Fond funciar. Decizia nr. 1080/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1080/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1080/2015

Dosar nr._ - fond funciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1080

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 SEPTEMBRIE 2015

PREȘEDINTE: C. M. N.

JUDECĂTOR: G. F. F.

GREFIER: Ș. LOREDAN G.

Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanții V. M. și V. M., ambii domiciliați în sat Sf. I., ., . împotriva sentinței civile nr.5918 din data de 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. C. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, W. F.-I., domiciliat în .. I., ., V. V., domiciliat în .. I., ., jud. Suceava și A. M., domiciliată în .. I., ..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți asistați de avocat G. M. și intimatul V. V. asistat de avocat N. L., lipsă fiind ceilalți intimați pârâți.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.130, 131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că apărătorul ales al apelanților reclamanți apreciază că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.

Instanța, procedând la verificarea dovezii calității de reprezentant a av. G. M. pentru apelanții reclamanți, depusă la fila 10, constată că sunt astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.219 NCPCIV privind reprezentarea juridică în instanță.

De asemenea, instanța constată că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că în cauză s-a depus în termen legal întâmpinare de către intimatul V. V. și că ceilalți intimați pârâți sunt decăzuți din dreptul de a ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu au depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege în conformitate cu disp. art.208 raportat la art.482 NCPCIV.

Instanța acordă apoi cu vântul pe probe în susținerea apelului, precum și în apărare.

Avocat G. M. pentru apelanții reclamanți solicită încuviințarea probelor indicate prin petitul apelului, respectiv proba cu înscrisuri și inclusiv proba cu efectuarea unei expertize topocadastrale pentru identificarea suprafeței de 120 m.p. în condițiile în care nici o probă din cele administrate în fața instanței de fond nu a fost de natură a face dovada reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 m.p. teren.

Instanța pune în discuție probele solicitate.

Avocat N. L. precizează că nu se opune administrării probei cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, însă în ceea ce privește proba cu efectuarea expertizei topocadastrale apreciază că aceasta nu este utilă soluționării cauzei motivat de faptul că este real faptul că reclamanții doresc identificarea celor 120 m.p., cu dreptul de proprietate reconstituit printr-o hotărâre a prefectului.

În cauză nu a avut loc o punere în posesie pentru că a existat un proces de punere în posesie iar acțiunea a fost respinsă.

Reclamanții au susținut că suprafața de 120 m.p. li s-ar cuveni lor dar terenul respectiv este inclus în titlul de proprietate al pârâtului V. V..

Avocat G. M. precizează că la dosarul cauzei este depusă o adeverință din care rezultă că punerea în posesie a reclamanților nu a putut fi făcută, reclamanții au formulat cerere pentru punere în posesie astfel încât dosarul a fost revizuit.

Mai precizează faptul că prin relațiile aflate în cadrul dosarului de fond rezultă faptul că hotărârea comisiei locale nu a fost invalidată. Mai mult, în cauză s-a formulat o plângere penală cu privire la aceste aspecte.

Avocat N. L. precizează că în ceea ce privesc relațiile comunicate de C. comunală Șcheia în cauza de față nu se infirmă împrejurarea că suprafața înscrisă inițial în adeverința provizorie de proprietate a reclamanților a fost diminuată de la 1000 mp la 880 mp, ci relevă doar faptul că punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 120 mp nu s-a putut realiza deoarece această suprafață face parte din . reconstituită în favoarea moștenitorilor lui Waclawschi I., așa cum de altfel se reținuse prin decizia nr. 780/1994, dar și prin decizia nr. 1329/1994 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în calea de atac a revizuirii. Pe cale de consecință, situația de fapt reținută prin hotărârile sus menționate nu a fost cu nimic răsturnată prin probatoriul administrat în prezenta cauză.

Avocat G. M. invocă faptul că necesitatea administrării probei cu expertiza topocadastrală rezultă din dezbateri, iar partea nu o putea prevedea. În consecință, potrivit disp. art. 476 NCPCIV, față de efectul devolutiv al apelului, instanța poate administra proba solicitată.

Avocat N. L. precizează că reclamanții nu au înțeles să formuleze apel și împotriva acelei încheieri de respingere a probei.

Tribunalul apreciază că proba cu efectuarea unei expertize topocadastrale în cauză nu este utilă în calea de atac a apelului, sens în care o respinge.

Avocat G. M. depune la dosar adresa remisă cabinetului său de avocat de către I.P.J. Suceava precum și copia plângerii penale formulate de V. M. și V. M. împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Șcheia (filele 55-59), prin aceste înscrisuri se dorește a se face dovada faptului că reclamanții au formulat plângere penală împotriva membrilor Comisiei Locale de Fond Funciar Șcheia.

Față de aceasta solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar soluția pronunțată în urma plângeri penale formulate, sau dacă instanța apreciază oportună, solicită remiterea din partea instanței a unei adrese la P. de pe lângă Judecătoria Suceava pentru a comunica soluția pronunțată în cadrul dosarului penal nr. 3614/P/2015.

Avocat N. L. apreciază că nu se impune remiterea adresei către P. de pe lângă Judecătoria Suceava pentru a comunica soluția pronunțată în cadrul dosarului penal nr. 3614/P/2015 întrucât nu are legătură cu pricina de față, reclamanții putând de altfel formula o altă acțiune în revizuire cu privire la punerea în posesie.

Astfel, solicită a se lua act că nu este de acord cu amânarea judecării cauzei.

Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată și remiterea din partea instanței a unei adrese la P. de pe lângă Judecătoria Suceava pentru a comunica soluția pronunțată în cadrul dosarului penal nr. 3614/P/2015, apreciind c nu este utilă soluționării apelului, după care, văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare apărătorii părților nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, solicitând ambelor apărătoare ale părților să precizeze dacă sunt pregătite pentru a pune concluzii pe fondul cauzei sau se solicită acordarea unui termen în acest sens.

