Fond funciar. Decizia nr. 1027/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 3590/314/2014
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1027
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 SEPTEMBRIE 2015
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul H. C., domiciliat în mun. Suceava, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 5075 din data de 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENTURILOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. M. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 mai, nr. 5 A, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. S. pentru apelantul reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că apărătorul ales al apelantului reclamant, avocat R. S., apreciază că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, se constată că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că în cauză s-a depus în termen legal întâmpinare de către intimata C. M. Suceava care în conformitate cu disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța în considerarea art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV admite proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei și constatând faptul că prin cererea de apel și prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata C. M. Suceava nu s-au solicitat alte probe în afara celor administrate în fața instanței de fond, constată cercetarea judecătorească încheiată, iar în baza art.392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri, dând cuvântul apărătorului apelantului în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
Avocat R. S. pentru apelantul reclamant solicită admiterea apelului și anularea sentinței civile pronunțate de instanța de fond motivat de faptul că prima instanță a soluționat cauza prin reținerea excepției tardivității, neintrându-se în cercetarea fondului cauzei.
În subsidiar, solicită anularea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, apreciază că în mod nelegal cererea reclamantului a fost respinsă de instanța de fond ca fiind tardiv formulată apreciind astfel că soluția pronunțată este nelegală cu toate că din actele și lucrările dosarului rezulta fără nici o îndoială faptul că Hotărârea Comisiei Județene Suceava nu a fost comunicată procedural clientului său.
Este vorba despre o situație particulară în condițiile în care C. s-a pronunțat în 27.11. 2006 intimata precizând că hotărârea i-a fost comunicată reclamantului la data de 07.12.2006. Însă apelantul nu a intrat la acea dată în posesia hotărârii motiv pentru care comunicarea a fost returnată.
În aceste condiții termenul comunicării nu poate fi interpretat de către instanța de fond care s-a bazat pe o prezumție.
De reținut este faptul că textul de lege este imperativ cu referire la modalitatea de comunicare a hotărârilor comisiei județene, astfel încât dovada comunicării nu există la dosar.
În consecință, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fon este nelegală în condițiile în care s-a pronunțat pe o excepție care nu este dată în cauză, sens în care solicită ca instanța de apel să stabilească modalitatea de soluționare a cauzei. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 1.04.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul H. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. M. Suceava pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea Hotărârii nr. 3336/24.11.2006 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren intravilan.
În motivare, reclamantul a arătat că are calitatea de „luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”, calitate atestată prin certificatul și brevetul eliberate în conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990. Potrivit art. 10 alin. 1 lit. t și art. 10 alin. 4 raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 persoanele având calitatea sus menționată au dreptul de a li se atribui o suprafață de teren în condițiile Legii fondului funciar. În temeiul textelor de lege mai sus menționate reclamantul a arătat că s-a adresat în anul 2000 Comisiei Municipale Suceava cu o cerere de constituire a dreptului de proprietate. Deoarece această cerere nu a fost soluționată de C. M. Suceava, reclamantul a arătat că s-a adresat cu o contestației Comisiei Județene Suceava, contestație respinsă prin Hotărârea nr. 3336/24.11.2006. Reclamantul a mai arătat că această hotărâre este nelegală și netemeinică având în vedere că regimul juridic al cereri de constituire este cel prevăzut de Legea nr. 42/1990 în temeiul și sub imperiul căruia a fost formulată, noua reglementare cuprinsă în Legea nr. 341/2004 neputând fi aplicată retroactiv. De asemenea, drepturile conferite de calitatea de „luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” au continuat să subziste și după adoptarea Legii nr. 341/2004.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. 1 lit. t și art. 10 alin. 4 raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, art. 9 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, O.U.G. nr. 133/2004 și O.U.G. nr. 182/2005.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La data de 10 iulie 2014, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._ instanța a admis excepția de litispendență invocată de reclamant și a atașat dosarul la prezentul dosar.
