Pretenţii. Decizia nr. 1100/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1100/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1100/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1100/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul reclamant M. C. domiciliat în Vatra Dornei, ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.156/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul G. A. D. L. domiciliat în Vatra Dornei, ., jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. D. C. pentru apelantul reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății având în vedere dispozițiile art. 95 alin.1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Față de dispozițiile art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța estimează un termen de 3 luni pentru finalizarea acestui litigiu, date fiind împrejurările cauzei, părțile neavând de formulat obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Față de dispozițiile art. 208 Cod de procedură civilă și art.470 Cod procedură civilă, instanța dispune decăderea pârâtului intimat din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică dat fiind faptul că nu a formulat întâmpinare în cadrul procedurii prealabile.
Reprezentantul apelantei reclamante arată că nu mai insistă în administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și solicită a se avea în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Având în vedere principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, în temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. D. C. solicită admiterea apelului modificarea sentinței civile apelate și admiterea în totalitate a acțiunii, fără cheltuieli de judecată arătând că instanța trebuie să aibă în vedere poziția procesuală a pârâtului intimat care nu a înțeles să formuleze apel și nici nu s-a prezentat la interogatoriu la instanța de fond, pretențiile reclamantei fiind dovedite.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 26.06.2014, sub nr._, reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâtul G. A. D. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8770 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase la data de 16.08.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 16.08.2012 precum și la o dată ulterioară pârâtul care locuiește în vecinătatea reclamantului și profitând de faptul că acesta nu se afla la domiciliu i-a sustras din garajul proprietate mai multe bunuri în valoare totală de aprox. 8770 lei, pentru care s-a adresat cu plângere organelor abilitate.
Faptele pârâtului au făcut obiectul dosarului penal nr. 1112/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, iar prin Ordonanța din data de 14.02.2013 s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de învinuit și aplicarea unei amenzi administrative.
S-a mai arătat în acțiune că deși pârâtul a recunoscut săvârșirea faptelor nu a restituit bunurile sustrase.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998,999 Cod civil, art. 194 NCPC.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 29 din OUG 80/2013.
Pârâtul legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a combate justețea celor susținute de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 156/17.02.2015 a Judecătoriei Vatra Dornei, prima instanță a admis în parte cererea reclamantului M. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul G. A. D. L., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., jud. Suceava, așa cum a fost formulată.
A obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1.980 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei cu nr. 1112/P/2012 din 14 februarie 2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului în raport cu săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Organul de urmărire penală a reținut că la data de 16 august 2012, pârâtul, fiind vecin cu reclamantul și cunoscând că acesta nu se află la domiciliu s-a deplasat pe albia râului Dorna aflată în imediata apropiere de domiciliul său și a escaladat digul râului până ce a ajuns în curtea reclamantului. Pârâtul a pătruns în garaj după ce în prealabil a desfăcut lacătul de la ușa de acces care nu era închis. Din garaj pârâtul a sustras patru anvelope fără jante destinate autoturismului marca Mazda 626 aparținând reclamantului și le-a transportat până în spatele curții sale.
În continuare pârâtul a revenit la garaj de unde a mai sustras o chiulasă, o cutie de viteze și baterii auto aparținând aceluiași autoturism iar din grădină a mai sustras o pompă de apă de proveniență rusească.
La data de 17 august 2012, pârâtul l-a apelat telefonic pe fratele său G. M. A. și l-a rugat să-l ajute la un transport de fier vechi până la un centru de colectare. Cei doi frați au transportat cu un cărucior chiulasa, cutia de viteze și două baterii auto pe care le-au valorificat cu suma de 80 de lei.
Bunurile predate de pârât la centrul de colectare au fost recuperate și restituite reclamantului pe bază de dovadă.
A mai reținut organul de urmărire penală că pârâtul a recunoscut că a intrat în garajul reclamantului și a sustras patru anvelope fără jante, chiulasa, cutia de viteze, două baterii auto și o pompă de apă de proveniență rusească. Referitor la restul bunurilor despre care reclamantul reclamă că au fost sustrase pârâtul a declarat că nu cunoaște nimic despre aceste aspecte.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii următoarelor bunuri ce i-au fost sustrase, respectiv: 8 anvelope cu jante noi în valoare totală de 4.200 lei, 3 radiatoare în valoare totală de 650 lei, 2 arzătoare pentru centrală termică în valoare totală de 1.800 lei, un polizor cu două pietre în valoare de 100 lei, o trusă de scule în valoare de 450 lei, un calorifer în valoare de 200 lei, două topoare în valoare de 80 lei, un aparat de încărcat acumulatoare în valoare de 110 lei, o cutie de viteze în valoare de 500 lei, două baterii auto în valoare de 560 lei și o pompă de apă în valoare de 120 lei.
