Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 2621/227/2014
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 269
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Președinte- T. M.
Judecător - M. C.
Judecător - L. A.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata TĂRĂBOANȚE F., domiciliată în mun.Bacău, ..3, ., ., prin avocat S. S., cu sediul profesional în municipiul Suceava ..10, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2113 din 27 octombrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind contestatorul P. C., cu domiciliul în satul Valea Bourei, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P. M., mun.Fălticeni, .., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. S. pentru intimata recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat S. S. pentru intimata recurentă, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 84 lei cu chitanța . Nr._ din 20 aprilie 2015, copia sentinței civile nr. 2633/2014 a Judecătoriei Fălticeni și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. S. pentru intimata recurentă, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației la executare, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 17.06.2014 sub nr._ contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimata TĂRĂBOANȚE F., a contestat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr.135/2010 al B. D. A. precum si a executării silite însăși.
A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se constate în principal că este prescris dreptul de a cere executarea silită a sumei de 14.186 lei, că este dată sancțiunea nulității executării silite iar în subsidiar a solicitat admiterea contestației cu consecința anulării actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 135/2010.
In motivarea acțiunii contestatorul a arătat că la data de 02.06.2014 i s-a comunicat somația prin care a fost obligat la plata sumei de 16.494,58 lei cu titlu de contravaloare teren, sumă reactualizată și cheltuieli de executare.
La data de 19.06.2009 s-a pronunțat sentința civilă nr. 1390 de către Judecătoria Fălticeni prin care a fost obligat a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 m.p. teren curți-construcții situat în intravilanul satului Valea Bourei, . la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.
După pronunțarea acestei hotărâri judecătorești, la cererea creditoarei Tărăboanțe F. s-a procedat la executarea silită în sensul că s-a întocmit procesul - verbal de punere în posesie a creditoarei din prezenta pricină cu terenul în suprafață de 500 m.p. aferent construcțiilor și reținerea din venitul lunar de care beneficiază contestatorul până la achitarea integrală a cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.
Sentința civilă nr.1390/19.06.2009 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni a fost pusă în executare sub toate aspectele.
Prin somația emisă în data 02.06.2014 în dosarul de executare nr.135/2010 i s-a adus la cunoștință doar că are de achitat suma de_,58 lei "reprezentând contravaloare suprafață de teren revendicată, actualizată la data plății..."
Potrivit al.1 al art. 666 noul cod de procedură civilă "dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație „iar potrivit al.2 „comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării".
Din conținutul actelor de executare comunicate la data de 02.06.2014 nu rezultă indicarea titlului executoriu cesta la baza emiterii somației de executare și nici faptul că acest titlu i s-ar fi comunicat, contestatorul fiind astfel în drept să invoce excepția nulității executării.
De asemenea, înțelege să invoce și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită având în vedere faptul că titlul executoriu deși pus în executare prin predarea în natură a suprafeței de teren revendicată datează din 19.06.2009 iar sub aspectul obligării sale la plata unei sume de bani reprezentând contravaloare teren la care a fost obligat prin același titlu executoriu doar în situația imposibilității executării în natură, termenul general de 3 ani s-a împlinit.
Sub un al doilea aspect, presupunând faptul că titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr.1390/19.06.2009 reiterează faptul că aceasta a fost pusă în executare prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie a creditoarei T. F. de către B.E.J „D. A." și prin poprirea pe veniturile acestuia lunare a sumei reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
In dispozitivul hotărârii judecătorești mai sus-menționate se specifică faptul că "în caz de imposibilitate de executare în natură va fi obligat la plata sumei de 14.186 lei cu titlu de contravaloare teren"", or nu numai că nu s-a făcut dovada imposibilității executării în natură ci chiar a fost pus în executare titlul executoriu prin punerea în posesie a intimatei și achitarea integrală a cheltuielilor de judecată și cheltuielilor de executare.
Deci suma de 14.186 lei cu titlu de contravaloare teren nu o datorează întrucât în prezent terenul se află în posesia intimatei.
Cât privește cheltuielile de executare, susține că acestea le-a achitat cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1390/19.06.2009 iar în situația în care nu figurează cu nici un debit restant în favoarea creditoarei nu datorează nici alte cheltuieli de executare.