Avocat G. M. și avocat N. L. învederează faptul că sunt pregătite pentru a pune astăzi concluzii pe fondul cauzei, instanța acordând cuvântul la dezbateri, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.

Avocat G. M. pentru apelanții reclamanți solicită admiterea apelului, apreciind că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită în cauză în condițiile în care din probatoriul administrat la fost rezultă faptul că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren în litigiu.

Cu privire la situația juridică a terenului apreciază că acesta a fost clarificată cu ocazia judecării partajului.

De altfel, instanța nu poate reține apărarea reclamantului precum că pentru diferența de 120 m.p. nu a fost formulată a acțiune pentru anularea dreptului de proprietate în condițiile în care pentru suprafața de 120 m.p. se reține caracterul acesteia de suprafață constituită.

Este cert faptul că cu referire la suprafața de 1000 m.p. acesta este a apelanților reclamanți potrivit actelor depuse la dosar și a titlului de proprietate eliberat la data de 12.07.1993, în condițiile în care pârâților li s-a eliberat titlul de proprietate în anul 1995.

Ori, pârâții putea solicita înainte de 1993 eliberarea titlului de proprietate, astfel că punerea în posesie în ceea ce îi privește pe aceștia s-a făcut ulterior punerii în posesie a reclamanților, ulterior emiterii proceselor verbale de punere în posesie pe numele reclamanților.

Astfel, apreciază că, C. C. de fond funciar Șcheia trebuia să îi pună în posesie pe reclamanți cu întreaga suprafață de teren urmând a da teren în echivalent pârâților.

Cu privire la adeverința de proprietate emisă pe numele pârâților acesta a fost contrazisă prin probele administrate în fața instanței de fond, însă aceste probe nu au fost în mod corect analizate de judecătorul fondului la momentul pronunțării soluției.

În consecință, solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței civile pronunțate de instanța de fond și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la fila 60 dosar.

Avocat N. L. pentru pârâtul intimat V. V. solicită respingerea apelului ca nefondat precizând că a răspuns pe larg în conținutul întâmpinării la chestiunile invocate în petitul apelului.

În esență, precizează că trupul de teren în litigiu provine de la autorii comuni ai părților.

Reclamanții susțin că în titlul de proprietate era trecută suprafața de 1000 m.p. și că din această suprafață se impunea a fi diminuată în favoarea pârâților suprafața de 120 m.p.

Este real faptul că în ceea ce privește trupul de teren de 880 m.p.acesta intră în masa de partaj.

Rezultă așadar că în dosarul de partaj, indiferent de modalitatea de retrocedare a întregului trup de 1480 mp teren de la locul litigiului (prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unuia dintre moștenitori sau prin constituirea aceluiași drept în favoarea reclamantului V. M.), a fost recunoscut dreptul de proprietate indiviză al tuturor moștenitorilor defuncților Waclawschi I. și P. (inclusiv al reclamantului V. M.), iar starea de indiviziune a fost lichidată prin atribuirea suprafeței de 600 mp teren în lotul moștenitorilor defunctului Waclawschi I. și a suprafeței de 880 mp în lotul reclamantului V. M..

Așa fiind, nu mai prezintă relevanță împrejurarea că reclamanții ar justifica dreptul de constituire pentru suprafața de 120 mp, în completarea celei de 880 mp din titlul de proprietate nr. 88/1993 întrucât, chiar și în această ipoteză, terenul de 120 mp ar avea același regim juridic ca și cel al parcelei atribuite reclamantului V. M. prin constituire (880 mp) și, conform deciziei nr. 234/2007 a Curții de Apel Suceava, acest teren ar face parte în continuare din masa succesorală supusă partajului de vreme ce moștenitorii autorilor comuni.

Mai este de reținut faptul că reclamanții nu au fost puși în posesie cu cei 120 m.p. teren și nici nu se vizează un motiv de nulitate al titlului de proprietate emis pe numele pârâților.

În ceea ce privește hotărârea din anul 1994 aceasta are caracter de prezumție absolută astfel încât reclamanții nu justifică un drept de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu.

În consecință, solicită respingerea apelului ca nefondat, și obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la fila 61 dosar.

Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr._ din data de 21.03.2014, reclamanții V. M. și V. M. i-au chemat în judecată pe pârâții Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Comisia comunală de fond funciar Șcheia, W. F. I., V. V. și A. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1350/15.07.1995 – anexa 1, în sensul excluderii suprafeței de 120 m.p. teren de pe amplasamentul în suprafață de 600 m.p. intravilan, poziția a patra, din locul „G.” din . se constate nulitatea absolută parțială a Procesului verbal de punere în posesie nr. 1173 din data de 07.04.1995 – anexa 2, în sensul excluderii suprafeței de 120 m.p. teren de pe amplasamentul în suprafață de 600 m.p. intravilan ., din locul „G.”.

În motivare, reclamanții au arătat că suprafața în litigiu, de 120 m.p., face parte din totalul de 1000 m.p. teren curți construcții proprietatea reclamanților, aprobată legal în anii 1991-1992, peste care, ulterior, pârâții au suprapus în anul 1995 o suprafață de 120 m.p. care face parte din suprafața de 600 m.p. din titlul criticat al pârâților, deși acestora li se poate atribui pe amplasamentul respectiv o suprafață de teren agricol de numai 480 m.p..

Au menționat reclamanții că, la data de 05 decembrie 1967 au obținut, cu act de dare în plată, de la Cooperativa Agricolă de Producție „30 Decembrie” din loc. Sf. I., o suprafață de 500 m.p. teren pentru construirea unei locuințe, în conformitate cu prevederile Statutului CAP din anul 1966, deși terenul cu destinația curți construcții se întindea pe o suprafață de 1000 m.p. și dețineau în total 1480 m.p. cu tot cu terenul agricol din spatele casei reclamanților.

