Fond funciar. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 132/2015
Dosar nr._ Fond funciar - Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.132
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR G.-P. V.
GREFIER S. A.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul L. D., domiciliat în .,județul Suceava, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „G. E.”, cu sediul în mun. Suceava,...48, ., ., împotriva deciziei civile nr.73 pronunțată la data de 29.01.2015 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind R. D., domiciliată în mun.Iași, ., ., A. H.V. domiciliat în mun. Gura Humorului, .,județul Suceava, C. Olguța, A. Gh.V., ambii cu domiciliul în ., B. M. cu același domiciliu, nr.4239,județul Suceava, Comisia comunală Adâncata și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr.26,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul asistat de av.G. E., intimata B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, rectifică citativul emis pentru termenul de astăzi în sensul că, au calitate de intimați Comisia comunală Adâncata și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava .
Instanța, aduce la cunoștință contestatorului prin apărător faptul că, contestația în anulare a fost formulată și în contradictoriu cu numita A. M. însă aceasta nu figurează ca parte în proces.
Av. G. E. având cuvântul arată că într-adevăr este vorba despre o eroare materială.
Instanța, aduce la cunoștință contestatorului prin apărător faptul că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru întrucât în speță este vorba despre un litigiu la legea nr.18/1991.
Av. G. E. pentru contestatorul L. D. arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri asupra contestației în anulare.
Av. G. E. pentru contestator solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată pentru motivele expuse în scris, anularea deciziei contestate și în rejudecare admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Intimata prezentă astăzi în instanță B. M. solicită respingerea contestației ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.73/29.01.2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. nr._, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare care face obiectul prezentului dosar, au fost reținute următoarele:
“Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 14 iulie 2011 sub nr._, reclamanții B. M., A. Gh. V., A. H. V., R. D. și C. Olguța, în contradictoriu cu pârâții L. D., L. E., Comisia comunală Adâncata și Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat să se constate nulitatea parțială pentru suprafața de 500 m.p. a titlului de proprietate nr. 2485/6 aprilie 2005, emis pentru pârâtul L. D., pentru suprafața de 1.000 m.p. prin constituirea dreptului de proprietate și obligarea Comisiei locale Adâncata la punerea lor în posesie cu suprafața de 500 m.p. nelegal constituiți pentru pârâtul L. D., iar în cazul refuzului obligarea comisiei locale la plata daunelor cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației de punere în posesie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2017 din data de 28 ianuarie 1938, autorii lor, H. V. A. și A. H. A., au cumpărat suprafața de 72 ari la locul „Huciul lui Haliț". Din acest teren, prin adeverința nr. 102 din 12 octombrie 1991, în baza Hotărârii Comisiei Județene nr._ din 10 octombrie 1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate autorului lor pentru suprafața de 4,89 ha din care la locul „Huciul lui Haliț" pentru suprafața de 0,67 ha. Ulterior, la emiterea titlului de proprietate, întrucât din terenul de 67 ari, i s-a constituit dreptul de proprietate pârâtului L. D. pentru 1.000 m.p., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 57 ari la locul „Huciul lui Haliț" prin titlul de proprietate nr. 2564 din 12 mai 2007, iar pentru diferența de 5 ari (de la 67 ari la 72 ari cât au cumpărat autorii lor), li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin decizia civilă nr. 1366 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._ .
Au precizat reclamanții că, printre alte probe, în acest dosar a fost efectuată de către domnul expert T. P. o expertiză prin care s-a stabilit că pârâții stăpânesc din terenul lor, în afară de suprafața de 1000 m.p. reconstituiți prin titlul de proprietate nr. 2484 din 6 aprilie 2005, o suprafață de încă 372 m.p.(hașurată cu culoare roșie în planul de situație anexat), precum și o suprafață de încă 587 m.p.(porțiunea hașurată cu culoare verde), ocupată de pârâți prin modificarea liniei de hotar.
Cele două suprafețe, de 372 m.p. și 587 m.p. care includ și diferența de 5 ari teren, au reintrat în proprietatea lor, astfel încât în prezent, pârâții dețin suprafața de 1000 m.p. din cei 72 ari, iar ei-reclamanții deține restul de 62 ari.
De asemenea, reclamanții au arătat că, din adeverința nr. 667 din 22 septembrie 1968, emisă de fostul C.A.P. Adâncată, rezultă că pârâtului L. D. i s-a repartizat contra cost suprafața de 0,05 ha teren pentru loc de casă, dar cu toate acestea, celui în cauză i s-a constituit dreptul de proprietate pentru 1.000 m.p. teren.
Astfel, au apreciat reclamanții că, în mod nelegal, i s-a constituit pârâtului dreptul de proprietate pentru suprafața de încă 500 m.p. în afară de suprafața de 500 m.p. pe care acesta a dobândit-o prin cumpărare de la fostul CAP Adâncată.
Sub acest aspect, reclamanții au subliniat faptul că potrivit prevederilor art. 24 alin. (l) din Legea nr. 18/1991, republicată, intră în proprietatea actualilor deținători doar acele terenuri care s-au atribuit de către fostele cooperative agricole de producție în vederea construirii de locuințe și anexe gospodărești care au și fost edificate, dreptul de proprietate recunoscut prin aceste prevederi legale neputându-se extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii. Prin urmare, intră în proprietatea actualilor deținători, doar acele terenuri care s-au atribuit de fostele CAP - uri în vederea construirii de locuințe și anexe gospodărești, fără a se putea considera că dreptul de proprietate recunoscut prin aceste prevederi s-ar putea extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii pentru construcții și anexe.
Așadar, au arătat reclamanții că este fără nici o relevanță faptul că deținătorii terenului s-au extins fără temei legal și fără încuviințarea cooperativei asupra terenului ce depășește suprafața atribuită.
De asemenea, au precizat că în cauză nu se poate susține că determinarea întinderii terenului aferent construcțiilor trebuie făcută cu referire la art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 8 din D.L. nr. 42/1990, deoarece aceste texte se referă la alte terenuri decât cele atribuite, în sensul art. 24 alin. (1) din lege, în scopul construirii de locuințe.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, art. III alin. 1 litera a, pct. v din Legea nr. 169/1997, precum și art. 112, 274 C.pr.civ..
În dovedire, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: adeverința de proprietate nr. 102 din 12 octombrie 1991, adeverința nr. 667 din 22 septembrie 1968 a fostului CAP Adâncată, decizia nr. 1366 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Suceava, secția civilă, titlul de proprietate nr. 2485 din 6 aprilie 2005, titlul de proprietate nr. 2564 din 12 mai 2007, raportul de expertiză depus în dosar nr._/86/2006, întocmit de expert T. P., adresele nr. 1692 din 9 mai 2008 și nr. 1584 din 5 mai 2008, ambele ale Primăriei comunei Adâncată, precum și copiile cererilor formulate pentru obținerea acestor acte ( filele 8-39).