Chiar presupunând că ar fi fost necesar să achite contravaloarea suprafeței de teren de 500 m.p. curți-construcții dacă nu ar fi făcut obiectul executării silite, cheltuielile de executare în cuantum de 2308,58 lei exced limitei maxime admisă prin Ordinul Ministrului Justiției cu nr.2561/2012 care prevede că pentru creanțele cuprinse între 1000 lei și 50.000 lei inclusiv onorariul maxim admis perceput de executorul judecătoresc este de 10% din valoarea creanței,respectiv 1649,45 lei dar trebuie avut în vedere și onorariul minim respectiv 75 lei + 2% din valoarea creanței datorată.
Suma mai sus menționată nu reprezintă o creanță certă,lichidă și exigibilă în condițiile art.662 cod procedură civilă care prevede că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă".
In acest sens contestatorul înțelege să solicite pe această cale anularea procesului-verbal de "completare" cheltuieli de executare întocmit la data de 20.05.2014 .
In privința atitudinii de eventuală scoatere la vânzare a imobilelor construcții constând în casă de locuit cu anexe gospodărești acestea sunt proprietate în indiviziune a contestatorului și surorilor sale Kutty E.,C. L. M. și nu doar a sa.
Intimata Tărăboanțe F. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.20-23) solicitând respingerea ca nefondată a contestației formulată de P. C. împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.135/2010 al B. D. A., constând în somația și procesul-verbal de completare a cheltuielilor de executare emise la data de 20.05.2014.
In motivare a arătat că, în primul rând, consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Vechiul C.pr.civ., având în vedere faptul că cererea de executare silita a fost formulata în anul 2010, formându-se dosarul execuțional nr. 135/2010 al B. D. A.. Potrivit dip. art. 25 al. 1 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Prin urmare, solicită a se da eficiența dispozițiilor din Vechiul Cod de procedură civilă.
Legat de excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, consideră că aceasta nu este dată.
Titlul executoriu este reprezentat de S.C. nr.1390/19.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni pronunțata în dosar nr._, prin care contestatorul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp teren curți-construcții situat în intravilanul satului Valea Bourei, ., în situația imposibilității executării în natură contestatorul fiind obligat la restituire prin echivalent, adică la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea terenului din litigiu – 14.186 lei.
Potrivit disp. art. 405 al. 1 Vechiul Cod pr.civ., dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptieeste de 10 ani.
In prezenta cauză, titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească care a fost pronunțată într-un dosar având ca obiect revendicare imobiliară.
Intimata consideră că nu era împlinit nici termenul de prescripție de 10 ani, nici cel de 3 ani (pentru prestația alternativă) în raport de data formulării cererii de executare silită – 19.05.2010, încât excepția este nefondată.
Mai arată că la data de 19.05.2010 a solicitat executorului judecătoresc D. A. să procedeze la punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de S.C. nr. 1390/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în sensul punerii sale în posesie cu suprafața de teren de 500 mp situată în ..Dolhești, jud.Suceava, în contradictoriu cu P. Gh. C.. Ca urmare a actelor de executare silită, imobiliară directă i s-a predat, doar scriptic, un teren afectat în integralitate de construcțiile coproprietatea și a debitorului. Pentru a obține și faptic posesia terenului, s-a adresat instanței de judecată cu o acțiune de partaj judiciar, transformată ulterior în accesiune imobiliară artificială (Dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni), pentru a deveni proprietar al construcțiilor aflate pe terenul său (casă de locuit cu două camere și tinda și magazie din lemn), cerere respinsă, între timp debitorul obținând constituirea dreptului de proprietate privitor la suprafața de 500 mp în litigiu.
In acest context, având în vedere că este titular al unui drept care poate fi realizat alternativ și care prin prima modalitate (predare teren) nu a putut fi executat (fiind dată premiza imposibilității de executare în natură a obligației de predare a terenului), intimata a solicitat continuarea executării silite prin echivalent bănesc (pentru prestația alternativă), respectiv a solicitat recuperarea sumei de 14.186 lei, sumă care a cerut să fie actualizată până la data plații, de la numitul P. Gh. C., domiciliat în .. Dolhești, jud. Suceava. Am solicitat ca executarea silită să fie demarată prin poprirea conturilor debitorului, ulterior prin scoaterea la vânzare a terenului de 500 mp situat în .. Dolhești, jud. Suceava, pentru care debitorul P. C. a obținut constituirea dreptului de proprietate printr-o hotărâre care nu-i este opozabilă, dar care atestă calitatea sa de proprietar al unui teren care poate fi valorificat prin vânzare la licitație publică, în vederea recuperării creanței sale.