Reclamanții au arătat că, în baza autorizației de construire nr. 1607 din 08.12.1967, au edificat gospodăria care se întindea pe 1000 m.p., iar la data de 10.11.1987 și-au înscris proprietățile imobiliare de la adresa de domiciliu, casa cu anexe, cu o suprafață de numai 250 m.p. teren în cartea Funciară nr. 3336 a ., . nr. topo 696, conform legislației în vigoare la acea dată, deși, în realitate, terenul curți-construcții aferent gospodăriei lor era de 1000 m.p.

De asemenea, reclamanții au menționat că, la data de 29.01.1999, a apariției Decretului – Lege nr. 42/1990 a Frontului Salvării Naționale, dețineau suprafața de 1000 m.p. teren curți-construcții aferent locuinței și, cu ocazia măsurătorilor efectuate la terenul lor în anul 1991 de către reprezentanții primăriei Șcheia și ai Oficiului de cadastru Suceava s-a identificat, măsurat și scris în jurnalul de măsurători suprafața de 1000 m.p. aferentă locuinței.

Totodată, reclamanții au menționat că, cu ocazia aplicării Legii nr. 18/1991, secund-pârâta Comisia comunală de fond funciar Șcheia a întocmit anexa 2B, în care, la poziția82, a înscris suprafața de 1000 m.p. teren curți-construcții aferentă locuinței lor, suprafața de 1000 m.p. din anexa 2b, poziția 82 fiind validată de către pârâta C. Județeană de fond funciar Suceava prin Hotărârea nr. 7115/12.09.1991.

Au mai susținut reclamanții că aceeași suprafață de 1000 m.p. teren cu destinația curți-construcții aferentă locuinței le-a fost atribuită în proprietate privată prin Decizia Prefecturii nr. 313/17.04.1992, înscrisă la poziția nr. 82 din tabelul nominal.

Reclamanții au arătat că, la data de 12.07.1993, prim-pârâta le-a emis titlul de proprietate nr. 88/12.07.1993 pentru o suprafață de numai 880 m.p. teren curți, construcții, în loc de 1000 m.p., cât fusese validată de C. județeană de fond funciar Suceava prin Hotărârea nr. 7115/12.09.1991 și atribuită în proprietatea lor privată prin Decizia Prefecturii nr. 313/17.04.1992.

Întrucât o suprafață de 250 m.p. teren curți, construcții proprietatea lor era deja intabulată la O.C.P.I. Suceava din anul 1987 în CF nr. 3336 a ., în anul 2009 s-au intabulat și cu diferența de 630 m.p. în CF nr._ a . cu nr. cadastral_, rezultând un total de 880 m.p., deci cu 120 m.p. mai puțin în raport cu suprafața de 1000 m.p. validată conform Hotărârii nr. 7115/12.09.1991 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava și atribuită în proprietate privată în baza Deciziei Prefecturii Suceava nr. 313/17.04.1992.

Au menționat reclamanții că Hotărârea nr. 7115/12.09.1991 nu a fost nicicând anulată parțial în ceea ce privește excluderea suprafețeid e 120 m.p. din totalul de 1000 m.p. al reclamanților și nici Decizia Prefecturii nr. 313/17.04.1992 nu a fost anulată parțial în ceea ce privește excluderea suprafeței de 120 m.p. din totalul de 1000 m.p., iar ei nu au formulat nicicând declarație de renunțare la suprafața de 120 m.p. la un birou notarial sau în fața secretarului comunei Șcheia.

De asemenea, reclamanții au susținut că pârâta Comisia comunală de fond funciar Șcheia a omis cu bună știință și cu rea credință suprafața de 120 m.p. în litigiu, pentru a oferi pârâților o suprafață de 600 m.p. în loc de numai 480 m.p. teren arabil, cât li se cuvenea și era legal pentru pârâți.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. III al.1 lit.a pct.iv din legea 169/1997, art. 8 din Decretul – Lege nr. 42/1990, art. 22-23 din legea nr. 18/1991.

În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f. 7-24).

La data de 23.04.2014, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare la dosar (f.51), prin care a arătat că, doar pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.

La data de 29.05.2014, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (f.84), prin care au invocat faptul că, anterior colectivizării din anul 1962, autorul pârâților, W. I. deținea doar 1300 m.p. teren agricol conform registrului agricol, restul de teren alăturat aparținând altor proprietari, iar în prezent, terenul deținut de părți are o suprafață mai mare, de 1480 m.p. (880+600=1480), de unde rezultă că diferența de 120 m.p. ce face obiectul prezentei acțiuni provine de alți vechi proprietari și nu de la W. I..

La termenul de judecată din data de 21.10.2014, apărătorul pârâtului V. V. a arătat că, prin decizia nr. 780/1994 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă cererea reclamantului pentru punerea în posesie cu 120 m.p. și s-a stabilit că acesta nu este îndreptățit la această punere în posesie pentru că suprafața atribuită inițial prin constituire a fost diminuată la 880 m.p., hotărâre care se bucură de prezumția absolută a autorității de lucru judecat.

La solicitarea instanței, a fost înaintată la dosar documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1350/15,07,1995 și a titlului de proprietate nr. 88/12.07.1993 (f.157-170).

Prin sentința civilă nr. 5918 din data de 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamanții V. M. B(CNP_) și V. M. (CNP_), ambii domiciliați în .. I., ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții C. C. de Fond funciar Șcheia, jud. Suceava, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, W. F.-I. domiciliat în .. I., ., V. V. domiciliat în .. I., ., jud. Suceava, A. M. domiciliată în .. I., ., ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

La data de 5.12.1967, CAP „30 Decembrie”, loc. Sf. I. a emis o adeverință din care rezultă că reclamantul Vasilavschi M. este membru cooperator si deține lot in folosință personală, in suprafață de 0,13 ha, din care pentru suprafața de teren de 0,05 ha a plătit suma de 1400 lei pentru un loc de casă (f. 9). În baza autorizației de construcție din 08.12.1967 (f.11-12) reclamanții au edificat construcția.

