Revendicare imobiliară. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 491/2015
Dosar nr._ - revendicare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 491
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. LOREDAN G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta D. G., domiciliată în . Suceava și intervenientul D. V., domiciliat în . Suceava împotriva sentinței civile nr.1373 din data de 23 iunie2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă A. P., domiciliată în . Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 OCTOMBRIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea ambilor apărători ai părților, avocat Z. G. pentru intimata reclamantă A. P., respectiv avocat V. I. pentru recurenți să formuleze și să depună note de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 22 OCTOMBRIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 30.09.2008, reclamanta A. P. prin mandatar Soldănescu I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe baza probatoriului administrat în cauză să fie obligată pârâta să-i lase liberă posesia și folosința suprafeței de 100 mp teren construcții, situat în intravilanul satului și comunei Rădășeni, județul Suceava, la locul numit „Acasă", între vecinătățile: R. N., drum sătesc, Ș. M., suprafață pe care o apreciază la valoarea de 2,5 milioane lei vechi și totodată să fie obligată să-și ridice construcțiile edificate cu rea credință pe terenul acesteia, cu cheltuieli de judecată
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este posesoarea unei suprafețe de teren, conform hotărârii judecătorești și a planului de situație anexate la acțiune.
Pârâta, care este vecină cu ea a ocupat o suprafață de 100 mp teren din terenul proprietatea sa și și-a edificat o construcție pe terenul acesteia, fără acordul ei si cu rea-credință.
Având în vedere că i-a ocupat o suprafață de teren și a construit pe ea, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, referitor primul capăt de cerere.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită ca pârâta să-și ridice pe cheltuiala sa, construcțiile edificate cu rea credință pe terenul proprietatea acesteia.
Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu toate capetele de cerere.
In drept a invocat disp. art. 480 si urm. Cod Civil, art. 274 Cod pr. Civilă.
Pârâta D. G. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.29-20) prin care a solicitat instanței să constate nulitatea cererii de chemare în judecată, acțiunea fiind semnată numai de domnul avocat, care potrivit disp. art. 133 alin. 1 si 2 Cod pr. Civilă coroborat cu disp. art. 68 alin. 1 Cod pr. Civilă si dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, trebuie să facă dovada că are procură specială în acest sens, lucru imposibil întrucât reclamanta este în străinătate.
Susține că nici mandatarul Ș. I. nu poate substitui această lipsă întrucât el are procură generală de la parte si nu are procură specială.
A invocat disp. art. 1532-1537 Cod Civil.
Totodată a solicitat ca în cazul în care excepția va fi rezolvată în temeiul art. 133 alin.2 Cod procedură civilă, respingerea acțiunii ca nefondată întrucât ea stăpânește efectiv numai suprafața de 300 m.p., suprafață pe care a cumpărat-o de la tatăl său - D. V., conform actului autentic cu nr. 272/05.03.2008 întocmit de Biroul Notarului Public I. L., suprafață pe care a edificat cu autorizația nr. 13/18.03.2008, acesta primind-o în lotul lui ca urmare a partajului succesoral prin sentința nr. 2123 din 21.11.2007 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă, suprafața totală care i s-a atribuit la locul numit „ Rădășeni . 1800 m.p.).
Arată că reclamanta care a primit în lot prin sentința de mai sus, tot suprafața de 600 m.p, din acest lot, stăpânește mai mult decât i s-a atribuit, dar nu cunoaște cu ce titlu, întrucât aceasta este sora tatălui său și așa cum rezultă și din sentința de partaj succesoral, are aceeași vocație succesorală după mama lor - D. A., decedată la data de 05.06.1998.
In concluzie, în cazul în care se va rezolva excepția, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată.Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
In drept a invocat disp. art. 115 Cod procedură civilă.
In dovedire a atașat la dosar înscrisuri (f.21-33).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.39 dosar) prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei ca fiind netemeinice si nelegale, solicitând respingerea exceptiei de nulitate a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat că cererea de chemare in judecată a fost semnată la prima zi de înfățișare de către ea personal, încât această excepție nu este dată, sens în care solicită respingerea acesteia.