Legal citată, pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus la dosar note prin care a arătat că titlurile de proprietate se emit de către comisia județeană de fond funciar pe baza documentațiilor întocmite de către comisiile locale de fond funciar care cuprind analizele validate, planurile parcelare, procesele - verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, documentații care se vor trimite în două exemplare, din care unul se depozitează la arhiva oficiului de cadastru și publicitate imobiliară. D. urmare, pârâta a adresat instanței rugămintea de a solicita relațiile și documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2585/2005 de la comisia locală de fond funciar în a cărei rază teritorială se află situat terenul.
Legal citată, pârâta Comisia comunală Adâncata a formulat întâmpinare prin care a arătat că emiterea T.P. nr. 2485/6 aprilie 2005 în favoarea pârâtului L. D., respectiv includerea în acesta a suprafeței de 500 m.p., s-a efectuat în baza declarației notariale nr. 3332 din 06.08.2004 eliberată de BNP A. P.. Aceasta stipulează că pârâtul L. D. a compensat pe soții A. H. și A. (actualmente decedați) cu suprafața de 1800 m.p. teren arabil situat la locul numit „L. Țurcanului”, în schimbul suprafeței de 1000 m.p. teren situat în intravilanul aceleiași comune, unde se află amplasată locuința proprietate personală a pârâtului.
A mai precizat pârâta că propunerea Comisiei comunale Adâncata de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. numitului L. D. a fost validată de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, care a emis Hotărârea nr. 80/03.03.2005. În consecință, pârâta Comisia comunală Adâncata a apreciat că este exonerată de orice culpă cu privire la eliberarea titlului de proprietate nr. 2485/06.04.2005 pentru suprafața de 1000 m.p..
În susținere, pârâta a anexat declarația notarială nr. 3332 din 06.08.2004 a numitului L. D. eliberată de BNP P. A. (f. 147).
Pârâții L. D. și L. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, pârâții au invocat lipsa calității procesual active a reclamanților, motivat de faptul că aceștia nu prezintă titlu de proprietate pentru suprafața de 500 m.p. teren ce formează obiectul prezentei cauze. Astfel, au arătat că, în ceea ce privește terenul de la locul numit „H. Haliț”, prin decizia civilă nr. 1366/2009 despre care fac vorbire reclamanții, s-a precizat clar că din cei 5 ari teren rămași nereconstituiți, doar suprafața de 372 m.p. ar fi ocupată de către L. D. fără să aibă eliberat titlu de proprietate. Ori, acești 372 m.p. teren din cei 500 m.p. despre care face vorbire decizia 1366/2009 sunt deținuți de reclamanta B. M..
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat a se observa că titlul de proprietate a cărei anulare parțială se solicită este emis în mod legal, fiind un act valabil, conform cu realitatea.
Astfel, au precizat că suprafața de 10 ari din titlu de proprietate nr. 2485/2005, a fost dobândită de L. D. de la autoritățile locale în baza adeverinței nr. 667 din 22 septembrie 1968 prin care i s-a repartizat de la fostul CAP suprafața de 500 m.p. teren pentru construirea unei locuințe, teren pe care acesta l-a cumpărat. Pentru cealaltă suprafață, de 500 m.p. teren, componentă a titlului de proprietate anterior menționat, i-a fost constituit dreptul de proprietate în baza Hotărârii nr. 80/03.03.2005 a Prefecturii Suceava, despre care atât reclamanții cât și autorii lor aveau cunoștință de cauză, dându-și acordul lor unanim.
De asemenea, pârâții au arătat că această hotărâre, nr. 80/03.03.2005, eliberată de Prefectura Mun. Suceava, prin care s-a constituit dreptul de proprietate privată asupra terenului de 10 ari în favoarea lui L. D., putea fi contestată cu plângere la Judecătoria Suceava în termen de 30 de zile, însă nici până astăzi această hotărâre nu a fost contestată nici de către reclamanți și nici de către autorii lor. Aceasta deoarece autorii reclamanților, A. H. și A. A., în anul 1992, s-au înțeles și au convenit de comun acord cu L. D. făcând un schimb de terenuri, respectiv, în locul acestor 500 m.p. teren curți – construcții, care fac obiectul prezentei cauze, aceștia au primit o suprafață de 18 ari teren la locul numit „L. Țurcanului”, teren proprietatea lui L. D., teren pe care atât autorii reclamanților cât și urmașii lor, din anul 1992 și până astăzi l-au deținut și îl dețin, l-au cultivat și întreținut an de an, beneficiind de foloasele lui.
Mai mult, au precizat pârâții că, în anul 1998, cu acordul autorităților care le-au eliberat și autorizația de construcție nr. 19/22.07.1998, și cu acordul reclamanților și autorilor lor, pe această suprafață de 500 m.p. teren care face obiectul prezentei cauze, au edificat un grajd și o . anexe și apreciază că este inadmisibil ca după peste 20 de ani să fie obligați la demolarea construcțiilor edificate.
Pe de altă parte, au solicitat pârâții a fi avut în vedere faptul că au fost puși în posesie cu suprafața de 10 ari teren de către organele legale îndrituite să facă acest lucru, fiind întocmită și fișa proces - verbal de punere în posesie cu acest teren, astfel încât T.P. a cărei anulare se solicită este unul perfect legal, fiind emis cu respectarea legilor în materie.
În dovedire, pârâții au depus la dosar înscrisuri ( f. 156-173).
Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2012, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată prin întâmpinare.
Prin precizări la acțiune depuse la dosar la data de 17.01.2013, reclamanții au arătat că prin acțiunea formulată au solicitat a se constata nulitatea titlului de proprietate nr. 2485/06.04.2005 pentru suprafața de 500 m.p. din cei 1000 m.p. cât li s-au reconstituit în mod ilegal pârâților.
Astfel, au arătat că prezenta acțiune nu are nicio legătură cu cele două suprafețe de teren, de 372 m.p. și 587 m.p. care au reintrat în proprietatea lor după pronunțarea deciziei nr. 1366/2009 a Tribunalului Suceava (f. 299 – 300).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii D. C. ( f. 228) și T. M. ( f. 271 ds.), precum și proba cu expertiză topometrică, raportul întocmit de domnul expert Scutar V. și cele două suplimente la raport fiind depuse la filele 326-339, 410-416, 438-447. De asemenea, la solicitarea instanței, comisia locală de fond funciar Adâncata a înaintat la ds. documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2485/06.04.2005 (f. 135-143, 276-298).