La data de 19.10.1987, în temeiul art. 6 din Statutul CAP, prin hotărârea adunării generale din 23.05.1985, CAP Șcheia a atribuit reclamantului un teren – loc de casă în suprafață de 250 mp situat în perimetrul construibil al localității Șcheia (f.23), acesta înscriindu-se în CF nr. 3336 cu .. 696 cu o casă si anexe gospodărești situate in satul Sf. I., . suprafața de 250 mp (f.13).

La data de 18.03.1991 reclamantul a făcut cerere de constituire, în baza art. 8 din Legea nr. 42/1990 pentru suprafața de până la 1000 mp (f. 63).

Conform adeverinței nr. 6486 din 15 martie 1993 (f.10), reclamantului V. M. i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr. 7115 din 12 septembrie 1991 pentru o suprafață de 0,10 ha, prevăzută în anexa nr. 2B la poziția nr. 82 (f.16).

De asemenea, prin decizia nr. 313 din 17.04.1992 emisă de Prefectura Județului Suceava s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor situate in intravilanul comunei Șcheia atribuite in folosință veșnică sau pe durata existenței construcțiilor, ori cu ocazia cumpărării de la stat a unor astfel de locuințe unui număr de 277 cetățeni, conform tabelului anexat (f. 17, 18-21), reclamantul V. M. fiind înscris la poziția nr. 82 cu suprafața de 0,10 ha atribuită în proprietate.

La data de 12.07.1993 s-a emis titlul de proprietate nr. 88/12.07.1993 pe numele reclamantului V. M. pentru o suprafață de 880 teren curți-construcții.

În ceea ce privește diferența de 120 mp teren, prin sentința civilă nr. 27/25.01.1994 pronunțată în dosarul nr. 899/1994 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 780 din data de 1.07.1994 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosarul nr. 899/1994, s-a respins cererea formulată de reclamantul V. M. cu privire la obligarea Comisiei . pună în posesie cu suprafața de 120 mp teren intravilan aferent construcțiilor, cuvenit in baza legii nr. 18/1991, pentru care i s-a eliberat adeverința nr. 6486 din 15.03.1993.

Prin prezenta cerere, reclamanții au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1350 din data de 15.07.1995 emis in favoarea numiților Waclavschi F. și Waclawchi L. pentru suprafața de 7600 mp pe teritoriul satului Sf. I., . la suprafața de 600 mp teren intravilan, poziția a 4-a și a procesului verbal de punere in posesie nr. 1173/07.04.1995, în sensul excluderii suprafeței de 120 mp teren din suprafața de 600 mp teren arabil intravilan.

Reclamanții au justificat formularea unei astfel de cereri prin faptul că li s-a stabilit, la rândul lor, dreptul de proprietate asupra aceluiași teren. Însă, pentru diferența de teren de 120 mp nu pot fi puși în posesie fără încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 27/25.01.1994 pronunțată în dosarul nr. 899/1994. Astfel, nu se poate reține că reclamanții ar putea obține vreun folos practic în urma anulării titlului pârâților, pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea acestora.

Din actele de la dosar a rezultat că suprafața de 600 mp teren grădină-Arie face trup comun cu suprafața de 880 mp teren curți-construcții (f. 181).

Anterior părțile s-au judecat pe calea partajului judiciar, ocazie cu care au fost incluse în masa partajabilă după defuncții Waclawschi I. și P. atât suprafața de teren grădină de 600 m.p. înscrisă în Titlul de proprietate nr. 1350/1995 al pârâților, cât și terenul pentru care li s-a constituit reclamanților dreptul de proprietate in suprafață de 880 mp conform titlului de proprietate nr. 88/12.07.1993, apreciindu-se că au fost primite de aceștia cu titlu de înzestrare.

Conform deciziei nr. 169 din 14.04.2009 dată în dosar nr._ (f. 176), rămasă irevocabilă prin decizia nr. 340 din 28.10.2009 dată in dosar nr._ (f. 185), s-a atribuit reclamantului V. M. suprafața de 880 mp teren intravilan la locul „V. . pârâților Waclawschi F., Waclawschi V., A. M. suprafața de 600 mp teren intravilan la locul „G.” Sf. I..

Având în vedere soluția dată în acțiunea de partaj judiciar, instanța reține că, în prezent, atât reclamanții cât și pârâții W. F.-I., V. V., A. M. sunt titulari exclusivi ai dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 880 mp teren curți-construcții la locul „V. . mp teren intravilan la locul „G.”, în baza titlului de proprietate al autorilor comuni.

Cu toate că anterior reclamanților li s-a eliberat titlu de proprietate în nume propriu asupra terenurilor ce constituie înzestrare de la părinți, stabilirea dreptului de proprietate în acestă modalitate (constituire) nu le conferă un drept exclusiv întemeiat pe disp. art. 22 din Legea nr. 18/1991 menit să-i înlăture pe ceilalți moștenitori. Astfel, ambele terenuri (și cel al reclamanților și cel al pârâților) au intrat în masa succesorală după părinții, respectiv bunicii părților la data emiterii adeverințelor de proprietate, ca drept abstract, iar după emiterea titlurilor, ca drept indiviz.

Așadar, doar odată cu partajarea bunurilor s-a definitivat situația juridică a terenurilor disputate în prezenta cauză.

În această situație este superfluu a se analiza îndreptățirea pârâților în ceea ce privește stabilirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 120 mp, parte din cei 600 mp pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 1350/1995 ori posibilitatea reclamanților de a obține un titlu pentru diferența de suprafața.

Statuările din decizia nr. 169 din 14.04.2009 dată în dosar nr._ și din decizia nr. 340 din 28.10.2009 din dosarul nr._ privind regimul juridic al terenurilor în discuție se impun a fi reținute în prezenta cauză prin prisma efectului pozitiv al puterii lucrului judecat. În literatura și practica judiciară este unanim admis că principiul lucrului judecat are atât un efect negativ, care împiedică o nouă judecată între aceleași părți, pentru același obiect și întemeiată pe aceeași cauză, dar și un efect pozitiv, prin care se sigură imuabilitatea, permanența constatărilor jurisdicționale anterioare, evitându-se astfel contrazicerile între două hotărâri judecătorești. În acest sens, s-a stabilit că problemele de drept dezlegate printr-o hotărâre judecătorească, respectiv constatările instanței privitoare la existența sau inexistența unui drept subiectiv se vor impune în litigiile viitoare ori de câte ori același drept este invocat ca temei al pretențiilor sau al apărării uneia din părți.