În dosarul_ C. M. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii plângerii.
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare formulat, a solicitat respingerea excepției având în vedere că hotărârea a fost comunicată reclamantului, la cererea acestuia, la data de 25.02.2014, plângerea fiind depusă astfel înlăuntrul termenului de 30 de zile, respectiv la data de 27.03.2014. Conform documentelor existente la dosarul Comisiei Județene această hotărâre a fost trimisă reclamantului la data de 11.12.2006, însoțită de confirmare de primire însă reclamantului nu i s-a comunicat aceasta, plicul fiind returnat și confirmarea de primire nesemnată.
Prin sentința civilă nr. 5075 din data de 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a admis excepția tardivității, invocată de pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, prin întâmpinare.
S-a respins plângerea reclamantului H. C., CNP_, domiciliat în mun. Suceava, ., jud. Suceava împotriva Hotărârii nr. 3336/24.11.2006 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava cu sediul în Suceava, ., nr. 36, jud. Suceava, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, în soluționarea excepție de tardivitate, a reținut următoarele:
Potrivit art. 53 alin 2 din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Admițând necesitatea formulării plângerii în termen de 30 de zile de la comunicare, reclamantul a precizat că hotărârea comisiei județene i-a fost comunicată la data de 25.02.2014. A arătat, totodată, că plângerea a fost formulată în termenul de 30 de zile, întrucât aceasta a fost depusă la oficiul poștal în data de 27.03.2014. (fila 52).
Cu privire la acest aspect, instanța reține că la data de 24.11.2006 prin Hotărârea nr. 3336, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins contestația formulată de reclamantul H. C., prin care acesta a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren în considerarea calității sale de luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 (fila 29 – dosar nr._ ).
Potrivit mențiunilor din această hotărâre, împotriva acesteia se poate formula plângere în termen de 30 de zile la Judecătoria Suceava, C. Județeană urmând a comunica hotărârea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, persoanei care a formulat contestația.
Potrivit înscrisurilor depuse la filele 24-26 (dosar nr._ ), Hotărârea comisiei județene nr. 3336/2006 a fost comunicată reclamantului H. C., prin scrisoare recomandată, la domiciliul acestuia indicat în contestația adresată comisiei județene, însă a fost returnată.
În acest sens, instanța reține că, într-adevăr, la data de 11.12.2006, hotărârea a fost comunicată reclamantului la domiciliul indicat de reclamant în contestație și în corespondența lărgită a acestuia cu instituțiile implicate în soluționarea cererilor sale (a se vedea în acest sens înscrisurile de la filele 28,31,32 – dosar nr._ ). În același sens este și înscrisul de la fila 8 din dosarul nr._ .
De asemenea, conținutul răspunsului la cererea reclamantului pentru eliberarea originalului hotărârii nr. 3336/2006 (fila 7 dosar nr._ ), instanța reține că într-adevăr la data de 25.02.2014 i-a fost comunicată petentului această hotărâre, precizându-se din nou că hotărârea a fost comunicată și în 2006, fiind însă returnată Instituției Prefectului – județul Suceava, în data de 12.12.2006.
Analizând toate aceste aspecte, instanța a reținut că, deși în data de 11.12.2006, reclamantul nu a primit efectiv hotărârea comisiei județene, formularea plângerii împotriva acestei hotărâri la data de 27.03.2014, este tardivă.
În primul rând, instanța reține că Hotărârea comisiei județene nr. 3336/2006 a fost comunicată reclamantului H. C., prin scrisoare recomandată, la domiciliul acestuia indicat în contestația adresată comisiei județene. La data de 11.12.2006, hotărârea a fost comunicată reclamantului la domiciliul indicat de reclamant în contestație și în corespondența lărgită a acestuia cu instituțiile implicate în soluționarea cererilor sale (a se vedea în acest sens înscrisurile de la filele 28,31,32 – dosar nr._ ).
