Contestaţie la executare. Decizia nr. 1037/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1037/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 2542/86/2015
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1037
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 4 SEPTEMBRIE 2015
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către intimatul G. M. G., împotriva sentinței civile nr. 831 din data de 1 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind contestatoarea S. C. M. și B. E. Judecătoresc „H. V.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul apelant și mandatarul contestatoarei Intimate, S. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mandatarul contestatoarei intimate depune la dosar procură specială de reprezentare.
Instanța aduce la cunoștința părților că prin încheierea camerei de consiliu nr. 296 din data de 5 iunie 2015 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către intimatul apelant din prezenta cauză și s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru aferentă apelului.
Intimatul apelant, la solicitarea instanței, procedează la certificarea „conform cu originalul” a înscrisului depus la dosar odată cu apelul formulat în cauză și solicită admiterea probei cu acest act.
Mandatarul contestatoarei intimate arată că nu se opune probei solicitate de către intimatul apelant.
Instanța încuviințează proba cu înscrisul aflat la f. 8 dosar urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestuia să fie analizate în funcție de ansamblul probator aflat la dosar.
Părțile prezente, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Intimatul apelant solicită admiterea apelului, cu precizarea că a dobândit imobilul în mod legal, prin licitație, pentru punerea în posesie a apartamentului a luat legătura cu contestatoarea intimată, care la acel moment a fost de acord cu predarea imobilului, însă ulterior s-a răzgândit.
Menționează că intimata contestatoare a făcut un fals cu privire la plicul datat 17.11.2014, fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul contestatoarei intimate solicită respingerea apelului pentru motivele expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată inițial Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 22 octombrie 2014 sub nr._, contestatoarea S. C.-M. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea intimatului G. M. G., solicitând anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 48/2014 al B. H. V. și totodată suspendarea executării silite.
În fapt a arătat că întrucât pe rolul Judecătoriei Suceava există înregistrat dosarul nr._, contestatoarea a solicitat să anuleze vânzarea, motivat de faptul că nu i s-a adus la cunoștință raportul de expertiză imobiliară pentru a-l analiza și contesta.
Prin încheierea de ședință din data de 12.09.2014 instanța a dispus înaintarea în copie a dosarului de executare nr. 58/2013 al B. S. S., precum și dosarul de executare conexat nr. 69/2013 al B. S. S..
A precizat că după depunerea raportului de expertiză va depune obiecțiuni și va solicita instanței un alt expert evaluator, iar intimatul se va putea adresa cu cerere de intervenție în dosarul nr._ .
În drept, contestatoarea nu și-a întemeiat cererea.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca în termen de 25 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantei, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2014, Judecătoria Fălticeni a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoarea S. C. M., în contradictoriu cu intimatul G. M. G..
Cauțiunea de 5508,78 lei consemnată conform recipisei nr._/1/2014, s-a înaintat în original către Registrul de Valori al instanței.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 718 pct. 1 Cod procedură civilă (C.p.c în continuare), până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
Potrivit art. 718 pct. 6 C.p.c., asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere.
Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației, conform art. 718 alin. 2 Cod procedură civilă.
Contestatoarea a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 5508,78 lei, conform recipisei de consemnate nr._/1 (f. 28 dosar)
Simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie o condiție unică de admisibilitate a cererii de suspendare, aceasta fiind una dintre condițiile prealabile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, instituită de lege, esențială fiind analiza utilității luării unei asemenea măsuri.
Or, în cauză, nu s-a justificat în vreun fel necesitatea luării acestei măsuri, întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind temeinic și care să permită aplicarea dispozițiilor art. 718 C.p.c.
Motivele invocate de contestatoare, respectiv că executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de punere în posesie a numitului G. M. G. și existența unui alt dosar pe rolul Judecătoriei Suceava ce are ca obiect contestație la executare nu constituie motive pentru a dispune suspendarea executării silite privind actele efectuate în dosarul de executare nr. 48/2014 al Biroului E. Judecătoresc H. V., până la soluționarea contestației la executare.