Cu privire la apărările pe fond arată că singura probă care poate rezolva problema este expertiza topografică.
Solicită instanței ca pârâta să fie obligată să depună la dosar planul de situație care a fost întocmit de constructor odată cu eliberarea autorizației de construire si a certificatului de urbanism.
La data de 19.02.2010 a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei D. V. (f.123 dosar) solicitând respingerea acțiunii întrucât așa cum rezultă din acțiunea atașată cererii a formulat acțiune prin care a solicitat nulitatea ieșirii din indiviziune, dispusă prin sentința civilă nr. 262/2006 a Judecătoriei Fălticeni, în temeiul art.797 Ccivil, întrucât reclamantele s-au judecat pentru ieșire din indiviziune, după mama lor, fără să-l indice si pe el în calitate de moștenitor.
De abia, cu ocazia depunerii raportului de expertiză, a luat cunoștință de existența acestei sentințe de mai sus, fiind atașată acestuia și din cuprinsul raportului de expertiză rezultă cu certitudine că prin această hotărâre reclamantele vor să justifice dreptul de proprietate asupra suprafeței revendicate.
Mai arată că el a vândut pârâtei suprafața de teren, fiind fiica lui si sigur că i se cuvine o suprafață de teren mai mare în urma rejudecării partajului.
Prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2010 (f.131 dosar) instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtei.
Totodată a pus în discuție cererea de suspendare întemeiată pe disp. art. 244 pct.1 vechiul Cod pr. Civilă, cerere admisă de instanță întrucât judecarea cauzei atârnă de judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ având ca obiect nulitate tranzacție ieșire din indiviziune ( a se vedea încheierea de ședință din data de 21.04.2010 – f. 137 dosar).
La data de 04.06.2015 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, motivat de faptul că au dispărut condițiile care au dus la suspendarea acesteia, fiind soluționat dosarul nr._ .
Intervenientul D. V. a formulat în scris apărări sub titulatura „întâmpinare” (f.205-206 dosar) prin care a arătat că numita D. A. a avut 3 (trei) copii: D.-V., Andreies-P. si Soldanescu M. iar în actele din procesul de succesiune din anul 2005, succesiune după defuncta D. A. apar doar surorile lui, el neluând parte la acest proces, moștenirea fiind făcută pe ascuns fără știrea sa.
In anul 2007 cand a hotărât să dea copiilor săi D. G. si D. I. partea de teren cuvenita pentru a si ridica fiecare cate o locuință, a constatat ca nu mai avea teren acesta fiind împărțit între A. P. si Soldanescu M. el nefăcând parte ca moștenitor.
La discuția avuta cu A. P. aceasta a recunoscut acest fapt drept pentru care a dat din nou moștenirea în judecată, parata fiind Soldanescu M., întrucât aceasta nu a recunoscut acest drept.
În urma acestui proces i s-a dat dreptate și drepturile de moștenire dar nu i s-a acordat un drept de moștenire de la surorile mamei G. A. si A. P., cu toate că actele erau pe numele mamei sale, D. A., motivând ca nu au acte pentru aceasta suprafața si rămânând de comun acord ca în momentul în care intră în posesia actelor va face parte din întreaga moștenire el rămânând cu suprafața avută si întreținută înainte, suprafața întreținută și împrejmuită cu gard.
În momentul în care a ridicat casa fiicei sale D. G., A. P. a venit la el aducându-i somație de la Primărie în care era specificat că nu are dreptul la întreaga suprafața de teren sistându-i lucrările de construcție, drept pentru care în anul 2010 a intentat proces surorilor sale în care cerea drepturile reale de moștenire, ele neținând cont că au fost trei frați.
Menționează că până la aceasta dată nu s-a încheiat procesul si nu i-au fost recunoscute drepturile de moștenire, cu toate că el a avut grijă de mama sa si a suportat toate cheltuielile de deces si alte cheltuieli aferente.
Solicită a se ține cont de faptul că mama sa a avut 3 (trei) copii în viață si cu drepturi egale.
În cauză a fost admisă proba cu expertiza topo.
Prin sentința civilă nr. 1373 din data de 23 iunie2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, s-a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată.