Prin sentința civilă nr. 2502 din data de 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanții B. M., A. Gh. V., A. H. V., R. D., C. Olguța, toți domiciliați în ., în contradictoriu cu pârâții L. D., L. E., toți domiciliați în ., Comisia comunală Adâncata și Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a anulat, în parte, Titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005 emis de pârâta Comisia Județeană de fond funciar Suceava pe numele pârâtului L. D., în limita suprafeței de 500 m.p. identificată conform anexei 6 la suplimentul la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Scutar V., pe aliniamentul 11,61,19,2,56,55,11 (fila 443 ds.). Obligă pârâta Comisia comunală de fond funciar Adâncata să procedeze la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 500 m.p. situată în intravilanul comunei Adâncata, jud. Suceava, astfel cum a fost identificată în paragraful anterior.
Pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 3050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând, cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, „nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim”.
Rezultă, așadar, că pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, calitate procesuală activă au și persoanele care justifică un interes legitim. Astfel de persoane sunt acelea care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, în practica judiciară statuându-se în sensul că reclamantul își poate justifica dreptul la acțiune nu numai printr-un alt titlu de proprietate emis în baza legii fondului funciar, ci și prin orice alt act (hotărâre judecătorească, adeverință eliberată de comisia locală etc.) prin care dovedește că i-a fost recunoscut, în condițiile Legii 18/1991, dreptul ce îi este lezat prin titlul a cărui anulare o cere.
În speță, reclamanții au solicitat anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 2485/06.04.2005 (emis pe numele pârâtului L. D.), cu privire la 500 m.p. din suprafața totală de 1000 m.p. constituită în proprietate pârâtului și situată în intravilanul satului Adâncata, . la locul numit „V. . că, pe de o parte, pârâtul L. D. nu era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren iar pe de altă parte, motivat de faptul că, prin emiterea titlului de proprietate, s-a creat o suprapunere parțială între această suprafață și suprafața de 500 m.p., parte din suprafața totală de 0,67 ha situată la locul numit „H. Haliț” pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului lor prin adeverința nr. 102/12.10.1991.
Față de acestea, instanța a reținut că, prin adeverința de proprietate nr. 102/12.10.1991, s-a reconstituit autorului reclamanților, A. V. H., dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 4,89 ha teren pe raza satului Adâncata, ., între care și suprafața de 0,67 ha teren la locul numit „H. A.” (f.12 ds.). Ulterior, în baza acestei adeverințe și a sentinței civile nr. 3500/19.10.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava în ds. nr. 5434/2006 (f. 292-295), s-a emis Titlul de proprietate nr. 2564/12.05.2007 pe numele lui A. V. H. potrivit căruia, la locul numit „H. A.”, s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru o suprafață de 5700 m.p., având ca vecini: la N – moșt. L. I. și L. D., la E – moșt. A. P., la S – moșt. A. C. iar la V – U. Ds. 964 și L. D. (f. 13 ds.).
Cum în cauză, reclamanții au invocat împrejurarea că diferența de 1000 m.p. (ce nu a fost cuprinsă în titlul de proprietate emis pe numele autorului lor, contrar mențiunilor din adeverința de proprietate nr. 102/12.10.1991) se regăsește în Titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005 emis pe numele pârâtului L. D., iar din această suprafață de teren pârâtul nu era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate decât în limita a 500 m.p., instanța apreciază că reclamanții justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni și, implicit, își justifică și calitatea procesuală activă.
D. urmare, față de cele reținute anterior, instanța de fond a constatat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar ca și din considerentele deciziei civile irevocabile nr. 1366/07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în ds. nr._ (f. 14-17), prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 2017 din 28.01.1938, autorii reclamanților, H. V. A. și A. H. A., au dobândit suprafața de 40 prăjini grădină (72 de ari) la locul numit „Huciul lui Haliț”, învecinat cu linia ogoarelor, I. Th. A., V. I. A., G. V. C. și drumul ogoarelor (f. 8-10).
Din acest teren, prin Hotărârea Comisiei județene nr._ din 10.10.1991, s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0, 67 ha. teren, rămânând nereconstituită o diferență de 5 ari teren. Față de acestea, prin decizia civilă nr. 1366/07.07.2009 a Tribunalului Suceava, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și asupra diferenței de 5 ari teren la locul numit „H. Haliț”.
Revenind la suprafața de 0,67 ha teren de la locul numit „H. Haliț / H. A.”, astfel cum s-a reținut și în paragrafele anterioare, instanța constată că asupra acesteia s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului reclamanților, A. V. H., prin adeverința de proprietate nr. 102/12.10.1991, fiind emis ulterior Titlul de proprietate nr. 2564/12.05.2007. În schimb, potrivit acestui titlu de proprietate, la locul numit „H. Haliț/A.”, defunctului A. V. H. i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru o suprafață de 5700 m.p., cu vecinătățile: N – moșt. L. I. și L. D., E – moșt. A. P., S – moșt. A. C., V – U. Ds. 964 și L. D. (f. 13 ds.).
În ceea ce-i privește pe pârâții L. D. și L. E., instanța reține că, prin Titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005, s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pe numele pârâtului pentru suprafața de 1000 m.p. teren curți – construcții, situat în intravilanul satului Adâncata, ., la locul numit „V. . - moșt. L. I., E – moșt. A. H., S – moșt. A. H., V – U., DS 964 (f. 11).
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, Titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005 a fost emis în temeiul Hotărârii Comisiei județene Suceava nr. 80 din 03.03.2005 prin care a fost admisă cererea formulată de pârâtul L. T. D. și s-a dispus constituirea în favoarea acestuia a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. teren aferent locuinței (f. 136).
De asemenea, din documentația înaintată de către pârâta Comisia comunală Adâncata ca și din relațiile furnizate de această instituție, instanța reține că, la baza Hotărârii nr. 80/03.03.2005 a Comisiei Județene Suceava, a stat, pe de o parte, adeverința nr. 667 din septembrie 1968 emisă de CAP Adâncata potrivit căreia, pentru pârâtul L. D., s-a aprobat și s-a repartizat, contra cost, loc de construcție a casei în suprafață de 0,05 ha. teren, învecinat cu: L. I., A. C., drum comunal și tarlaua CAP (f. 137-139), iar pe de altă parte, declarația pe proprie răspundere a pârâtului L. D., autentificată sub nr. 3332/06.08.2004 la BNP P. A., potrivit căreia pârâtul a compensat pe soții A. H. și A. (decedați), cu suprafața de 1800 m.p. teren arabil, situat în extravilanul ., la locul numit „L. Țurcanului”, în schimbul suprafeței de 1000 m.p. teren situat în intravilanul aceleiași comune, unde avea construită o casă de locuit și anexe gospodărești (f. 147).
Astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Scutar V., în urma comparării suprafețelor de teren menționate în adeverința de proprietate nr. 102/1991 și a suprafețelor înscrise în Titlul de proprietate nr. 2564/12.05.2007 emis pentru autorul A. V. H., s-a constatat faptul că, la locul numit „H. Haliț”, autorului A. V. H. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5700 m.p., diferența de 1000 m.p. până la 6700 m.p. fiind constituită conform Hotărârii nr. 80/03.03.2005 a Comisiei Județene Suceava în favoarea pârâtului L. T. D., eliberându-se Titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005 (f. 410-414).