Totodată, s-a dispus detașarea originalului recipisei de consemnare CEC de la fila 28 dosar și s-a înaintat cu adresă grefierului sef al instanței, recipisa C.E.C nr._/1/2014, emisă de CEC BANK SA Sucursala Fălticeni, prin care s-a consemnat suma de 5508,76 lei depusă de S. G., domiciliat în ., nr. 1372, jud. Suceava, reprezentând cauțiune la dispoziția Judecătoriei Fălticeni, pentru a fi depusă la registrul de valori.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatoarea prin care a arătat următoarele:
Prin încheierea din data de 25 noiembrie 2014, Judecătoria Fălticeni i-a respins cererea de suspendare a executării silite pe motiv că „motivele invocate de contestatoare, respectiv că executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de punere în posesie a numitului G. M. G. și existența unui alt dosar pe rolul Judecătoriei Suceava ce are ca obiect contestație la executare nu constituie motive pentru a dispune suspendarea executării silite privind actele efectuate în dosarul de executare nr.48/2014 al Biroului E. Judecătoresc H. V., până la soluționarea contestației Ia executare".
Or, în speță, contestatoarea a invocat ample apărări și înscrisuri, pe care prima instanță era obligată să le analizeze și să motiveze de ce le reține, respectiv le înlătură.
Neanalizarea acestor aspecte, a considerat că echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel că se impune ca instanța de apel să-i admită apelul, să se caseze încheierea și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
Astfel, în situația în care împrejurările de fapt pe care s-au întemeiat apărările și pretențiile sale, nu ar fi fost reflectate suficient în motivările de fapt, iar motivările de drept invocate de ea ar fi fost eronate, instanța de fond era obligată să facă încadrarea în drept, deoarece avea indicate acele elemente din care putea desprinde care este fundamentul juridic al pretențiilor deduse judecății de către părți.
În acest sens, și în jurisprudență s-a decis că este suficientă o simplă enunțare a acelor împrejurări de natura a permite instanței să dea calificarea juridică corespunzătoare. Astfel, C. S. J., Secția Comercială, în Decizia nr. 564/4 febr. 2003, referindu-se la temeiul juridic invocat de reclamant, a decis: „invocarea unui temei de drept eronat nu poate influenta justa soluționare a cauzei deoarece instanța stabilește cadrul legal și procesual în raport cu pretențiile formulate"", iar referitor la calificarea juridică exactă, C. S. J., Secția Civilă, prin Decizia nr. 1174/30 martie 1999, a decis că: „Reclamantul este obligat să indice normele de drept aplicabile și implicit, să determine fundamentul dreptului invocat prin acțiune, iar instanțele, în baza rolului activ, au obligația să dea acțiunii calificarea juridică exactă".
Concret, din economia apărărilor și înscrisurilor administrate și în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, prima instanță, trebuia să constate că este incidență instituția procesuală menită să asigure „o bună administrare a justiției" și anume: excepția de conexitate și chiar excepția de litispendență.
După cum s-a putut constata, din înscrisurile, argumentările și motivările depuse de ea în argumentarea excepției de conexitate, art.139 NCPC, a reieșit fără echivoc faptul că există două litigii distincte între aceleași părți sau chiar cu alte părți, dar al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură (art.164 C.proc.civ. - legislația aplicabilă în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava) iar pricinile se află la instanțe diferite, de același grad. Obiectul și cauza acestui dosar are o strânsă legătură cu cauza și obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, în așa fel încât este dată pe lângă excepția de conexitate și excepția de litispendență întrucât intimatul urmează a fi citat și în acest dosar.
După cum a argumentat mai sus, instanța de fond, în calitate de a doua instanță sesizată cu o speță a cărei obiect și cauză era in curs de judecare la Judecătoria Suceava, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, era obligată să invoce (dacă ar fi fost cazul) din oficiu și să pună în discuția părților excepțiile indicate mai sus și nu să respingă cererea de suspendare pe motiv că nu există nici un motiv temeinic.
Un motiv temeinic a fost și faptul că presupusul preț plătit de adjudecatarul G. M. G. nu a ajuns încă în contul B.C.R - sucursala Fălticeni, potrivit extrasului de cont din data de 11.12.2014 anexat, în aceste condiții, BCR - sucursala Fălticeni continuă să-i calculeze dobânzi și penalități după cum se poate din extrasul de cont sus menționat.
Nemotivarea respingerii celor două excepții indicate mai sus reprezintă, în opinia sa, motiv de admitere a cererii de apel.
