Uzucapiune. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 223/2015

Dosar nr._ uzucapiune

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 223

Ședința publică de la 31 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G.-P. V.

Judecător S. A.

Judecător C. L.

Grefier N. A.

Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenții intervenienți în nume propriu G. F. și M. C. și recurenta pârâtă M. T. împotriva sentinței civile nr.936/29.10.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V. CU D.. ALES LA C.. DE AV. D. C. și intimații pârâți ., M. G. JR, M. V. și Z. P..

Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2015 și apoi pentru data de 31 martie 2015.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 30.01.2013 sub nr._ și precizată ulterior, reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că defuncții H. E. și M. G. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 70.922 mp teren situat în . parc. nou formate 1F și 2 P și asupra construcției C – anexă situată pe parc. 1 F, să se constate că reclamantul a dobândit prin moștenire după defuncții H. E. și M. G. dreptul de proprietate asupra imobilelor de la pct . 1, cu înscrierea în Cf a dreptului de proprietate astfel dobândit.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că imobilele din litigiu au aparținut inițial def. H. E., bunica reclamantului, care le-a stăpânit o perioadă de peste 40 de ani public și nestingherită de nimeni, ca adevărat proprietar, fără să fi fost tulburată în posesie.

După decesul său, reclamantul a preluat posesia terenului și construcțiilor sus menționate, pe care le-a stăpânit în aceleași condiții, imobilele sunt înscrise la rolul agricol, au fost achitate la zi impozitele datorate, terenul este îngrădit și nu și-a modificat limitele de hotar, fiind îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1847, 1860 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, Legea 7/1996.

S-au depus la dosar: plan de amplasament și delimitare a imobilului, plan de încadrare în zonă,, certificat fiscal, copii după: act identitate reclamant, certificat de deces M. G., certificat de deces H. E..

Acțiunea a fost legal timbrată, conform Legii nr. 146/1997.

La termenul din 26.03.2013 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu martorii A. G., D. G. și a luat declarații martorilor prezenți.

De asemenea, instanța a pus în vedere reclamantului să depună la dosar certificat de moștenitor sau încheiere privind dezbaterea succesiunii după M. G., să-și precizeze acțiunea cu privire la dobândirea prin moștenire și partaj voluntar cu soția supraviețuitoare și să depună la dosar acte de stare civilă ale soției supraviețuitoare.

Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză la 18.06.2013, intervenienții G. F. și M. C. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M. V., ., M. G. jr., M. V. și Z. P., să se constate că intervenienții împreună cu pârâții M. V., M. G. jr. M. V. și Z. P., au vocație succesorală la moștenirea def. H. E.; să se constate că masa succesorală după def. H. E. se compune din imobilul casă de locuit; să se constate că intervenienții sunt proprietari ai terenului în suprafață totală de 107.400 mp în baza CM 143/22.09.1962 și CM suplimentar nr.654/20.12.1990 al notariatului de stat C- lung Moldovenesc, teren care se suprapune peste terenul de 70.992 mp solicitat de reclamant în acțiune; să se constate că sunt singurii moștenitori acceptanți după def. H. E.; să se constate că pârâții persoane fizice indicați în cererea de intervenție sunt străini de succesiune prin neacceptare în termenul prev. de art. 700 Cod civil; să se dispună intabularea în Cf a imobilului ce compune masa succesorală pe numele intervenienților cu titlul de moștenire, în cote egale pentru fiecare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de intervenție în interes propriu, intervenienții au arătat în esență că așa cum rezultă din certificatele de moștenitor arătate mai sus, au calitatea de moștenitori după def. M. P., fiul lui H. E..

Terenul solicitat de reclamant prin cererea principală este identic cu terenul asupra căruia sunt moștenitori în baza certificatelor de moștenitor sus menționate, astfel încât acțiunea reclamantului este nefondată.

Au mai arătat intervenienții că cele două certificate de moștenitor nu au fost operate în CF la acea dată, astfel încât terenul de 107.400 mp nu figurează în CF și mai mult, reclamantul a încercat să înlăture de la moștenire pe pârâții M. V. și Z. P. susținând că este singurul moștenitor acceptant, susțineri ce nu sunt reale.

În drept, intervenienții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 49 alin. 2 și urm. Cod procedură civilă.

S-au depus la dosar copii după: Certificat de moștenitor nr. 143/22.09.1962, Certificat suplimentar nr. 654/20.12.1990.

La termenul din 18.06.2013 instanța a pus în vedere intervenienților să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 3412,36 lei pentru cererea de intervenție.

Prin chitanța depusă la dosar la 17.09.2013 intervneienții au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La termenul de judecată din 17.09.2013 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților M. G., M. V., Z. P..

Prin precizările la cererea de intervenție în interes propriu depuse la dosar la 29.10.2013, intervenienții au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții indicați inițial și pârâta M. T., să se constate că din masa succesorală rămasă după def. H. E. face parte imobilul teren în suprafață de 51.262 mp teren identic cu parc. 1 F și 2 P și construcția grajd situată în . dispună întabularea în CF a imobilului ce compune masa de partajat pe numele intervenienților, în cotele corespunzătoare; să se constate că intervenienții și pârâta M. T. sunt proprietarii terenului de 19.660 mp, compus din suprafața de 7160 teren fânaț situat în . și suprafața de 12.500 mp teren fânaț, ce reprezintă parte din suprafața de teren solicitată de reclamant de 70.922 mp; să se dispună înscrierea în CF cu dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus, în favoarea intervenienților și a pârâtei M. T. în cote de 1/3 fiecare.

