Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 427/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 427/2015
Dosar nr._ - hotărîre care să țină loc de act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 427
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul P. C., domiciliat în ., jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „A. C.”, cu sediul în municipiul Fălticeni ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2173 din 30 octombrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții V. A., domiciliată în mun.B., ..68, ., jud.B., L. (V.) C. și V. C.-C., ambii domiciliați în mun.Iași, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. L. pentru reclamantul apelant P. C. și pîrîta intimată V. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat A. L. pentru reclamantul apelant P. C., a depus la dosar delegație de substituire pentru avocat A. C., dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 353 lei cu chitanța . Nr.7747 din 5 martie 2015, a cerut reaudierea martorilor A. I. și B. C., instanța de fond audiindu-i foarte sumar și a se dispune ascultarea înregistrării ședinței de judecată, respectiv momentul audierii martorilor ascultați.
Pîrîta intimată V. A. se opune la reaudierea martorilor și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța respinge cererea de probe formulată de apărătorul reclamantului apelant, avînd în vedere că singura modalitate de confirmare a vînzării privește consimțămîntul defunctului V. C., avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat A. L. pentru reclamantul apelant P. C., a cerut admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Pîrîta intimată V. A. a cerut respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 21.05.2014 sub nr._, reclamantul P. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: V. A., L. (V.) C. și V. C.-C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate vânzarea intervenită între el, reclamantul și autorul pârâților, defunctul V. C., pentru suprafața de 1.734 mp. teren arabil, situat în extravilanul satului Basari, . contractul de vânzare-cumpărare nr. 3593/11.03.1993, ce face parte integrantă din suprafața totală de 12.200 mp. teren arabil, între vecinii: B. C., V. C., drum comunal, iar hotărârea ce se va pronunța, să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Apreciază valoarea la suma de 12.000 lei.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin actul sub semnătură privată intitulat „act de dare cu plată” încheiat la data de 04.01.2010, a cumpărat de la autorul pârâților, defunctul V. C. suprafața de 1.734 mp. teren arabil, situat în extravilanul satului Basari, . contractul de vânzare-cumpărare nr. 3593/11.03.1993, ce face parte integrantă din suprafața totală de 12.200 mp. teren arabil, între vecinii: B. C., V. C., drum comunal, pentru care a achitat suma de 12.000 lei reprezentând prețul vânzării.
Deși a solicitat în nenumărate rânduri să se prezinte la un notar public, în vederea autentificării actului sub semnătură privată, pârâtul a refuzat, invocând diverse motive.
Ulterior încheierii actului în litigiu, autorul pârâților a decedat, iar moștenitorii acestuia, pârâții în cauză, refuză încheierea unui contract autentic, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Având în vedere faptul că acordul de voință încheiat la acea dată, ara natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare, care generează implicit în sarcina promitentului vânzător, obligația de a încheia actul autentic translativ de proprietate, precum și faptul că au fost executate clauzele anticipatorii ale acestui contract, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, cu consecința pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Cu privire la solicitarea instanței de a depune la dosarul cauzei dovada că a îndeplinit disp. art. 4, privind dreptul de preemțiune și art. 5 din Legea 17/2014 modif. prin precizările de la f. 22 dosar, reclamantul arată faptul că, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, cât și din adeverința nr. 151/02.06.2014, anexate la dosar, suprafața de teren ce face obiectul litigiului, este situată în intravilanul satului Basarabi, . după, certificatul de naștere al pârâtei V. A., certificat de căsătorie, extras de deces după defunctul V. C.C..
Potrivit disp. art. 194 Cod civil, reclamantul are obligația de a indica datele pârâtului, „dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare, potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant”, față de aceste dispoziții, solicită a se pune în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei, documentele solicitate, întrucât se află în posesia acesteia.
Reclamantul mai depune la dosar planuri de amplasament, din care rezultă că suprafața de 4348 mp. a fost dezmembrată, iar suprafața de 1734 mp. în litigiu, are ca și cale de acces drumul comunal(f. 38-41 dosar).
