Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 861/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 861/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 563/314/2014
DOSAR NR._ DECLARAREA JUDECĂTOREASCĂ A MORȚII
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 861
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 APRILIE 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Ministerul public reprezentat de procuror A. L.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „declararea judecătorească a morții” formulată de către reclamanta I. M., în contradictoriu cu pârâții I. S. și A. T. din cadrul Primăriei Adâncata.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 28 aprilie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr._ la data de 16.01.2014, reclamanta I. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții I. S. și A. tutelară din cadrul Primăriei comunei Adâncata, declararea judecătorească a morții numitului I. S., fiul lui I. C. și I. Crinuța, născut la data de 03.08.1968, în municipiul Suceava, jud. Suceava, indicând ca ultim domiciliu al acestuia ., referindu-se la ultimul domiciliu din țară și nu din străinate al persoanei a cărei moarte prezumată se cere a fi declarată.
În motivare acțiunii,reclamanta, sora pârâtului, a arătat că la data de 15.04.2000, pârâtul I. S. a plecat la muncă în Iugoslavia, ținând aproape zilnic legătura cu acesta, care le trimitea pachete. A menționat faptul că acest lucru s-a întâmplat până în luna iulie 2000, moment din care nu au mai vorbit niciodată la telefon și nici nu le-a mai trimis niciun pachet sau bani.
S-a mai arătat că a venit șeful de post din cadrul Poliției Adâncata, care a înștiințat-o că fratele ei, I. S., a decedat într-un accident de circulație și că trebuie să meargă să-l ia din Iugoslavia. A arătat că nu i s-a dat niciun certificat de deces sau vreun înscris doveditor de la Ambasadă și că, din cauza dificultăților financiare severe nu a putut să meargă să-l aducă în țară.
Reclamanta a mai arătat că, pentru a dezbate moștenirea după părinți, s-a adresat Biroului Notarial O. B., dar nefiind în posesia unui certificat de deces nu s-a putut face acest lucru.
În drept, cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 45 alin. 1, art. 51, art. 49 – 52 cod civil și art. 931, 943, 944, 945, 946 Cod procedură civilă.
Legal citată, pârâta A. tutelară din cadrul Primăriei comunei Adâncata nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat un reprezentant în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la acținea reclamantei.
La termenul de judecată din data de 01 octombrie 2014, instanța a pus în discuție, din oficiu, în temeiul art. 224 Cod procedură civilă, excepția de necompetență materială și a reținut cauza spre soluționare sub aspectul excepției invocate.
Prin sentința civilă nr. 4360 din data de 1 octombrie 2014, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect declararea judecătorească a morții formulată de reclamanta I. M., în contradictoriu cu pârâții I. S. și A. tutelară din cadrul Primăriei comunei Adâncata, în favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța, analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției necompetenței materiale, invocate din oficiu, a reținut următoarele:
Potrivit criteriului impus de prevederile art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și, în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, excepție de procedură, dilatorie și absolută.
Astfel, pentru determinarea instanței competente în soluționarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, adică dreptul și interesele care se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției, pretenția concretă a reclamantului.
În speța de față, s-a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă declararea judecătorească a morții numitului I. S..
Potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Totodată, din punct de vedere al competenței funcționale, instanța a constatat că judecătoria nu poate fi competentă, ca instanță de tutelă, deoarece ar fi lipsită de sens indicația dată de art. 944 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere, că declararea judecătorească a morții nu se regăsește printre obiectele enumerate de art. 94 din Codul de procedură civilă, instanța a constatat că, potrivit art. 95 pct. 1 din același cod, tribunalul este instanța competentă să judece prezenta cauză.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, invocată din oficiu și, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2 coroborat cu art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 3 din codul de procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 noiembrie 2014 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În speță, s-au invocat prevederile art. 49 al. 1 din noul Cod civil, conform cărora “în cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață”.