S-a admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare și ridicare construcții”, formulată de reclamanta A. P. – prin mandatar Ș. I., în contradictoriu cu pârâta D. G., intervenient fiind D. V. – toți cu domiciliul în satul/., așa cum a fost completată.
Pârâta D. G. a fost obligată să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 119 mp, materializată în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert O. F., puncte de contur 25, A, B, 14, 15, 25.
Pârâtă a fost obligată să ridice parte din construcția C1 în suprafață de 49,81 mp, edificată pe terenul proprietatea reclamantei.
Pârâtă a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2.202 lei, cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D. V., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând în principal excepția nulității cererii de chemare în judecată, a constatat-o neîntemeiată pentru următoarele:
Excepția privind nulitatea cererii de chemare în judecată a fost invocată de pârâta D. G. prin întâmpinare motivat de disp. art. 133 al. 1 si 2 vechiul Cod pr. civilă coroborat cu art. 68 alin. 1 vechiul Cod pr. Civilă si disp. legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, motivat de faptul că acțiunea de față a fost semnată numai de avocat deși nu s-a dovedit că acesta are o procură specială.
S-a mai arătat că nici mandatarul Ș. V. I. nu poate substitui această lipsă întrucât nu are o procură cu caracter special de la reclamantă.
Privitor la cele invocate disp. art. 67 din vechiul Cod pr. Civilă arată că „părțile pot să exercite dreptul procedural personal sau prin mandatar”.
Potrivit art. 68 al. 1 vechiul Cod pr. Civilă ”procura pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată”.
In speță, sunt îndeplinite condițiile privitoare la art. 67 si 68 al. 1 din vechiul Cod pr. Civilă întrucât la dosarul cauzei a fost atașată procura cu caracter general, autentificată sub nr. 965/19 august 2008 la B.N.P. I. L. din Fălticeni (f. 8 dosar) iar cererea a fost semnată atât de mandatar în temeiul procurii cât si de avocat în temeiul împuternicirii avocațiale.( a se vedea consemnările din încheierea de la fila 34 dosar) .
Prin urmare, instanța a respins excepția de nulitate a cererii invocată de pârâta.
Examinând cererile pe fondul cauzei, din înscrisurile anexate la dosar, susținerile părților, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert O. F., instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Sentința civilă nr. 2123 din 21.11.2007 ( anexa 5 – fila 106-107 dosar) s-a dispus ieșirea din indiviziune după defuncta D. A. cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 547/04.03.1995, luându-se act de tranzacția părților.
În acest sens, reclamanta A. P. a primit mai multe suprafețe de teren printre care si suprafața de 600 mp. teren arabil intravilan la locul „Rădășeni-. 1.800 mp. iar intervenientul D. V. a primit la rândul său, suprafața de 600 mp. teren arabil situată la locul litigiului „Rădășeni-. suprafața atribuită intervenientului vinde fiicei sale pârâta D. G. suprafața de 300 mp. teren conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 272 din 5 martie 2008 la BNP I. L. (f.22 dosar).
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert O. F. (f.97-104) a identificat suprafețele de teren evidențiate la locul litigiului în actele de proprietate ale părților, concluzionând că atât suprafața de 600 mp. teren atribuită reclamantei cât si cea de 600 mp. atribuită intervenientului sunt situate la locul litigiului „Rădăseni-. din . mp. evidențiată în titlul de proprietate nr. 547 din 04.03.1995 emis pe numele autoarei D. I. A..
Astfel, suprafata de teren atribuită reclamantei este identică în planul de situație de la fila 102 dosar, puncte de contur 2,3,12,13,14,15,25,2 iar suprafața de teren atribuită intervenientului D. V. este identificată în planul de situație sus-menționat puncte de contur 1,2,25,15,16,17,18,19,20,21,22,23,24,1.
Din suprafața atribuită intervenientului D. V. acesta efectuează următoarele tranzacții:
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 272 din 05.03.2008 (Anexa nr. 6) vinde fiicei sale pârâta D. G. suprafata de 300 mp. teren arabil situat în intravilanul ., înscris în CF nr. 837/N a localității Rădășeni, identică cu . de proprietate nr. 1410, obținut prin divizarea corpului de proprietate 1368 – suprafață ce a fost identificată de expert în anexa 1 puncte de contur 21,25,15,16,17,18,19,20,21.
