Fond funciar. Decizia nr. 1026/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 2508/206/2014
Dosar nr._ - fond funciar –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1026
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 SEPTEMBRIE 2015
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta T. A., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 132 din data de 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. C. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, cu sediul în . Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. H. pentru apelanta reclamantă, lipsă fiind intimatele pârâte și apelanta reclamantă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă intimata C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a înaintat în original înscrisul solicitat (filele 34,35).
Instanța aduce la cunoștința apărătorului ales al apelantei reclamante împrejurarea că, prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru a se remite o adresă Comisiei Județene Suceava în vederea înaintării originalului confirmării de primire a hotărârii nr.165 din 02.02.2007, după care, văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare părțile nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond.
Avocat A. H. pentru reclamanta T. A. învederează faptul că își menține concluziile pe fond puse la termenele anterioare de judecată solicitând admiterea apelului, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecarea cauzei pe fond a plângerii promovate de apelanta reclamantă, în condițiile în care sentința civilă apelată a fost pronunțată pe excepția tardivității promovării plângerii formulate împotriva Comisiei Comunale de Fond funciar M. Sulița.
Reiterează pe scurt faptul că, Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar din data de 02.02.2007 a fost comunicată apelantei la data de 23.02.2007 la cererea acesteia pentru ca plângerea împotriva acestei hotărâri să fie formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Este de reținut că apelanta a arătat faptul că, comunicarea hotărârii nr.156 din 02.02.2007 nu i-a parvenit la data de 23.02.2007 așa cum s-a reținut prin sentința civilă pronunțată de instanța de fond.
În dosarul de fond la fila 41 este depus un înscris reprezentând copia confirmării de primire prin care i s-a comunicat apelantei comunicarea hotărârii nr.156 din 02.02.2007 care apare ca și cum ar fi semnată de T. A., însă solicită instanței de apel să ia act de faptul că se contestă semnătura care apare pe confirmarea de primire care a fost înaintată pentru termenul de astăzi.
Instanța de fond în conformitate cu disp. art.22 NCPCiv era obligată a verifica susținerile apelantei, în condițiile în care la fila 125 din același dosar se află o cerere scrisă și semnată de T. A. din care reiese în mod clar semnătura acesteia. De asemenea, la fila 130 dosar este copia unei declarații date de T. A. în care apare în clar semnătura acesteia.
Comparând semnăturile de pe cele două înscrisuri anterior arătate și cea de pe confirmarea de primire se vede clar că este altă semnătură.
De asemenea, la filele 142, 157 este o cerere de studiu dosar în care apare din nou semnătura apelantei în partea de jos, putându-se constata că acesta nu se aseamănă cu cea de pe confirmarea de primire.
În mod cert semnătura de pe confirmarea de primire aparține agentului poștal însărcinat cu înmânarea corespondenței, cunoscut fiind că este o practică des întâlnită.
Ori, aceste aspecte trebuiau verificate de către instanța de fond.
În mod cert data la care apelantei i-a fost comunicată copia de pe hotărârea comisiei locale care a fost ulterior atacată cu plângere este datată 03.09.2014 astfel încât apreciază că plângerea a fost formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, acesta neputând fi asimilat unui termen procedural termenul de 30 zile prevăzut de art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, nefiind unul de decădere administrativă, ci un termen de recomandare care nu prevede o sancțiune cu privire la termenul de depunere a cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, potrivit disp. art.53 alin.3 din Legea nr.18/1991 hotărârile Comisiilor Comunale pot fi atacate la instanța competentă care nu limitează dreptul la soluționarea pe fond a revendicării.
În consecință, atâta timp cât în cauză există practică judiciară, apreciază că se impune a se constata că instanța nu este legată de un termen de promovare a plângerii împotriva Comisiei Județene. Face însă precizarea că deși a făcut demersurile necesare nu poate depune la dosar practică judiciară.
În cauză certitudinea datei de la care partea era îndreptățită să se adreseze instanței de judecată este cea din 03.09.2014 și nu 23.02.2007 dată pe care instanța de fond deși o indică, nu o argumentează.
Este de reținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, copia confirmării de primire nu poartă semnătura apelantei și nici nu s-a procedat la compararea acesteia cu înscrisurile semnate de acesta și aflate în cadrul dosarului.
În consecință, solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de fond cu privire la aspectele invocate Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la 02 octombrie 2014 reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâții: Comisia comunală de fond funciar M. Sulița și C. județeană Suceava, a solicitat anularea Hotărârii nr. 156 din 02 februarie 2007 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 410 ha teren cu vegetație forestieră situată la locul numit „Găina” de pe raza Ocolului Silvic B..
