formate cu nr. 5274.

Pârâta a arătat că reclamanta a locuit și locuiește și în prezent în .. 8, dar în altă curte și în alt imobil, împreună cu fratele ei L. G. și mama Holobîcă S..

A mai arătat că nu s-a îmbogățit fără just temei și nici nu intenționează acest lucru, deoarece i-a adus la cunoștință, în scris, reclamantei la data de 25.03.2011 să-și ia bunurile: parchetul, soba și gresia, dar aceasta a refuzat. Reclamanta este de rea credință, aceasta dorește să se îmbogățească fără just temei, deoarece a intrat în imobil și a renovat fără acordul lor, cu văditul interes de a se face stăpână.

Așa cum se poate vedea și în fotografiile depuse la dosar, casa chiar dacă are peste 100 de ani este locuibilă și perfect funcționabilă. Nu necesita renovarea făcută de reclaamntă.

În ceea ce privește declarația numitului D. T. L., a arătat că este în dușmănie cu acesta, tot din cauza imobilului, deoarece a aparținut bunicii lui, L. E..

A declarat că nu are cunoștință, cu exactitate, ce lucruri a „băgat” reclamanta în imobil sau ce lucruri a „scos”, precum nu are cum să știe nici martorul câte lucruri și-a dus reclamanta cu ea în Italia sau l-ea mutat în lipsa pârâților. Susținerea martorului cum că ea și copiii i-au scos lucrurile reclamantei din casă a fost falsă, acesta locuind în a doua curte de pârâtă și nu are cum să știe ce mută ea prin casă sau prin curte.

Pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esență, că reclamanta nu a locuit cu el în imobilul în litigiu, prin sentința civilă nr. 3256/1992 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre el și numita Holobîcă S., mama reclamantei, moment de la care nu au mai locuit împreună cu nici un membru al familiei, ci doar cu mama lui, L. E..

Prin aceeași hotărâre minora L. M. fost încredințată mamei, iar el a fost obligat să achite suma de 4500 lei cu titlu de pensie de întreținere.

Din data de 25 septembrie 1992 reclamanta a locuit la aceeași adresă, dar într-un imobil separat, împreună cu mama sa și fratele ei, acel imobil aflându-se în vecinătate, dar a fost și este separat de imobilul în litigiu.

Imobilul a fost proprietatea lui după divorț, el a cedat celălalt imobil fostei soți să locuiască împreună cu copiii. Nu a avut nicio înțelegere cu vreun membru al familiei de a folosi imobilul în litigiu după decesul părinților.

A arătat că dreptul său de proprietate poate să-l înstrăineze, să-l „închidă” sau să nu-l folosească o perioadă de timp cu obligația de a achita impozitele prevăzute de lege.

Asupra excepției lipsei de interes în a declara apel pârâtul L. G., se rețin următoarele:

Prin sentința civilă nr. 210/06. 02. 2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins acțiunea reclamantei L. M. împotriva pârâtului L. G., ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesual pasivă, reținând prima instanță că pârâtul nu avea la data promovării acțiunii calitatea de proprietar al imobilului asupra căruia s-au efectuat îmbunătățirile.

Având în vedere soluția pronunțată, pârâtul nu are interes să declare cale de atac întrucât, în privința sa nu s-a dispus nicio condamnare, singura căzută în pretenții față de reclamantă fiind pârâta A. C. –M..

De altfel, este de observat că memoriul de apel este comun celor doi pârâți, iar criticile vizează soluția pe fond, de obligare a pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de construcție și la restituirea bunurilor mobile, proprietatea reclamantei.

Așa fiind, tribunalul va admite excepția invocată și va respinge apelul pârâtului ca lipsit de interes.

Examinând apelul pârâtei A. C. –M., în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței și de criticile formulate, tribunalul reține următoarele:

În privința soluției de obligare a pârâtei la plata sumei de 7494 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de către reclamantă la imobilul proprietatea pârâtei, este corectă.

Astfel, referitor la prescripția dreptului la acțiune, nu este dată această excepție, cum temeinic a reținut prima instanță prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2014 (fila 85), întrucât termenul de trei ani aplicabil raporturilor obligaționale cum este cel invocat în speță, reglementat prin art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, a început să curgă nu de la data efectuării respectivelor lucrări, cum se pretinde în apel, ci de la data când pârâta și-a manifestat intenția, în cuprinsul unui înscris recunoscut în instanță ca fiind redactat și semnat de ea (a se vedea filele 67, 68), de a nu o mai primi pe reclamantă în imobil, anume 25 martie 2011.