În drept, art. 1357 cod civil potrivit căruia „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare./ Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.” iar potrivit art. 1381 alin. 1 Cod civil “(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.”
În cauza de față, prima instanță a constatat că reclamantul a dovedit existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit precum și a vinovăției pârâtului - intenția directă.
Cu privire la prejudiciu, instanța reține că reclamantul nu a dovedit existența acestuia în cuantumul pretins, respectiv de 8.770 lei întrucât din dosarul penal nr. 1112/P/2012 rezultă că lucrătorii de poliție au reușit să recupereze bunurile valorificate de pârât la centrul de colectare, bunuri restituite pârâtului pe bază de dovadă, fila nr. 49, astfel încât nu sunt justificate pretențiile reclamantului cu privire la chiulasă, cutia de viteze și o baterie auto.
De asemenea, prima instanță a reținut din dosarul penal nr. 1112/P/2012 că pârâtul a sustras patru anvelope de autoturism fără jante, fără ca reclamantul să dovedească în prezenta cauză că pârâtul i-a sustras opt anvelope noi cu jante în loc de patru anvelope fără jante, astfel încât instanța va avea în vedere existența unui prejudiciu creat prin sustragerea a patru anvelope fără jante pentru autoturismul Mazda model 626 în valoare de 1.560 lei potrivit evaluării existente la dosarul penal, fila nr. 48.
În continuare, prima instanță a reținut că în legătură cu celelalte bunuri indicate în cererea de chemare în judecată (radiatoare, topoare, etc.) reclamantul nu a dovedit faptul că acestea au fost sustrase de pârât, astfel încât se va reține existența unui prejudiciu în valoare totală de 1.980 lei din care 1.560 lei reprezintă contravaloarea a patru anvelope fără jante, 120 lei reprezintă contravaloarea unei pompe de apă și 300 lei contravaloarea unei baterii auto (fila nr. 48 dup).
Față de considerentele arătate, prima instanță a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1.980 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Cu privire la cheltuielile de judecată, prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada acestora potrivit art. 452 Cod proc. civ., astfel încât nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. C..
În motivarea apelului reclamantul a arătat că prin cererea cu care a investit instanța, a solicitat obligarea pârâtului, G. A. D. L., la plata sumei de 8770 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase la data de 16.08.2012, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost admisă, în parte, prin sentința apelată, fiind obligat pârâtul doar la plata sumei de 1980 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
În cauză, pretențiile sale au fost dovedite, sens în care se impune admiterea acțiunii în totalitate, motivat de următoarele considerente:
Așa cum a arătat prin acțiune, el este proprietarul imobilului teren și construcții, situat în Vatra Dornei, ., jud. Suceava, adresa la care el locuiește.
La rândul său, pârâtul locuiește în vecinătate, respectiv în imobilul cu nr. 47 din ..
La data de 16.08.2012, precum și la o dată ulterioară, profitând de faptul că nu se afla la domiciliu, pârâtul i-a sustras din garaj mai multe bunuri, fiind nevoit să se adreseze, cu plângere, organelor abilitate.
Faptele acestuia au făcut obiectul dosarului penal nr. 1112/P/2012 al Parchetului Vatra Dornei, iar prin Ordonanța din data de 14.02.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuit și aplicarea unei amenzi administrative, în cuantum de 800 lei.
Astfel, pârâtul i-a sustras bunuri a căror valoare o apreciază la suma de 8770 lei, respectiv:
- un număr de 8 anvelope, cu jante, pentru autoturismele proprietate „ Mazda" și „ Mitsubichi", montate pentru iarnă, noi, în valoare totală de 4200 lei;
- un număr de 3 radiatoare, în valoare totală de 650 Iei;
- un număr de 2 arzătoare pentru centrala termică, în valoare totală de 1800 lei;
- 1 polizor (cu două pietre), în valoare de 100 lei;
- 1 trusă scule, în valoare de 450 lei;
- 1 calorifer, în valoare de 200 lei;
- un număr de 2 topoare, în valoare de 80 lei;
- un aparat de încărcat acumulatoare, în valoare de 110 lei;;
- 1 cutie de viteze, în valoare de 500 lei;
- un număr de 2 baterii auto, în valoare de 560 lei;
- 1 pompă apă, în valoare de 120 lei;
In dosarul penal cu numărul de mai sus, paratul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă nu a restituit bunurile sustrase.
Acesta a aruncat doar, peste gardul despărțitor, două cauciucuri uzate, care și în prezent se află la locuința sa, a reclamantului, și pot fi verificate.
Vinovăția acestuia a fost dovedită și recunoscută, iar prejudiciul nu a fost recuperat, motiv pentru care a fost nevoit, dată fiind soluția dată în cauza penală, să se adreseze instanței civile în vederea recuperării prejudiciului.