Referitor la cuantumul taxei de timbru stabilit de prima instanță, adică suma de 3172 lei, a considerat că această sumă a fost calculată fără temei legal, cuantumul acestei sume potrivit dispozițiilor art.10 alin.2 al OUG nr.80/2013 ar trebui să fie de maximum 1000 lei.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin Decizia civilă nr. 168/6 februarie 2015 a Tribunalului Suceava a fost respins ca nefondat apelul formulat de către contestatoarea S. C. M. împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind G. M. G. și B. E. Judecătoresc H. V. – Fălticeni.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește pretinsa nemotivare a hotărârii și necercetare a fondului cauzei, a apreciat tribunalul că nu poate fi reținută o astfel de critică, în condițiile în care judecătorul de primă instanță a analizat cererea contestatoarei din perspectiva tuturor aspectelor invocate, concluzie dedusă cu evidență din examinarea comparativă a conținutului cererii, a precizărilor (fila 32) și a considerentelor sentinței.
Astfel, așa cum corect a reținut prima instanță, cele invocate de către contestatoare s-au rezumat la două împrejurări care, în opinia sa, ar atrage suspendarea executării silite, anume existența pe rolul Judecătoriei Suceava a dosarului nr._ și întocmirea de către executorul judecătoresc a procesului-verbal (de predare silită) de punere în posesie a numitului G. M. G., împrejurări considerate de instanță nerelevante pentru a atrage suspendarea executării din perspectiva art. 718 alin. 1 din noul cod de procedură civilă.
A fost de observat că apelanta-contestatoare nu a combătut considerentele instanței, ci a susținut numai că instanța ar fi omis să-i analizeze „amplele apărări și înscrisuri”.
Or, pe de o parte, această critică a fost una generică, apelanta-contestatoare nearătând în concret ce susțineri ale sale ar fi rămas neanalizate, astfel că nici nu s-ar putea realiza controlul judiciar, lipsind practic pe acest aspect motivarea căii de atac, iar pe de altă parte, a rezultat din cele expuse mai sus că prima instanță a respectat exigențele art. 425 alin. 1 lit. b din noul cod de procedură civilă, analizând și înlăturând motivat cele două argumente invocate de parte în susținerea cererii de suspendare, argumente clare și neechivoce care nu necesitau vreo clarificare din partea judecătorului conform art. 22 din noul cod de procedură civilă, cum s-a pretins prin memoriul de apel.
Nefondate au fost și referirile la instituțiile conexității și litispendenței.
În primul rând, aceste excepții operează în condiții diferite, prima impunându-se pentru o mai bună administrare a justiției, între două sau mai multe procese între aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți, al căror obiect și cauză au o strânsă legătură (art. 139 alin 1 din noul cod de procedură civilă), cea de-a doua paralizând formularea unei noi cereri între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză (art. 138 alin. 1).
În al doilea rând, a fost de observat că apelanta-contestatoare nu a invocat excepțiile în fața primei instanțe, astfel că nu se poate plânge în calea de atac de faptul că nu le-ar fi invocat instanța din oficiu, nefiind o obligație a instanței, ci doar o facultate, conform art. 247 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, care stipulează că „Excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
Oricum, în ceea ce privește excepția conexității, trebuia invocată cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea primei instanțe, potrivit art. 139 alin. 2 din noul cod de procedură civilă, depășirea termenului legal atrăgând decăderea din dreptul de a invoca excepția (art. 185 din noul cod de procedură civilă), în timp ce excepția litispendenței nici nu a fost dată, în condițiile în care între această cauză și cea care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză.
În ceea ce privește motivul că „presupusul preț plătit de adjudecatarul G. M. G. nu a ajuns încă în contul BCR-Sucursala Fălticeni”, nu a fost analizat de instanța de control judiciar întrucât a reprezentat o completare la cererea inițială sub aspectul motivelor de fapt, inadmisibilă în calea de atac din perspectiva art. 478 din noul cod de procedură civilă care limitează efectul devolutiv al apelului numai la ceea ce s-a supus judecății la prima instanță (tantum devolutum quantum judicatum).
În fine, în ceea ce privește cuantumul taxei de timbru datorat la prima instanță, nu a putut face obiect de critică în calea de atac, partea având la îndemână doar procedura specială a reexaminării, reglementată prin art. 39 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
La data de 12.01.2015, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, sub același număr_ si s-a acordat termen de judecată la data de 25.03.2015.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări față de cererea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 831 din data de 1 aprilie 2015, Judecătoria Fălticeni a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. M., în contradictoriu cu intimatul G. M. G. și B. H. V., a anulat actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 48/2014, al B. H. V., efectuate după Încheierea din 16.10.2014 a Judecătoriei Fălticeni și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin actul de adjudecare încheiat la data de 03.10.2014, în dosarul de executare nr. 58.69/2013, B. S. S., s-a vândut imobilul situat în Fălticeni, ., ., jud. Suceava, proprietatea debitoarei - contestatoare S. C. M., adjudecatarului - intimat G. M. G. pentru suma de 22.875 EURO, reprezentând 75% din prețul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de . SRL prin evaluator Tomac D. L. (f. 70).