În motivarea precizărilor, intervenienții au arătat în esență că H. E. decedată la 14.02.2001 a avut trei moștenitori – fiul M. P., tatăl intervenienților, decedat în 1962, M. G. decedat în 1999 și fiica Z. P., pârâta din prezenta cauză.

Astfel, potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 145/22.09.1962 și a suplimentului nr. 654/20.12.1990, au calitatea de moștenitori ai def. M. P. în calitate de fii, iar M. T. în calitate de soție, așa încât trebuie constatată vocația succesorală a intervenienților împreună cu cea a pârâților la moștenirea după def. H. E. care a deținut suprafața de 51.262 mp teren și construcția grajd.

M. P. în calitate de unic moștenitor după H. I. a moștenit suprafața de teren descrisă mai sus iar susținerile reclamantului nu corespund realității, singura care a stăpânit terenul în mod public și nestingherită de nimeni fiind H. E..

Au mai arătat intervenienții că suprafața de 19.960 mp teren au dobândit-o cu titlul de moștenire de la def. lor tată care la rândul lui l-a dobândit prin moștenire, conform certificatelor de moștenitor depuse la dosar.

Astfel, suprafața de 19.960 mp a fost dobândită de către Fevronia a M. C. L. prin contractul de vânzare cumpărare din 21.06.1935, iar prin testamentele din 25.07.1958 H. Feronia a lui M. și soțul acesteia H. I. au lăsat întreaga avere lui M. P..

Prin CM 597/13.12.1990, M. P. a moștenit după H. Feronia suprafața de 7160 mp teren fânaț, iar conform CM 120/25.0.

Față de aceste aspecte, suprafața de 19.960 mp teren a fost inclusă nejustificat în suprafața de 70.922 mp teren.

În dovedirea susținerilor, intervenienții au solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar copii după certificatele de moștenitor la care le-au făcut referire în precizare, martori și expertiză topo.

Prin încheierea de ședință din 29.10.2013 instanța a stabilit pentru cererea de intervenție în interes propriu, așa cum a fost precizată, o taxă judiciară de timbru de 2687 lei și a dispus aplicarea disp. art. 37 din OUG 80/2013 având în vedere taxa judiciară de timbru deja achitată de intervenienți.

Prin apărările depuse la dosar la 19.11.2013, reclamantul a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților cu motivarea că după H. E., decedată la 14.02.2001 a preluat în folosință toate bunurile succesorale, iar de la această dată și până în prezent a achitat în mod regulat impozitele datorate pentru construcție și terenul din litigiu, intervenienții nu au acceptat succesiunea, nici în mod expres, la notar și nici tacit, prin preluarea în folosință a vreunui bun din succesiune, aspecte față de care aceștia nu justifică legitimare procesuală activă, având în vedere că nu au acceptat succesiunea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.

Reclamantul a mai arătat că în ceea ce privește petitul patru din cererea de intervenție precizată, acesta este inadmisibil întrucât intervenienții au la îndemână acțiunea în realizarea dreptului și nu acțiunea în constatare, pentru suprafața de 19.660 mp teren și de altfel nu există suprapunere între terenul ce face obiectul acțiunii și terenul menționat în certificatele de moștenitor depuse la dosar.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar copii după chitanțe plată impozite aferente, contract de donațiune, cerere de înregistrare în registrul agricol a bunurilor imobile, procură dată de H. E. pentru M. G..

Intervenienta G. F. prin apărător a înaintat la dosar copii după: certificat căsătorie M. P. cu M. T.. Certificate de naștere și căsătorie Moodovanu P., Certificat de moștenitor 145/22.09.1962, certificat naștere M. F. și M. C., arbore genealogic.

La termenul din 19.11.2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei M. T..

Prin notele de ședință înaintate la dosar la 13.01.2014 intervenienții G. F. și M. C. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la petitele 2 și 3 din acțiunea precizată, cu motivarea că potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii, iar potrivit art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte.

În speță, reclamantul avea posibilitatea de a accepta moștenirea rămasă după def. H. în termen de 6 luni de la decesul acesteia, respectiv până la data de 14.08.2001 iar din susținerile reclamantului rezultă că acesta nu a acceptat în mod expres moștenirea.

Întrucât reclamantul nu a făcut dovada acceptării moștenirii și nu a probat prin fapte acceptarea tacită, se impune admiterea excepției.

Prin aceleași note, intervenienții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei P. cu motivarea că potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă, o cerere de chemare în judecată poate fi făcută de o persoană ce pretinde un drept al său împotriva unei alte persoane.