D. urmare, d-l expert tehnic judiciar a concluzionat în sensul că suprafața de 1000 m.p. situată în intravilanul comunei Adâncata, pentru care s-a constituit dreptul de proprietate pârâtului L. D. prin Titlul de proprietate nr. 2485/2005, se suprapune în totalitate peste suprafața de 67 ari din trupul „H. Haliț” deținut anterior colectivizării, în perioada 1959 – 1962, de autorul reclamanților A. V. H. și solicitată Comisiei locale Adâncata de aplicare a Legii 18/1991 spre a fi reconstituită.
În cauză, reclamanții au invocat faptul că Titlu de proprietate nr. 2485/2005 a fost în mod nelegal emis pentru suprafața totală de 1000 m.p., pârâtul L. D. fiind îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate doar în limita unei suprafețe de 500 m.p., aferentă locuinței și pe care acesta a dobândit-o prin cumpărare de la fostul CAP Adâncată.
Examinând aspectele invocate de către reclamanți, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (l) din Legea nr. 18/1991, republicată, „Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”.
Rezultă, așadar, că intră în proprietatea actualilor deținători doar acele terenuri care s-au atribuit de către fostele cooperative agricole de producție în vederea construirii de locuințe și anexe gospodărești. Cât privește întinderea suprafeței ce poate fi obiectul constituirii dreptului de proprietate, aceasta este cea indicată în actul de atribuire a suprafeței de teren – art. 24 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 18/1991: „Suprafața terenurilor prev. în alin. 1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă”. Nu prezintă, așadar, relevanță, faptul că persoana căreia i s-a atribuit suprafața de teren a folosit în fapt o suprafață mai mare de teren, dreptul de proprietate recunoscut prin aceste prevederi legale neputându-se extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii.
Ori, în speță, astfel cum rezultă din adeverința nr. 667 din 08.09.1968 emisă de CAP Adâncata (f. 137) și autorizația pentru executarea de lucrări nr. 95/08.10.1968, pentru pârâtul L. D. s-a aprobat și repartizat, ca teren în vederea construirii unei locuințe, suprafața de 0,05 ha teren, situat în intravilanul .: L. I., A. C., drum comunal și tarlaua CAP, teren pe care acesta și-a edificat locuința. D. urmare, împrejurarea că pârâtul a folosit o suprafață mai mare de teren, ori faptul că ar fi compensat (potrivit declarației sale, dată pe proprie răspundere) pe foștii proprietari, cu o suprafață de teren în schimbul a 1000 m.p., teren aferent gospodăriei sale, nu prezintă relevanță pentru constituirea dreptului de proprietate față de disp. art. 24 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. III alin. 1 lit. v) din Legea nr. 169/1997, „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991”.
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că prin Titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005 emis pe numele pârâtului L. T. D., s-a depășit limita de suprafață stabilită de art. 24 alin. 1 din Lg. nr. 18/1991, de 0,05 ha. potrivit actului de dare în plată emis de CAP Adâncata în 1968.
Suprafața de 500 m.p. atribuită pârâtului conform adeverinței nr. 667/1968 eliberată de CAP Adâncata, a fost identificată și măsurată în cauză prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de d-l expert Scutar V. și prezentată în anexa 6, pe aliniamentul 5-11-61-18-16-4-5 (culoare roșie) – f. 443 ds.. Rezultă, astfel, că suprafața ce excede celei atribuită pârâtului de fostul CAP Adâncata, se situează pe aliniamentul 11,61,19,2,56,55,11 prezentat în anexa 6 la suplimentul la raportul de expertiză topografică – f. 443.
În speță, pârâții au invocat faptul că, atât timp cât reclamanții nu au contestat până în prezent Hotărârea nr. 80/03.03.2005 emisă de Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 2485/06.04.2005, aceștia nu mai au posibilitatea de a solicita anularea, parțială, a titlului de proprietate.
Față de acestea, instanța constată însă că plângerea împotriva hotărârilor comisiei județene reglementată de disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991, poate fi introdusă de către persoana îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate, adică fie fostul proprietar sau succesorul acestuia, fie persoana îndreptățită a beneficia de constituirea dreptului de proprietate sau de către comisia de fond funciar, care a dispus măsura contestată pe calea plângerii. Terțele persoane (cum este cazul reclamanților) nu pot uza de calea plângerii, având în vedere caracterul special al acestei proceduri, ei având posibilitatea de a obține desființarea actelor de reconstituire/constituire pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997.
În acest sens, în practica judiciară s-a decis că „textul trebuie interpretat în contextul în care se află, context din care rezultă că „cel nemulțumit” nu poate fi decât persoana care a cerut să i se stabilească dreptul de proprietate privată asupra terenurilor și soluția primită la cererea sa îl nemulțumește. Textul amintit nu poate privi terțul neparticipant la procedura de constituire sau reconstituire a dreptul de proprietate, care se consideră vătămat într-un drept al său prin actul de constituire sau reconstituire emis de comisia competentă să stabilească dreptul de proprietate asupra terenurilor”.
D. urmare, instanța urmează a înlătura apărările formulate de pârâți sub acest aspect, ca neîntemeiate.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept reținute anterior, instanța va admite acțiunea și va dispune anularea, în parte, a Titlului de proprietate nr. 2485/06.04.2005 emis de pârâta Comisia Județeană de fond funciar Suceava pe numele pârâtului L. D., în limita suprafeței de 500 m.p. identificată conform anexei 6 la suplimentul la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Scutar V., pe aliniamentul 11,61,19,2,56,55,11 (fila 443 ds.).
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei Comisia comunală de fond funciar Adâncata la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 500 m.p. situată în intravilanul comunei Adâncata, jud. Suceava, astfel cum a rezultat în urma constatării nulității parțiale a Titlului de proprietate nr. 2485/06.04.2005, instanța constată că și acest capăt de cerere este întemeiat.
Astfel, potrivit adeverinței nr. 102 din 12.10.1991 emisă de Comisia comunală Adâncata, în favoarea autorului reclamanților, A. V. H., s-a stabilit, prin hotărârea comisiei județene nr._/10.10.1991, dreptul de proprietate și pentru suprafața de 0,67 ha. teren, situată în intravilanul . numit „H. Haliț”. În schimb, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 2564/12.05.2007, reclamanților li s-a reconstituit și au fost puși în posesie doar cu suprafața de 0,57 ha. teren situat la locul numit „H. Haliț”, motivat de faptul că pentru diferența de 1000 m.p. se constituise dreptul de proprietate pârâților prin Titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005.