Întrucât debitoarea nu și-a executat de bună voie obligația de predare a bunului imobil, adjudecatarul s-a adresat executorului judecătoresc H. V., formându-se astfel dosarul execuțional nr. 48/2014.
Prin încheierea Judecătoriei Fălticeni din data de 16.10.2014, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditorul G. M. G. cu consecința încuviințării executării silite a Actului de Adjudecare din data de 03.10.2014 (f. 72).
Prin încheierea executorului judecătoresc H. V. din data de 20.10.2014, s-au stabilit cheltuieli de executare silită în dosarul execuțional nr. 48/2014 în cuantum de 2200 lei (f. 71).
La data de 10.11.2014, s-a predat silit creditorului G. M. G. imobilul situat în Fălticeni ., ., jud. Suceava (f. 78).
Obiectul contestației la executare, potrivit art. 711 C.p.c este:
(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale.
Conform dispozițiilor art. 712 C.p.c, condițiile de admisibilitate ale contestației la executare sunt următoarele:
(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Contestatoarea, cu ocazia formulării acțiunii, a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 48/2014, B. H. V., precum și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
Cu ocazia regularizării cererii, întrucât acțiunea nu era motivată în fapt și drept (față de ceea ce s-a solicitat, ci motivată în fapt față de un alt dosar de executare silită, având nr. 58/2013, f. 7) instanța a dispus revenirea către contestatoare pentru a complini lipsurile (f. 24, 25).
Instanța a constatat că executarea silită nu se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, ci în baza unui titlu executoriu: Act de adjudecare încheiat la data de 03.10.2014, prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 712 al. 2 C.p.c, deci contestatoarea putea invoca și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.
Din înscrisul aflat la fila 59 dosar, contestatoarea a învederat instanței că nu a fost invitată să participe la predarea imobilului anterior menționat.
Potrivit art. 896 C.p.c Dacă partea obligată să evacueze ori să predea un imobil nu își îndeplinește această obligație în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit iar conform art. 897 al. 1 C.p.c În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 896, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale.
Instanța a reținut că în dosarul de executare nr. 48/2014 (f. 69-82), nu există dovezile de comunicare a încheierii de încuviințare a executării silite și a somației pentru ca debitorul să părăsească de îndată imobilul.
La fila 79 dosar, există dovada comunicării unor acte contestatoarei din partea executorului judecătoresc, dar pe plic data poștei este 14.11.14 - pentru expediere și 17.11.14 - pentru primire. Or, cu 3 zile înainte, la data de 10.11.2014, s-a efectuat deja predarea silită a bunului imobil, astfel încât nu este posibil ca dovada comunicării încheierii de încuviințare a executării și dovada comunicării somației pentru ca debitorul să părăsească de îndată imobilul să fie transmise la aceasta dată, deci după efectuarea predării silite a bunului, întrucât scopul acestor comunicări era tocmai ca debitorul să fie încunoștințat de actele de executare ce urmează a fi efectuate și să se poată conforma executării, anterior predării silite a imobilului.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat că executarea silită nu s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât debitorul nu a fost înștiințat cu privire la actele de executare ce se vor face.
Deci, după emiterea încheierii din 16.10. 2014 a Judecătoriei Fălticeni, actele de executare silită s-au făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte contestația la executare, cu consecința anulării formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 48/2014 al B. H. V., efectuate după Încheierea din 16.10.2014 a Judecătoriei Fălticeni.
În ceea ce privește concluziile scrise ale contestatoarei, depuse la data de 30.03.2015, asupra excepției de conexitate, instanța a învederat că prin încheierea din 15.12.2014 a Judecătoriei Fălticeni s-a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava însă, această din urmă instanță, prin încheierea din data de 09.01.2015 a dispus disjungerea contestației la executare ce formează obiectul dosarului_ de contestația la executare ce formează obiectul dosarului nr._ . În consecință, dosarul nr._ a fost înaintat Judecătoriei Fălticeni.