Pe această suprafață de teren a fost identificată parte din construcția C1 edificată de pârâtă în baza autorizației de construire nr. 13 din 18.03.2008 eliberată de Primăria Rădășeni.
In baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 271 din 05.03.2008 vinde fiului său D. V. I. suprafața de 300 mp. teren arabil situat în intravilanul comunei Rădășeni, identică cu . de proprietate nr. 1409, obținut prin divizarea corpului de proprietate 1368. Această suprafață de teren a fost identificată si materializată în anexa 1, puncte de contur 1,2,25,21,22,23,24,1.
In urma verificării planurilor cadastrale atașate la dosar, urmare si a efectuării măsurătorilor expertul a constatat că pârâta D. G. ocupă din terenul reclamantei suprafata de 119 mp. materializată în Anexa 1, puncte de contur 25,A,B,14,15,25. Pe acea suprafață ocupată se află parte din construcția edificată de pârâtă C1 în suprafață de 49,81 mp. si terenul adiacent în suprafață de 69,12 mp.
Pârâta D. G. si nici intervenientul nu au contestat raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză.
Prevederile art. 565 din noul cod civil incidente în cauză potrivit art. 6 pct.6 din Legea 71/2011 dau posibilitatea proprietarului unui bun de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Cum din probele administrate în cauză rezultă că pârâta deține fără drept suprafața de 119 mp. teren din terenul proprietatea reclamantei, suprafață materializată în anexa nr. 1 a raportului de expertiză, puncte de contur 25,A,B,14,15,25, instanța, având în vedere dispozițiile legale sus invocate va admite capătul de cerere având ca obiect revendicare așa cum a fost completată, sens în care va obliga pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren solicitată.
Avându-se în vedere că pe suprafața de teren revendicată se află parte din construcția C1 - 49,81 mp. edificată de pârâtă, instanța în conformitate cu disp. art. 587 alin. 2 noul Cod Civil incident în cauză, conf. prev. art. 6 pct. 6 din legea nr. 71/2011 va obliga pe pârâtă să ridice parte din construcția C1 edificată de aceasta pe suprafața de teren proprietatea reclamantei.
Textul sus-menționat prevede „dacă lucrarea a fost realizată cu rea-credință, proprietarul terenului vecin poate opta între a cere ridicarea lucrării de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata de daune-interese, dacă este cazul, și a cere înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor”.
Desi pârâta a invocat existența autorizației de construire, autorizație ce a fost atașată la dosarul cauzei (f.28 dosar), cum aceasta nu a fost construită pe amplasamentul terenului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 272/05.03.2001, amplasament stabilit de expert în anexa 2 – fila 103, puncte de contur 21-25,15,16,17,18,19,20,21, si cum parte din construcție se află pe terenul proprietatea reclamantei, instanța consideră că pârâta a dat dovadă de rea-credință în edificarea acestei construcții, fapt pentru care a dispus ridicarea a parte din acestea – în suprafață de 49,81 mp.
În altă ordine de idei, însăși intervenientul recunoaște că în momentul edificării construcției pârâta a fost somată de către Primărie la solicitarea reclamantei, să sisteze lucrările de construcții ( a se vedea mențiunile de la fila 206 dosar).
Pe considerentele de fapt si de drept relevate mai sus, instanța a respins, ca nefondată cererea de intervenție formulată de intervenientul D. V. în favoarea pârâtei.
Acesta a invocat prin cererea sa – fila 123 dosar că a avut convingerea că era îndreptățit la o suprafață de teren mai mare la locul litigiului, necunoscând de Sentința civilă nr. 262/2006 a Judecătoriei Fălticeni în care, deși avea calitatea de moștenitor a fost exclus de la moștenirea mamei sale.
Întrucât intervenientul a formulat cerere având ca obiect nulitate ieșire din indiviziune – dosar_, instanța a dispus la solicitarea pârâtei si a intervenientului suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului sus-menționat.