Ori, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la primul capăt de cerere, instanța constată că motivația Comisiei comunale Adâncata nu mai subzistă, existând posibilitatea de punere în posesie a reclamanților cu suprafața de 500 m.p., astfel cum a fost identificată în cauză.
Potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991 „(1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul. (2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță”.
De asemenea, conform art. 27 din Legea nr. 18/1991 și art. 75 din HG nr. 890/2005, emiterea titlurilor de proprietate are loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentul stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, operațiuni care se efectuează de către comisiile locale. Potrivit art. 36 din HG nr. 890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbal de punere în posesie și schițele terenului, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
D. urmare, pentru considerentele reținute anterior, instanța urmează a obliga pârâta Comisia comunală de fond funciar Adâncata să procedeze la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 500 m.p. situată în intravilanul comunei Adâncata, jud. Suceava, astfel cum a fost identificată în anexa 6 la suplimentul la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Scutar V., pe aliniamentul 11,61,19,2,56,55,11 (fila 443 ds.).
De asemenea, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs pârâții L. D. și L. E. și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Pârâții L. D. și L. E. au criticat sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului; casarea/desființarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, în cazul în care se va considera ca nu se impune casarea cu trimitere și se va reține cauza spre rejudecare, au solicitat admiterea recursului si respingerea cererii reclamanților ca nefondată. Cu cheltuieli de judecata.
Consideră ca sentința civila nr. 2502 din 05.06.2014, pronunțata de către instanța de fond este una netemeinică și nelegală, aceasta având la baza interpretarea si aplicarea greșita a legii in aceasta speța de către instanța de fond care a soluționat acest dosar.
Prin sentința atacata s-a dispus anularea parțiala a TP nr. 248$ emis la data de 06 aprilie 2005 pe numele L. D., in limita suprafeței de 500 mp și a fost respinsă excepția invocata de ei, a lipsei calității procesuale pasive a reclamanților ca neîntemeiată.
Apreciază că sentința instanței de fond este una netemeinica si nelegală din următoarele considerente:
1. În motivarea hotărârii atacate, instanța de fond invoca prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicata, a fondului funciar, redând integral acest text de lege „...terenurile situate in intravilanul localităților, care au fost atribuite de CAP-uri, cooperatorilor sau altor persoane, îndreptățite, pentru construcția de locuințe si anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu in proprietatea actualilor deținători...,,.
Mai departe, instanța care a soluționat fondul cauzei, invoca si art. 24 alin 1 indice 1 din aceeași lege 18/1991 republicata, a fondului funciar, redând acest text de lege „..suprafața terenurilor prevăzute in alin 1, aferenta casei de locuit si anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzuta in actul de atribuire...,,.
Solicită astfel a fi avut în vedere faptul ca articolul 24 aliniat 1 indice 1 din Legea 18/1991 a fondului funciar, a fost modificat prin legea 247/2005, (punctul 5 al art.I din Titlul IVX privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele maluri adiacente (lege cunoscuta de justițiabili ca fiind „legea lui F.),,. Aceasta lege, 247/2005 a intrat in vigoare în luna iulie 2005, dată când a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 653/22.07.2005, si de la aceasta data intra in vigoare art. 24. indice 1 din legea 18/1991 republicata, si se refera la viitor.
Or, având in vedere ca Titlul lor de Proprietate nr. 2485 a fost emis la data de 06 aprilie 2005 pentru suprafața de 1000 m.p. teren prin constituire, anterior apariției legii 247/2005 care aduce modificarea prevăzuta la art. 24 alin. 1 indice 1 din Lg. 18/1991 republicata, este evident ca acest articol nu este aplicabil in speța noastră, deoarece, așa cum am arătat mai sus titlul lor de proprietate era emis deja si nu intra sub incidența articolului sus arătat, așa încât au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată. Până la aceste modificări despre care a făcut vorbire mai sus, constituirile se puteau face in limitele suprafeței de 10 arii terenuri din jurul casei, anexelor gospodărești cu gradina si curtea aferentă, conform legii 18/199,1 înainte de modificarea si republicarea ei.
2. Pe de alta parte, au solicitat a se avea în vedere ca Titlul nostru de Proprietate nr. 2485/06.04.2005 a fost emis in baza Hotărârii nr.80 din 03 martie 2005 a Prefecturii Suceava, care potrivit legii 18/1991 republicată, este autoritatea competenta sa valideze
ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile locale.
De asemenea, au mai solicitat a se avea în vedere si prevederile exprese, imperative si nederogatorii ale art.23 din legea fondului funciar nr. 18/1991 republicata, care precizează, clar, limpede, fără putința de tăgada faptul ca „ sunt și rămân in proprietatea privata a deținătorilor terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora,, astfel încât este evident ca soluția instanței de fond este una nelegala si netemeinica, așa încât se impune desființarea/anularea ei si respingerea acțiunii reclamanților.
Mai este de reținut și Decretul Lege nr. 42/1990, privind unele masuri pentru stimularea țărănimii, care in art. 8 punctul 1 prevede expres si nederogatoriu ca terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, constituie proprietatea particulara a deținătorilor, iar la punctul 2 din același articol menționat mai sus se prevede ca aceasta suprafața din jurul casei, anexelor gospodărești, gradina si curtea nu poate depasi suprafața de 6.000 mp, or, noi deținem doar 1000 mp si nu sunt încălcate dispozițiile acestor legi mai sus invocate.
Au mai solicitat a fi avute în vedere și prevederile art.36 aliniatul 6 din legea fondului funciar, care stipulează faptul ca atribuirea acestor terenuri se va face prin ordinul prefectului, ori recurenții sunt în aceasta ipostază. Hotărârea nr. 80/2005 a fost emisa de Prefectul județului Suceava, astfel încât este evident ca Titlul nostru de Proprietate nr.2485 din 06 aprilie 2005 a fost legal emis, cu respectarea tuturor normelor si legilor aflate in vigoare la acea data, astfel încât hotărârea instanței de fond este una netemeinica si nelegala, aceasta având la baza interpretarea si aplicarea greșita a legii, motiv pentru care solicitam admiterea recursului nostru așa cum a fost formulat.
3. Mai este de reținut si faptul că au fost puși in posesie cu acest teren, pe care au edificat, cu acordul si toate autorizațiile emise de autorități, o . construcții, au deținut acest teren de peste 20 de ani, au oferit în schimbul celor 500 de mp o suprafața de 18 ari teren pe care reclamanții îl dețin si astăzi, aspecte de care instanța de fond nu a ținut cont in nici un fel, pronunțând o hotărâre nelegala, in opinia acestora considerând ca titlul
lor de proprietate a fost legal emis.