Intervenienții au mai invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea precizată, având în vedere că reclamantul a solicitat să se constate că s-a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune pentru persoane decedate, ori potrivit art. 7 din Decretul 31/1954 persoanele decedate nu au capacitate de folosință și nu au capacitatea de a avea drepturi și obligații.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, ridicată de reclamant, intervenienții au arătat că au acceptat în mod tacit moștenirea după def. H. E., iar în baza probatoriului ce urmează a fi administrat, vor dovedi susținerile din cererea de intervenție, aspecte față de care solicită ca această excepție să fie unită cu fondul cauzei.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității petitului patru din cererea de intervenție, intervenienții au arătat că împreună cu M. T., au solicitat să se constate că sunt proprietarii terenului de 19.660 mp dobândit prin moștenire după def. M. P., iar cererea este una în realizarea dreptului. De altfel, Decizia 884/1958 a Tribunalului Suprem a statuat că stabilirea împrejurării că un bun este succesoral poate fi făcută nu numai în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, ci chiar și printr-o acțiune în constatare.

Prin încheierea din 18.02.2014 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților în interes propriu (neacceptarea succesiunii defunctei H. E. în termenul de opțiune succesorală), invocată de reclamant; a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere nr. 4 din cererea de intervenție în interes propriu precizată, invocată de reclamant, ca neîntemeiată; a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului (neacceptarea succesiunii defunctei H. E. în termenul de opțiune succesorală), invocată de intervenienții în interes propriu; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., invocată de intervenienții în interes propriu, ca neîntemeiată și a respins excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din cererea de chemare în judecată precizată, invocată de intervenienții în interes propriu, ca neîntemeiată, cu motivarea reținută în încheiere.

La termenul din 25.03.2014 instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru intervenienții în interes propriu, proba cu înscrisuri, martorii M. G., H. N., expertiză topo, pentru reclamant a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și testimonială.

Prin aceeași încheiere, instanța a dispus relații la Arhivele Naționale Suceava pentru a înainta la dosar copia certificată a contractului de donație autentificat sub nr. 614/1.09.1961, care prin adresa nr.1471/8.04.2014 a comunicat faptul că nu dețin copie după înscrisul solicitat.

S-au administrat probe, fiind audiați la propunerea reclamantului martorii M. L., B. P., M. N. iar la propunerea intervenienților martorii H. N., M. G., V. A..

La termenul din 6.05.2014 reclamantul a mai depus la dosar set înscrisuri, iar la solicitarea intervenienților, s-a dispus adresă Primăriei P. pentru a înainta la dosar o adeverință detaliată pe ani privind pe H. E. și M. G..

Prin adresa nr. 4129/2.06.2014 Primăria P. a înaintat la dosar relațiile solicitate.

Pârâta Z. P. a înaintat la dosar la 17.06.2014 un memoriu prin care a concluzionat că pământul deținut de mama ei H. E. era destinat fratelui ei M. G. decedat la 9.07.1999, după care au rămas trei copii, M. G. jr., M. V. și M. V. și atât ea cât și cei doi frați M. V. și M. G. jr. au cedat drepturile de moștenire, din spirit de dreptate lui M. V..

Raportul de expertiză a fost întocmit în cauză de expertul C. G. și înaintat la dosar la 15.09.2014.

Reclamantul și intervenienții au formulat în scris obiecțiuni la raportul de expertiză, care prin încheierea din 21.10.2014 instanța a respins ca nefondate obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de reclamant și intervenienți, cu motivarea că prin concluziile la raportul de expertiză înaintat la dosar, expertul desemnat a răspuns la obiectivele stabilite de instanță.

În ceea ce privește cererea reclamantului de întocmire a unui supliment la raportul de expertiză, având în vedere poziția procesuală a intervenienților exprimată prin apărător precum și concluziile raportului de expertiză, instanța a respins cererea ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 936/29.10.2014, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților în interes propriu, invocată de către reclamant, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către intervenienții în interes propriu, ca nefondată, a admis în parte cererea reclamantului M. V. în contradictoriu cu pârâții ., M. G. JR., M. V., Z. P., M. T.,, intervenienți fiind G. F., M. C., a constatat că defuncta H. E. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 70.922 mp, situat în intravilanul/extravilanul com. P., ., cu nr. cadastral_, a constatat că reclamantul a dobândit prin moștenire după defuncta H. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 70.922 mp, situat în intravilanul/extravilanul com. P., ., cu nr. cadastral_, a respins în rest acțiunea, a respins cererea de intervenție în interes propriu așa cum a fost precizată, ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, inițial, defuncta H. E., fostă M. a avut doi copii, respectiv pe defunctul M. P., născut la data de 7 iunie 1935 și pe defunctul M. G., născut la data de 9 aprilie 1938.

După căsătoria cu H. G. din data 24 aprilie 1950, defuncta H. E. a mai avut un copil, respectiv pe pârâta Z. P., născută la data de 2 iunie 1951, fila nr. 211 dosar.

Defuncta H. E. a decedat la data de 14 februarie 2001 și nu există mențiuni cu privire la dezbaterea succesiunii sau declarații de acceptare expresă a succesiunii acesteia, fila nr. 154 dosar.

Defunctul M. P. s-a căsătorit cu pârâta M. T. la data de 7 septembrie 1958, filele nr. 106 dosar.