În al doilea rând, instanța a reținut că, deși reclamantul nu a primit efectiv la data de 11.12.2006 hotărârea comisiei județene, este neverosimil faptul că acesta nu a cunoscut faptul respingerii contestației sale, decât la mai mult de 7 ani de la pronunțarea hotărârii comisiei județene.
În acest sens, instanța reține dispozițiile art. 327-329 Cod procedură civilă.
Astfel, prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut, potrivit art. 327 Cod procedură civilă.
În cazul prezumțiilor judiciare (admisibile, în condițiile respectării condiției impuse de teza finală a art. 329), potrivit art. 329 Cod procedură civilă, judecătorul se poate întemeia pe ele numai dacă au greutatea și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins.
Instanța apreciază că în cauza dedusă judecății, există elemente certe care au puterea de a naște probabilitatea cunoașterii de către reclamant, ori cel puțin a posibilităților reale și efective de cunoaștere de către acesta, a existenței hotărârii comisiei județene nr. 3336/2006, mult înainte de 25.02.2014.
Instanța revine și arată din nou că Hotărârea Comisiei Județene nr. 3336/2006 a fost comunicată reclamantului H. C., prin scrisoare recomandată, la domiciliul acestuia indicat în contestația adresată Comisiei Județene.
În acest sens, neprimirea corespondenței de către reclamant la data de 11.12.2006 nu îi poate fi imputată decât acestuia, de vreme ce comunicarea nu poartă nicio mențiune referitoare la un eventual viciu în comunicare din partea expeditorului comunicării.
Pe de altă parte, înscrisurile de la filele 27-42 (dosar nr._ ) relevă faptul că anterior emiterii hotărârii comisiei județene, reclamantul a corespondat relativ intens cu instituțiile implicate în soluționarea cererii sale, existând mai multe adrese ale reclamantului către acestea. Or, este de neconceput ca pe parcursul a 2 ani (2004-2006), reclamantul să se fi adresat în mod repetat acestor instituții în vederea obținerii unei soluții la cererea sa, pentru ca soluția însăși să fie ulterior ignorată vreme de 7 ani.
Mai mult, o pretinsă necunoaștere a soluției comisiei județene este improbabilă prin prisma a înseși susținerile reclamantului. Acesta a arătat în cererea sa că persoane aflate în situații similare au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate iar la filele 54-83 (dosar nr._ ), acesta a depus mai multe hotărâri judecătorești din anii 2007 și 2008 prin care au fost admise plângeri de natura celei cu care a fost învestită prezenta instanță.
În acest sens, instanța a reținut că data de 25.02.2014 la care petentul pretinde că i-a fost comunicată hotărârea comisiei județene nu reprezintă momentul la care acesta a luat cunoștință de hotărârea comisiei județene. Mai mult, instanța nu poate omite caracterul aleatoriu al acestei date la care s-a realizat o comunicare în urma unei manifestări de voință potestative a reclamantului.
Astfel, reclamantul avea posibilitatea formulării unei cereri în temeiul Legii nr. 544/2001, oricând anterior datei de 24.02.2014. Însă, practic, reclamantul a ales această dată pentru solicitarea comunicării hotărârii comisiei județene. Or, curgerea termenului de 30 de zile prevăzut de legea nr. 18/1991 nu poate fi lăsată la dispoziția persoanei care are interes să conteste hotărârea comisiei județene, pentru a nu da naștere la situații absurde (în care o persoană interesată, profitând de o comunicare imperfectă din punct de vedere formal, să aștepte foarte mulți ani pentru un demers de natura identic cu acela al reclamantului concretizat prin comunicarea din 25.02.2014).
Pentru toate aceste considerente, instanța a reținut că se poate prezuma în mod justificat că reclamantul a cunoscut soluția comisiei județene, concretizată în Hotărârea nr. 3336/24.11.2006, mult înainte de data de 25.02.2014.
În consecință, instanța a admis excepția tardivității, invocată din oficiu și a respins plângerea reclamantului, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel petentul H. C. care a solicitat anularea fie cu reținerea spre rejudecare fie casarea cu trimitere motivat de nejudecarea fondului pricinii.
