Obligaţie de a face. Decizia nr. 420/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 420/2015
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 420/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanții reclamanți C. R., O. M., R. M., Ț. E., R. C. C. toți CU D.. ALES LA C..AV. O. A., Suceava, ..29, ., . împotriva sentinței civile nr.2294/27.05.2014 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. I. Ș.-Liteni, jud Suceava, P. C. D.-Liteni, jud Suceava, P. F.-Liteni, jud Suceava, I. M.-Liteni, jud Suceava, V. L.-Liteni, jud Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11.07.2013 sub nr._, reclamanții C. R., O. M., R. M., R. C. C. și Ț. E. au chemat în judecată pe pârâții pârâții P. I. Șefan, P. C. D., P. F., I. M. și V. L. solicitând instanței obligarea pârâților de a-și ridica de pe terenul proprietatea lor în suprafață de 469 mp situat în intravilanul orașului Liteni, județul Suceava, gardul pe temelie de beton, stâlpi din țeavă și scândură în lungime de 12 ml sau, în caz de refuz, să îi autorizeze pe ei, reclamanții, să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că așa cum rezultă din sentința civilă nr. 421/2011 pârâții au fost obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 469 mp teren situat în intravilanul orașului Liteni, județul Suceava, limitrof cu restul terenului proprietatea lor, sentință civilă care a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1429/2011 și care prin încheierea din data de 07.02.2012 a fost învestită cu formulă executorie.
Reclamanții au arătat că s-a procedat la executarea silită în dosarul nr. 3/2012 al B.E.J. B. P., iar la deplasarea în teren a executorului judecătoresc s-a constatat că pe terenul pe pârâții debitori trebuiau să-l predea, au amplasat un gard pe temelie de beton cu stâlpi din țeavă și scândură în lungime de 12 ml. Deși li s-a pus în vedere să ridice acest gard, prin procesul-verbal de constatare din 22.04.2013, aceștia au refuzat, astfel că au promovat prezenta acțiune.
În drept au fost invocate prevederile art. 580 ind. 2 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 5-14, 27-36).
Prin precizările formulate la data de 18.10.2013 reclamanții au precizat că valoarea gardului este de 500 lei, iar prin precizările depuse la data de 11.02.2014, reclamanții au indicat ca temei de drept al cererii formulate art. 482, art. 494 Cod civil, art. 582 ind. 2 Noul Cod Civil
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei.
Pârâții P. I. Șefan, P. C. D., P. F., I. M. și V. L. au formulat întâmpinare (filele 68, 69) prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâții au arătat că prin sentința civilă nr. 421/2011 a Judecătoriei Suceava au fost obligați să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 469 mp teren situat în intravilanul orașului Liteni, județul Suceava, însă reclamanții au posibilitatea să ajungă și să exploateze această suprafață de teren trecând pe propriul lor teren, ce se află în continuarea suprafeței revendicate, fără să fie necesară ridicarea gardului pe temelie de beton amplasat pe o lungime de 12 ml, la drumul sătesc, edificat de ei cu bună credință, cu mulți ani în urmă, respectiv în anul 1963 de când a fost edificată și casa de locuit, înainte de apariția Legii nr. 18/1991.
Pârâții au mai precizat că suprafața de 1.180 mp teren proprietatea reclamanților, limitrofă cu suprafața de teren de 469 mp revendicată este în continuarea unei alte suprafețe deținute de reclamanți, în calitate de moștenitori ai defunctului R. G., parcelă care are ieșire la drumul sătesc, pe partea opusă parcelei revendicate, iar între suprafața de 469 mp și restul proprietății reclamanților nu există niciun gard.
În dovedire pârâții au depus la dosar înscrisuri (filele 87-93, 96, 97).
La solicitarea instanței a fost atașat, spre consultare, dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava.
Prin sentința civilă nr.2294/27.05.2014 a Judecătoriei Suceava, prima instanță a respins acțiunea civilă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamanții C. R., O. M., R. M., R. C. C. și Ț. E. au solicitat instanței să oblige pârâții P. I. Ș., P. C. D., P. F., I. M., V. L. să-și ridice de pe terenul proprietatea lor în suprafață de 469 mp, situat în intravilanul orașului Liteni, jud. Suceava, gardul pe temelie de beton, stâlpi din țeavă și scândură în lungime de 12 m sau, în caz de refuz, să îi autorizeze pe reclamanți să efectueze această operațiune pe cheltuiala părților. Reclamanții, la solicitarea instanței, au precizat că temeiurile de drept ale acțiunii sunt dispozițiile art. 482, art. 494 cod civil vechi și art. 582 alin. 2 din Noul Cod civil(fila 84).