Defunctul M. P. a decedat la data de 2 martie 1962 iar pârâta M. T. și intervenienții în interes propriu sunt moștenitorii acestuia potrivit CM nr. 145 din 22.09.1962, fila nr. 108 dosar.

Defunctul M. G. a decedat la data de 9 iulie 1999 iar reclamantul este moștenitorul acestuia potrivit CM nr. 194 din 05.11.2004, fila nr. 186 dosar.

Terenul în litigiu are o suprafață de 70.922 mp, este situat în intravilanul/extravilanul com. P., ., zonă în care nu există carte funciară veche/planuri cadastrale vechi, potrivit raportului de expertiză topo, fila nr. 222 dosar.

Pe terenul în litigiu este construită o anexă din lemn în suprafață de 88 mp, reținându-se ca an al edificării anul 1983 dosar.

În legătură cu aceste imobile, reclamantul solicită instanței să constate că dreptul de proprietatea asupra lor a fost dobândit de către defuncții H. E. și M. G. prin uzucapiune iar ulterior de către reclamant prin moștenire după cei doi defuncți.

Intervenienții în interes propriu susțin că din terenul în suprafață de 70.922 mp., sunt proprietarii suprafeței de 19.660 mp (compusă din suprafața de 7.160 mp potrivit certificatului suplimentar de moștenitor nr. 597/13.12.1990 și din suprafața de 12.500 mp potrivit certificatului de moștenitor nr. 120/25.07.1960) iar diferența de 51.262 mp. (70.922 mp -19.660 mp) face parte din masa succesorală a defunctei H. E. la care au vocație succesorală.

Instanța a analizat susținerile intervenienților în interes propriu cu privire la suprafața de 19.660 mp:

a. Astfel, la data de 21 iunie 1935 defuncta H. Fevronia (cumnata defunctei H. E.) a cumpărat de la P. P. un teren în suprafață de 40 prăjini, situat în satul Glodu, învecinat printre alții cu sesia bisericii (la răsărit – E), fila nr. 70 dosar.

Defuncta H. Fevronia, decedată la data de 13 ianuarie 1958 și defunctul său soț, H. I., decedat la data de 22 august 1959 l-au instituit legatar universal pe defunctul M. P., filele nr. 71 și 73 dosar.

Inițial, succesiunea defunctei H. Fevronia a fost dezbătută la data de 22 decembrie 1968, fiind emis CM nr. 89/22.12.1968, stabilindu-se că au calitatea de moștenitori defunctul M. P., în calitate de legatar universal și H. I., în calitate de soț supraviețuitor, însă în componența masei succesorale nu a fost menționat terenul de 40 de prăjini cumpărat în anul 1935, fila nr. 75 dosar.

Ulterior, s-a emis CM nr. 597/13.12.1990, suplimentar la CM nr. 89/1968 pentru defuncta H. Fevronia, completându-se masa succesorală a defunctei cu terenul de 7.160 mp, dobândit prin cumpărare și învecinat cu sesia biserici, fila nr. 81 dosar, acest ultim certificat de moștenitor fiind invocat de către intervenienți în susținerea pretențiilor lor cu privire la terenul de 7.160 mp.

Însă, instanța a reținut că la data de 28 mai 1954, defuncta H. Fevronia a vândut soților H. E. și H. G. terenul în suprafață de 7.161 mp/40 de prăjini (cumpărat în anul 1935 de la P. P.), învecinat la răsărit cu casa parohială iar la nord cu H. E., tranzacția imobiliară fiind înregistrată în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni a Tribunalului Vatra Dornei, fila nr. 213, 214 dosar.

Față de împrejurarea arătată, instanța a reținut că la data deschiderii succesiunii defunctei H. Fevronia, dreptul de proprietate asupra terenului de 7.160 mp nu exista în patrimoniul defunctei, nejustificându-se menționarea acestuia în CM nr. 597/13.12.1990, suplimentar la CM nr. 89/1968.

Distinct de cele arătate, instanța a reținut că intervenienții moștenesc pe H. Fevronia ( CM 597/1990 suplimentar la CM nr. 89/1968 privește pe această defunctă) prin retransmitere după defunctul M. P. (acesta decedând ulterior defunctei H. Fevronia), mai precis moștenesc doar bunurile imobile transmise din patrimoniul defunctei H. Fevronia în patrimoniul defunctului M. P..

Astfel, atât în CM nr. 145/22 septembrie 1962 cât și în CM nr. 604/20 decembrie 1990 suplimentar la CM nr. 145/22 septembrie 1962, ambele privind pe defunctul M. P., filele nr. 79 și 86 dosar, nu este menționată în cuprinsul masei succesorale terenul în suprafață de 7.160 mp din satul Glodu ci doar terenul de la locul numit „S.”, în condițiile în care certificatul de moștenitor suplimentar după defunctul M. P. a fost emis la data de 20 decembrie 1990, ulterior emiterii CM suplimentar nr. 597/13 decembrie 1990 pentru defuncta H. Fevronia, probabil părțile cunoscând faptul că terenul de 7.160 mp a fost înstrăinat în anul 1954 de către defunctă.

