Pretenţii. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 428/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 428
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Asociația de proprietari L. V. nr.1 Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..4, ., reprezentată convențional de avocat N. L. – municipiul Suceava ., nr.47, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.4294 din 30 septembrie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul Ș. I., domiciliat în municipiul Suceava, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. L. pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat N. L. pentru reclamanta apelantă, a depus la dosar împuternicire avocațială și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat N. L. pentru reclamanta apelantă, a cerut admiterea apelului, anularea hotărîrii de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 7 martie 2014, reclamanta Asociația de proprietari L. V. 1Suceava – prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâtul Ș. I. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 3640,59 lei cu titlu de cheltuieli comune restante aferente perioadei septembrie 2011 – octombrie 2013, la plata sumei de 2231,97 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei septembrie 2011 – octombrie 2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul locuinței situate în Suceava, ., ., locuință ce face parte din condominiul cu privire la care își exercită atribuțiile de administrare și gestionare a proprietății comune.
Reclamanta a precizat că în perioada septembrie 2011 – octombrie 2013 pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a plăti lunar, conform listelor de plată întocmite și afișate, cota de contribuție ce îi revenea din cheltuielile asociației, efectuând doar câteva plăți parțiale care nu au acoperit decât o mică parte din cheltuielile datorate, astfel că până la sfârșitul lunii octombrie 2013 a acumulat un debit restant în cuantum de 2640,59 lei.
De asemenea, reclamanta a precizat că, în conformitate cu procesele-verbale ale Adunării Generale a Proprietarilor din 19 martie 2011, 7 martie 2012, 15 martie 2013, având în vedere dispozițiile legale, cuantumul penalităților a fost stabilit la nivelul unui procent de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, procent care se aplică asupra sumelor restante în privința cărora s-au înregistrat întârzieri la plată ce depășesc termenul de 30 de zile calculat de la data scadenței. Astfel, pentru perioada septembrie 2011 – octombrie 2013, au fost calculate în sarcina pârâtului penalități de întârziere în cuantum de 2231,97 lei, din care suma de 146,44 lei reprezintă soldul penalităților restante la data de 1 septembrie 2011.
În drept au fost invocate prevederile art. 46-49, art. 50 din Legea nr. 230/2007, art. 12 lit. d, art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, ar. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 7-20, 27-52, 57, 58).
Pârâtul Ș. I., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima punctul de vedere față de acțiunea promovată de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 30 septembrie 2014 instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. I.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.4294 din 30 septembrie 2014 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. I., invocată din oficiu și a respins acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de proprietari L. V. nr. 1 Suceava în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, fiecare proprietar din condominiu este obligat la achitarea sumelor aferente apartamentului său din cheltuielile de întreținere comune (cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Legitimarea procesuală pasivă, condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune, presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Raportat la obiectul și temeiul de drept al acțiunii, instanța constată că persoana care are obligația de a achita asociației de proprietari cheltuielile comune aferente apartamentului nr. 22 din mun. Suceava, . 24, . și penalitățile pentru debitele restante este proprietarul acestui apartament. Or, raportat la înscrisurile de la dosar, proprietarii apartamentului menționat sunt V. A. și V. A. L., și nu pârâtul Ș. I. L., antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 949 din 02.06.2010 la BNP M. C. producând efecte doar între părțile contractante în ceea ce privește cheltuielile aferente apartamentului.
Reclamanta a formulat apel criticînd sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-au arătat următoarele:
Sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză, prima instanță reținând fără temei excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîtului pe considerentul că acesta nu este proprietarul apartamentului pentru care au fost calculate cheltuielile comune și penalitățile pretinse prin acțiunea introductivă.
Astfel, este real faptul că titularii dreptului de proprietate asupra apartamentului în discuție sînt numiții V. A. și V. A. L. dar, prin antecontractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.949 din 2 iunie 20l0, aceștia s-au obligat să vândă imobilul pârâtului Ș. I. și să încheie cu acesta actul autentic de vânzare-cumpărare până la data de 1 iunie 2020, după plata integrală a prețului convenit. Totodată, prin clauza stipulată la pag.1, penultimul alineat din antecontractul sus-menționat, pârâtul Ș. I. a intrat în stăpânirea de fapt a apartamentului la data de 1 iulie 2010 și s-a obligat să suporte începând cu această dată toate cheltuielile aferente imobilului.
Prin efectual actului sus-menționat a avut loc o transmisiune convențională a obligației de plată a cheltuielilor comune aferente apartamentului în discuție, și, implicit, și o transmisiune a calității procesuale pasive în litigiul dedus judecății.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că antecontractul nr. 949/2010 produce efecte doar între părțile contractante, că acest contract nu este opozabil subscrisei și că el nu justifică valorificarea pretențiilor privind plata cheltuielilor comune și a penalităților de întârziere împotriva pârâtului Ș. I..