Instanța de fond a avut în vedere doar contravaloarea unei baterii auto, a unei pompe de apă, precum și contravaloarea a patru anvelope, fără jante, sens în care a calculat prejudiciul la suma de 1980 lei.
S-a mai reținut și faptul că, bunurile sustrase au fost predate de către pârât și fratele său la un centru de colectare fier vechi, de unde ar fi fost recuperate și restituite reclamantului.
Contrar celor reținute în motivarea hotărârii, pârâtul nu a sustras doar patru cauciucuri, ci un număr de opt cauciucuri, cu jante, așa cum a arătat în motivarea de mai sus, precum și toate bunurile descrise în motivarea acțiunii.
Dacă cauciucurile nu ar fi fost echipate, cu jante, atunci de ce pârâtul și fratele său le-au predat unei firme ce colectează fier vechi?
Pe de altă parte, la dosarul penal sunt atașate înscrisuri ce dovedesc valoarea prejudiciului și existența acestor bunuri, iar pârâtul nu a contestat în prezenta cauză, în nici un fel, cuantumul sumei pretinse și însușirea acestor bunuri.
Mai mult, acesta a refuzat și să se prezinte la interogatoriu, în instanță, sens în care trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.358 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC.
Intimatul pârât G. A. D. L. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Analizând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul tuturor probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Potrivit prev. art. 249 Cod procedură civilă „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
În speță însă, reclamantul apelant nu a probat o altă situație de fapt, față de cea reținută de instanța de prim grad, deși sarcina probei îi revenea conform dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă susarătate.
Contrar celor susținute în apel, Tribunalul constată, că întemeiat a apreciat judecătorul de fond, că prejudiciul suferit de reclamant se ridică la suma de 1980 lei și vizează doar o parte din bunurile pretinse de apelant, respectiv contravaloarea a patru anvelope fără jantă, contravaloarea unei pompe de apă și a unei baterii auto.
Din înscrisurile atașate pricinii, respectiv din cele care au făcut obiectul dosarului de urmărire penală cu nr. 1112/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, rezultă că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 1112/P/2012 din 14 februarie 2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului în raport cu săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Organul de urmărire penală a reținut cu acest prilej că la data de 16 august 2012, pârâtul, fiind vecin cu reclamantul și cunoscând că acesta nu se află la domiciliu s-a deplasat pe albia râului Dorna aflată în imediata apropiere de domiciliul său și a escaladat digul râului până ce a ajuns în curtea reclamantului, a pătruns în garaj după ce în prealabil a desfăcut lacătul de la ușa de acces care nu era închis și din garaj pârâtul a sustras patru anvelope fără jante destinate autoturismului marca Mazda 626 aparținând reclamantului transportându-le până în spatele curții sale.
În continuare pârâtul a revenit la garaj de unde a mai sustras o chiulasă, o cutie de viteze și baterii auto aparținând aceluiași autoturism iar din grădină a mai sustras o pompă de apă de proveniență rusească.
Apoi că, la data de 17 august 2012, pârâtul l-a apelat telefonic pe fratele său G. M. A. și l-a rugat să-l ajute la un transport de fier vechi până la un centru de colectare, că cei doi frați au transportat cu un cărucior chiulasa, cutia de viteze și două baterii auto pe care le-au valorificat cu suma de 80 de lei.
S-a constata prin Ordonanța Parchetului că bunurile predate de pârât la centrul de colectare au fost recuperate și restituite reclamantului pe bază de dovadă.
A mai reținut organul de urmărire penală că pârâtul a recunoscut că a intrat în garajul reclamantului și a sustras patru anvelope fără jante, chiulasa, cutia de viteze, două baterii auto și o pompă de apă de proveniență rusească iar privitor la restul bunurilor despre care reclamantul reclamă că au fost sustrase, pârâtul a declarat că nu cunoaște nimic despre aceste aspecte.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii mai multor bunuri ce i-au fost sustrase, respectiv: 8 anvelope cu jante noi în valoare totală de 4.200 lei, 3 radiatoare în valoare totală de 650 lei, 2 arzătoare pentru centrală termică în valoare totală de 1.800 lei, un polizor cu două pietre în valoare de 100 lei, o trusă de scule în valoare de 450 lei, un calorifer în valoare de 200 lei, două topoare în valoare de 80 lei, un aparat de încărcat acumulatoare în valoare de 110 lei, o cutie de viteze în valoare de 500 lei, două baterii auto în valoare de 560 lei și o pompă de apă în valoare de 120 lei.