Prin urmare, instanța a constatat că CM 597/1990 suplimentar la CM nr. 89/1968 nu face dovada dreptului de proprietate al intervenienților în interes propriu asupra terenului în suprafață de 7.160 mp întrucât nu a operat un transfer al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul defunctei H. Fevronia în patrimoniul defunctului M. P., autorul intervenienților.

b. În CM nr. 120/25 iulie 1960 emis pentru defunctul H. I., soțul defunctei H. Fevronia – decedat la data de 22 august 1959, se menționează că masa succesorală după acest defunct este compusă, printre altele și din terenul în suprafață de 12.500 mp teren, situat în satul Glodu, învecinat printre alții cu H. G. și cimitirul comunal, dobândit prin moștenire după autorul său H. P., acest CM fiind invocat de către intervenienți cu privire la suprafața de 12.500 mp.

La fel ca și în cazul defunctei H. Fevronia, intervenienții moștenesc pe H. I. ( CM 120/25.07.1960 privește pe acest defunct) prin retransmitere după defunctul M. P. (acesta decedând ulterior defunctului H. I.), mai precis moștenesc doar bunurile imobile transmise din patrimoniul defunctului H. I. în patrimoniul defunctului M. P..

Prin urmare, instanța a constatat că CM 120/25.07.1960 nu face dovada dreptului de proprietate al intervenienților în interes propriu asupra terenului în suprafață de 12.500 mp întrucât nu a operat un transfer al dreptului de proprietate asupra terenului în cauză din patrimoniul defunctului H. I. în patrimoniul defunctului M. P., autorul intervenienților.

Instanța a remarcat că, împrejurarea că în patrimoniul defunctului M. P. s-a transmis doar proprietatea asupra terenului de la locul numit S. și nu a terenul în suprafață totală de 19.660 mp din satul Glodu se coroborează cu depoziția martorei M. L., care a arătat că defunctul M. P. a locuit împreună cu soția sa – pârâta M. T. în . numit S., unde au construit o casă pe terenul dobândit de la defunctul H. I., fratele soțului defunctei H. E., fila nr. 169 dosar.

Față de cele arătate, instanța a respins capătul de cerere din cererea de intervenție în interes propriu privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate al intervenienților în interes propriu asupra terenului în suprafață de 19.660 mp. (parte din terenul în litigiu de 70.922 mp) prin moștenire după defunctul M. P., ca nefondat.

Instanța a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către defuncta H. E. asupra terenului în suprafață de 70.922 mp.

Coroborând depozițiile martorilor M. L., B. P., filele nr. 169 – 171, V. A. și M. N., filele nr. 202, 203 dosar, cu contractul de vânzare cumpărare din 28.05.1954, fila nr. 214 dosar și cu mențiunile adeverinței de rol agricol, fila nr. 201 dosar, instanța a reținut ca moment al începeri posesiei defunctei H. E., cu aproximație, anul 1964, posesie ce durat până la decesul defunctei în anul 2001.

Potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 930 – 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Cod civ. din 1864.

Întrucât terenul în litigiu este situat într-o zonă în care nu sunt deschise cărți funciare vechi potrivit Decretului lege nr. 115/1938, instanța a avut în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile Cod civ. din 1864 privitoare la uzucapiune.

Sub aspectul posesiei exercitate de către defuncta H. E. asupra terenului în litigiu, instanța ia act că aceasta a exercitat posesia asupra imobilului, îngrădindu-l și plătind taxele și impozitele aferente acestuia.

Cât privește calitățile pe care posesia trebuie să le aibă pentru a fi aptă să fondeze uzucapiunea, instanța constată în cauză că defuncta H. E. a exercitat o posesie utilă, aceasta fiind continuă, pașnică și publică. Primele două calități ale posesiei sunt prezumate relativ, în sensul că, odată ce s-a dovedit că posesia a fost începută sub nume de proprietar, ea este prezumată că s-a exercitat fără discontinuități, respectiv într-un mod pașnic. Art. 1850 Cod civ. din 1864 dispune: continuitatea și neîntreruperea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripția, în acest sens că, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie.

Prezumția unui exercițiu pașnic al posesiei nu a fost răsturnată de vreuna dintre părți. Caracterul public al posesiei a fost dovedit pe deplin prin declarațiile martorilor care recunosc faptul că defuncta H. E. s-a comportat vizavi de imobil ca și cum ar fi fost proprietară. Intenția de a stăpâni bunul pentru sine și de a se comporta ca proprietar este demonstrată și de faptul că figurează înscrisă în evidența de rol agricol.

Pentru a produce efectul generator de proprietate, prescripția achizitivă longissimi temporis cere și ca posesia să fi fost exercitată în mod neîntrerupt timp de cel puțin 30 de ani, fie în mod singular din partea unui singur posesor, fie de mai mulți posesori în mod separat, cu posibilitatea pentru ultimul de a uni posesia sa cu posesia autorului său. Cum posesia defunctei H. E. a început de mai bine de 30 de ani, termenul de 30 de ani fiind depășit, instanța constată că termenul general de prescripție achizitivă a fost împlinit.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța a constatat că defuncta H. E. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 70.922 mp, situat în intravilanul/extravilanul ., cu nr. cadastral_.

Prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată, reclamantul a solicitat instanței să constate că defuncta H. E. și M. G. au dobândit prin uzucapiune și dreptul de proprietate asupra construcției C1 anexă, situată pe terenul în litigiu.

Din depozițiile martorilor arătați mai sus, a rezultat că această construcție a fost edificată de către H. G., soțul defunctei H. E. iar potrivit planul de situație, anul edificării construcției este 1983.

Având în vedere că H. E. a decedat în anul 2001 iar M. G. a decedat în anul 1999, instanța constată că nu este dată durata unei posesii de 30 de ani cu privire la această construcție, astfel încât a respins cererea reclamantului cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra construcției C1 anexă.

Instanța a reținut că atât reclamantul cât și intervenienții în interes propriu solicită să se constate că fiecare dintre aceștia au dobândit prin moștenire după defuncta H. E. dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, înțelegând să se excludă unul pe celălalt de la moștenirea defunctei H. E. prin invocarea excepției lipsei calității procesuale dată de neacceptarea succesiunii defunctei în termenul de opțiune succesorală.

Așa cum s-a reținut mai sus, defuncta H. E. a decedat la data de 14 februarie 2001 și nu există mențiuni cu privire la dezbaterea succesiunii sau declarații de acceptare expresă a succesiunii acesteia, fila nr. 154 dosar.

Prin urmare, instanța a analizat dacă reclamantul/intervenienții în interes propriu au făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctei H. E. în termenul de opțiune succesorală de 6 luni prev. de 700 Cod civ. din 1864.

Se remarcă faptul că atât reclamantul cât și intervenienții în interes propriu justifică vocație succesorală după defuncta H. E. prin reprezentare, ca nepoți de fii predecedați.

Instanța a apreciat că intervenienții în interes propriu nu au făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctei H. E..

Depoziția martorului V. A. din care rezultă că pârâta M. T., după decesul defunctului M. P. a pășunat vacile pe terenul în litigiu nu poate fi primită ca un act de acceptare tacită a succesiunii defunctei H. E. întrucât pârâta nu o poate moșteni pe defunctă prin reprezentare, aceasta are calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului M. P. și nu de descendent, ca în cazul intervenienților în interes propriu, potrivit art. 664 și urm. Cod civ. din 1864.

De asemenea, depoziția martorului B. P. cu privire la faptul că intervenienții l-au însărcinat cu îngrijirea terenului în litigiu nu este de natură a face dovada că intervenienții și-au însușit în mod neechivoc calitatea de moștenitori ai defunctei H. E., în condițiile în care acesta a închiriat terenul în litigiu de la reclamant și autorul său.

În schimb, depoziția martorului B. P. coroborată cu contractele de închiriere din 26.06.1997 și 1.06.2002, face dovada acceptării tacite a succesiunii defunctei H. E. de către reclamant prin efectuarea de acte de administrare potrivit art. 690 Cod civ. din 1864.

Față de considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților în interes propriu, invocată de către reclamant și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către intervenienții în interes propriu, ca nefondată iar pe cale de consecință va constata că reclamantul a dobândit prin moștenire după defuncta H. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 70.922 mp, situat în intravilanul/extravilanul com. P., ., cu nr. cadastral_.

Cu privire la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit, instanța a reținut că în cap. II, art. 28 și următoarele din Legea nr. 7/1996, în actuala reglementare (dispoziții care se regăsesc și în variantele anterioare ale legii), se prevede pe larg procedura de urmat pentru înscrierea drepturilor de proprietate în Cartea Funciară, cerere care se depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.

Competența de soluționare a acestei cereri revine registratorului, care conform art. 29. 30 din Legea nr.7/1996 admite sau respinge cererea, printr-o încheiere motivată, care este supusă reexaminării la instanța de judecată.

Prin urmare, a rezultat că cererea de intabulare, adresată direct instanțelor judecătorești este inadmisibilă.

Față de disp. art. 274 Cod. proc. civ. din 1865, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții în nume propriu G. F. și M. C. și pârâta M. T..

În motivare au precizat că în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a lor și li s-a respins cererea de intervenție, considerându-se că nu au făcut dovada acceptării tacite a succesiunii după H. E..

Au precizat că au acceptat tacit succesiunea, sens în care au efectuat acte de dipoziție, acte de folosință neechivoce, care rezultă din probele cu martorii V. A., H. N., B. P., precum și din faptul că au plătit impozitul aferent terenurilor folosite din masa succesorală.

Au mai precizat că în mod nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât din probele administrate, nu rezultă în nici un fel că reclamantul ar fi efectuat o acceptare tacită a succesiunii, după H. E., dovezile prezentate de el (contractele de mână) fiind false și întocmite în timpul procesului.

Au susținut că în mod nelegal s-a admis în parte cererea reclamantului, constatând că defuncta H. E. ar fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate, asupra a_ m.p. teren, în realitate, din probele administrate rezultă că succesiunea după bunica lor se compune doar din suprafața de_ m.p. teren.

Tot din probe rezultă că, diferența de_ m.p. teren, constituie bun propriu, dobândit prin succesiune de la M. P., astfel că în mod nelegal li s-a respins solicitarea de a se constata că această suprafață este bunul lor propriu.