Până la această dată reclamanta nu a avut interes să acționeze întrucât avea imobilul la dispoziție, dreptul său la acțiune născându-se abia din momentul în care a fost lipsita de imobil și, deci, de beneficiul acelor învestiții.

Pe fond, faptul că pârâta este proprietara imobilului nu este un argument de invocat în favoarea sa, cum insistă în apel, tocmai această calitate justifică demersul reclamantei întrucât ca proprietară, pârâta s-a îmbogățit cu valoarea acelor lucrări pe seama patrimoniului reclamantei, izvorul obligației constituindu-l deci faptul juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză, cum corect a sesizat și prima instanță.

De asemenea, nu are relevanță că pârâta ar avea în întreținere pe pârâtul L. G., tatăl reclamantei, fiind chestiuni cu totul diferite.

A mai invocat pârâta că respectivele lucrări ar fi fost efectuate abuziv, fără acordul său, în lipsa sa, fiindu-i încălcat astfel dreptul de proprietate, or, rezultă chiar din depoziția martorului N. P. (fila 82), persoana care a efectuat cea mai mare parte a lucrărilor (schimbat dușumele, pus parchet, șapă, sobă teracotă, reparații tencuieli pereți, tavan, etc.) că a fost angajat și plătit de reclamantă, dar că și pârâții au venit la imobil pe perioada lucrărilor, nemanifestând nicio opoziție.

Nu interesează cine a muncit efectiv la acele lucrări, ci faptul că reclamanta le-a suportat și că profită pârâtei.

În ceea ce privește valoarea lucrărilor, a fost stabilită prin expertiza întocmită de către expert F. M. (filele 112-117), necontestată în fața primei instanțe, apărătorul pârâtei arătând expres că nu are de formulat obiecțiuni (fila 120), astfel că reclamanta nu poate contesta acea lucrare direct în apel.

Referitor la bunurile mobile, soluția este de asemenea corectă, pârâta recunoscând că le deține, că se află depozitate în cutii, astfel că, nepredându-le de bunăvoie, este necesară intervenția instanței pentru predarea lor silită, în natură, dacă mai există, iar în lipsă, la valorile indicate în sentință, care au fost propuse chiar de către pârâtă.

Admițându-se acțiunea reclamantei, pârâta se află în culpă procesuală, întrucât a căzut în pretenții, astfel că în temeiul art. 453 din noul cod de procedură civilă datorează cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu expert, de avocat, taxă de timbru.

În fine, întemeiată este critica privind valoarea celor două covoare, indicată în sentință ca fiind 400 de lei, în loc de 40 de lei, fiind vorba de o simplă eroare câtă vreme instanța s-a raportat, în privința valorii bunurilor mobile, exclusiv la întâmpinarea pârâtei, aceasta propunând pentru covoare suma totală de 40 de lei (fila 45).

Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 2 tribunalul va admite apelul pârâtei A. C. –M., va schimba în parte sentința civilă nr. 210/06. 02. 2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în sensul că valoarea celor două covoare este de 40 de lei, în loc de 400 de lei; corespunzător, va fi corectată și valoarea totală a bunurilor de restituit, ca fiind de 1759 lei în loc de 2119 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge apelul declarat de către pârâtul L. G., domiciliat în Cîmpulung Moldovenesc, .. 8, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 210 din data de 6 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimată fiind reclamanta L. M., domiciliată în Cîmpulung Moldovenesc, .. 8, jud. Suceava, ca lipsit de interes.

Admite apelul declarat de către pârâta A. C. –M., domiciliată în Cîmpulung Moldovenesc, .. 8, împotriva sentinței civile nr. 210 din data de 6 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimată fiind reclamanta L. M..

Schimbă în parte sentința civilă nr. 210/06. 02. 2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în sensul că:

-valoarea celor două covoare este de 40 de lei, în loc de 400 de lei;

-valoarea totală a bunurilor de restituit este de 1759 lei în loc de 2119 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

V. O. D. A. I. M. S. A.-M.

Red./Tehnored. V.O.D.

Judecător fond V. L.

5 ex./01.10.2015

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Pretenții

II. Soluția în recurs – Admite excepția lipsei de interes. Respinge apelul declarat de către pârâtul L. G., ca lipsit de interes. Admite apelul declarat de către pârâta A. C. –M.. Schimbă în parte sentința civilă nr. 210/06. 02. 2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în sensul că: - valoarea celor două covoare este de 40 de lei, în loc de 400 de lei;

-valoarea totală a bunurilor de restituit este de 1759 lei în loc de 2119 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc Decizia nr. 1185/30.09.2015

Sentința nr. 210/2015 Dosar nr._

Judecător: V. L. Complet: V. O. D.

A. I. M.