Conform cauzei Amurariței c. Romaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit deja ca instanțele sunt obligate sa țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea in discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 din CEDO.

In drept, reclamantul a invocat aplicabilitatea disp. art. III al. 1 lit. a punctul (iv) din Legea nr. 169/1997, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

Instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în speță, singurul titlu emis pentru suprafața de 120 mp fiind titlul pârâților (nr. 1350/1995), astfel cum rezultă din susținerile părților și actele de la dosar, iar in ceea ce privește verificarea calității de fost proprietar, aceasta a revenit autorilor comuni. Prin urmare, titlul de proprietate a fost emis în mod valabil.

Prin urmare, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanții V. M. și V. M., în contradictoriu cu pârâții C. C. de Fond funciar Șcheia, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, W. F.-I., V. V., A. M., ca neîntemeiată.

De asemenea, conform art. 451, art. 453 C. pr.civ., instanța va respinge cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat apel reclamanții V. M. și V. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:

În fapt, prin cererea adresată Judecătoriei Suceava au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1350/15.07.1995, în sensul excluderii suprafeței de 120 mp, parte din suprafața de 600 mp, intravilan din locul " G.". Instanța de fond prin sentința apelată a respins ca neîntemeiată cererea formulată, considerând că titlu de proprietate a cărui anulare parțială am solicitat a fost emis în mod valabil.

Astfel, au considerat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din actele dosarului lor în calitate de reclamanți li s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0,10 ha în baza Hotărârea Comisiei Județene nr. 7115 din 12.09.1991, poziția nr. 82 din tabelul anexa 2B. Ulterior, odată cu întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate s-a procedat la punerea în posesie doar cu privire la suprafața de 880 mp, întrucât diferența de 120 mp face parte din suprafața de 600 mp înscrisă în titlu de proprietate nr. 1350 din 15.07.1995. Nu pot fi primite apărările Comisiei Locale de fond funciar în sensul că atâta timp cât au semnat fișa proces-verbal de punere în posesie cu privire la suprafața de 880 mp, am fost de acord cu eliberarea titlului de proprietate doar cu privire la această suprafață și renunțând la suprafața de 120 mp.

Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, conform adeverinței eliberată la data de 5.12.1967 de către CAP „30 DECEMBRIE" Sf. I. reclamantul a avut calitatea de membru cooperator și a deținut lot în folosință personală în suprafață de 0,13 ha, din care pentru suprafața de 0,05 ha am plătit suma de 1400 lei pentru un loc de casă. În baza autorizației de construcție din 8.12.1967 noi reclamanții au edificat locuința amplasată pe suprafața de 250 mp, identică cu .. 696 din CF 3336 a Comunei Cadastrale Sf. I.. Conform mențiunilor din extrasul de carte intabularea s-a făcut în baza actului de dare în plată, încheiat la data de 19.10.1987 cu C.A.P. Șcheia și a autorizației de construcție.

Din punctul lor de vedere, instanța de fond a dat o calificare greșită situației juridice a suprafeței de 120 mp. Astfel, s-a apreciat de către instanța de fond că statuările din decizia nr. 169 din 14.04.2009, pronunțată în dosarul nr._ și din decizia nr. 340 din 28.10.2009, pronunțată în dosarul nr._ privind regimul juridic al terenurilor în discuție- suprafața de 600 mp și 8,80 mp- se impun a fi reținute în cauză prin prisma efectului pozitiv al puterii lucrului judecat.

Conform deciziei nr. 169 din 14.04.2009, fila 176 dosar, irevocabilă prin

decizia nr. 340 din 28.10.2009, fila 185, ambele suprafețe de teren au fost incluse

în masa succesorală după părinți, respectiv bunici, considerându-se că acestea au

constituit înzestrări. După cum se poate observa în masa succesorală a fost inclusă

suprafața de 880 mp, nu și suprafața de 120 mp, astfel încât din punctul lor de

vedere situația juridică a acestei suprafețe nu a fost analizată până în prezent în

nici unul din litigiile purtate între părți, astfel încât cu privire la aceasta nu

poate opera efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Întreaga documentație care a stat la baga eliberării titlului de proprietate nr. 88/1993 și a adeverinței nr. 6486 din 15.03.1993 demonstrează faptul că în cazul suprafeței de 1.000 mp este vorba despre constituirea dreptului de proprietate, și nu reconstituire, deci nu se poate vorbi despre o înzestrare.

Un alt aspect ignorat de către instanța de fond este cel privind data emiterii celor,două titluri de proprietate. Astfel, titlu nostru al reclamanților a fost emis la data de 12.07.1993, în timp ce titlu de proprietate al pârâților a fost emis la data de 15.07.1995, deci după aproximativ 2 ani de zile în situația în care C. Locală ar fi procedat la punerea în posesie cu privire la întreaga suprafață de 1.000 mp, la data eliberării titlului de proprietate al pârâților nu mai era posibilă punerea în posesie a acestora cu întreaga suprafață de 600 mp.

După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar odată cu întocmirea documentației aferente emiterii titlului de proprietate, ei, reclamanții au făcut demersuri în vederea punerii în posesie cu privire la întreaga suprafață de 1.000 mp și nu doar cu privire la suprafața de 880 mp. în acest sens urmează a avea în vedere adresa nr. 12.872 din 3.06.1993 emisă de Prefectura Județului Suceava, fila 72 dosar, în care se menționează obligația Comisiei Locale de a ne pune în posesie cu întreaga suprafață, urmând ca fostul proprietar să fie compensat cu alt teren în echivalent arabil. Aceeași dispoziție se regăsește și în cuprinsul adresei nr._ din 4.11.1994 eliberată de Prefectura Județului Suceava - fila 73 dosar. Urmare a acestei adrese C. Locală a formulat o propunere de invalidare a adeverinței nr. 6486 din 15.03.1993, în sensul diminuării de la suprafața de 1.000 mp la suprafața de 880 mp., propunere rămasă fără nici o finalitate, întrucât aceasta revine în exclusivitate instanței de judecată.

