Fond funciar. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1081/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1081/2015
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1081
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 SEPTEMBRIE 2015
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. LOREDAN G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul D. I., domiciliat în oraș Liteni, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.434 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA- prin reprezentant legal și C. ORĂȘENEASCĂ LITENI – prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța solicită reclamantului să precizeze care este calea de atac de care a înțeles să uzeze.
Reclamantul precizează că deși și-a intitulat calea de atac ca fiind recursul, a formulat apel împotriva sentinței civile pronunțate de instanța de fond însă a fost dus în eroare întrucât a considerat că apelul și recursul sunt la fel, însă dorește să se ia act că a înțeles să formuleze apel împotriva soluției primei instanțe.
Instanța având în vedere susținerile reclamantului procedează la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, se constată că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că în cauză s-a depus în termen legal întâmpinare de către C. Județeană Suceava de aplicare a legii fondului funciar care în conformitate cu disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată că intimata C. Orășenească Liteni este decăzută din dreptul de a ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege în conformitate cu disp. 208 raportat la art.482 NCPCIV, după care, solicită apelantului să precizeze dacă mai are alte probe de solicitat în susținerea apelului promovat.
Apelantul reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei precizând că nu mai are alte cereri.
Instanța în considerarea art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV admite proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, după care, constatându-se că nu mai sunt alte cereri, solicitări de probe sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată, deschizând dezbaterile asupra cauzei pe fond,
Apelantul reclamant D. I. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatelor pârâte la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,48 ha în temeiul Legii nr. 247/2005.
A arătat că terenul în cauză provine de la fostul proprietar M. V. împroprietărit legal în anul 1921 cu 4,00 ha, proprietar care ulterior 1-a vândut conform actelor de vânzare cumpărare anexate la dosar cu mențiunea că suprafețele de 10 prăjini, respectiv 28 prăjini cumpărată de la H. C. și M. provine tot din lotul de 4,00 ha al lui V.I. M., cumpărate anterior, suprafața totală cumpărată este 1,99 ha (1,34 ha conform titlului de proprietate și 0,48 solicitată prin cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, suprafața de 0,17 ha a fost erodată).
Diferența de la 1,99 ha la 1,82 ha respectiv 0,17 ha a fost erodată de Râul Siret.
Tot terenul face parte din același trup și lot din zona Găinărie.
Pentru identificarea parcelară a anexat o copie după extras din Cartea funciară nr._ și schița de intabulare.
Suprafața de 30 prăjini plus terenul din albia veche a Râului Siret (B.) nu au fost înscrise în rolul agricol niciodată dat fiind diferența de nivel 2-3metri față de albia Râului Siret anterioară. Actualmente diferența este de circa 5 metri față de albia minoră a Râului Siret.
Pentru suprafața de 0,18 ha solicitată în . documente fiind primită de la tatăl său D. I. V. prin donație în calitate de nepot de la bunicul său V. I..
Mai arată că în timp terenul a fost erodat de râul Siret prin desele inundații, astfel încât în prezent mai sunt 0,48 ha teren, terenurile neapărând în rolul moștenitorilor, acesta din urmă fiind folosit în prezent ca pășune și nu ca teren arabil, nefiind trecut nici în CAP sau Rolul Agricol.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 08.04.2014, reclamantul D. V. I. a chemat în judecată pârâtele C. orășenească de fond funciar Liteni și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,48 ha teren ce se află în continuarea terenului din grădină, la locul numit „Găinărie” și face parte din suprafața totală de 0,82 ha solicitată prin cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005.
În motivare, reclamantul a arătat că, în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,82 ha teren, din care suprafața de 0,48 ha teren ce se află în continuarea terenului grădină la locul numit „Găinărie”, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30.04.1931.
A arătat reclamantul că, prin Hotărârea nr. 483 din 21.07.2013, despre care a luat cunoștință la data de 31 martie 2014, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava s-a pronunțat asupra cererii sale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 53 al.2 din Legea 18/1991.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (f.4-12).
La data de 21.05.2014, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare la dosar (f.28), prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâta a arătat că prin hotărârea comisiei județene nr. 483/2010 s-a invalidat poziția nr.7 din anexa 3 privind pe reclamantul D. I. după autorul D. V. cu suprafața de 0,82 ha teren agricol pe motiv că nu s-a făcut dovada proprietății pentru perioada imediat anterioară înființării CAP-ului, neprezentând nici un înscris în acest sens și nu se face identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
La data de 22.05.2014, pârâta C. orășenească de fond funciar Liteni a depus întâmpinare la dosar (f.63), prin care a arătat că cererea depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, împreună cu întreaga documentație a fost înaintată la C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, care a emis Hotărârea nr. 483/2010.