Pe de alta parte, consideră ca proprietatea lor este mai bine caracterizata, in sensul ca prezintă vecinătățile acestui teren, exista un plan de amplasament al corpului acestora de proprietate cu aceasta suprafața de teren, au fost puși in posesie cu el încheindu-se și procesul verbal de punere în posesie, fiind eliberat TP 2485/2005, față de Decizia nr. 1366/2009 de care se prevalează reclamanții.
În aceasta decizie 1366/2009 nu sunt identificați clar, limpede cei 500 mp, nu exista un plan de situație cu indicarea exacta a vecinătăților acestui teren, aspecte care instanța de fond trebuia sa le aibă in vedere, iar in virtutea rolului sau activ prevăzut de lege, art. 129 alin 5 din C., magistratul care a soluționat fondul cauzei avea obligația să cerceteze cauza sub toate aspectele ei și să pronunțe o hotărâre temeinica si legala, cea ce nu a făcut.
Prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiza întocmit în cauza au solicitat instanței de fond ca expertul să clarifice aspectele sus invocate, (in sensul sa identifice clar acești 500 mp teren, unde apar ei in decizia 1366/2009, care este amplasamentul acestui teren, vecinătățile lui si alte aspecte relevante pentru soluționarea cauzei), insa instanța nu a dorit clarificarea acestor lucruri. Aceiași instanța avea datoria să țină cont și de depozițiile martorilor audiați in cauza, privind posesia si situația acestui teren, declarații utile soluționării dosarului.
În opinia noastră, aceasta constituie o insuficientă cercetare a fondului pricinii, astfel încât au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
4. Ori, chiar in ipoteza în care și instanța va considera ca Titlul de Proprietate nr. 2485 din 06 aprilie 2005, a fost greșit emis, a solicitat a se avea in vedere că recurenții pârâți din aceasta cauza nu au nici o culpa și nici o vina, deoarece acest titlu de proprietate a fost emis de autoritățile Statului R., astfel încât nu pot fi considerați de rea credință si nu pot fi deposedați de acest teren pentru vina autorităților statului.
Recurenții au mai solicitat a se avea în vedere faptul că pe aceasta suprafața de 500 mp teren, au construite șura, grajdul si anexe gospodărești, construcții edificate cu acte emise de către autorități, astfel încât nu pot fi considerați constructori de rea credința si nu pot fi deposedați de aceste bunuri. Nu se poate să fie deposedați de bunurile lor dobândite în mod licit, având in vedere prevederile Constituției României si prevederile imperative ale CEDO, pentru greșeala autorităților Statului R. la eliberarea Titlului de Proprietate nr.2485/2005.
In concluzie, au solicitat a fi avute în vedere toate motivele invocate mai sus și să se admită recursul așa cum a fost formulat, în principal casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare pentru necercetarea fondului, în subsidiar dacă se va considera că nu se impune casarea cu trimitere și se va retine cauza spre rejudecare, în rejudecare au solicitat admiterea recursului desființarea/anularea sentinței atacate si respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Totodată, au solicitat obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată, atât de la fond cât și din recurs, conform chitanțelor depuse si a celor care vor fi depuse in recurs, reprezentând onorariu de avocat. În drept, art. 304 pct. 7,8, 9 si art.3041 din Codul de Procedura Civilă.
COMISIA JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPREA TERENURILOR a criticat sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul de a înlătura din sentință dispozițiile privind obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura județului Suceava la plata sumei de 3050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, alături de ceilalți pârâți.
În motivare a arătat că potrivit prevederilor art.52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la codul de procedură civilă calitate procesuală pasivă și când este cazul activă.
Potrivit prevederilor art.51 și art.52 alin. (1) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin.l și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează „din oficiu" întărită și de prevederile art.3 alin.2 din Legea nr. 169/1997 exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art.274 cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă oficială nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără a dispoziție expresă a legii.
Potrivit prevederilor art. 6 din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinente, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora.
Atribuțiile comisiilor locale și ale comisiei județene stabilite prin Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt clare și precise.
Comisia județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege si un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor, precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar, în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât Comisia județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali.
Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar Comisia județeană de fond funciar, organ colegial Iară personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Comisiei județene nu i se poate reține nici o culpă în acest cazi atâta timp cât a analizat
documentația întocmită și înaintată de comisia locală.
În virtutea rolului activ conferit de dispozițiile art. 129 pct.5 Cod procedura civilă instanța a suplimentat probatoriu printr-o expertiză de specialitate.
În raport cu dispoziții legale mai sus menționate, se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărâre comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ar duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac. Astfel, a solicitat a se constata că, în mod greșit, instanța de judecată a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă și urm., pe prevederile Legilor fondului funciar și de regulamentele de aplicare ale acestora, în caz de neprezentare au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata B. M. a formulat întâmpinare arătând că pârâții, cu încălcarea prevederilor legale și contrar oricărei logici elementare, încearcă să convingă instanța că deși au cumpărat 500 m.p. de la fostul CAP pentru construcția casei și anexelor li s-ar mai cuveni încă 500 m.p. deoarece după cumpărarea terenului au ocupat prin abuz încă 500 m.p., făcând trimitere și la Decretul Lege 42/1990 care în opinia lor le-ar fi dat dreptul la 6.000 m.p. din care ei dețin doar L000m.p.
Arătă că instanța a dat o hotărâre legală și temeinică deoarece nu putea legaliza un abuz prin care pârâții au ocupat încă 500 m.p. peste suprafața de 500 mp. cumpărată de la fostul CAP. Astfel, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1990 în vigoare la data constituirii dreptului de proprietate se referă la terenurile atribuite de CAP pentru construcția de locuințe, nu și la cele ocupate prin abuz, fără nici o îndreptățire. Art. 24 alin. 1 indice 1 nu modifică art. 24 alin. 1, ci precizează și interpretează acest din urmă text în sensul că suprafața terenurilor aferente casei de locuit nu poate depăși suprafața din actul de atribuire.
Față de conținutul celor două texte nu se poate susține că până la introducerea art. 24 alin. 1 indice 1 se putea constitui un drept de proprietate pe o suprafață mai mare decât cea cumpărată, deoarece art. 24 alin. 1 nu permitea acest lucru. La dosar au fost depuse extrase din hotărâri judecătorești prin care s-au făcut în mod expres precizări cu privire la interpretarea art. 24 alin. 1 din lege. Instanțele au motivat că nu este posibil a se oferi protecție abuzului comis de cei care și-au extins suprafața dobândită de la fostele CAP. În concluziile scrise au fost indicate deciziile depuse și ca probe în dosarul cauzei.
Art. 23 din Legea nr. 18/1991 se referă la terenurile foștilor proprietari, fără nici o legătură cu prevederile art. 24 din lege. Nici prevederile art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 nu pot fi invocate în disprețul prevederilor art. 24 din același act normativ.
Faptul că titlul de proprietate al pârâților a fost emis în baza unui ordin al prefectului nu-i conferă o prezumție de legalitate și nici deținerea terenului de peste 20 ani nu conferă pârâților vreun drept.