Prin sentința civilă nr. 421 din 28.01.2011 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă, a fost admisă acțiunea reclamanților C. R., O. M., R. M., R. C. C. și Ț. E. și au fost obligați pârâții A. I., D. A., P. I. Ș., P. Ș., P. C. D., P. F., P. M., I. M. și V. L. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 469 mp situată în intravilanul orașului Liteni, jud. Suceava, alcătuită din suprafața de 80 mp. teren CC și 389 mp teren grădină, suprafață cuprinsă în CF_ a comunei cadastrale Liteni, identificată, în raportul de expertiză efectuat în cauză, în perimetrul 1-4-27-26-25-16-52-30-29.
Reclamanții au început executarea silită a sentinței menționate, aceasta făcând obiectul dosarului de executare nr. 31/2012 al B.E.J. B. P., iar în procesul verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc pe data de 22.04.2013 (fila 14 dosar) s-a consemnat că, la deplasarea din teren din acea zi, a constatat că punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 469 mp teren nu se poate realiza, întrucât pe latura terenului dinspre drumul sătesc este edificat un gard cu temelie de beton, stâlpi din țeavă, amplasat pe o lungime de 12 m, acest gard împiedicând practic accesul la teren.
În primul rând, prima instanță a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil vechi (din 1865), întrucât condițiile și efectele accesiunii imobiliare se raportează la momentul în care s-au realizat lucrările, construcțiile pe terenul altei persoane, iar împrejmuirea a cărei ridicare se cere a fost edificată pe terenul proprietatea reclamanților anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (1 octombrie 2011).
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 494 Cod civil, dacă construcțiile și plantațiile au fost făcute de o a treia persoană cu materialele ei pe o suprafață de teren proprietatea altei persoane, proprietarul terenului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora acea persoană să le ridice. În situația în care constructorul este de bună-credință, art. 494 alin. 3 Cod civil prevede că proprietarul terenului devine prin accesiune imobiliară și proprietarul construcției în mod obligatoriu, el neputând cere demolarea construcției sau plantației. Dovada relei credințe a celui care a construit trebuie făcută de către proprietarul fondului pe care s-a construit, întrucât buna credință se prezumă.
În doctrină și practica judiciară s-a stabilit că buna credință a constructorului se apreciază raportat la momentul în care s-au efectuat lucrările și trebuie asimilat cu constructorul de bună-credință și acela care a edificat pe terenul altuia în situația în care proprietarul terenului a dat dovadă de o atitudine de toleranță și pasivitate.
Potrivit adresei nr. 4314 din 12.05.2014 emisă de Primăria orașului Liteni (fila 96) nu există în evidențele acesteia un înscris din care să rezulte data exactă a construirii împrejmuirii terenului aferent locuinței de către P. M., dar, raportat la nota de constatare nr. 7905 din 21.11.2008(fila 97), din care reiese că o parte din acest gard a fost distrus, s-a concluzionat că împrejmuirea a fost construită mult anterior acestei date, menționându-se totodată că faptul că împrejmuirea a fost reparată nu contravine Legii nr. 50/1991, întrucât lucrările de reparații la împrejmuiri se pot efectua fără autorizație de construire dacă nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt construite.
Față de înscrisurile de la filele 87-93, 96-97, prima instanță a constatat că gardul de 12 mp a cărui ridicare o solicită reclamanții face parte din împrejmuirea construită pentru gospodăria defunctului P. M., autorul pârâților, edificată cu mult timp în urmă, în 1963, când, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 2100 din 06.05.2009 a Judecătoriei Suceava(filele 87-88), soții P. M. și P. E. au primit de la fostul CAP Liteni o suprafață de 800 mp teren în vederea edificării unei casei de locuit cu anexe gospodărești. Potrivit hotărârii menționate, soții P. au construit în anul 1963 o casă cu anexe gospodărești pe terenul de 800 mp primit de la CAP, imobile pe care autorii reclamanților le-au deținut în posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, până la deces, achitând în această perioadă impozitul aferent acestor imobile – teren și construcții, ulterior posesia fiind continuată de moștenitorii acestora, pârâți în prezenta cauză.