De asemenea au formulat și acțiune în contencios administrativ prin care au solicitat obligarea Comisiei Locale de fond funciar Șcheia la punerea în posesie cu privire la întreaga suprafață de 1.000 mp, acțiune ce ne-a fost respinsă; prin sentința nr. 27 din 25.01.1994 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 780 din 1.06.1994 a Curții de Apel Suceava. După cum rezultă din motivarea deciziei menționate mai sus, criteriul decisiv pentru respingerea ,acțiunii l-a constitut adeverința nr. 1844 din 21.06.1994 a Consiliului Local Șcheia, în care s-a menționat că adeverința inițială care atesta constituirea dreptului de proprietate a fost modificată, în sensul diminuării suprafeței la 88,0 m,p. Ori, așa cum rezultă din relațiile comunicate de C. locală în prezenta cauza adeverința de proprietate nu a fost modificată, punerea în posesie nu s-a putut efectuat pentru suprafața de 120 mp întrucât aceasta face parte din suprafața de 600 mp ce se regăsește în .titlul de proprietate nr. 1350 din 15.07.1995. Practic, prin aceste ultime relații C. Locală Contrazice informațiile menționante în adeverința nr. 1844 din 21.06.1994, care a stat la baza respingerii cererii de obligare punere în posesie cu privire la suprafața de 120 mp. În situația în care s-ar fi dispus diminuarea suprafeței la 880 mp sau s-ar fi solicitat a se constata că în ceea ce privește suprafața de 1.000 mp este vorba despre o reconstituire a dreptului de proprietate și nu ó constituire era absolut necesar ca aceste aspecte să fie dispuse de către instanța de judecată. Ori, atâta vreme cât nici adeverința de proprietate și nici titlu nu au fost modificate sau anulate parțiale în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu se poate reține o alta natură juridică a terenului decât cea menționată în actele care au stat la baza eliberării acestora.

Mai mult decât atât, după cum se poate observa punerea în posesie a pârâților a avut loc în cursul lunii mai 1995, conform mențiunii de pe fișa proces Verbal de punere în posesie, dată la care titlu nostru de proprietate era deja eliberat în condițiile în care C. Locală ar fi procedat la punerea lor în posesie în mod legal, anterior eliberării titlului de proprietate, terenul în suprafață de 1.000 mp era liber, urmând ca pentru diferența de 120 mp pârâții să fie compensați cu teren pe alt amplasament.

Analizând toate aspectele invocate mai sus, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, se poate concluziona în mod cert că lor, reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.000 mp, au fost puși în posesie doar cu suprafața de 880 mp, pentru care li s-a eliberat titlu de proprietate nr. 88/1993, diferența de 120 mp, făcând parte din suprafața de 600 mp pentru care li s-a reconstituit dreptul de1 proprietate conform titlului de proprietate nr.1350/1995 în condițiile în care nici o probă administrată în cauză nu a fost de natură a face dovada reconstituirii dreptului de proprietate, ca urmare a înzestrărilor primite, ci din contra confirmă constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp, considerăm că în cauză devin incidente dispozițiile art. 24 alin.3 din Legea 18/1991, conform cărora constituirea dreptului de proprietate are prioritate față de reconstituire, foștii proprietari urmând a fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă.

Nu poate fi primită nici motivarea instanței de fond în sensul că ei, reclamanții nu au putea obține vreun folos practic în urma anulării titlului părților, întrucât nu se poate emite un titlu în favoarea lor în condițiile în care s-ar dispune anularea titlului de proprietate al pârâților cu privire la suprafața de 120 mp, s-ar emite un nou titlu de proprietate cu privire la suprafața de 120 mp, urmând ca masa succesorală, inclusiv lotul atribuit pârâților, să fie diminuate în mod corespunzător.

Având în vedere toate cele arătate mai sus apelanții au solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466,470, 471, 476-480 cod procedură civilă.

Intimatul V. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanții V. M., V. M. împotriva sentinței civile nr. 5918 din 9 decembrie 2014 a Judecătoriei Suceava pentru următoarele motive:

În mod corect a reținut instanța de fond că regimul juridic al suprafeței de 120 mp teren în litigiu a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 169/2009 a Tribunalului Suceava și decizia nr. 340/2009 a Curții de Apel Suceava, hotărâri în raport de care suprafața sus menționată reprezintă un bun succesoral al autorilor comuni Waclawschi I. și Waclawschi P., fiindu-mi atribuit lui și celorlalți moștenitori ai defunctului Waclawschi I..

Astfel, potrivit susținerilor reclamanților din cererea introductivă și din memoriul de apel, suprafața de 120 mp teren în litigiu face parte din suprafața de 600 mp teren de la locul numit "Arie", înscrisă în titlul de proprietate nr. 1350/1995, emis în favoarea fratelui său, Waclawschi F. și a mamei mele, Waclawschi L., în calitate de moștenitori ai defunctului Waclawschi I., frate cu reclamantul V. M.. De asemenea, suprafața sus menționată de 600 mp teren se învecinează la rândul său cu suprafața de 880 mp teren din titlul de proprietate nr. 88/1993, pe care reclamanții au edificate casa și anexele gospodărești, aceste suprafețe formând un trup comun de 1480 mp teren.

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 4052/2002 al Judecătoriei Suceava, reclamantul V. M. a solicitat partajarea bunurilor succesorale rămase după autorii comuni, Waclawschi I. și Waclawschi P., cu includerea în masa succesorală rămasă după cei doi defuncți a suprafeței de 600 mp teren de la locul numit "Arie", înscrisă în titlul de proprietate nr. 1350/1995, precum și a suprafeței de 880 mp teren din titlul de proprietate nr. 88/1993, precizând că ambele suprafețe individualizate anterior provin de la autorii comuni.