Acesta este motivul emiterii actelor de executare contestate în cauza de față, legal întocmite.
In ceea ce privește excepția nulității actelor de executare, intimata consideră că aceasta nu este dată.
. proces-verbal de punere în posesie cu terenul în suprafață de 500 mp teren curți-construcții situat în intravilanul satului Valea Bourei, ., întocmit de către B. D. A., însă punerea sa în posesie, cum a arătat, este doar scriptică, terenul fiind afectat funcțional de construcții proprietatea și a contestatorului, deci, nefiind liber pentru a fi predat și faptic (aceasta fiind finalitatea executării silite imobiliare directe).
Prestația principală neputând fi dusă la îndeplinire în modalitatea executării directe și cum în dispozitivul titlului executoriu reprezentat de S.C. nr. 1390/19.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni se prevede expres că în caz de imposibilitate de executare în natură contestatorul este obligat la plata sumei de 14.186 lei cu titlu de contravaloare teren, consideră că actele de executare silita indirectă (tinzând la realizarea prestației alternative) sunt valabil întocmite.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare, în valoare de 2.305,58 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, cheltuieli cu formarea dosarului, cererea de încuviințare, încheiere admisibilitate, somație, întocmire proces-verbal de situație, redactare adrese pentru informații, notare somație la OCPI, taxă extras CF, întocmire și redactare încheiere de eliberare sume, întocmire și redactare încheiere încetare executare, transmitere corespondență, acestea sunt stabilite potrivit disp. art. 3717 V.C.pr.civ., avându-se în vedere cererea intimatei de continuare a executării silite în modalitatea popririi și a executării imobiliare și mobiliare indirecte, precum și obiectul și complexitatea executării silite.
Consideră că nu se impune cenzurarea acestor cheltuieli, care au fost efectuate, existând înscrisuri doveditoare în acest sens și, prin urmare, este probat caracterul datorat și temeinic stabilit al acestora.
In raport de data stabilirii inițiale a cheltuielilor de executare și a comunicării actului procedural care individualizează aceste debite, intimata solicită instanței să verifice dacă nu este tardiv formulată contestația, potrivit art. 401 al. 1 lit. a Vechiul Cod pr. civilă.
De asemenea, Procesul-verbal de completare a cheltuielilor de judecată întocmit la data de 20.05.2014 de către B. D. A. nu este afectat de nici o cauză de nulitate, fimd respectate dispozițiile art. 3717 al. 2 teza a II-a Vechiul Cod pr. civilă.
Mai mult, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit potrivit dispozițiilor prev. de Ordinul nr. 2550/2006, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012. Astfel, potrivit art. 3 lit. a, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Valoarea creanței este de 14.186 lei, iar onorariul maxim prevăzut de lege este în cuantum de 1.418,6 lei.
Totodată, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reflecte complexitatea și dificultatea activității acestuia, efortul intelectual depus de executor, valoarea creanței de recuperat, cheltuielile executorului, precum și răspunderea acestuia pentru actul îndeplinit, astfel de criterii aflându-se și la baza stabilirii onorariului executorului, care nu se impune a fi cenzurat. Se are în vedere și că dosarul execuțional a fost format în anul 2010, activitatea depusă de atunci până în prezent de către executorul judecătoresc justificând pe deplin onorariul stabilit de acesta.
Pentru toate acestea, intimata solicită respingerea contestației la executare.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21.08.2014, contestatorul P. C. a formulat si depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta Tărăboanțe F..
In motivare contestatorul a arătat că este de acord cu solicitarea pârâtei în sensul aplicării dispoziților vechiului cod de procedură civilă întrucât cererea de executare silită s-a formulată în anul 2010 chiar dacă actele de executare s-au întocmit în cursul acestui an.
Sub acest aspect, raportat la data depunerii cererii de executare silită înțelege să invoce excepția perimării executării silite.
Potrivit art. 389 al. l Cod pr.civ.: „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Atât timp cât creditorul a declanșat procedura execuțională prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, acesta trebuie să fie diligent deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruință în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuală care constă în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional.
Susține că în cauză este dată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, termenul general de 3 ani fiind îndeplinit la data de 19.01.2013 raportat la data de 19.01.2010 când sentința civilă nr.1390/19.06.2009 a rămas definitivă și irevocabilă.
Pe fondul contestației, susține că sentința civilă nr.1390/19.06.2009 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni a fost pusă în executare atât sub aspectul predării terenului în suprafață de 500 m.p. curți-construcții prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie de către B. „D. A." cât și prin plata în totalitate a cheltuielilor de judecată și cheltuielilor ocazionate cu executarea silită.