La termenul de judecată din data de 18.11.2014, reclamantul a precizat că solicită 18 ari la Țărincuță și 64 ari la Găinărie (f.131-132).
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu martorii P. I. și Tâmpăscu T., probă încuviințată și administrată de instanță, declarațiile martorilor fiind atașate separat la dosar (f.129, 130).
Prin sentința civilă nr. 434 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea reclamantului D. V. I. domiciliat în or. Liteni, jud. Suceava, formulată în contradictoriu cu pârâții C. orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Liteni, jud. Suceava și C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 483/21.07.2010 C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a respins cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,82 ha teren agricol după autorul D. V., raportat la propunerea de invalidare a Comisiei orășenești de fond funciar Liteni, jud. Suceava. Aceasta din urmă și-a motivat propunerea prin faptul că reclamantul nu fac dovada dreptului de proprietate (f.35).
Conform art.53 din Legea nr.18/1991, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanța reține că împotriva hotărârii nr. 483/21.07.2010 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, reclamantul a formulat prezenta plângere, solicitând anularea acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,48 ha teren situat la locul „Găinărie”, parte din suprafața de 0,82 ha solicitată prin cererea de reconstituire.
Potrivit art. 8 din Legea 18/1991 de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, iar potrivit art. 11 ind. 1 din Legea 18/1991, terenurile preluate abuziv de cooperative agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de stat fără nici un titlu revin proprietarilor care le-au solicitat dacă nu au fost atribuite legal altor persoane.
Instanța reține că reclamantul își întemeiază acțiunea pe actul de vânzare din 30.04.1931 (f.7) care ar atesta dreptul de proprietate al autorului I. E. D. asupra unei suprafețe de 30 de prăjini/5370 mp teren arabil la locul numit „Găinărie”.
Această suprafață de teren nu a fost identificată topo-cadastral, cu toate că, în virtutea rolului activ, instanța a încuviințat proba cu expertiza topo (f.133), martorii, vecini cu reclamantul (f. 129, f. 130), nefiind in măsură a indica suprafața pe care o deține reclamantul la locul numit „Găinărie”, configurația acestuia.
Este de reținut însă, că după autorul D. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren cu care acesta a figurat înscris în registrul agricol, potrivit titlului de proprietate 1823/18.03.1999 (f. 58).
Astfel cum rezultă din registrul agricol din 1959-1963 (f.75), D. V. figura cu o suprafață totală de teren de 5,08 ha, din care 1,25 ha teren arabil la locul numit „Găinărie”, iar cererea de reconstituire din 8.03.1991 a fost formulată pentru suprafața de 5,33 ha (f.76).
Este de reținut și faptul că autorului reclamantului, D. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha și 2300 mp teren în ., prin titlu de proprietate 1823/18.03.1999 (f.58). Din această suprafață 1.2400 mp reprezintă suprafață primită în intravilan din care 1.1500 mp teren arabil, iar 900 mp teren „curți-construcții”.
Așadar, suprafața pentru care s-a efectuat reconstituirea la locul numit „Găinărie” corespunde celei din registrul agricol. Acest aspect rezultă și prin coroborarea înscrisurilor, respectiv titlul de proprietate 1823/18.03.1999 registrul agricol din 1959-1963, cu declarațiile martorilor din care rezultă că terenul de la locul numit „Găinărie” este cel aferent locuinței bătrânești, grădinii, terenului arabil, o bucată fiind canal (f.130).
Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 333 din 26.10.2005 (f.51), formulată în baza Legii nr. 247/2005 (f.51), reclamantul împreună cu numitele D. M. și S. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,82 ha compusă din 0,18 ha teren arabil la locul numit „Țărincuța” și 0,64 ha pășune la locul numit „Găinărie”. Din această suprafață reclamantul a ridicat pretenții doar asupra suprafeței de 0,48 ha teren situat la locul „Găinărie”, ulterior, cu ocazia concluziilor pe fond, arătând că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 66 ari teren.
Din declarația martorului P. I. rezultă că între timp suprafața de teren de la „Găinărie” s-a modificat deoarece au fost inundații, aspect care, de altfel, a fost confirmat si de reclamant care a arătat că 2008-2010 pe suprafața respectivă de pășune au răsărit buchete de plopi și salcie pe care i-a curățat. Acesta a arătat că după emiterea titlului de proprietate, la intabularea terenului s-a constatat că suprafața de 48 de ari teren este în plus față de titlu. Așadar, în lipsa identificării terenului, se poate reține și accesiunea, ca urmare a retragerii apelor, ca o posibilitate în ceea ce privește situația de fapt din teren.