Conform mențiunilor din încheierea pronunțată la data de 28 ianuarie 2015 (f.169 dosar),dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2672/6.12.2011, iar ulterior a fost admisă cererea de completare dispozitiv, fiind pronunțată sentința civilă nr. 618/26.03.2012.
Împotriva acestor sentințe a declarat recurs intervenientul, recurs admis prin decizia nr. 1549/11.06.2013 a Tribunalului Suceava, prin care s-a dispus casarea în tot a sentințelor civile nr. 2672/6.12.2011 și nr. 618/26.03.2012, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Astfel, instanța a fost reinvestită cu judecarea cauzei, înregistrată la data de 16.07.2013 sub nr._, dosar în care prin încheierea din 14.04.2014 s-a dispus suspendarea judecății conform dispozițiilor art. 242 pct. 1 noul Cod pr. Civilă iar la data de 27.05.2015 s-a constatat perimarea.
Prin urmare, susținerile interveninetului că a fost îndreptățit la o suprafață mai mare de teren la locul litigiului si pe care a transmis-o pârâtei, nu a fost dovedite astfel că, în raport de întreg probatoriul administrat în cauză instanța de fond a respins cererea de intervenție ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală, instanța în temeiul art. 274 vechiul Cod pr. Civilă a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.202 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal în baza art.304 pct.9, art.304/1 și ar5t.312 alin.5 Cod Procedură Civilă au promovat recurs pârâta D. G. și intervenientul D. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivare au arătat că pârâta a fost chemată în judecată de către A. P. pentru revendicarea unei suprafețe de 100 m.p. situată în vatra satului Rădășeni și ridicarea unei părți din locuința edificată de ea pe terenul reclamantei. Expertiza topometrică administrată în cauză a stabilit că suprafața ocupată de ea ar fi de 119 m.p. și reclamanta și-a precizat acțiunea la această suprafață, astfel că instanța de fond a obligat-o să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 119 m.p. și a obligat-o să ridice partea de construcție edificată pe terenul revendicat, dar fără a specifica întinderea acestei părți.
În ceea ce îl privește pe intervenientul pârât, acesta în calitate de tată al pârâtei și vânzător al unei suprafețe de 300 m.p. teren, pe care pârâta și-a edificat locuința, a intervenit în cauză în interesul acesteia pentru a face apărările necesare . În realitate nu a fost vorba de edificarea cu rea credință a locuinței în cauză, ci de o înțelegere a recurentului cu surorile sale A. P. și Ș. M..
Astfel, a arătat că mama lor D. A., decedată în anul 1998, a deținut la locul în cauză, „Rădășeni ., din care 1800 m.p. pe un titlu propriu, nr. 547/1995 și o altă suprafață (2600 m.p. ), în indiviziune cu alte persoane, moștenire de la mama sa, respectiv bunica recurentei G. A., conform t.p. 1541 /2003.
Pentru că recurentul voia să dea unui fiu al său D. I. și fiicei D. G., teren pentru a-și construi fiecare locuință, a fost de acord să fie împărțiți cei 1800 m.p. din titlul mamei lor, lucru care s-a întâmplat și în dosarul nr._, în care a tranzacționat, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2123 /2007, fiecare primind câte 600 m.p., recurentul înstrăinând apoi câte 300 m.p. celor doi copii ai săi.
În realitate el deținea și încă deține o suprafață de teren de aproximativ 1200 m.p. ( cu terenul copiilor) partea sa care se cuvine din terenul mamei și care este delimitat cu gard. Înțelegerea recurentului cu surorile a fost ca primul partaj să fie unul provizoriu, urmând ca după ieșirea din indiviziune cu terenul din titlul bunicii ea să primească în continuarea celor 600 m.p. restul de teren, adică suprafața îngrădită.
În cadrul prezentului proces a aflat că surorile lui i-au ascuns faptul că terenul bunicii a fost împărțit prin judecată, care a făcut obiectul dosarului 3553/2003 la Judecătoria Fălticeni, în care s-a pronunțat sentința civilă 262/2006 și prin care ele au primit din terenul bunicii o suprafață de 1300 m.p.( cauză în care recurentul nu a fost parte).