În motivarea plângerii s-au arătat următoarele:
În ceea ce o privește a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cu privire la suprafața de 410 ha teren cu vegetație forestieră situată la locul numit „Găina” de pe raza Ocolului Silvic B.,înregistrate sub nr.1575/2006 și respectiv 5/2007, după străbunicul ei pe linie maternă, însă, C. județeană de fond funciar i-a respins această solicitare fără a lua în considerare documentația pe care a depus-o și cu o motivare superficială.
În acest sens reclamanta a arătat că prin actele depuse a făcut dovada calității de moștenitor în sensul că ea este fiica fiului defunctului proprietar tabular Mehno a A., în persoana lui M. V. (căsătorit cu mama ei în anul 1945) încât în mod nejustificat atât C. locală cât și cea Județeană nu au luat în considerare acest fapt.
În același timp reclamanta a arătat că a făcut identificarea amplasamentului prin intermediul unui birou cadastral pe care l-a anexat plângerii.
În raport de aceste precizări s-a solicitat admiterea plângerii în sensul celor mai sus arătate.
Motivarea în drept.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 18/1991, a Legii 1/2000 și a Legii 247/2005.
În acest sens s-au depus la dosar, în copie: Hotărârea 156 din 02 februarie 2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, adresa 207 din 3 septembrie 2014 și adeverința 3593 din 09 noiembrie 2006 emise de Primăria Comunei M. Sulița și a precizărilor la contestație.
Poziția procesuală a pârâților.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 36-40) C. județeană de fond funciar din cadrul Prefecturii Județului Suceava a invocat excepția tardivității introducerii plângerii, iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivarea întâmpinărilor s-au arătat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.533 alin.2 din Legea 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de comunicare, ori hotărârea a cărei anulare se solicită a fost comunicată reclamantei care a semnat-o de primire la data de 23 februarie 2007, în timp ce plângerea a fost înregistrată la instanță la data de 02 octombrie 2014 cu mult peste termenul stabilit.
Deosebit de aceasta s-a solicitat ca plângerea să fie soluționată în contradictoriu cu Direcția Silvică Suceava și Comisia comunală de fond funciar M. Sulița.
În acest sens au fost invocate prevederile art.22 alin.2 și 3 din codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea plângerii având în vedere următoarele aspecte:
- potrivit art.6 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005 la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenurile agricole și forestiere vor fi verificate în mod riguros existența actelor doveditoare precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, iar în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenurilor pentru care s-a cerut reconstituirea, ori, reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții;
- conform prevederilor art.3 alin.5 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005: „prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării”, însă, reclamanta nu a prezentat acte doveditoare care să confirme calitatea de proprietar deposedat al autorului său;
- tot astfel prin art.61 alin.1 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005cu modificările și completările ulterioare, se menționează că „reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinsă în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră ( pășune împădurită, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea ). Reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă în momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist”, însă, nici acest aspect nu a fost dovedit de către reclamantă;
- prin articolul 39 alin.2 și 4 din același act normativ se menționează, în mod expres, obligația de a se „solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat”, identificare realizată și însușită de către comisiile locale, ori, în ceea ce o privește pe reclamantă aceasta nu a prezentat o asemenea schiță și
- prin articolul 6 din HGR 890/2005cu modificările și completările ulterioare „comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora”, încât, ambiguitatea actelor existente la documentație și trimiterea incompletă a documentelor nu este imputabilă comisiei județene de fond funciar.
A fost anexată întâmpinărilor întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii.
Întâmpinările au fost motivate în drept pe disp.art.205 cod procedură civilă, Legea 1/2000, Legea 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, HGR 890/2005cu modificările și completările ulterioare și Legea 165/2013 cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce o privește pe pârâta Comisia comunală de fond funciar M. Sulița aceasta nu a formulat întâmpinări și nici nu și-a precizat punctul de vedere referitor la plângerea formulată.
Soluția reținută de instanță.
Prin Hotărârea nr. nr. 156 din 02 februarie 2007 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Suceava a respins contestația formulată de T. A. prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 410 ha teren cu vegetație forestieră situat la locul numit „Găina” de pe raza Ocolului Silvic B., în calitate de moștenitoare a bunicului său M. I. a M..
În motivarea hotărârii s-a reținut că autorul după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate a decedat în anul 1930 și nu face dovada calității de proprietar deposedat, nu se face dovada proprietății și nu se identifică amplasamentul terenului solicitat, așa cum rezultă și din adresele 1575/2006 și 5/2007 ale Comisie comunale de fond funciar M. Sulița.