Diferența de 5 ari reconstituită prin Decizia nr. 1366 nu are nici o legătură cu cei 5 ari revendicați și care fac parte din cei 67 ari reconstituiți prin adeverința de proprietate din care comisia a scăzut 1000 mp. fiindu-i reconstituit dreptul pentru diferența de 5700 m.p. Cei 5 ari reconstituiți prin decizia tribunalului se referă la o diferență între 67 ari din adeverință și 72 ari din contractul de vânzare cumpărare.
Construcțiile de pe terenul în litigiu nu au nici o relevanță asupra dreptului de proprietate revendicat.
Față de cele menționate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de Comisia Județeană, nemulțumită pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea recursului față de împrejurarea că această recurentă a fost parte în procedura de reconstituire având obligația ca la validare să verifice legalitatea propunerilor făcute. Cum această comisie a fost și parte în prezenta cauză fiind parte căzută în pretenții, soluția obligării la plata cheltuielilor de judecată este legală și temeinică, încât a solicitat respingerea recursului
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, motive ce pot fi încadrate în prev. art. 304 pct.9 C.pr.civ.., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Corect a reținut instanța de fond că titlul de proprietate nr. 2485/06.04.2005 a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar în privința suprafeței de 500 mp ce excede suprafeței atribuite pârâtului conform adeverinței nr. 667/1968, eliberată de fostul C.A.P. Adâncata.
Practica judiciară în materia Legii fondului funciar a statuat în mod constant în sensul că suprafața de teren care se înscrie în proprietatea actualilor deținători este atât cât s-a stabilit potrivit legii, adică statutului C.A.P. în vigoare atunci, în speță 500 mp.
Nu are nici o importanță faptul că pârâții dețin în fapt o suprafață mai mare de teren, surplusul de teren urmând a fi restituit adevăraților proprietari sau moștenitorilor lor pentru ca în acest fel, Legea fondului funciar să-și atingă scopul reparatoriu pentru care a fost edictată.
Este lipsit de importanță și faptul că recurenții-pârâți și-au extins construcțiile pe o suprafață mult mai mare de teren decât cea trecută în actul de dare în plată, situația putându-se rezolva în condițiile prevăzute de legea civilă, respectiv disp. art. 577 C.Civ.
Referitor la motivul de recurs invocat de recurenta Comisia Județeană Suceava de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în mod corect instanța de fond a obligat-o și pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată alături de ceilalți pârâți, dând astfel eficiență disp. art. 274 C.pr.civ, câtă vreme aceasta în calitate de pârâtă a pierdut procesul fiind așadar în aceiași culpă procesuală.
Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct.9 și art. 3041 C.pr.civ, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate iar hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută ca fiind temeinică și legală”.
Prin contestația în anulare adresată Tribunalului Suceava –Secția 1 Civilă și înregistrată sub nr. de dosar _ , contestatorul L. D. în contradictoriu A. M., R. D., C. O., A. H. V. și A. GH. V. – a solicitat anularea deciziei civile nr.73/29.01.2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, si in rejudecare admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea contestației sale, contestatorul a arătat că “prin acțiunea formulata la 14 iulie 2011, reclamanții B. M., A. Gh. V., A. H. V., R. D. si C. O. au solicitat in contradictoriu cu pârâții L. D., L. E.,Comisia Comunala Adâncată si Comisia Județeană Suceava de fond funciar, sa constate nulitatea parțiala a Titlului de proprietate 2485/2005 emis paratului L. D., pentru suprafața de 1000 metrii pătrați, prin excluderea suprafeței de 500 metrii pătrați, precum si obligarea Comisiei Locale Adâncată sa-i pună pe reclamanți in posesie cu suprafața de 500 metrii pătrați nelegal constituiți pentru L. D.. Au solicitat totodată obligarea Comisiei Locale Adâncată, la plata daunelor cominatorii ,in suma de 50 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii si pana la îndeplinirea obligației de punere in posesie. Reclamanții au invocat faptul ca in baza Hotărârii Comisiei Județene_/10 octombrie 1991, autorului lor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate ,pentru suprafața de 4,89 hectare din care la locul "Huciul lui Halit" pentru suprafața de 0,67 hectare. Ulterior,la emiterea titlului de proprietate nr. 2564/12 mai 2007 ,in ) titlul la locul -Huciul lui Hali- a fost înscrisa doar suprafața de 57 ari, motivat de faptul ca pentru 1000 metri pătrați s-a constituit dreptul de proprietate in același loc paratului L. D.. Au mai invocat reclamanții ca prin Decizia civila 1366/7 iulie 2009, pronunțata de Tribunalul Suceava, în dosarul_ , li s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru încă 5 ari de teren.
Totodată reclamanții au invocat faptul ca lui i s-a constituit în mod greșit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 metri pătrați, întrucât din Adeverința 667/22 septembrie 1968, emisa de Fostul Cooperativa Agricola de Producție Adâncata rezulta ca i s-a repartizat contracost suprafața de 500 metri parați loc de casa, dar cu toate acestea, celui in cauza i s-a reconstituit drept de proprietate, pentru 1000 metri pătrați teren in mod nelegal.
Legal citată, pârâta Comisia Locala Adâncată a arătat ca emiterea titlului de proprietate 2485/6 aprilie 2005, în favoarea paratului L. D. s-a efectuat atât in baza actului de dare-n plata emis de Cooperativa Agricola de Producție, cât si a declarației notariale data de el sub nr. 3332/6.08.2004, în care acesta precizează ca a compensat pe soții A. H. si A. ( pe numele cărora s-a emis Titlul de proprietate 2564/12 mai 2007) cu suprafața de 1800 metri pătrați teren arabil situat la locul numit “L. Turcanului” in schimbul suprafeței de 1000 metri pătrați teren situat in intravilanul Comunei Adâncată unde se afla amplasata locuința si anexele gospodărești, proprietate personala a paratului L. D.. Paratul L. D. a formulat întâmpinare prin care a arătat ca suprafața de 10 ari, inclusa in titlul de proprietate 2485/2005 a fost dobândita in mod legal, invocând ca așa cum rezulta din Adeverința 667/1968, Cooperativa Agricola de Producție i-a repartizat contracost, o suprafața de 500 metri pătrați pentru construirea unei locuințe . La apariția Legiil8/1991, L. D. in înțelegere cu autorii reclamanților, A. H. si A. A., a primit înca o suprafața de 500 metri pătrați teren curți-construcții, predându-le acestora in schimb o suprafața de 18 ari teren la locul numit “L. Turcanului”( teren proprietatea lui L. D. ), teren pe care autorii reclamanților cat si urmașii lor, respectiv reclamanții din prezenta cauza, l-au deținut până astăzi, l-au cultivat si au beneficiat de foloasele lui. A precizat totodată ca în anul 1998, cu acordul autorilor reclamanților si a reclamanților i-a fost eliberata de către Primăria Adâncată, Autorizația de construcție 19/22.07.1998, edificând pe terenul in suprafața de 500 metri pătrați un grajd si o . anexe gospodărești pe care este inadmisibil ca după 20 de ani sa fie obligat sa le demoleze. Prin Sentința civila 2502/5 iunie 2014 pronunțata de Judecătoria Suceava in Dosar_ s-a admis acțiunea civila formulata de reclamanții B. M., A. Ghe. V., A. H. V., R. D., C. Olguța a fost anulat in parte Titlul de proprietate 2485/6.04.2005 in limita suprafeței de 500 metri pătrați identificata pe aliniamentul 11,61,19,2,56,55,11, din Anexa 6 la Suplimentul la raportul de expertiza întocmit de Expert Scutar V., si a fost obligata Comisia Comunala de fond funciar Adâncată, sa procedeze la punerea in posesie a reclamanților cu suprafața de 500 metri pătrați situata in intravilanul Comunei Adâncată, județ Suceava, astfel cum a fost identificata in paragraful anterior (pe aliniamentul 11,61,19,2,56,55,11). Recursul declarat de L. D. si L. E.,precum si de Comisia Județeană de fond funciar Suceava au fost respinse ca nefondate prin Decizia civila 73/29 ianuarie 2015 pronunțata de Tribunalul Suceava in Dosar_ .