Așadar, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, la momentul edificării construcțiilor și a împrejmuirii gospodăriei de către autorii pârâților, proprietarul terenului pe care au fost ridicate acestea era Statul român, terenul fiind dat în folosință autorilor pârâților de C.A.P. Liteni. Chiar dacă am considera că acest teren nu ar fi fost dat în folosință autorilor pârâților de C.A.P. Liteni, deși această situație a fost reținută în sentința civilă nr. 2100 din 06.05.2009 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, proprietarul terenului nu i-a împiedicat în niciun fel să construiască (nici casa, nici anexele, nici împrejmuirea), dând dovadă de toleranță și pasivitate, astfel încât autorii pârâților au avut calitatea unor constructori de bună credință, aspect ce reiese și din faptul că aceștia au achitat impozit pentru teren și construcții de la data edificării acestora din urmă.
Buna-credință a constructorului nu e condiționată de existența unei autorizații de construcție, iar faptul că autorii pârâților au fost constructori de bună credință în momentul edificării împrejmuirii situate pe suprafața de teren ce aparține în prezent reclamanților reiese din coroborarea tuturor probelor analizate anterior. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 494 al. 3 teza a II-a Cod civil, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților să ridice de pe terenul proprietatea reclamanților în suprafață de 469 mp, situat în intravilanul orașului Liteni, jud. Suceava, gardul pe temelie de beton, stâlpi din țeavă și scândură în lungime de 12 m sau, în caz de refuz, să îi autorizeze pe reclamanți să efectueze această operațiune pe cheltuiala părților.
Față de soluția dată în cauză, în baza art. 453 NCPC, prima instanță a respins, de asemenea, cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C. R., O. M., R. M., Ț. E., R. C. C., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare au arătat că așa cum rezultă din acțiunea formulată, ei reclamanții au solicitat în baza art. 5802 Cod civil, ca pârâții să fie obligați să-și ridice de pe terenul proprietatea lor, gardul de 12 m.l. pe temelie de beton, stâlpi din țeava și scândură, iar în caz de refuz să fie autorizați ca - pe cheltuiala pârâților - să facă acest lucru.
Exitența acestui gard care este la drum pe o latură a terenului proprietatea
lor, pe care pârâții au fost obligați să îl predea în posesie și proprietatea reclamanților conform Sentinței Civile 421/28.01.2011 a Judecătoriei Suceava și a Deciziei civile nr. 1429/25.10.2011, hotărâri investite cu formulă executorie conform încheierii din 7.02.2012 a Judecătoriei Suceava, a fost constatată cu ocazia executării hotărârilor amintite așa cum s-a consemnat în Procesul verbal încheiat dc executorul judecătoresc la 22.04.2013.
Pârâților li s-a pus în vedere să-și ridice gardul, și cum au refuzat acest lucru, au promovat prezenta acțiune, întrucât acel gard era amplasat pe terenul proprietatea lor și se închide accesul la terenul de la drum.
Hotărârea pronunțată este nelegală întrucât instanța reține că pârâții au
formulat întâmpinare (filele 68, 69 dosar), dar nu reține așa cum au solicitat ei și nu se regăsește în hotărârea apelată, faptul că întâmpinarea a fost depusă peste termenul procesual prevăzut, așa încât conform art. 208 al. 2 Cod procedură civilă, pârâții trebuiau să fie decăzuți din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, și cu toate acestea instanța a primit
înscrisurile depuse de pârâți la termenul din 25.03.2014, dată la care s-a judecat cauza în fond.
Sentința este nelcgală întrucât le-a fost respinsă acțiunea aplicând greșit prevederile art. 494 al. 3 Cod civil, motivarea așa zisei bune credințe a autorului pârâților nu a fost solicitată așa cum au arătat prin depunerea în termen a întâmpinării și nefiind dată în cauză.
Nu știu cum a apreciat instanța buna credință a autorului pârâților și cum le-a fost respinsă acțiunea atâta timp cât aceștia nu au formulat cerere reconvențională pentru valorificarea eventualelor pretenții în calitate de „constructori de bună credință", iar ei reclamanții nu au solicitat păstrarea acestor împrejmuiri întrucât nu le sunt de folos, dimpotrivă se închide calea de acces la teren, ei nici în prezent nu folosesc terenul.