Astfel, sub un prim aspect, învederează faptul că antecontractul de vânzare cumpărare nr.949/2010 a fost notat în registrele de publicitate imobiliară, împrejurare în raport de care, conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996, acesta a devenit opozabil terților, inclusiv asociaței, concluzia contrară a instanței de fond fiind prin urmare nelegală.
Sub un al doilea aspect, soluțiile din doctrină și jurisprudență sub reglementarea Codului civil anterior au consacrat admisibilitatea instituției preluării de datorie, care vizează elementul de pasiv al raportului juridic obligațional și care a fost definită ca fiind acea operațiune juridică prin care un debitor ( debitorul inițial) transmite datoria sa unui terț, care se obligă în locul său față de creditor. Chiar în lipsa unei reglementări legale în cuprinsul codului civil anterior, jurisprudență a apreciat că preluarea de
datorie este admisibilă în temeiul principiului libertății contractuale și al raționamentului de analogie cu admisibilitatea cesiunii de creanță, efectele sale vizând latura subiectivă a raportului juridic obligațional, care își va produce efecte în continuare între creditor și terțul care a preluat datoria.
Pe de altă parte, odată cu . Legii nr.287/2009 privind noul. cod civil instituția preluării de datorie a fost reglementată expres prin disp. art.1599 și urm. din acest act normativ. Potrivit art.1599 lit. a și art. 1600 cod civil obligația de a plăti o sumă de bani sau de a executa o altă prestație poate fi transmisă printr-un contract încheiat între debitorul inițial și noul debitor, sub rezerva disp.art.1605 iar prin încheierea unui astfel de contract noul debitor îl înlocuiește pe cel vechi.
În conformitate cu disp. art. 117 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, obligația transmisă prin preluare de datorie își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii obligației. Raportat la această reglementare dar și la faptul că, exceptând cheltuielile de întreținere aferente lunii septembrie 2011, în privința celorlalte cheltuieli solicitate prin cererea introductivă obligația de plată s-a născut ulterior intrării în vigoare a noului cod civil, rezultă că sunt aplicabile în cauză dispozițiile acestui act normativ privind valabilitatea și efectele preluării de datorie, cu precizarea că asociația nu a contestat valabilitatea acordului de voință privind preluarea de datorie, exprimându-și acordul tacit față de această preluare prin însuși faptul formulării prezentei acțiuni în contradictoriu cu pârâtul Ș. I..
Sub un al treilea aspect, transmisiunea calității procesuale pasive ca efect al clauzelor antecontractului de vânzare cumpărare nr. 949/2010 este justificată și de dispozițiile codului de procedură civilă.
Potrivit art. 38 cod procedură civilă, calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății iar potrivit art.39 alin. 2 cod procedură civilă, care poartă denumirea marginală "situația procesuală a înstrăinătorului și succesorilor săi", în toate cazurile succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului sau poate să fie introdus în cauză, la cerere sau din oficiu, judecata putând continua fie în contradictoriu numai cu succesorul, fie în contradictoriu atît cu înstrăinătorul, cât și cu succesorul cu titlu particular. Raportat la aceste reglementări, indiferent de data la care a operat transmisiunea cu titlu particular (anterior nașterii litigiului sau în cursul acestuia), succesorul cu titlu particular are legitimare procesuală pasivă.
Cum, în speță, față de clauzele antecontractului privind transmisiunea convențională a obligației de plată a cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului în discuție, pârâtul Ș. I. are calitatea de succesor cu titlu particular al proprietarilor V. A. și A. L. iar legitimarea sa procesuală pasivă este justificată de disp. art. 38 și art.39 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată apelul nefondat.
Conform prev.art.2 Cod procedură civilă, „ (1) Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare”.
Așa fiind, în speță dispozițiile aplicabile sînt cele prev. de art.50 din Legea nr.230/2007 care consacră obligația proprietarului de a achita cheltuielile comune aferente imobilului.
Ori, conform antecontractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 949 din 2 iunie 2010 la Biroul Notarului Public „M. C.” pîrîtul din prezenta cauză are doar calitatea de promitent cumpărător care nu conferă raporturi juridice între acesta și reclamantă.
De asemenea, notarea în CF a antecontractului îl face opozabil terților doar ca promisiune de vînzare-cumpărare și face drept consecință, opozabile calitățile de promitent vînzător și promitent cumpărător.
Astfel, în condițiile în care între pîrît și V. A. și A. L. nu a operat transferul dreptului de proprietate cu privire la imobilul în discuție, în cauză nu sînt incidente nici prevederile art.38-39 Cod procedură civilă, așa cum pretinde apelanta, care fac referiri la situația înstrăinătorului.
Pentru aceste considerente, în baza prev.art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Asociația de proprietari L. V. nr.1 Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..4, ., reprezentată convențional de avocat N. L. – municipiul Suceava ., nr.47, ., ., împotriva sentinței civile nr.4294 din 30 septembrie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul Ș. I., domiciliat în municipiul Suceava, ., ., județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – A. C.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 4 iunie 2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Uzucapiune. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