Au dovedit cu certificatul de moștenitor nr. 1260/1960 și certificatul de moștenitor nr. 579/1990, că îl moștenesc pe M. P., cu privire la suprafețele de 12500m.p. și 7160 m.p., iar considerentele instanței privitoare la fiecare din aceste suprafețe, se cuvine a fi înlăturate, pentru că situațiile reținute de instanța de fond, nu pot anula cele două certificate de moștenitor, a căror anulare nici nu s-a solicitat, astfel că forța probantă a acestora este totală.

Au precizat că își mențin argumentele privind dobândirea acestor suprafețe de teren, inclusiv cele privind suprapunerea suprafețelor, peste suprafața totală solicitată de reclamant, ceea ce înseamnă că ele fac parte din suprafața totală cerută de reclamant, acest ultim aspect fiind dovedit cu raportul de expertiză, unde rezultă că terenurile de la pct. 2 și 3 din expertiză, se suprapun cu terenul solicitat de reclamant care de altfel, nici nu a avut nici un fel de obiecțiuni la aceste constatări.

Au precizat că sentința este nelegală și datorită faptului că, în mod greșit s-a stabilit că defuncta H. E. ar fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate al suprafeței de_ m.p. teren, deoarece suprafața este diminuată prin scăderea celor_ m.p. terenul lor, iar diferența, nu a fost dobândită prin uzucapiune, ci prin cumpărare, conform actelor aflate la dosar și că în mod nelegal s-a respins cererea de intervenție ca nefondată.

Au precizat că în mod nelegal, instanța nu a stabilit că au calitatea de moștenitori ai defunctei H. E., deși au dovedit acest lucru, precum și acceptarea tacită a succesiunii cu actele de dispoziție încheiate (închirierea terenului), precum și cu plata impozitelor aferente; că în mod nelegal nu s-a stabilit componenta masei succesorale ca fiind de_ m.p. teren, prin constatarea că suprafața de_ m.p. teren este bun propriu; că în mod nelegal s-a stabilit că defuncții H. E. și H. G. ar fi posedat continuu terenurile, neținându-se cont că posesia a încetat odată cu plecarea lor din . de împlinirea celor 30 de ani - termenul de prescripție.

Au susținut că cele două acte de închiriere făcute cu martorul Bandrabula Pétrea nu pot fi luate în considerare ele neavând caracterul unor acte de acceptare tacită a moștenirii, ci fiind întocmite în fals.

Intimatul M. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare a precizat că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a intervenientilor invocată prin apărările formulate în cauză, în condițiile în care are calitatea de unic moștenitor acceptant al succesiunii;.

A precizat că, după decesul bunicii mele, H. E., intervenit la data de 14 februarie 2001, a preluat în folosință toate bunurile succesorale, iar de la această dată și până în prezent a achitat în mod regulat toate impozitele datorate pentru terenul si construcția în litigiu.

A precizat că intervenienții nu au acceptat succesiunea rămasă după defunctă, nici în mod expres (la notar, prin emiterea unui certificat de moștenitor) și nici tacit ( prin preluarea în folosință a vreunui bun din succesiune), sens în care nu justifică legitimare procesuală activă, având în vedere faptul că nu au acceptat moștenirea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, prevăzut de legislația în vigoare la data decesului autoarei sale, aspect ce a fost probat prin depozițiile martorilor audiați în cauză, precum si prin relațiile comunicate la dosar.

A precizat că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a sa, prin sentința recurată, contrar celor susținute prin motivarea recurenților.

A susținut că ambele suprafețe de teren au fost înstrăinate autorilor săi prin acte autentice, iar pe de altă parte, condițiile dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, au fost îndeplinite, motiv pentru care se impune respingerea recursului.

Analizând recursul declarat în cauză în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește criticile privind modul de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu, tribunalul constată că acestea sunt întemeiate sub aspectul faptului că deși instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților în interes propriu, aceasta nu a continuat raționamentul juridic pentru a hotărî și motiva efectele pe care le antrenează admiterea acestei excepții asupra capetelor de cerere indicate expres în precizarea cererii de intervenție în interes propriu (filele 66-69, dosar fond).

Mai mult, este de subliniat că chiar dacă a procedat la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a intervenienților în interes propriu, instanța de fond a respins în același timp cererea de intervenție în interes propriu, așa cum a fost precizată, ca nefondată, fiind vorba așadar de soluții care se contrazic, atâta timp cât nu s-a făcut nicio distincție între capetele de cerere de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost precizată, după cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr.936/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._ .

Față de cele arătate, se reține că tribunalul nu poate efectua controlul judiciar în privința modului de soluționare de către instanța de fond a cererii de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost precizată, date fiind contradicțiile existente în dispozitivul sentinței civile nr.936/29.10.2014. În acest sens, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca soluționarea fiecărui capăt de cerere de intervenție în interes propriu precizată să se realizeze în mod riguros, conform cerințelor procedurale, în raport de toate excepțiile, apărările și probele necesare unei juste soluționări a cauzei, inclusiv din perspectiva criticilor formulate prin exercitarea căii de atac în cauză.