Sub acest aspect, în privința dispărutului în cauză, pârâtul I. S., reclamanta, sora acestuia, a susținut că la data de 15.04.2000 pârâtul a plecat la muncă în Iugoslavia, că au ținut aproape zilnic legătura, până în luna iulie 2000, moment din care nu au mai vorbit niciodată la telefon și nici nu a mai primit pachete sau bani de la pârât; a arătat că după trei săptămâni a venit șeful de post din cadrul Poliției Adâncata pentru a o înștiința că fratele ei a decedat într-un accident de circulație și că trebuie să meargă să-l ia din Iugoslavia; a mai precizat că nu i s-a dat niciun certificat de deces sau vreun înscris doveditor de la Ambasadă și că din cauza dificultăților financiare severe nu a putut să meargă să-l aducă în țară.
În sprijinul celor afirmate, reclamanta a propus audierea numiților A. V. și Rîșca G. (filele 61, 62), vecini cu pârâtul, martorii confirmând într-adevăr situația de fapt de mai sus, declarând că din anul 2000 n-au mai aflat nicio veste despre acesta, că prin luna august a acelui an au venit organele de poliție din localitate (Adâncata) și au anunțat familia pârâtului despre faptul că acesta ar fi decedat într-un accident în timp ce se afla la muncă în străinătate, nereușindu-se repatrierea din cauza dificultăților financiare ale familiei.
Deși martorii audiați susțin acțiunea reclamantei, declarațiile lor nu pot totuși conduce la dezlegarea pricinii, nu sunt așadar concludente, în condițiile în care au afirmat că dețin respectivele informații de la organele de poliție, or, în răspunsul dat de această instituție, nu se menționează că organele de poliție ar fi aflat despre pretinsul eveniment, ci, dimpotrivă, se face referire la discuțiile purtate cu membrii familiei.
Astfel, în adresa înaintată instanței de Postul de poliție al ./08. 12. 2014 (fila 11), se menționează următoarele: „Discuțiile purtate cu membri ai familiei relevă faptul că au fost anunțați la momentul respectiv-prin intermediul organelor de poliție-despre decesul d-lui I. S., dar că situația materială nu le-a permis aducerea în țară a rudei decedate (…)”
Așadar, declarațiile martorilor nu se coroborează cu răspunsul organelor de poliție, în condițiile în care organele de poliție nu fac referire la constatări personale cu privire la respectivul eveniment, cum pretind martorii, dimpotrivă, această instituție se bazează pe informații culese de la familia pârâtului, iar nu din evidențele lor.
Prin urmare, nu rezultă indicii temeinice precum că numitul I. S. a încetat din viață, așa cum stipulează prevederile legale arătate mai sus, nefiind administrat un probatoriu relevant în acest sens, martorii făcând referire la aspecte cunoscute de la Poliția localității, dar pe care această instituție nu și le asumă ca fiind constatate personal (eventual prin audierea agenților de la acea dată, dacă s-au schimbat între timp, sau prin cercetarea evidențelor lor), ci aflate de la membrii familiei dispărutului.
Dispariția persoanei nu conduce automat la presupunerea că aceasta a încetat din viață, fiind vorba de două condiții legale cumulative și distincte: 1. dispariția și 2. indicii ale încetării din viață care, neîndeplinite în speță, face să opereze prezumția prevăzută de art. 53 din noul Cod civil în sensul că cel dispărut este socotit a fi în viață.
În consecință, în baza art. 49 și următoarele din noul Cod civil, art. 943 și următoarele din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect „declararea judecătorească a morții” formulată de către reclamanta I. M., domiciliată în Adâncata, nr. 585A, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții I. S., cu ultimul domiciliu în Adâncata, jud. Suceava și A. T. din cadrul Primăriei Adâncata, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
V. O. D. S. A.-M.
Red. /Tehnored. V.O.D.
5 ex./12.05.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 233/2015. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 848/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