Reclamanții au arătat că nu înțeleg care sunt probele care să justifice reținerea de către instanță a bunei credințe a autorului pârâților la edificarea acestei împrejmuiri când adresa din 4316 din 15.05.2014 a Primăriei Orașului Liteni, depusă la judecarea în fond a cauzei nu precizează data edificării acestei împrejmuiri, iar nota de constatare nr. 7905 din 21.11.2008 atestă că s-a stricat o parte din acest gard, tocmai pentru a avea acces la terenul ce le aparține, raportarea acestui gard fiind de fapt o reconstituire a lui după data de 21.11.2008, ceea ce nu mai dovedește „buna credință a pârâților". Motivarea că „buna credință" a pârâților că față de înscrisurile depuse instanța constată că gardul în litigiu a fost construit în anul 1967 ca împrejmuire pentru gospodăria defunctului P. M. în anul 1963. întrucât în Sentința civilă 2100 din 6.05.2009 a Judecătoriei Suceava s-a reținut că atunci acesta a primit de la CAP suprafața de 800 mp pentru a-și construi casă.
În primul rând Sentința civilă nr. 2100/2009 nu le este opozabilă, pârâții promovând pentru a eluda prevederile Legii 18/1991 o acțiune iu uzucapiune, unde s-au judecat cu orașul Liteni, deși ei aveau eliberat Titlul de proprietate nr. 3055/2008 și părțile trebuiau să se judece cu ei.
În realitate autorul pârâților nu a primit niciodată teren de la CAP pentru edificarea construcțiilor, ci a profitat de faptul că autorul lor R. G. a fost trecut la chiaburi, arestat și cum terenul era deja la CAP, abuziv și-a edificat construcția pe acest teren.
Cum nu a prezentat nici un înscris privind atribuirea acestui teren de către CAP și nici autorizație pentru construcții, prezumțiile reținuta ca motivare a hotărârii recurate, fără a fi confirmate de înscrisuri sunt nelegale.
Reclamanții au solicitat admiterea apelului și în rejudecarea fondului schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii.
Intimații pârâți P. I. Ș., P. C. D., P. F., I. M. și V. L. au formulat întâmpinare fila 31 dosar), prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile apelate.
În apărare intimații au arătat față de primul motiv, solicită respingerea lui, întrucât partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuși să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice, potrivit dispozițiilor art. 263 C.P.C., iar înscrisul depus de ei la dosar, reprezentând adresa nr. 4314/2014 a Primăriei or.Liteni, a constituit un mijloc de apărare ce s-a impus a fi admis ca urmare a precizărilor temeiului de drept al cererii reclamanților, potrivit art. 254 alin.2 pct.2 C.P.C., temei diferit de cel inițial menționat în cerere, respectiv dispozițiile art. 482 (dreptul de accesiune) si 494 V.C.C..
Și față de al doilea motiv de apel se impune respingerea acestuia, întrucât însăși reclamanții invocând dispozițiile art. 494 V.C.C., au omis a spune că acel gard de la drumul sătesc a fost edificat nu de noi-pârâții, ci de o a treia persoană, autorul lor, decedat la 24.08.1994, și că acest gard a fost edificat cu mult înaintea de apariția Legii 18/1991, cu mult timp înainte chiar de emiterea T.P.nr. 3055/29.10.2008 al reclamanților .
Prin prisma dispozițiilor art. 494 alin.3 teza. a II-a V.C.C., instanța a apreciat în mod corect probele din prezenta cauza și a ajuns la concluzia că autorul pârâților a fost de bună credință (reclamanții nedovedind prin nici o probă reaua-credință a constructorului) și într-o asemenea situație, „...proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului." .
Din raportul de expertiză efectuat în ds.nr._ al Judecătoriei Suceava (ce a fost atașat la prezenta cauză) rezultă cu evidență că reclamanții au ieșire la drum de la . lor teren, în continuarea acesteia mai având o suprafață de 0,22 ha teren, lipită de cea de 0,17 ha, aceștia fiind de rea credință când afirmă că: „...ne închide calea de acces la acest teren ..." .