Pentru că acestea i-au ascuns partajul efectuat în dosarul 3553/2003 a formulat o acțiune, care a făcut obiectul dosarului_ , având ca obiect constatarea nulității partajului efectuat prin s.c. 262 /2006 și efectuarea unui nou partaj, cu participarea sa alături de surorile sale, în calitate de moștenitori ai mamei. În cadrul acelui dosar s-a judecat la fond, pronunțându-se sentința nr. 2672/2001, casată cu trimitere prin decizia 618/2012 pronunțată de tribunalul Suceava. Dosarul a fost reînregistrat sub nr._, s-au efectuat lucrări și apoi prin înțelegerea părților (art. 242 Cod pr.civilă) judecata a fost suspendată, urmând ca părțile să tranzacționeze. Cum dosarul a stat în nelucrare timp de un an iar avocatul său a rămas și el în „nelucrare”, fiind vitregit de asistența juridică pe care a contractat-o, judecata s-a perimat, așa cum a reținut și instanța de fond în prezentul dosar.
Cum judecata în dosarul prezent a fost suspendată pe dispozițiile art. 244 Cod pr. Civ, până la rezolvarea irevocabilă a dosarului_ respectiv_, cauza a fost repusă pe rol și la termenul din 16.06.2015 a avut loc judecata, pe baza probelor deja administrate, în absența avocatului său G. M., deși ea a mai solicitat un termen pentru a se putea bucura de apărare, eventual pentru a propune noi probe în susținerea bunei credințe a fiicei sale la edificarea construcției.
După primirea prezentei sentințe a luat legătura cu reclamanta, căreia i-a explicat situația și ea a fost de acord să promoveze prezentul recurs pentru a clarifica lucrurile afirmând că, mandatarul ei, Ș. I. a acționat fără să o informeze și că nu ea a dorit așa ceva ci de a reconfigura și reîntregi prima împărțanie prin luarea în calcul și a suprafeței de 1300 m.p. obținuți de ea și M. prin s.c. 262/2006, urmând ca suprafața obținută prin însumarea suprafețelor de 1800 m.p. și 1300m.p.,adică 3100 m.p. să fie împărțită în trei.
Că așa stau lucrurile rezultă și din înțelegerea părților (tranzacție) făcută în scris, depusă la dosarul nr. 2433/227/_ la fila 52, semnată de D. V., Ș. M. și A. P. prin mandatarul Ș. I. și în baza căreia judecata a fost suspendată la 14.04.2014 la dosar fiind anexată această înțelegere.
Față de toate acestea, deși în privința capătului de cerere privind revendicarea soluția primei instanțe apare ca fiind una legală și temeinică, în realitate soluția este una nelegală și netemeinică, instanța s-a grăbit să treacă la judecată îndată de 16.06.2015 l-a vitregit de dreptul la apărare, nu și-a exercitat rolul activ, astfel că și soluția pronunțată este una eronată.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere, ridicarea de construcții, este evident că reaua credință a recurenților nu a fost dovedită s-a mers doar pe prezumții, ba mai mult recurenții au precizat că și-au dovedit buna credință, faptul că au construit locuința pe amplasamentul dat cu acordul reclamantei dar și a surorii celeilalte, astfel că soluția este una clar nelegală și netemeinică.
Buna credință se presupune iar reaua credință se impune a fi dovedită. Din această cauză au apreciat că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ, trebuia să mai amâne judecata măcar cu un termen și să pună în discuția părților nevoia completării probatoriului în ceea ce privește dovedirea relei credințe, cu proba testimonială și eventual cercetarea locală.
Au considerat că în recurs se poate găsi o modalitate de înțelegere astfel ca acesta să primească o soluție favorabilă ambelor părți, inclusiv o suspendare a judecații pe dispozițiile art.244 Cod pr. Civilă vechi, urmând ca D. V., să promoveze o nouă acțiune, având același obiect ca și dosarul_, în care judecata s-a perimat, fie doar partajarea suprafețelor de teren obținute de surorile sale prin sentința 262/2006, care cuprinde și suprafața de 1300 m.p. de la locul „Rădășeni . rezolvarea definitivă a acestuia să fie clarificat și recursul.