Prin decizia nr. 169/2009 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 340/2009 a Curții de Apel Suceava, a fost stabilită componența masei succesorale rămase după autorii comuni, în care a fost inclusă, printre altele și suprafața de 600 mp teren arabil de la locul numit "Arie", atribuită în lotul său si al celorlalți moștenitori ai defunctului Waclawschi I.. Prin aceste hotărâri a fost stabilit așadar, în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat, regimul juridic al terenului sus menționat, din care face parte și suprafața de 120 mp teren în litigiu, ce se solicită a fi exclusă din titlul de proprietate nr. 1350/1995.

Este neîntemeiată susținerea reclamanților în sensul că hotărârile judecătorești sus menționate nu ar viza și regimul juridic al suprafeței de 120 mp teren în discuție, această susținere impunându-se a fi înlăturată prin prisma faptului că această suprafață de 120 mp face parte din trupul de 600 mp de la locul numit "Arie", ori statuările jurisdicționale anterior menționate se referă la regimul juridic al întregului trup de 600 mp teren și, prin urmare, și la terenul în litigiu.

În altă ordine de idei, prin decizia nr. 234/2007 a Curții de Apel Suceava (pronunțată în dosarul de partaj în primul ciclu procesual), decizia nr. 169/2009 a Tribunalului Suceava și decizia nr. 340/2009 a Curții de Apel Suceava (pronunțate în același dosar în al doilea ciclu procesual) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că și suprafața de 880 mp teren din titlul de proprietate nr. 88/1993, pentru care reclamantul V. M. a obținut constituirea dreptului de proprietate, provine de la autorii comuni ai părților și face parte din masa partajabilă întrucât constituirea a operat în favoarea unuia din moștenitori, iar ceilalți comoștenitori nu au fost compensați cu teren în echivalent, așa cum impuneau dispozițiile Legii nr. 18/1991.

În raport de statuările sus menționate, rezultă că în dosarul de partaj, indiferent de modalitatea de retrocedare a întregului trup de 1480 mp teren de la locul litigiului (prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unuia dintre moștenitori sau prin constituirea aceluiași drept în favoarea reclamantului V. M.), a fost recunoscut dreptul de proprietate indiviză al tuturor moștenitorilor defuncților Waclawschi I. și P. (inclusiv al reclamantului V. M.), iar starea de indiviziune a fost lichidată prin atribuirea suprafeței de 600 mp teren în lotul moștenitorilor defunctului Waclawschi I. și a suprafeței de 880 mp în lotul reclamantului V. M.. Așa fiind, nu mai prezintă relevanță împrejurarea că reclamanții ar justifica dreptul de constituire pentru suprafața de 120 mp, în completarea celei de 880 mp din titlul de proprietate nr. 88/1993 întrucât, chiar și în această ipoteză, terenul de 120 mp ar avea același regim juridic ca și cel al parcelei atribuite reclamantului V. M. prin constituire (880 mp) și, conform deciziei nr. 234/2007 a Curții de Apel Suceava, acest teren ar face parte în continuare din masa succesorală supusă partajului de vreme ce moștenitorii autorilor comuni nu au primit în compensare o suprafață echivalentă.

În ceea ce privește împrejurarea că titlul de proprietate nr. 88/1993 a fost emis în favoarea reclamanților cu doi ani înainte de emiterea titlului de proprietate nr. 1350/1995 și că la data emiterii primului titlu exista posibilitatea punerii în posesie a reclamanților cu întreaga suprafață de 1000 mp teren validată prin decizia nr. 313/1992 a Prefecturii Suceava, această împrejurare este lipsită de relevanță în cauză întrucât nu este de natură să atragă nulitatea titlului de proprietate nr. 1350/1995.

Din această perspectivă este de observat faptul că, anterior emiterii titlului de proprietate contestat, reclamantul V. M. a promovat o acțiune pentru obligarea Comisiei locale de fond funciar Șcheia la punerea sa în posesie cu suprafața de 120 mp teren situată pe amplasamentul în litigiu, motivat de faptul că i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren, dar punerea în posesie a fost efectuată numai pentru suprafața de 880 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 88/1993. Prin sentința nr. 27/1994 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr.780/1994 a Curții de Apel Suceava, acțiunea sus menționată a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că pentru suprafața de 120 mp teren în litigiu au obținut reconstituirea dreptului de proprietate numiții Waclawschi L. și Waclawschi F., și că în acest context suprafața înscrisă în adeverința provizorie de proprietate emisă în favoarea reclamantului a fost diminuată la suprafața de 880 mp, conform adresei nr. 1844/1994 a Consiliului Local Scheia.

Așa fiind, la momentul emiterii titlului de proprietate nr. 1350/1995 îndreptățirea reclamantului la punerea în posesie cu suprafața de 120 mp teren în litigiu fusese verificată și infirmată prin hotărâre judecătorească definitivă, împrejurare în raport de care nu se poate pretinde că prin înscrierea suprafeței respective în titlul contestat ar fi fost nesocotită vreo dispoziție legală ori ar fi fost încălcat vreun drept al reclamanților.

Neîntemeiate sunt si susținerile reclamanților în sensul că decizia nr. 780/1994 a Curții de Apel Suceava nu s-ar bucura de autoritate de lucru judecat sub aspectul statuărilor referitoare la netemeinicia pretenției prim reclamantului de punere în posesie cu suprafața de 120 mp teren în litigiu, susțineri motivate prin prisma faptului că probatoriul administrat în cauză ar infirma situația de fapt reținută prin decizia sus menționată.