Prin întâmpinare, pârâții: V. C.-C., L. C. și V. A. au invocat în principal, excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, întrucât pe de o parte se urmărește stabilirea unui fapt, iar nu a unui drept, iar pe de altă parte, reclamantul are la îndemână acțiunea în realizare; excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea contractului, având în vedere că de la data încheierii contractului s-a împlinit termenul de 3 ani prev. de Decretul 167/1058.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, ca urmare a lipsei formei autentice prev. de lege și ca urmare a faptului că respectivul contract, nu a fost semnat de către toți proprietarii terenului în cauză.
Reclamantul a răspuns la întâmpinare (f. 57-60 dosar), solicitând în principal respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, motivat de faptul că se urmărește stabilirea unui fapt și nu a unui drept.
In ceea ce privește cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri carte să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, constituie o acțiune în executarea obligației contractuale, stipulate în antecontract de a perfecta contractul de vânzare preconizat, hotărâre având efect constitutiv din momentul rămânerii sale definitive.
Reclamantul invocă dreptul său de creanță izvorât din antecontract, vizând executarea obligației părții contractante de a proceda la încheierea contractului, în cauză, fiind moștenirea părții contractante.
Solicită și respingerea excepției prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea contractului, invocată de pârâți, motivat de faptul că termenul de prescripție prev. de art. 3 din Decret 167/1958, curge din momentul încheierii convenției, însă atunci când promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit.b din Decret; în acest sens, prescripția începe să curgă în momentul în care acesta se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.
Arată că în prezenta cauză, reclamantul a preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, având stăpânirea lui până în prezent.
Referitor la obligativitatea încheierii în formă autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare, învederează faptul că prin Legea 221/2013 a fost abrogat alin. 5 al art. 24 din Legea 7/1991; noul cod civil reglementează promisiunea de a contracta, promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare, precum și posibilitatea ca instanța, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract în art., 1279 și art. 1669.
Reclamantul, arată că așa cum a invocat și în cererea de chemare în judecată, au fost executate clauzele anticipatorii ale acestui contract, bunul vândut fiind în posesie reclamantului, încă de la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la consimțământul celuilalt soț, reclamantul arată că nu trebuie să fie expres sau în formă scrisă, ci presupune o manifestare neîndoielnică a voinței soțului neparticipant la actul juridic, de a înstrăina împreună cu soțul său imobilul din comunitatea de bunuri.
In speța de față, arată că nu poate fi vorba despre neexistența acordului soției supraviețuitoare, atât timp cât banii primiți de către defunctul V. C., au fost folosiți împreună, aceasta având cunoștință despre încheierea antecontractului.
Mai arată reclamantul că atunci când i-a solicitat să se prezinte la un notar public, în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare, pârâta V. A., i-a solicitat acestuia, să are pretenții să-i achite o sumă mai mare de bani și ca atare, dacă nu-i va primi, nu va recunoaște vânzarea terenului în litigiu.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.2173 din 30 octombrie 2014 a respins ca nefondate excepțiile invocate în acțiune de către pârâți și a respins ca nefondată, acțiunea precizată, având ca obiect „hotărâre care ține loc de act autentic”.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P. C. a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că la data de 04.01.2010, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat„act de dare cu plată”, autorul pârâților: V. C.-C., L. C. și V. A., defunctul V. C., i-a vândut suprafața de 1.734 mp. teren arabil, situat în extravilanul satului Basari, . contractul de vânzare-cumpărare nr. 3593/11.03.1993, ce face parte integrantă din suprafața totală de 12.200 mp. teren arabil, între vecinii: B. C., V. C., drum comunal, pentru care a achitat suma de 12.000 lei reprezentând prețul vânzării.
În ceea ce privește imobilul ce fac obiect acțiunii, din înscrisurile depuse precum și din susținerile părților, instanța constată că suprafața de teren în cauză face parte din suprafața de 4348 mp. care a fost dezmembrată, iar suprafața de 1734 mp. în litigiu, are ca și cale de acces drumul comunal(f. 38-41 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 641 alin. 4 C.civ. orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Or în speța de față, această condiție nu este îndeplinită, prim-pârâta nu și-a dat acordul valabil la încheierea actului de dare cu plată și cu atât mai puțin în instanță, pentru perfectarea vânzării.