Pentru situația în care nu se va putea ajunge la o înțelegere, recurenții au solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere la aceeași instanța pentru rejudecare, îndeosebi pentru administrarea probatoriului cu privire la reaua credință pretinsă de către reclamantă, la construirea locuinței (martori și cercetare locală, eventual alte înscrisuri) .
În subsidiar au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare și legal citată nu s-a prezentat în instanță la termenul de astăzi.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportate la prevederile art.3041 CPCiv, tribunalul reține următoarele:
Pârâta D. G. și intervenientul D. V. au criticat hotărârea primei instanțe, arătând că, în speță nu este dată reaua lor credință la edificarea locuinței; că a fost vorba despre o neînțelegere între intervenientul D. V. cu surorile sale, intimata A. P. și Ș. M..
Mai arată acest recurent că mama sa D. A., decedată în anul 1998, a deținut mai multe suprafețe de teren; că suprafața de 1800 m.p. apare în titlul de proprietate nr.547/1995, emis pe numele ei, iar suprafața de 2600 m.p., pe tilul de proprietate nr.1541/2003, în indiviziune alături de alte persoane; că supr4afața de 1800 m.p. a fost împărțită de către recurentul-intervenient la copii săi, D. I. și D. G.; că, după cum rezultă din sentința civilă nr. 2123/2007, pronunțată de către Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, fiecare din cei 3 frați (D. V., A. Paraschivca și Ș. M.) au primit câte 600 m.p. teren; că intervenientul D. V. a împărțit acest lot celor 2 copii, I. și G., dându-le câte 300 m.p.
Mai învederează acest recurent că el deține suprafața de 1200 m.p. în care se include și terenul pe care deja l-a dat copiilor ( 600 m.p.), diferența de 600 m.p. reprezentând partea ce i se cuvine intervenientului după mamă și care este delimitat de un gard.
Susține recurentul că, în cadrul prezentului proces a aflat că surorile sale i-au ascuns faptul că terenul provenind de la bunica G. A., din titlul de proprietate nr.1541/2003 a fost supus partajului în dosarul nr.3553/2003, prin sentința civilă nr.262/2006; că în atare împrejurări a formulat o acțiune formând obiectul dosarului nr._, având ca obiect constatarea nulității partajului efectuată prin sentința civilă 262/2006, și efectuarea unui nou partaj cu participarea și a sa, alături de cele 2 surori, în calitate de moștenitori după mama G. A.; că. în acel dosar judecata cauzei a fost suspendată, tocmai pentru ca părțile să ajungă la o înțelegere și să tranzacționeze; că în prezentul recurs părțile pot ajunge la o înțelegere cu privire la partaj.
Instanța de control judiciar reține că obiectul prezentului dosar îl reprezintă o acțiune în revendicare și ridicare construcții.
Potrivit art.563 alin.1 din Noul Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept cu precizarea că, dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință în condițiile legii este pe deplin recunoscut.
În speță, reclamanta intimată A. Praschiva a primit în proprietate suprafețele de teren menționate în dispozitivul sentinței civile nr.2123/21.11.2007, pronunțată de Judecătoria Flticeni în dosarul nr._, irevocabilă prin nerecurare la data de 28.12.2007 ( filele 6,7 dosar fond).
Printre suprafețele astfel dobândite, se regăsește și suprafața de 600 m.p. teren arabil intravilan, la locul”Rădășeni-. de 1800 m.p. teren.
Prin aceeași sentință, recurentul-intervenient D. V. a primit și el, o suprafață de 600 m.p. teren, din trupul de 1800 m.p. de la locul „Rădășeni-. 600 m.p. a revenit surorii Ș. M..
Ulterior, același recurent prin contractul de vânzare-cumpărare nr.272 din data de 5 martie 2008, a înstrăinat fiicei D. G., suprafața de 300 m.p. teren arabil intravilan Rădășeni, înscris în Cartea Funciară 837/N, identic cu . de proprietate nr.1410, rezultat prin divizarea corpului de proprietate 1386, în baza actului de dezlipire nr.270/05.03.2008 între vecinii: drum sătesc pe 2 laturi, A. P., cp 1409, evidențiat în schița de plan recepționată la O.C.P.I. (fila 23 dosar).