Contrar susținerilor reclamanților, relațiile comunicate de C. comunală Șcheia în cauza de față nu infirmă împrejurarea că suprafața înscrisă inițial în adeverința provizorie de proprietate a reclamanților a fost diminuată de la 1000 mp la 880 mp, ci relevă doar faptul că punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 120 mp nu s-a putut realiza deoarece această suprafață face parte din . reconstituită în favoarea moștenitorilor lui Waclawschi I., așa cum de altfel se reținuse prin decizia nr. 780/1994, dar și prin decizia nr. 1329/1994 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în calea de atac a revizuirii. Pe cale de consecință, situația de fapt reținută prin hotărârile sus menționate nu a fost cu nimic răsturnată prin probatoriul administrat în prezenta cauză.

Mai mult decât atât, în raport cu părțile litigante, prezumția autorității lucrului judecat are, potrivit art. 1200 pct. 4 și art. 1202 cod civil anterior, un caracter absolut, irefragrabil, aceasta neputând fi combătută prin probe contrare. Așa fiind, având în vedere și faptul că sentința nr. 27/1994 a Tribunalului Suceava și decizia nr. 780/1994 a Curții de Apel Suceava sunt opozabile reclamantului V. M., care este singurul titular al dreptului de proprietate constituit prin decizia nr. 313/1992 a Prefecturii Suceava și adeverința de proprietate nr. 6486/1993, statuările din hotărârile judecătorești anterior menționate se bucură de prezumția absolută a puterii lucrului judecat, neputând fi combătute în nici un mod în prezenta cauză.

Nu în ultimul rând, în mod corect a reținut instanța de fond că cererea dedusă judecății nu are nici o finalitate întrucât, indiferent de modul în care ea ar fi soluționată, reclamanții nu ar fi îndreptățiți la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 120 mp teren în litigiu, suprafață al cărei regim juridic a fost stabilit în mod irevocabil în litigiile la care am făcut referire anterior.

Astfel, chiar dacă suprafața de 120 mp teren ar fi exclusă din titlul de proprietate nr. 1350/1995, reclamantul V. M. nu ar putea fi pus în posesie și nici nu ar putea obține titlu de proprietate pentru acest teren față de statuările cu autoritate de lucru judecat din sentința civilă nr. 27/1994 a Tribunalului Suceava. în plus, chiar în măsura în care ar fi emis titlul de proprietate în favoarea reclamantului V. M., acest fapt nu ar fi de natură a repune în discuție efectele partajului judiciar soluționat irevocabil prin decizia nr. 340/2009 a Curții de Apel Suceava din moment ce prin această decizie s-a statuat că și suprafața de pe amplasamentul în litigiu dobândită de reclamant prin constituirea dreptului de proprietate face parte din masa succesorală rămasă după autorii comuni deoarece ceilalți moștenitori nu au fost compensați în condițiile Legii nr. 18/1991.

În raport de toate aceste argumente, consideră că apelul este nefondat și a solicitat a fi respins, iar în temeiul art. 453 cod procedură civilă, obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată din apel.

În drept, apărările intimatului s-au întemeiat pe disp. art. 471 alin. 5 rap. la art. 205 cod procedură civilă, art. 1200 pct. 4, art. 1202 cod civil anterior, art. 453 cod procedură civilă.

Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor aduse de către apelanți, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:

Apelanții susțin în principal faptul că prima instanță a dat calificare greșită a situației juridice a suprafeței de 120 mp apreciind în mod greșit faptul că statuările din deciziile civile nr. 160/14.03.2003 și nr. 340/28.10.2003 privind regimul juridic al terenurilor în discuție respectiv, suprafețele de 600 mp și 800 mp, se impun a fi reținute în cauză prin prisma efectului puterii de lucru judecat.

Că de fapt, în masa succesorală a fost inclusă suprafața de 880 mp și nu suprafața de 120 mp astfel încât această din urmă suprafață nu a fost analizată până în prezent în nici unul din litigiile purtate între părți astfel încât cu privire la această din urmă suprafață nu poate opera efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Această susținere a apelanților este însă nefondată întrucât din probatoriul administrat complet în fața instanței de fond rezultă fără putință de tăgadă, faptul că această suprafață de 120 mp face parte din trupul de 600 mp de la locul numit „Arie”, ori statuările din decizia nr. 169/2009 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 340/2009 a Curții de Apel Suceava, se referă la regimul juridic al întregului trup de 600 mp teren și prin urmare și la terenul în litigiu.

Totodată prin decizia nr. 234/2007 a Curții de Apel Suceava (pronunțată în dosarul de partaj, în primul ciclu procesual); dec. nr. 169/2009 a Tribunalului Suceava și dec. nr. 340/2009 a Curții de Apel Suceava (pronunțată în același dosar în cel de al doilea ciclu procesual) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că și suprafața de 880 mp teren din titlu de proprietate nr. 88/1993 pentru care reclamantul V. M. a obținut constituirea dreptului de proprietate, provine de autorii comuni ai părților și face parte din masa partajabilă întrucât constituirea a operat în favoarea unuia dintre moștenitori iar ceilalți comoștenitori nu au fost compensați cu terenul echivalent, așa cum prevedeau dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 al.1 C.pr.civ., apelul urmează a fi respins ca nefondat iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.

Ca părți căzute în pretenții, pe temeiul disp. art. 453 C.pr.civ. apelanții vor fi obligați să plătească intimatului V. V. cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales, conform chitanței de la fila 61 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge apelul formulat de reclamanții V. M. și V. M., ambii domiciliați în sat Sf. I., ., . împotriva sentinței civile nr.5918 din data de 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. C. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, W. F.-I., domiciliat în .. I., ., V. V., domiciliat în .. I., ., jud. Suceava și A. M., domiciliată în .. I., ., ca nefondat.

Obligă apelanții reclamanți să plătească intimatului pârât Vaclavschi V., suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 SEPTEMBRIE 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

C. M. G. F. Ș. L.

N. F. G.

Red. C.M.N.

Jud. fond. C. A.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.9/05.10.2015.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 420/2015. Tribunalul...		Fond funciar. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 1080/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1080/2015. Tribunalul SUCEAVA