Cu privire la prejudiciul creat reclamantului, Tribunalul constată că, întemeiat a reținut instanța de fond că reclamantul nu a dovedit existența acestuia în cuantumul pretins, respectiv de 8.770 lei întrucât din dosarul penal nr. 1112/P/2012 a rezultat că lucrătorii de poliție au reușit să recupereze bunurile valorificate de pârât la centrul de colectare și că aceste bunuri au fost restituite pârâtului pe bază de dovadă, fila nr. 49. Prin urmare nu sunt justificate pretențiile reclamantului cu privire la chiulasă, cutia de viteze și o baterie auto.
De asemenea, în mod just a reținut instanța că din dosarul penal nr. 1112/P/2012, a reieșit că pârâtul a sustras patru anvelope de autoturism fără jante. Câtă vreme reclamantul nu a dovedit în prezenta cauză că pârâtul i-a sustras opt anvelope noi cu jante în loc de patru anvelope fără jante, se apreciază că în mod corect judecătorul de fond a avut în vedere existența unui prejudiciu creat prin sustragerea a patru anvelope fără jante pentru autoturismul Mazda model 626 în valoare de 1.560 lei potrivit evaluării existente la dosarul penal, fila nr. 48.
În ceea ce privește celelalte bunuri indicate în cererea de chemare în judecată (radiatoare, topoare, etc.) reclamantul nu a dovedit faptul că acestea au fost sustrase de pârât, nici la fond și nici în apel, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.249 Cod procedură civilă.
Așa fiind, întemeiat s-a reținut existența unui prejudiciu în valoare totală de 1.980 lei din care 1.560 lei reprezintă contravaloarea a patru anvelope fără jante, 120 lei reprezintă contravaloarea unei pompe de apă și 300 lei contravaloarea unei baterii auto (fila nr. 48).
Susținerile reclamantului apelant că pârâtul nu a contestat în prezenta cauză, în nici un fel, cuantumul sumei pretinse și însușirea acestor bunuri, că a refuzat să se prezinte la interogatoriu în instanță, sens în care trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă, nu pot fi primite de instanța de apel și nu constituie temei de modificare a sentinței civile apelate în sensul dorit de reclamant.
Adevărat că potrivit art. 358 Cod procedură civilă „Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului”.
Din interpretarea prevederilor susarătate rezultă că atitudinea celui chemat la interogatoriu, constând în refuzul nejustificat de a se prezenta sau de a răspunde la întrebări, poate fi considerată de către instanță fie ca o mărturisire, fie ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Este vorba de o prezumție de recunoaștere tacită, prezumție pe care legea o recomandă instanței, fără a o impune, fiind în prezența unei prezumții simple (judiciare), deoarece este opera judecătorului, iar nu a unei prezumții legale.
În legătură cu aplicarea art. 358 Cod procedură civilă, în practica judiciară, s-a decis, constant, că în toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit ca un început de dovadă, ce urmează a fi completat cu alte probe (martori, înscrisuri, etc.) și numai atunci când nu s-ar mai putea administra alte probe, instanța să considere atitudinea respectivă ca o mărturisire deplină, dacă și-a format convingerea în acest sens, din împrejurările concrete ale cauzei.
Așadar, numai dacă nu există posibilitatea administrării altor probe, refuzul părții de a se înfățișa sau de a răspunde la interogatoriu va fi prezumat ca o mărturisire tacită, dar puterea doveditoare a acestuia este lăsată la libera apreciere a instanței.
Or atunci când este posibilă o verificare a stării de fapt pe baza altor probe, instanța nu este scutită de obligația de a-și exercita rolul activ pentru descoperirea adevărului și de a administra din oficiu acele probe posibile, considerând lipsa la interogatoriu ca un început de dovadă (Tribunalul Suprem, dec.nr.1512/1981).
În speță, situația de fapt relatată de reclamant, a fost supusă verificărilor organului de urmărire penală, verificări care s-au concretizat prin emiterea Ordonanței din data de 14.02.2013, iar în considerarea celor mai sus arătate și a practicii constante în materie, la termenul din 14.10.2014, la fond au fost încuviințate reclamantului proba cu înscrisuri și proba cu martorii P. C. și P. C..
Reținând prin urmare, față de cele arătate mai sus, că judecătorul instanței de fond a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a prevederilor art. 358 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge criticile apelantului privitoare la necontestarea sumei cu titlu de prejudiciu de către pârât și la incidența în cauză a dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în contextul tuturor celor reținute, găsind că motivațiile apelantului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta reclamantă M. C. domiciliată în Vatra Dornei, ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.156/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul G. A. D. L. domiciliat în Vatra Dornei, ., jud Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red C.L
Jud.fond C. U.
Tehnored.L.A. 2 ex./2.10.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1098/2015. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 437/2015. Tribunalul... → |
|---|