Instanța de fond va proceda totodată și la analizarea coroborată a probatoriului, iar nu în mod trunchiat, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.936/29.10.2014, fiind necesar să se motiveze pentru fiecare capăt de cerere de intervenție în interes propriu precizată care sunt argumentele de fapt și de drept pentru care au fost reținute anumite probe și înlăturate altele, precum și dacă fiecare teză probatorie a fost dovedită sau nu, toate acestea prin analizarea coroborată a tuturor probelor, iar nu doar a unor elemente din depozițiile anumitor martori și a unora dintre înscrisuri.

În ceea ce privește criticile recurenților legate de constatarea dobândirii prin uzucapiune de către defuncta H. E. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 70.922 mp, tribunalul constată că instanța de fond nu a stabilit mai întâi care este situația juridică a terenului în cauză și dacă acesta poate face obiectul unei posibile uzucapiuni, în condițiile în care există anumite particularități în cazul suprafețelor de teren împădurite, iar intervenienții au invocat că pentru suprafața totală de 51.262 mp, dreptul de proprietate ar fi fost dobândit de către H. E., H. G. și M. P., prin acte juridice inter vivos și pentru cauză de moarte.

Astfel, se poate observa că instanța de fond nu a făcut nicio referire la aceste aspecte, susținerile intervenienților cu privire la situația juridică a suprafeței respective de teren și probele invocate în sprijinul acestora neregăsindu-se analizate în considerentele sentinței civile nr.936/29.10.2014, după cum instanța de fond nu a motivat prin raportare la probatoriu cum ar fi îngrădit defuncta H. E. o suprafață atât de mare de teren, respectiv de 70.922 mp, care era și divizată de un pârâu.

De altfel, este de notat că nici în privința impozitelor și a taxelor invocate de reclamant în susținerea pretinselor sale drepturi, instanța de fond nu a efectuat o analiză motivată, în sensul de a verifica pentru ce perioada au fost achitate, de către cine, la ce dată a fost înregistrat rolul fiscal și cine a solicitat efectuarea înregistrărilor respective, precum și care sunt bunurile imobile pentru care ar fi fost achitate pretinsele impozite și taxe, fiind necesar pentru toate acestea solicitarea de informații detaliate de la organele fiscale teritoriale care au competență în administrarea impozitelor și a taxelor locale.

Totodată, din probatoriul administrat în fața instanței de fond nu rezultă care este durata efectivă a pretinsei posesii utile cu privire la terenul în suprafață de 70.922 mp și nici când s-a împlinit termenul de 30 de ani. Simpla afirmație a instanței de fond că posesia defunctei H. E. a început de mai bine de 30 de ani, termenul de 30 de ani fiind depășit, fără a analiza în concret această condiție necesară pentru a uzucapa și fără a face trimitere la probele care susțin pretinsa concluzie a îndeplinirii fiecăreia dintre condiții, fiind absolut insuficientă pentru soluționarea corectă a cauzei, din moment ce nu se cunoaște cu exactitate la ce dată a plecat defuncta H. E. în localitatea Tulcea și dacă după plecarea acesteia au mai existat condițiile necesare exercitării unei posesii utile.

Astfel, din depoziția martorului M. L. (fila 169, dosar fond) reiese că defuncta H. E. a plecat din . Tulcea înainte de Revoluția din 1989, iar înainte de a pleca a înstrăinat “casa cu terenul până în pârâu”. Or, date fiind aceste informații și faptul că instanța de fond a reținut că posesia ar fi început, cu aproximație, în anul 1964, este necesar să se stabilească cu exactitate și dacă a existat sau nu o continuitate a posesiei în toată perioada necesară pentru a uzucapa, după ce este clarificată de instanța de fond în rejudecare care este situația juridică a terenului și se dovedește că acesta ar putea constitui obiect al uzucapiunii, fiind necesară pentru aceasta administrarea de probatorii suplimentare și analizarea coroborată a întregului probatoriu în cauză.

Față de considerentele prezentate, tribunalul, în temeiul art.312 alin.3 C. proc. civ., va admite recursul declarat de către recurenții intervenienți în nume propriu G. F. și M. C. și recurenta pârâtă M. T., va casa sentința civilă nr. 936/2014 și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Vatra Dornei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de către recurenții intervenienți în nume propriu G. F. din Cluj N., .. 34, ., M. C. din Cluj N., . jud. Cluj și recurenta pârâtă M. T. domiciliată în . jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.936/29.10.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V. domiciliat în or. Valea lui M., Calea Revoluției nr. 11 jud. Bihor și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. C-tin, din .. Suceava și intimații pârâți ., M. G. JR cu domiciliul în loc. P., .. 36, ., M. V. domiciliat în loc. Vinerea Cugir, . jud. A. și Z. P. domiciliată în mun. Tulcea, ., ..

Casează sentința civilă nr. 936/2014 și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Vatra Dornei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 31.03.2015.

P.: Judecător: Judecător: Grefier:

G.-P. V. S. A. C. L. N. A.

Red./teh. G.P.V.

Tehnored. N..A.

2 ex./29.04.2015

← Pretenţii. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul SUCEAVA		Pretenţii. Decizia nr. 1185/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Uzucapiune. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul SUCEAVA