De asemenea, din raportul de expertiză mai reiese faptul că au existat două rânduri de garduri, pe lângă cel de la drumul sătesc, a mai existat un gard între punctele 29 și 30 din planul de amplasament al raportului coroborat cu răspunsul 3 și 4 din conținutul raportului, iar acest gard ce a fost amplasat între pct.29-30 a fost demolat de reclamanți fără să fie autorizați de instanță sau de vreo altă autoritate
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Criticile privind aspectele de ordin procedural nu sunt întemeiate. Pârâtul decăzut, conform art.208 alin.2 Cod de procedură civilă, din dreptul de a administra probe și de a invoca excepții care nu sunt de ordine publică, ca urmare a nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege, va putea totuși să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice, potrivit dispozițiilor art. 263 Cod de procedură civilă.
De asemenea, la data de 25.03.2014, când reclamanții au precizat acțiunea, instanța corect a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de către pârâți, proba fiind propusă ca urmare a precizării temeiului în drept al acțiunii, fiind incidente dispozițiile art.254 alin.2 p-ct.2 Cod de procedură civilă.
În cauza de față, s-a reținut că s-a încercat executarea silită a sentinței civile nr. 421 din 28.01.2011 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă, prin care a fost admisă acțiunea reclamanților C. R., O. M., R. M., R. C. C. și Ț. E. și au fost obligați pârâții A. I., D. A., P. I. Ș., P. Ș., P. C. D., P. F., P. M., I. M. și V. L. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 469 mp situată în intravilanul orașului Liteni, jud. Suceava, alcătuită din suprafața de 80 mp teren CC și 389 mp teren grădină, suprafață cuprinsă în CF_ a comunei cadastrale Liteni, identificată, în raportul de expertiză efectuat în cauză, în perimetrul 1-4-27-26-25-16-52-30-29, însă prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 22.04.2013 (fila 14 dosar) s-a constatat că punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 469 mp teren nu se poate realiza, întrucât pe latura terenului dinspre drumul sătesc este edificat un gard cu temelie de beton, stâlpi din țeavă, amplasat pe o lungime de 12 m, acest gard împiedicând practic accesul la teren.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți.” (hotărârile Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, S. P. împotriva României, 2005).
„Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces», în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți” (S. împotriva României).
De asemenea, executarea hotărârii prin care se recunoaște dreptul de proprietate în favoarea unei părți, reprezintă o garanție a dreptului acesteia la respectarea bunurilor, conform art. 1 din Protocolul nr. 1.
În cauza de față, neexecutarea titlului executoriu și imposibilitatea reclamanților de a folosi terenul este determinată de refuzul pârâților de a ridica gardul existent pe terenul proprietatea reclamanților, aspect confirmat prin procesul verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc la data de 22.04.2013.
Susținerile intimaților că în continuarea parcelei revendicate se găsește terenul proprietatea reclamanților cu acces la drumul public nu prezintă relevanță, față de obiectul litigiului și titlul executoriu deținut de reclamanți.
Prima instanță respinge acțiunea având ca obiect obligarea pârâților să ridice gardul amplasat pe terenul în suprafață de 469 mp proprietatea reclamanților situat în intravilanul orașului Liteni, jud Suceava, reținând buna-credință a constructorului și apreciind că în această împrejurare, conform dispozițiile art. 494 alin. 3 Cod civil proprietarul terenului devine prin accesiune imobiliară și proprietarul construcției în mod obligatoriu, el neputând cere demolarea construcției sau plantației.
Apelanții critică hotărârea primei instanțe, arătând că s-au aplicat greșit prevederile art.494 al.3 Cod de procedură civilă întrucât s-a reținut greșit buna credință a constructorilor.
Se susține că gardul a fost refăcut după 2008, când era cunoscut faptul că ei sunt proprietarii terenului.
Potrivit adresei nr. 4314 din 12.05.2014 emisă de Primăria orașului Liteni (fila 96) nu există în evidențele acesteia un înscris din care să rezulte data exactă a construirii împrejmuirii terenului aferent locuinței de către P. M., atestându-se totodată că ulterior punerii în posesie a reclamanților împrejmuirea a fost reparată .
Raportat la nota de constatare nr. 7905 din 21.11.2008(fila 97), prin sentința civilă nr. 421 din 28.01.2011 a Judecătoriei Suceava, s-a reținut că gardul distrus ca urmare a atribuirii de către Comisia locală a terenului reconstituit în baza titlului de proprietate nr.3055/2008, este cel care delimita suprafața de aproximativ 370 mp curți construcții de suprafața de 857 mp grădină, gard distinct de cel în litigiu, astfel încât nu este dovedită susținerea apelanților în sensul că gardul de la drum a fost reconstruit ulterior datei de 21.11.2008.