Cu privire la solicitarea contestatoarei formulată prin aceleași concluzii scrise, de a se recalcula taxa judiciară de timbru, instanța nu a luat-o în considerare întrucât cererea s-a formulat după închiderea dezbaterilor, iar acesta nu reprezintă un temei de repunere a cauzei pe rol. Cu toate acestea, instanța a relevat că potrivit prevederilor art. 39 al. 1 din OUG 80/2013 împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate (comunicarea s-a făcut la data de 28.10.14 – f. 24-25 dosar) iar potrivit al. 2 al aceluiași articol Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul prin care a arătat următoarele:
Prin sentința civilă atacată a fost admisa in parte contestația la executare formulata de contestatoare si s-a dispus anularea actelor de executare silita din dosarul executional nr. 48/2014 al B. H. V., pentru faptul ca in dosarul de executare nu exista dovezile de comunicare a inchererii de încuviințare a executării silite si a somației pentru ca debitorul sa părăsească de indata imobilul.
S-a reținut de către instanța de fond ca, la fila 79 din dosarul de executare exista dovada comunicării unor acte către contestatoare, dar pe plic data poștei este 14.11.2014-pentru expediere si 17.11.2014-pentru primire, iar cu 3 zile înainte, la data de 10.11.2014 s-a efectuat deja predarea silita a bunului imobil, nefiind posibila comunicarea la acea data a comnicarii încheierii de incuviintare a executării si dovada comunicării somației pentru ca debitorul sa părăsească imobilul.
Desi a pus la dispoziție instanței de fond xerocopie dupa tot dosarul de executare, instanța nu a observat dovada de înmânare din data de 21.10.2016, care poarta semnătura si datele din buletinul contestatoarei, prin care s-au comunicat actele de procedura constând in încheiere de incuviintare si somație.
Având in vedere motivul admiterii contestației formulata, precum si faptul ca exista dovada comunicării înscrisurilor din data de 21.10.2016, in acest fel fiind respectate dispozițiile art. 896 C.p.c, a solicitat a se observa ca hotărârea de anulare a formelor de executare a fost nelegala, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, iar pe fond respingerea contestației la executare ca nefondata.
In drept, a invocat disp. art. 466 si urm. Cp.c.
Contestatoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere următoarele motive:
În fapt, prin sentința civilă atacată în mod corect și legal instanța de fond a apreciat, constatat și reținut că „executarea silită nu s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât debitorul nu a fost înștiințat cu privire la actele de executare ce se vor face". Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect „că după emiterea încheierii din 16.10.2014 a Judecătoriei Fălticeni, actele de executare silită s-au făcut cu încălcarea dispozițiilor legale”.
Prin cererea de apel însă, fără a face referire și la incidența dispozițiilor art. 897 alin.(1) Cproc. civ., intimatul, în mod eronat, a susținut că actele de executare silită s-au făcut cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie invocând în acest sens dovada de înmânare, din data de 21.10.2014, a încheierii din 16.10.2014 a Judecătoriei Fălticeni. În acest fel intimatul a argumentat că a fost îndeplinită procedura completă și nu doar procedura instituită de dispozițiile art.896 Cproc.civ.
În realitate, prima instanță a motivat soluția de admitere parțială a contestației la executare având în vedere întregul proces de executare silită și nu doar îndeplinirea procedurilor instituite de dispozițiile art.896 Cproc.civ. după cum a argumentat în mod eronat intimatul.
Așadar instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art.897 alin.(l) Cproc. civ. care prevăd că: „In vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 896, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale".
Prin formularea de la pag.5 din sentință „la fila 79 dosar, există dovada unor acte constatatoare din partea executorului judecătoresc, dar pe plic data poștei este 14.11.14 - pentru expediere și 17.11.14 pentru primire. Or, cu 3 zile înainte, la data de 10.11.2014, s-a efectuat deja predarea silită a bunului imobil, astfel încât nu este posibil ca dovada comunicării încheierii de încuviințare a executării și dovada comunicării somației pentru ca debitorul să părăsească de îndată imobilul să fie transmise la această dată, deci după efectuarea predării silite a bunului, întrucât scopul acestor comunicări era tocmai ca debitorul să fie încunoștințat de actele de executare ce urmează a fi efectuate și să poată conforma executării, anterior predării silite a imobilului", prima instanță a reținut că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile art. 897 alin.(1) Cproc.civ. întrucât, în primul rând, trebuia să-i trimită o somație prin care trebuia să-i ceară să părăsească de îndată imobilul și numai în cazul în care nu ar fi dat curs acestei solicitări în termenul indicat, atunci acesta putea solicita sau nu ajutorul forței publice.