Prin sentința civilă nr. 132 din data de 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ , s-a admis excepția invocată de pârâta C. județeană de fond funciar Izvoarele Sucevei și în consecință:
Respinge plângerea introdusă de reclamanta Tudorean A. din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava în contradictoriu cu pârâții: C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava și Comisia comunală de fond funciar M. Sulița, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Întrucât, în speță, a fost invocată excepția tardivității introducerii plângerii, instanța va soluționa cu prioritate acest aspect.
Pentru a se hotărî astfel urmează a fi avute în vedere următoarele împrejurări:
Potrivit prevederilor art. 248 alin.1 din codul de procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Așa cum s-a arătat reclamanta și-a întemeiat plângerea în baza adresei 208 din 03 septembrie 2014 emisă de Primăria comunei M. Sulița și prin care i-a fost înaintată copia hotărârii 156/2007.
Trebuie menționat însă că în aliniatul 2 al aceleiași adrese, această hotărâre i-a fost comunicată reclamantei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire de către Instituția Prefectului Suceava.
Conform dispozițiilor art.53 din Legea 18 din 19 februarie 1991 republicată cu modificările și completările ulterioare:
„(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
La fila 41 din dosar există dovada confirmării de primire a hotărârii 156/2007 ce a fost comunicată cu scrisoare recomandată, semnată personal de reclamantă, la data de 23 februarie 2007.
În raport de această dată și având în vedere momentul introducerii plângerii – 02 octombrie 2014 - excepția invocată de pârâtă se consideră întemeiată, urmând a fi admisă, sens în care va fi respinsă plângerea ca tardiv formulată.
S-a constatat că plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta T. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a solicitat prin plângerea formulată anularea Hotărârii nr. 156 din 2 februarie 2007 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, hotărâre prin care i s-a respins reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 410 ha pădure. A mai arătat că suprafața pentru care cere reconstituirea este situată la locul numit "Găina" de pe raza comunei M. Sulița, aparținând de Ocolul Silvic B., făcând mențiunea că solicită reconstituirea după autorii săi, depunând acte de stare civilă cu care a făcut dovada calității ei de moștenitoare și implicit a vocației sale succesorale.
Consideră că în mod nejustificat C. județeană i-a respins cererea formulată, fiind rezolvate cu acte toate aspectele necesare admiterii ei, respectiv dovada vocației succesorale și dovada dreptului de proprietate al autorilor săi pentru suprafața de 410 ha dovedite cu acte oficiale.
În prezenta cauză, instanța a admis excepția invocată de C. județeană privind tardivitatea introducerii plângerii la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și în consecință a respins cererea.
Soluția dată de instanță este nelegală și trebuie analizate două aspecte:
Reclamanta susține în continuare că Hotărârea nr. 156 din 2.02.2007 i-a fost comunicată ca urmare a cererii ei conform adresei din 3 septembrie 2014 emisă de Primăria M. Sulița și a contestat orice alte pretinse comunicări - cu majuscule - chiar dacă s-ar susține că hotărârea nr. 156 din 2.02.2007 i-a fost comunicată la 23 februarie 2007, nu se poate reține tardivitatea introducerii cererii având în vedere că termenul de 30 de zile pentru contestație nu este un termen de decădere, ci un termen de recomandare și drept urmare plângerea împotriva hotărârii poate fi formulată oricând.
În consecință, apreciază că prezentul apel este admisibil pentru considerentele arătate mai sus, a se constata că instanța nu este legată de un termen în promovarea plângerii împotriva Comisiei județene, a fi casată sentința atacată dată prin admiterea excepției și trimiterea cauzei la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc pentru continuarea judecării, admiterea cererii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 410 ha teren cu vegetație forestieră.
În sensul celor menționate mai sus, a depus la prezentul apel copie de pe Decizia nr. 1314/2011 a Tribunalului Suceava având ca obiect fond funciar și recurs împotriva sentinței de admitere a excepției tardivității, situație similară prezentei cauze.
În calea de atac, instanța de recurs - respectiv Tribunalul Suceava, a pronunțat următoarea soluție: "Termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 nu este unul de decădere astfel încât, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă și va trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea judecării fondului."
Aceeași soluție se impune a fi pronunțată și în prezenta cauză pentru similitudine de situație juridică.
În consecință, a solicitat admiterea apelului.
Intimatele pârâte nu s-au prezentat în instanță, luându-se totodată act că acestea nu au depus în termen legal întâmpinare, fiind astfel decăzute din dreptul de a ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege în conformitate cu dispozițiile 208 raportat la art.482 NCPC.
Examinând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Legile adoptate în materia fondului funciar (Legea nr.18/1991, Legea nr.169/2000 și Legea nr. 247/2005) au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere finalizată cu emiterea titlului de proprietate, fiind reglementate nu numai procedurile administrative de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar și modalitățile de a ataca în justiție măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri.
Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să le conteste în condițiile precis determinate de lege.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991, plângerea împotriva hotărârii comisiei județene se introduce în termen de 30 de zile de la data comunicării prin scrisoare recomandată.
Termenul de 30 de zile, în care trebuie introdusă plângerea, are caracterul unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancțiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat în cauza Golder contra Regatului Unit 1975 că, „dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut” precum și că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu oricărui drept”.
Pornind de la calificarea juridică a termenului în care putea fi formulată plângerea împotriva hotărârii comisiei județene, respectiv termen de decădere materială, în practica judiciară s-a apreciat că se poate solicita repunerea în termen în condițiile art. 103 C.proc.civ., care reglementează decăderea procesuală, în cazul în care plângerea nu a fost formulată în cursul termenului de decădere.
Verificând dovada comunicării hotărârii contestate în cauză, depusă în original la dosar de intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, (fila 35 dosar), la solicitarea instanței de control, se constată că operațiunea juridică de comunicare a hotărârii s-a realizat în conformitate cu textul de lege enunțat, petenta, destinatară a actului comunicat, semnând personal dovada de primire la data de 23.02.2007.
Instanța reține că apelanta nu face nici o referire la instituția repunerii în termen în cererea de apel și nici nu a solicitat administrarea altor probe în condițiile în care din consemnările de pe dovada de primire rezultă că semnătura aparține acesteia, susținând că plângerea este formulată în termen deoarece hotărârea i-a fost comunicată la data de 3.09.2014 ca urmare a cererii adresate Primăriei M. Sulița iar dacă s-ar considera valabilă comunicarea din 23.02.2007 nu se poate reține tardivitatea formulării plângerii deoarece termenul de 30 de zile în care se poate contesta hotărârea este unul de recomandare și nu de decădere.
Ori acceptarea nerespectării termenului de 30 zile, instituit de legiuitor de la data comunicării, ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății.
Tribunalul reține că termenul de formulare a plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 este unul de decădere iar în cauză, termenul de 30 de zile, stabilit de lege, a fost cu mult depășit și în aceste condiții este evident că plângerea a fost formulată tardiv, cu mult peste termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv după mai mult de 7 ani de la comunicarea hotărârii,
Astfel, tribunalul consideră neîntemeiate criticile formulate de petentă prin apelul de față, iar în temeiul art. 480 alin.1 C.proc.civ. va respinge apelul, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, luând totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanta T. A., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 132 din data de 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. C. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, cu sediul în . Suceava.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din calea de atac.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 SEPTEMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. C. M. N. Ș. L. G.
Red. F.L.
Jud. fond. B. G.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.5/02.10.2015.
OPINIE SEPARATĂ: JUDECĂTOR D. D.
MINUTA: Admite apelul formulat de reclamanta T. A., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 132 din data de 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. C. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, cu sediul în . Suceava.
Anulează sentința civilă nr.132/2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 septembrie 2015.
MOTIVARE:
Apreciez că în cauză se impunea admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru judecarea fondului pretențiilor deduse judecății din următoarele considerente:
Prin Decizia nr.60/31.01.2008 Curtea Constituțională a decis că atribuțiile pe care le au comisiile județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere se referă strict la soluționarea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor locale și la validarea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar, exercitând în acest sens atribuții administrativ-jurisdicționale.
Astfel, atribuțiile pe care legile fondului funciar le dau comisiilor județene se referă la măsuri de aplicare a acestora, nefiind de natură a îngrădi dreptul la justiție și la un proces echitabil și ca atare, neputând fi asimilat unui termen procedural, termenul de 30 de zile prevăzut de art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991 nu este unul de decădere ci de recomandare.
Pe de altă parte, așa cum rezultă și din jurisprudența CEDO, accesul la un tribunal, inclusiv dreptul de acces efectiv la o instanță, nu este un drept absolut, fiind supus unor limitări implicite. Cu toate acestea, aceste limitări, nu trebuie să intervină în asemenea măsură încât să suprime pentru justițiabili, în esența sa dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată. O astfel de limitare nu trebuie să devină incompatibilă cu prevederile art.6 alin.1, ea urmărind un scop legitim ce implică existența unui raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Compatibilitatea limitărilor prevăzute de legislația internă, art.53 din Legea nr.18/1991, cu dreptul de acces la o instanță, drept recunoscut de art.6 paragraful 1 din Convenție, depinde de particularitățile procedurii în cauză și în consecință trebuie ținut cont de ansamblul procesului condus în contextul ordinii juridice.
JUDECĂTOR,
D. D.
| ← Cereri. Decizia nr. 1009/2015. Tribunalul SUCEAVA | Grăniţuire. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