Este adevărat faptul că sancțiunea care operează în cazul nerespectării disp. art. 641 C.civ., este inopozabilitatea actului față de proprietarul care nu a consimțit expres sau tacit la încheierea acestuia.
Însă mai înainte de a se pune în discuție sancțiunea care operează față de un act juridic care nu respectă o condiție legală, se pune în discuție principiul conform căruia actele juridice trebuie să fie încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, care nu distinge între modalitatea în care este realizat un act juridic, prin acordul de voință al părților sau prin medierea instanței de judecată.
Cu atât mai mult trebuie să fie respectate dispozițiile legale la încheierea unui act juridic, când se realizează prin intermediul instanței de judecată.
În acest sens, dispozițiile art.12 Cod civ. potrivit cărora oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel, precum și principiul legalității procesului civil, principiu consacrat de disp. art. 7 Cod pr.civ. stabilesc că judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces.
Cât privește vânzarea-cumpărarea sub condiție rezolutorie, în care dreptul astfel dobândit este supus unei condiții rezolutorii a cărei îndeplinire nu are loc în situația în care la ieșirea din indiviziune bunul nu este atribuit coindivizarului înstrăinător.
Acțiunea de partaj are efect declarativ, iar în cazul în care bunul înstrăinat este atribuit în lotul coindivizarului vânzător, acesta din urmă este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv, vânzarea rămâne valabilă cu respectarea disp. art. 680 alin. 1 și 2 Cod civ. Aceste din urmă dispoziții legale, stabilesc situația juridică a bunurilor, obiect al partajului judiciar, fiecare coproprietar devenind proprietar exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii voluntare sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească au fost înscrise în cartea funciară.
Pe cale de consecință, perioada de timp în care un coindivizar a înstrăinat un bun comun înainte de realizarea partajului, rămâne fără acoperire legală, acesta fiind considerat proprietar numai de la momentul realizării partajului și nemaifiind considerat proprietar exclusiv retroactiv, deci și în momentul înstrăinării.
In speță, autorul pârâților, numitul V. C.C., a cărui succesiune s-a deschis la data de 02.02.2014, a înstrăinat reclamantului o suprafață de teren, iar între moștenitorii acestuia: pârâta V. A., în calitate de soție supraviețuitoare, precum și ceilalți pârâți, în calitate de descendenți, nu s-a dezbătut succesiunea.
Suprafața de teren în litigiu, astfel cum este identificată în planurile de situație și de încadrare în zonă, face parte dintr-un trup compact aferent gospodăriei soților V., gospodărie situată în vatra satului Basarabi, . (f.14, 16-19 și 73-74 dosar).
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul P. C. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că soluția reprezintă o apreciere subiectivă a probelor, prin neaprecierea corectă a probatoriului administrat și eludarea dispozițiilor Codului de procedură civilă care stipulează că judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărîri temeinice și legale.
A precizat că în raport de art.1279 Cod civil și 1669 Cod civil, se impunea admiterea acțiunii întrucît au fost executate clauzele anticipatorii ale contractului, bunul vîndut aflîndu-se în posesia reclamantului încă de la momentul încheierii contractului, iar din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că pîrîta a avut cunoștință despre încheierea antecontractului.
Referitor la susținerea pîrîților, care a și fost primită de instanță, că la vînzarea terenului nu și-au exprimat consimțămîntul toți coproprietarii, în speță pîrîta V. A., a arătat că potrivit art.35 al.2 partea finală a Codului familiei, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțămîntul celuilalt soț.
În cauză nu poate fi vorba despre inexistența acordului soției supraviețuitoare, atîta timp cît banii primiți de defunctul V. C. au fost folosiți împreună, aceasta avînd cunoștință despre încheierea antecontractului, purtînd și discuții telefonice cu reclamantul în vederea stabilirii prețului, aspecte dovedite cu depozițiile martorilor audiați.
De asemenea, faptul că reclamantul a intrat în posesia bunului din momentul încheierii convenției, pîrîta nefăcînd o opoziție în acest sens, conduce la ideea că acesta a avut cunoștință de vînzarea terenului, dîndu-și acordul implicit.
Din întreg materialul probator rezultă că reclamantul a fost de bună credință, a negociat prețul direct cu pîrîta prin intermediul soțului acesteia telefonic.