În realitate, fără a i se aduce la cunoștință aceste proceduri, executorul a făcut întâi predarea silită a bunului imobil (adică pe data de 10.11.2014) cu ajutorul forței publice, după care a întocmit pe data de 14.11.2014 actele de procedură ce se impuneau, situație de fapt și de drept corect reținută de prima instanță.
După părerea sa, graba cu care s-a făcut această predare silită prin nerespectarea dispozițiilor art. 897 alin. (1) C. Proc. Civ. a fost provocată de iminenta incidență a dispozițiilor art.895 alin. (1) C.proc.civ.
În drept, a invocat dispozițiile art.205 N.C.proc.civ.
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 831/1 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în ds. nr._ s-a admis în parte contestația la executare formulată de către debitoarea S. C.-M. și s-au anulat actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 48/2014 al BIEJ H. V. efectuate după încheierea din data de 16 octombrie 2014 a aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca unic argument împrejurarea că în dosarul de executare nr. 48/2014 (f. 69-82), nu există dovezile de comunicare a încheierii de încuviințare a executării silite și a somației pentru ca debitorul să părăsească de îndată imobilul, că la fila 79 dosar există dovada comunicării unor acte contestatoarei din partea executorului judecătoresc, dar pe plic data poștei este 14.11.14 - pentru expediere și 17.11.14 - pentru primire. Or, cu 3 zile înainte, la data de 10.11.2014, s-a efectuat deja predarea silită a bunului imobil, astfel încât nu este posibil ca dovada comunicării încheierii de încuviințare a executării și dovada comunicării somației pentru ca debitorul să părăsească de îndată imobilul să fie transmise la aceasta dată, deci după efectuarea predării silite a bunului, întrucât scopul acestor comunicări era tocmai ca debitorul să fie încunoștințat de actele de executare ce urmează a fi efectuate și să se poată conforma executării, anterior predării silite a imobilului.
Față de aceste aspecte, a conchis prima instanță că executarea silită nu s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât debitorul nu a fost înștiințat cu privire la actele de executare ce se vor face, ceea ce înseamnă că după emiterea încheierii din 16.10. 2014 a Judecătoriei Fălticeni actele de executare silită s-au întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale.
În calea de atac declarată împotriva sentinței creditorul G. M.-G. a depus la dosar un înscris emanând de la executorul judecătoresc H. V., întocmit în dosarul de executare în discuție, intitulat „dovadă de înmânare”, din care rezultă că debitoarei i-au fost înmânate personal, sub semnătură, încheierea de încuviințare a executării silite și somația la data de 21. 10. 2014, deci înainte de efectuarea predării silite a bunului, ceea ce înseamnă că motivația primei instanțe pentru admiterea contestației nu subzistă.
Întrucât alte vicii sau neregularități privind actele de executare nu au fost reținute în sentință, contrar susținerilor debitoarei din întâmpinare, instanța de control judiciar nu are a analiza alte aspecte vizând legalitatea executării silite întrucât ar agrava situația creditorului-apelant în propria cale de atac, ceea ce este interzis prin dispozițiile art. 481 din noul cod de procedură civilă.
Prin urmare, constatând că debitoarei i-au fost comunicate încheierea de încuviințare a executării silite și somația mai înainte de a se trece la evacuarea sa și că în mod greșit prima instanță a reținut contrariul, tribunalul va reforma soluția de primă instanță, neimpunându-se a se mai verifica în ce măsură lipsa comunicării ar fi atras nelegalitatea executării, soluția tribunalului fiind una dictată de înscrisul depus în calea de atac ce infirmă unicul argument al primei instanțe reținut pentru admiterea contestației.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 2 din noul cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul, va schimba în totalitate sentința civilă nr. 831/01.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și în rejudecare va respinge ca nefondată contestația la executare.
Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008, conform căruia „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, intimata, ca parte căzută în pretenții (fiind admis apelul părții adverse), va fi obligată la plata către stat a sumei de 793 lei reprezentând ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, acordat apelantului prin încheierea camerei de consiliu nr. 296/5 iunie 2015.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de către intimatul G. M. G., domiciliat în ., ., împotriva sentinței civile nr. 831 din data de 15 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind contestatoarea S. C. M., domiciliată în Bosanci, ., jud. Suceava și B. E. Judecătoresc „H. V.” – Fălticeni, ..n., jud. Suceava.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 831/01.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și în rejudecare:
Respinge ca nefondată contestația la executare.
Obligă intimata la plata către stat a sumei de 793 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat apelantului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 04.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond C. S.
5 ex./11.09.2015
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1121/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