Susținerile pârâtei în sensul că el dețin un titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 500 m.p. curți-construcții emis în baza unei hotărâri judecătorești ce nu-i este opozabilă au mai fost analizate în cadrul altor dosare civile, concluzionându-se irelevanța acestui aspect în condițiile în care nici hotărârea judecătorească de reconstituire drept proprietate în favoarea pârâtei nu-i este opozabilă acestuia.
Precizează că titlul executoriu sent.civ.nr.1390/2009 a fost pus în executare la momentul punerii în posesie a creditoarei cu terenul în suprafață de 500 m.p. de către B.E.J. „D. A.", moment în care Tărăboanțe F. avea cunoștință de existența titlului acestuia de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, însă a ales executarea silită directă și nu executarea silită indirectă. Prin întocmirea formelor de executare silita (în același dosar de executare) și asupra contravalorii terenului în suprafață de 500 m.p. ce aparține conform procesului verbal de punere în posesie creditoarei, se află în situația dublei puneri în executare a aceluiași titlu executoriu.
Consideră că nu se află în situația în care executarea în natură nu ar mai fi posibilă, atât timp cât această executare silită directă a avut loc deja, iar după acest moment nu au intervenit situații noi.
Cum punerea în posesie cu terenul revendicat a avut loc, cum cheltuielile ocazionate cu punerea în executare a sentinței civile nr.1390/2009 s-au achitat, cum au fost achitate și cheltuielile de judecată la care a fost obligat, actele noi de executare silita întocmite în temeiul aceluiași titlu executoriu și obligarea contestatorului la plata unor cheltuieli de executare sunt considerate de către acesta, nelegale.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.2113 din 27 octombrie 2014 a admis contestația la executare; a anulat formele de executare îndeplinite în dosarul nr.135/2010 al B. D. A., respectiv somația din 20.05.2014 și procesul verbal privind cheltuielile de executare din 20.05.2014 și a obligat intimata să plătească suma de 981 lei cheltuieli de judecată către stat, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1390/2009 a Judecătoriei Fălticeni s-a început executarea silită a debitorului contestator P. C., conform dosarului de executare nr. 135/2010 al B. D. A..
Potrivit titlului executoriu, debitorul contestator a fost obligat să lase creditoarei contestatoare în deplină proprietate si liniștită posesie, suprafața de 500 mp. teren situat în intravilanul localității Valea Bourei, la locul numit „G.”, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert N. T..
Totodată s-a stabilit că, doar în caz de imposibilitate a executării obligației în natură, contestatorul debitor să plătească intimatei suma de 14.186 lei contravaloarea suprafeței de teren revendicată.
Potrivit procesului verbal din 30.06.2010 întocmit de B. D. A. în dosarul de executare nr. 135/2010 (fila 70 dosar) s-a procedat la punerea în posesie a intimatei cu suprafața de teren de 500 mp., conform titlului executoriu.
Astfel, executarea silită s-a realizat sub forma predării bunului imobil, în natură, astfel cum s-a statuat cu titlu de obligație în sarcina debitorului-contestator.
In speță, se constată că, în condițiile art. 577 vechiul Cod pr. civilă, executorul judecătoresc a constatat îndeplinirea executării silite, în natură, fiind întocmit un proces verbal conform art. 388 vechiul Cod pr. civilă.
Excepția perimării executării silite si a prescripției dreptului de a cere executarea silită, nu sunt date atât timp cât actele de executare au fost îndeplinite în baza cererii de executare depuse de creditorul intimat la 11.05.2010.
In aceste condiții, nu se mai poate proceda la executare, prin echivalent, conform titlului executoriu conform somației si a procesului verbal din 20 mai 2014.
Față de acestea, în temeiul art. 399 si următoarele Cod pr. civilă instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimata TĂRĂBOANȚE F. si a anulat formele de executare îndeplinite în dosarul nr.135/2010 al B. D. A., respectiv somația din 20.05.2014 și procesul verbal privind cheltuielile de executare din 20.05.2014.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata Tărăboanțe F. criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că actele de executare au fost îndeplinite exclusiv în baza cererii depuse de recurentă la data de 11 mai 2010 și că o dată pusă în posesie cu 500 m.p. teren revendicat aceasta nu ar putea solicita și obține și executarea prin echivalent.