Documentația de la filele 24-33 dosar fond relevă că recurenta pârâtă a obținut certificatul de urbanism și autorizație de construcție nr.13/18.03.2008 pentru locuința parter și mansardă, în suprafață utilă de 180,66 m.p.
Pentru a se cerceta dacă, între-adevăr, pârâta deține teren fără titlu, din proprietatea reclamantei, instanța a procedat la efectuarea unui raport de expertiză(filele 97-114 dosar fond).
În anexa 1 la raport - fila 102 dosar - este evidențiat terenul deținut de pârâtă, fiind conturat între punctele 1, 2, 25, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 1.
Trebuie de precizat că această anexă, relevă că suprafața de 300 m.p. teren, dobândită de recurentă prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu intervenientul-recurent este delimitată de punctele 21,25, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, rezultând astfel că celelalte puncte de contur, respectiv 25, A, B, 14, 15, 25 delimitează parțial construcția C1, ca fiind edificată pe terenul reclamantei-intimate.
Așadar, rezultă că, prin modul de amplasare al construcției C1, recurenta-pârâtă ocupă suprafața de 119 m.p. teren din proprietatea reclamantei-intimate, reprezentată în planul de situație menționat anterior, cu albastru.
Toate aceste aspecte, concretizate în raportul de expertiză, au fost reținute de către judecătorul fondului, care, în mod logic a raționat în sensul că pârâta deține fără drept, suprafața de 119 m.p. teren din terenul proprietatea reclamantei, făcând aplicarea disp. art. 565 noul cod civil, în sensul obligării pârâtei de a lăsa reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren descrisă anterior.
Cu privire la capătul de cerere privind ri9dicarea construcțiilor tribunalul constată că instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 587 alin.2 noul cod civil în mod corect.
Astfel, deși la dosarul de fond s-a depus autorizație de construire pe care pârâta recurentă a obținut-o, câtă vreme construcția nu a fost edificată în concordanță cu documentația aferentă nu se poate vorbi de buna-credință a constructorului.
Această concluzie a fost reținută în mod just de către instanța de fond, tocmai prin raportare la aspectele concretizate în raportul de expertiză, care relevă fără echivoc amplasarea parțială a locuinței, pe terenul reclamantei intimate.
În plus, instanța de control judiciare reține și faptul că, prin întâmpinarea formulată la filele 205-206 dosar fond, chiar recurentul intervenient D. V. recunoaște că, la momentul edificării casei fiicei sale, recurenta pârâtă D. G., reclamantă intimată A. P. a înmânat fratelui său, o somație emisă de primărie, prin care era înștiințat să sisteze lucrările de construcție.
Această recunoaștere constituie un argument în plus pentru care instanța de fond a reținut corect reaua-credință a pârâtei la edificarea construcției, așa încât, în mod temeinic și legal, a făcut aplicarea disp. art.587 alin.2 Cod civil, obligând-o la ridicarea parțială a construcției, edificată pe terenul proprietatea reclamantei.
Nu în ultimul rând, trebuie de precizat că recurenții-pârâți nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, împrejurare ce echivalează cu o achiesare tacită a concluziilor cuprinse în lucrare.
Mai reține instanța de control judiciar că, argumentele dezvoltate în motivele de apel vizează aspecte ce nu au legătură cu fondul raporturilor juridice, recurenții invocând în susținerea recursului, natura relațiilor conflictuale dintre părți, fără relevanță în soluționarea prezentei acțiuni în revendicare și ridicare construcții.
Având în vedere cele ce preced, și față de faptul că sentința instanței de fond este rezultatul unei corecte aplicări a legii și a justei interpretări a probelor administrate în cauză, prin raportare la dispozițiile art.3041 corelat cu art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta D. G., domiciliată în . Suceava și intervenientul D. V., domiciliat în . Suceava împotriva sentinței civile nr.1373 din data de 23 iunie2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă A. P., domiciliată în . Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 OCTOMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F./Jud. fond. A. I./Tehnored. Ș.L.G./Ex.2/23.11.2015.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1893/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