Prin urmare, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că terenul în suprafață de 0,48 ha teren situat la locul „Găinărie”, parte din suprafața de 0,82 ha, face parte din vechiul amplasament al autorilor reclamantului, deși conform art. 249 C.pr.civ. această obligație ii revenea reclamantului, instanța va respinge acțiunea reclamantului D. V. I. în contradictoriu cu pârâții C. orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Liteni, jud. Suceava și C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal apel D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând rejudecarea cauzei pentru a-și dovedi mai exact dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,48 ha solicitat și combaterea cauzelor ca netemeinice invocate de prima instanță.
Terenul în cauză provine de la fostul proprietar M. V. împroprietărit legal în anul 1921 cu 4,00 ha care ulterior 1-a vândut conform actelor de vânzare cumpărare anexate la dosar cu mențiunea că suprafețele de 10 prăjini, respectiv 28 prăjini cumpărată de la H. C. și M. provine tot din lotul de 4,00 ha al lui V.I. M., cumpărate anterior, suprafața totală cumpărată este 1,99 ha (1,34 ha conform titlului de proprietate și 0,48 solicitată prin cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, suprafața de 0,17 ha a fost erodată).
Diferența de la 1,99 ha la 1,82 ha respectiv 0,17 ha a fost erodată de Râul Siret.
Tot terenul face parte din același trup și lot din zona Găinărie.
Pentru identificarea parcelară a anexat copie după extras din Cartea funciară nr._ și schița de intabulare.
Suprafața de 30 prăjini plus terenul din albia veche a Râului Siret (B.) nu au fost înscrise în rolul agricol niciodată dat fiind diferența de nivel 2-3metri față de albia Râului Șiret anterioară. Actualmente diferența este de circa 5 metri față de albia minoră a Râului Șiret.
Pentru suprafața de 0,18 ha solicitată în . documente fiind primit de la tatăl său D. I. V. prin donație în calitate de nepot de la bunicul său V. I..
În consecință, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,48 ha în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate instituțiile abilitate să-i recunoască dreptul de proprietate.
Intimata pârâtă C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului din următoarele considerente:
Sentința civilă nr.434/27.01.2015 este legală și temeinică, în mod corect, instanța de fond a respins cererea formulată de apelantul D. I., ca neîntemeiată.
Prin hotărârea comisiei județene nr.483/2010 s-a invalidat poziția nr.7 din anexa 3 privind pe reclamantul D. I., după autorul D. V. cu suprafața de 0,82 ha teren agricol, pe motiv că nu s-a făcut dovada proprietății pentru perioada imediat anterioară înființării CAP - lui, neprezentând nici un înscris în acest sens și nu se face identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
De altfel, și instanța de fond, a reținut în mod corect că suprafața solicitată de reclamant nu a fost identificată topo-cadastral, cu toate că a fost încuviințată proba cu expertiza topo, iar martorii, vecini ai reclamantului nu au fost în măsură a indica suprafața pe care o deține acesta la locul numit „Găinărie".
Având în vedere motivarea detaliată și argumentată juridic a soluției dată de către instanța de fond, a solicitat a se constata că sentința civilă nr.2031/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._/314/2014 este legală și temeinică, solicitând respingerea apelului formulat, iar în conformitate cu prevederile art.223 alin.(3) din NCPC, în caz de neprezentare, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Apelantul reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei comisia Județeană Suceava prin care a reiterat motivele de apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de apel invocate, reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,48 ha teren; arată că acest teren provine de la proprietarul inițial M. V., ce a fost împroprietărit legal în anul 1921 cu 4,00 ha; că acest teren, ulterior 1-a vândut conform actelor de vânzare cumpărare anexate la dosar, iar din acest teren, suprafețele de 10 prăjini, respectiv 28 prăjini cumpărată de la H. C. și M. provine tot din lotul de 4,00 ha al lui V.I. M., așa încât suprafața totală cumpărată este 1,99 ha.
Această suprafață este dispusă în două trupuri, după cum urmează: suprafața de 1,34 ha se evidențiază în titlul de proprietate, iar al doilea trup de teren, de 0,48 ha a fost solicitată prin cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, în timp ce suprafața de 0,17 ha a fost erodată de Râul Siret.
Mai învederează apelantul, că imobilul descris face parte din același trup și lot din zona Găinărie; că suprafața de 30 prăjini plus terenul din albia veche a Râului Siret (B.) nu au fost înscrise în rolul agricol niciodată dat fiind diferența de nivel 2-3metri față de albia Râului Șiret anterioară. Actualmente diferența este de circa 5 metri față de albia minoră a Râului Șiret.
Pentru suprafața de 0,18 ha solicitată în . documente fiind primit de la tatăl său D. I. V. prin donație în calitate de nepot de la bunicul său V. I..
Tribunalul are în vedere că reclamantul apelant și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 53 din Legea 18/1991.