Cu toate acestea, corespunde realității susținerea apelanților în sensul că din probele de la dosar nu rezultă buna credință a pârâților.
Constructorul este de bună credință, dacă stăpânește terenul pe care construiește sau plantează pe temeiul unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute.
Prin urmare, tribunalul are în vedere că buna-credință a constructorului este dată de convingerea acestuia că edifică pe terenul proprietatea sa, or, în speță, pârâții nu au produs nici un titlu asupra terenului pe care au ridicat gardul în litigiu, pentru a face să se presupună credința lor că au construit pe terenul ce le aparține.
Prima instanță a reținut că soții P. M. și P. E., autorii pârâților au primit de la fostul CAP Liteni o suprafață de 800 mp teren în vederea edificării unei casei de locuit cu anexe gospodărești, aspect care se apreciază ca nefiind dovedit cu privire la terenul în litigiu, în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-a depus un act de atribuire care să confirme această situație de fapt ,iar pentru o parte din acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate fostului proprietar, conform titlului nr.3055/29.10.2008.
Constatările jurisdicționale din sentința civilă nr. 2100 din 06.05.2009 pronunțată de Judecătoria Suceava (filele 87-88) nu pot fi opuse reclamanților, hotărârea nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceștia.
Efectele acestei hotărâri asupra terților, au fost analizate cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 421 din 28.01.2011 a Judecătoriei Suceava opozabilă părților.
În lipsa dovezii unui titlu în baza căruia autorii pârâților au deținut terenul și au construit, pasivitatea CAP-ului care a preluat terenul de la fostul proprietar, nu conturează buna – credință a constructorului.
Față de cele reținute, în cauză sunt incidente dispozițiile art.494 alin.1 Cod civil ”dacă plantațiunile, construcțiunile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.”
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art.480 alin.2 Cod de procedură civilă va admite apelul, va schimba în totalitate hotărârea primei instanțe și în consecință, în temeiul art.494 (1)Cod de procedură civilă va obliga pârâții, ca în condițiile legii, să-și ridice gardul amplasat pe terenul în suprafață de 469 mp proprietatea reclamanților situat în intravilanul orașului Liteni, jud Suceava, gard pe temelie de beton, stâlpi din țeavă și scândură în lungime de 12 ml iar în caz de refuz autorizează reclamanții să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților conform art.1528(1) Cod civil nou coroborat cu art.902 -903 Cod de procedură civilă.
În temeiul art.453 alin1 coroborat cu art.451 alin1 și art. 452 Cod de procedură civilă obligă pârâții să plătească reclamanților apelanți suma de 1402 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 1082 lei cheltuieli de la fond, reprezentând taxă timbru (fila 54), onorariu avocat (filele 98,103,104) și 320 lei cheltuieli din apel reprezentând taxă timbru 8fila 20) și onorariu avocat(fila 56).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelanții reclamanți C. R., O. M., R. M., Ț. E., R. C. C. toți CU D.. ALES LA C..AV. O. A., Suceava, ..29, . împotriva sentinței civile nr.2294/27.05.2014 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. I. Ș.-Liteni, jud Suceava, P. C. D.-Liteni, jud Suceava, P. F.-Liteni, jud Suceava, I. M.-Liteni, jud Suceava, V. L.-Liteni, jud Suceava.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr.2294 din 27.05.2014 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Admite acțiunea acțiunea civilă având ca obiect „obligația de a face” formulată de către reclamanții C. R., CNP_, O. M., CNP_, R. M., CNP_, R. C. C. și Ț. E., CNP_, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat O. A. din Suceava, .. 29, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. I. Șefan, P. C. D., P. F., I. M. și V. L., toți domiciliați în Liteni, județul Suceava
Obligă pârâții să-și ridice gardul amplasat pe terenul în suprafață de 469 mp proprietatea reclamanților situat în intravilanul orașului Liteni, jud Suceava, gard pe temelie de beton, stâlpi din țeavă și scândură în lungime de 12 ml, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților.
Obligă pârâții să plătească reclamanților apelanți suma de 1402 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond C. A.
Tehnored.L.A.
12 ex./13.05.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1603/2015. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 419/2015.... → |
|---|