În dezvoltarea motivelor de apel, petentul a susținut greșita respingere a plângerii pe excepția tardivității arătând că Hotărârea Comisiei Județene i-a fost comunicată la solicitarea sa, în baza cererii nr.24/24.02.2014 la data de 25.02.2014, situație în care plângerea a fost depusă în termenul de 30 de zile prevăzut de art.53 alin.2 din Legea 18/1991(25.02.2014), conform datei poștei și tichetului recomandat.
Conform documentelor aflate la dosarul Comisiei Județene, hotărârea a fost trimisă petentului la data de 11.12.2006 cu confirmare de primire, însă plicul a fost returnat cu confirmarea de primire nesemnată, fapt confirmat de adresa de înaintarea hotărârii respectiv de răspunsul la solicitarea instanței.
A mai arătat că, C. nu a invocat excepția de tardivitate având în acel fel cunoștință despre modul de comunicare a hotărârii sale.
Pe fondul cauzei, petentul a solicitat ca în baza probatoriului administrat să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren intravilan situat pe raza mun. Suceava având în vedere calitatea sa de ”luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989”precum și prevederile art.10 din Legea nr.42/1990 cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinare (fila 13), C. municipală Suceava a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență că față de dispozițiile art.53 din Legea 18/1991 în mod corect excepția tardivității a fost admisă, iar pe fond a arătat că petentul nu a dovedit că a respectat condiția prevăzută de art.5 alin.1 lit. g din Legea nr. 341/2004 sau că s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute de art.10 din Legea 42/1990.
La dosar s-a depus răspunsul la întâmpinare (fila 24), în care s-au reluat susținerile din memoriul de apel.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține că apelul este întemeiat sub aspectul soluționării excepției tardivității reținute de instanța de fond.
Astfel, conform art.53 din Legea nr.18/1991, plângerea împotriva hotărârii comisiei județene se introduce în termen de 30 de zile de la data comunicării prin scrisoare recomandată. Ca atare, singurul moment din care începe să curgă termenul de introducere a cererii este acela în care hotărârea Comisiei Județene contestată a fost comunicată cu confirmare de primire.
Dacă o astfel de comunicare nu s-a realizat, atunci persoana îndreptățită și nemulțumită poate formula oricând plângere, fără a se putea opune de către intimate excepția tardivității plângerii.
Ori, în speță, conform înscrisurilor aflate la dosar, hotărârea comisiei a fost trimisă petentului apelant cu confirmare de primire la data de 11,.12.2006, însă plicul a fost returnat iar confirmarea de primire nu a fost semnată, dispozițiile art.53 din Legea nr.18/1991 nefiind astfel respectate.
Din actele dosarului rezultă că această hotărâre a fost comunicată petentului apelant în data de 25.02.2014,la solicitarea acestuia, respectiv în baza cererii nr.24/24.02.2014, plângerea fiind depusă la data de 27.03.2014, în termenul de 30 de zile calculat de la data comunicării hotărârii.
În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a reținut excepția tardivității introducerii plângerii împotriva hotărârii Comisiei Județene Suceava, motiv pentru care, sentința pronunțată în acest sens urmează a fi anulată iar cauza trimisă în vederea judecării fondului pricinii, având în vedere dispozițiile art.480 pct.3 NCPC.
Față de dispozițiile legale reținute anterior, tribunalul nu va mai analiza criticile referitoare la fondul cauzei, acestea urmând a fi avute în vedere ulterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamantul H. C., domiciliat în mun. Suceava, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 5075 din data de 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENTURILOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. M. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 Mai, nr. 5 A, județul Suceava.
Anulează sentința civilă nr. 5075 din data de 31.10.2014 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 SEPTEMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. D. F. L. Ș. L.
G.
Red. D.D..
Jud. fond. Cosovăț A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex..5/15.09.2015.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1121/2015. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1030/2015.... → |
|---|