Astfel, potrivit textului menționat, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pentru a verifica dacă reclamantul face parte din categoria persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul descris în petitul cererii, prima instanță a procedat just, la verificarea condițiilor prevăzute de art. 8 din aceeași lege.
Ori, din analiza acestui text, rezultă că de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta; acest text a fost aplicat prin coroborare cu dispozițiile art. 11 ind. 1 din Legea 18/1991, în conformitate cu care terenurile preluate abuziv de cooperative agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de stat fără nici un titlu revin proprietarilor care le-au solicitat dacă nu au fost atribuite legal altor persoane.
Raportând textele de lege menționate la ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul constată că nici autorului D. V. și nici reclamantului apelant nu li s-a preluat fără just titlu, la stat, suprafața de teren descrisă în cerere, și nici nu rezultă că reclamantul apelant a predat la CAP acest teren.
Astfel, prin Hotărârea nr. 483/21.07.2010, s-a validat propunerea Comisiei orășenești de fond funciar Liteni, invalidându-se pozițiile 1 – 173 din anexa nr. 3 - 6 cu suprafața de 160,52 ha teren agricol.
La fila 7 dosar fond se regăsește înscrisul sub semnătură privată din 30 aprilie 1931, din care rezultă că, într-adevăr, numitul V. I. M. a vândut de veci către I. E. D., suprafața de 30 prăjini (5370 mp) pământ arabil pe teritoriul satului Liteni, învecinat cu cumpărătorul, Cost. Th. Gâtman, restul proprietății vânzătorului, M. I. En. D. și Gh. V. Gr. V..
Pentru a verifica dacă, într-adevăr, terenul descris în acest act de vânzare – cumpărare include și suprafața de teren pentru care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză topo în cauză.
Ori, această lucrare nu a fost întocmită, întrucât reclamantul nu a fost în măsură să indice suprafața pe care acesta o deține la locul „Găinărie”, configurația acesteia, aspect de altfel reținut corect de către prima instanță.
Pe de altă parte, trebuie de precizat că autorul reclamantului figura înscris în evidențele agricole din perioada 1959 – 1963, cu o suprafață de 5,08 ha teren, din care suprafața de 1,25 ha teren arabil la locul „Găinărie, în timp ce cererea de reconstituire din anul 1991 a fost formulată pentru suprafața de 5,33 ha teren.
Totodată, corect a reținut și prima instanță, că D. V. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha și 2300 mp teren în ., prin titlu de proprietate 1823/18.03.1999 (f.58), din care suprafața de 1.2400 mp reprezintă suprafața primită în intravilan.
Așadar, concluzia instanței de fond, în sensul că suprafața pentru care s-a efectuat reconstituirea la locul numit „Găinărie” este cea evidențiată în registrul agricol, este justă.
Cât privește suprafața de 48 de ari teren, față de care apelantul ridică pretenții, tribunalul are în vedere că, prin chiar motivele de apel, acesta recunoaște că nu a fost înscrisă în rolul agricol niciodată, având în vedere că este teren neproductiv, aspect rezultând din chiar diferența de nivel 2-3metri față de albia Râului Siret, și că pentru suprafața de 0,18 ha solicitată în . documente.
În atare împrejurări, raționamentul instanței de fond, în sensul că suprafața de 0,48 ari teren solicitată de reclamantul – apelant este în plus față de cea evidențiată în rolul agricol și în titlu de proprietate, și că acest surplus este justificat de retragerea apelor, este unul corect.
Într-adevăr, atâta timp cât nici reclamantul, nici autorul nu figurează în evidențele agricole cu acest teren, și nici nu există dovezi în sensul că această suprafață a fost predată la CAP, corect s-a respins cererea reclamantului. Soluția se impune cu atât mai mult, cu cât, neputându-se efectua expertiză, nu s-a demonstrat că acest teren este inclus în suprafața de 0,82 ha teren, și că face parte din vechiul amplasament al autorului reclamantului.
Cu toate acestea însă, tribunalul reține că apelantul reclamant are la dispoziție alte mijloace procedurale prin care să-și aproprieze această suprafață de teren, și de care de altfel, a făcut vorbire și judecătorul fondului, în speță fiind vorba despre accesiune.
Având în vedere că motivele de apel dezvoltate reiterează situația de fapt susținută în fața primei instanțe, situație ce a primit o justă soluționare pe baza probelor administrate în cauză, având în vedere că soluția dată de judecătorul fondului este rezultatul unei corecte interpretări a probelor administrate și a justei aplicări a legii, în condițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamantul D. I., domiciliat în oraș Liteni, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.434 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA- prin reprezentant legal și C. ORĂȘENEASCĂ LITENI – prin reprezentant legal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 SEPTEMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. M. G. F. Ș. L.
N. F. G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. C. A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.5/30.09.2015.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