A precizat și că în lipsa formulării cererii reconvenționale pentru anularea actului încheiat, instanța avea obligația de a verifica doar dacă nu au fost îndeplinite clauzele anticipatorii ale unui contract de vînzare-cumpărare și dacă pîrîta V. A. și-a dat acordul pentru vînzare, coroborînd întreg probatoriul și nu doar susținerea pîrîtei care a fost nesinceră.
Intimații, în întîmpinare, au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat să se constate că la data de 4 ianuarie 2010 a încheiat cu autorul pîrîților un înscris sub semnătură privată intitulat „act de dare cu plată” prin care vînzătorul i-a transmis dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1734 m.p. teren individualizat în contractul de vînzare-cumpărare nr.3593/1993, parte integrantă din suprafața de_ m.p. pentru prețul de_ lei.
Și-a întemeiat acțiunea pe art.969, 1073-1075 din vechiul Cod civil.
Art.3 din Legea nr.71/2011, prevede că pentru actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Așadar, acțiunea se circumscrie normelor invocate de reclamant prin cererea principală.
Pentru ca instanța să poată pronunța o hotărîre care să țină loc de act de vînzare-cumpărare în baza art.1073-1077 Cod civil trebuie ca alături de îndeplinirea condițiilor existente unui antecontract valabil încheiat, avînd ca obiect promisiune de vînzare-cumpărare a imobilului în cauză, ce întrunește condițiile de valabilitate prev. de art.948 Cod civil achitarea prețului ca obligație promitentului cumpărător, este necesară a fi îndeplinite și alte condiții între care și aceea ca promitentul să fie proprietar.
Ori, în cauză, înstrăinarea vizează o suprafață de teren pe care vînzătorul a dobîndit-o printr-un contract autentic de vînzare-cumpărare, împreună cu soția sa, pîrîta V. A..
În raport de dispozițiile Codului familiei, invocat de pîrîtă, niciunul din soți nu poate dispune în timpul căsătoriei de acte între vii de dreptul său asupra bunurilor comune, pentru că acesta nu este determinant.
Mandatul tacit, invocat, poate fi exercitat doar la acte de administrate și folosință, iar asupra actelor de dispoziție, doar dacă este ratificat ulterior.
Ori, în cauză, nu se poate reține că partea codevălmașă a achiesat implicit la vînzare, întrucît, aceasta, pîrîtă în cauză, nu recunoaște înstrăinarea, ceea ce înseamnă că nu și-a dat consimțămîntul.
Faptul că ar fi avut o discuție telefonică cu reclamantul nu poate fi relevant cauzei, aceasta nefiind nici dovedită, cu atît mai mult cu cît pîrîții au aflat despre înstrăinare după decesul defunctului promitent.
Acest aspect reiese și din faptul că pîrîții, inclusiv soția vînzătorului, locuiesc în B., iar terenul în litigiu se află în ..
Reclamantul nu poate invoca buna-credință în condițiile în care a încheiat antecontractul doar cu un codevălmaș, fără a o anunța pe pîrîtă de această convenție înainte de decesul soțului ei.
Și referirile la nulitatea relativă a actului încheiat de un codevălmaș, sînt în favoarea pîrîtei atîta timp cît aceasta nu-l ratifică.
Apărarea că pîrîta V. A. nu și-ar fi îndeplinit obligația asumată de soțul său nu poate fi primită întrucît aceasta nu a fost parte contractuală.
Nu i se poate imputa instanței lipsa rolului activ în administrarea altor probe care să dovedească îndeplinirea clauzelor anticipatorii ale unui contract de vînzare-cumpărare, atîta timp cît la încheierea convenției au fost încălcate dispozițiile art.35 al.2 din Codul familiei, aplicabil în cauză.
Nefiind date motivele invocate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P. C., domiciliat în ., jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „A. C.”, cu sediul în municipiul Fălticeni ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2173 din 30 octombrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții V. A., domiciliată în mun.B., ..68, ., jud.B., L. (V.) C. și V. C.-C., ambii domiciliați în mun.Iași, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – S. G.
Tehnored.P.T. – Ex.7 – 4 iunie 2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 419/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