A precizat că cererea sa a fost înregistrată și s-a făcut dosarul de executare nr.135/2010 al B. D. A., debitorul contestator P. C. a fost somat să-i predea suprafața de 500 m.p., iar prin procesul-verbal din 30 iunie 2010 s-a procedat la punerea scriptică în posesie a creditoarei, executarea continuînd pentru recuperarea debitului, dar cum însuși executorul judecătoresc a constatat, pe suprafața de teren în litigiu, se află construcții: casă construită din lemn, beci, magazie, garaj, fîntînă, fosă septică sub garaj.
Fiind titular al unui drept ce putea fi realizat alternativ, a solicitat, potrivit cererii nr.505 din 19 martie 2013 continuarea executării silite prin echivalent bănesc, respectiv recuperarea sumei de_ lei, sumă ce a cerut să fie actualizată pînă la data plății.
A precizat, de asemenea, că, întrucît, prestația principală nu a putut fi dusă la îndeplinire, în modalitatea executării directe, se impune executarea indirectă avînd în vedere și că dispozitivul titlu executoriu, reprezentat de sentința civilă nr.1390 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Fălticeni, prevede că în caz de imposibilitate de executare în natură, contestatorul este obligat la plata sumei de 14.186 lei, contravaloare teren.
Refuzînd necunoașterea posibilității executării silite a prestației alternative în cazul în care prestația principală nu poate fi executată, prima instanță a adus atingere drepturilor obținute printr-o hotărîre judecătorească, titlu executoriu.
Intimatul P. C., în întîmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că în mod corect prima instanță a reținut că titlul executoriu a fost pus în executare, atît sub aspectul predării suprafeței de teren în litigiu, cît și al achitării cheltuielilor de executare.
A precizat că obligația alternativă stipulată în hotărîrea judecătorească nu se mai poate reține atîta timp cît creditoarea a optat în anul 2010 pentru realizarea în natură a obligației, iar procesul-verbal nu a fost anulat.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este fondat, hotărîrea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare, prev. de art.304 pct.9 raportat la art.3125 Cod procedură civilă.
Titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr.1390/2009 a Judecătoriei Fălticeni prin care contestatorul P. C. a fost obligat să-i lase recurentei, în deplină proprietate și posesie suprafața de 500 m.p. teren curți-construcții situat în intravilanul satului Valea Bourei, ., iar în situația imposibilității executării în natură, contestatorul fiind obligat la restituire prin echivalent, respectiv plata sumei de 14.186 lei, contravaloarea terenului în litigiu.
Este real că, creditoarea-recurentă a solicitat inițial executarea silită imobiliară directă însă prin procesul verbal de punere în posesie acesteia, executorul a consemnat că pe teren se află construcții: o casă de locuit cu 3 camere, bucătărie, baie, hol și birou, magazie, garaj, fosă septică sub garaj.
Ori, fiind titularul unui drept alternativ care poate fi realizat și prin executare silită prin echivalent bănesc, în mod corect a fost întocmit un alt dosar de executare în vederea recuperării sumei de 14.186 lei, actualizată pînă la data plății, neputînd fi reținută apărarea intimatului relativ la faptul că opțiunea s-a făcut la prima cerere întrucît, dispoziția alternativă din titlul executoriu se referă tocmai la imposibilitatea executării în natură.
Procesul-verbal de predare scriptică constituie dovada acestei imposibilități, astfel că nici apărarea privind anularea acestuia nu poate fi primită.
Așadar, actele de executare din dosarul execuțional nr.135/2010 fiind legale, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în totalitate sentința civilă nr. 2113 din 27.10.2014 a Judecătoriei Fălticeni și va respinge, ca nefondată, contestația la executare.
Fiind în culpă procesuală, intimatul va fi obligat să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 490,5 lei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de intimata TĂRĂBOANȚE F., domiciliată în mun.Bacău, ..3, ., ., prin avocat S. S., cu sediul profesional în municipiul Suceava ..10, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2113 din 27 octombrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind contestatorul P. C., cu domiciliul în satul Valea Bourei, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P. M., mun.Fălticeni, .., jud.Suceava.
Modifică în totalitate sentința civilă nr. 2113 din 27.10.2014 a Judecătoriei Fălticeni și în consecință:
Respinge, ca nefondată, contestația la executare.
Obligă intimatul P. C. să plătească recurentei TĂRĂBOANȚE F. suma de 490,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. L. A. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – D. E. G.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 4 iunie 2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