La emiterea procesului-verbal de punere-n posesie cu suprafața de 0,57 ha la locul numit “HUCIUL LUI HALIT” - reclamanții nu au contestat punerea in posesie si nu au solicitat sa fie puși in posesie cu suprafața de 0,67 ha pe același amplasament. In atare condiții - Titlul de proprietate s-a emis reclamanților sub nr. 2564/12 mai 2007 in mod legal, ei nefăcând dovada contestării modalității in care comisia locala de fond funciar i-a pus in posesie, pe vechiul amplasament, doar cu parte din terenul proprietate avut anterior înscrierii in C.A.P..
Totodată, reclamanții nu au făcut dovada ca, s-ar fi adresat cu cerere la comisia locala de fond funciar si ar fi solicitat emiterea titlului de proprietate pentru diferența de 5 ari teren înscriși in Adeverința de proprietate nr. 102 /12 octombrie 1991.
Ori, este de observat că Adeverința nr. 102/1991 - reconstituie dreptul de proprietate al autorului reclamanților pentru o suprafața de 4,89 ha;
Titlul de proprietate al reclamanților a fost emis sub nr. 2564 din 12 mai 2007 - pentru suprafața de 4,89 ha;
La măsurătorile efectuate de comisia locala Adâncată - Total suprafața măsurata deținuta de reclamanți a rezultat - 5,74 ha ( deci un plus de 0,8519 ha, așa cum rezulta din Adeverința nr. 1957/11 iulie 2006 - a Primăriei Comunei Adâncată - față de suprafața existenta înscrisa în Registrele Agricole 1959-1962 de 4,99 ha si suprafața reconstituita ca drept de proprietate, prin Adeverința nr. 102/12 octombrie 1991;
Chiar daca reclamanților nu le-a fost acordat la locul “H. HALITĂ “ ( deci pe vechiul amplasament ) decât suprafața de 0,57 ha ( față de 0,67 ha cat figura înscrisa in rolul agricol), diferența le-a fost acordata pe alte amplasamente;
Prin Precizările la acțiune depuse la data de 17.01.2013 - reclamanții au arătat că acțiunea ce formează obiectul Dos. Nr._, având ca obiect anulare titlu de proprietate emis lui NU ARE NICI O LEGĂTURA cu cele 2 suprafețe de 372 m.p. si 587 m.p. care au reintrat în posesia lor, după pronunțarea DECIZIEI NR. 1366/2009 A TRIBUNALULUI SUCEAVA
In atare condiții, fata de probele administrate si dispozițiile imperative ale Legii 18/1991 - instanțele au pronunțat o hotărâre ce eludează prevederile legii. in sensul ca:
- Desi, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren cu care figurau înscriși in Registrele Agricole si li s-a emis Titlul de proprietate nr. 2564/12 mai 2007 - pentru aceasta suprafața ?!? a obligat IN MOD NELEGAL Comisia Locala Adâncată sa-i pună in posesie cu încă 5 ari de teren ?!? SUPRAFAȚA DE TEREN NERECONSTITUITA CA D. DE PROPRIETATE RECLAMANȚILOR ?! CHIAR IN CONTEXTUL IN CARE S-AR RETINE CA, ACEASTA SUPRAFAȚA DE TEREN ar fi fost reconstituita (?!?) reclamanților, aceasta suprafața trebuia intai inclusa in titlul de proprietate emis sub nr. 2564/12.05.2007 emis pe numele A. V. H. ( deci, modificarea titlului ) si apoi sa se constate ca, terenul reconstituit reclamanților se suprapune sau nu, cu terenul paraților.
Prin hotărârile pronunțate, instanțele au motivat soluția data, prin faptul ca, suprafața de 1000 m.p. constituita drept de proprietate lui L. D. SE SUPRAPUNE IN TOTALITATE PESTE SUPRAFAȚA_ “H. HALIT ” deținuta anterior colectivizării în perioada 1959-1962 de autorul reclamanților A. H..
Ori, in speța, suprapunerea ar trebui sa existe în actele de proprietate emise conform legii 18/1991, deci reclamanții sa aibă înscrisa suprafața de 0,67 ha in titlu de proprietate emis sub nr. 2564/12.05.2007 ?!? si nu in adeverința nr. 102/12.10.1991 - care conform prevederilor Legii 18/1991 - constituie dovada proprietății până la emiterea titlului de proprietate – art.. din Legea 18/1991 (asa cum s-a înscris si in cuprinsul adeverinței).
Cum în cauza, reclamanții nu au solicitat modificarea titlului lor de proprietate nr. 2564/2007 - in sensul modificării amplasamentului stabilit prin procesul-verbal de punere-n posesie - si atribuirea diferenței de 5 ari la locul “H. HALIT ” suprafața ce le-a fost atribuita pe alte amplasamente - stabilite prin Titlul 2564/2007 - hotărârea pronunțata încalcă flagrant prevederile legale, deoarece:
a)Acordându-le reclamanților suprafața de 500 m.p. ( exclusa din titlul pârâtului) instanțele au modificat implicit titlul de proprietate al acestora ( nr.2564/2007 ) in sensul ca, in loc de 4,89 ha ( cat s-a reconstituit prin titlu ) aceștia vor dobândi, conform hotărârilor suprafața totala de 4,94 ha (4,89 ha +0,050 ha ).
Ori, in cauza, reclamanții NU AU SOLICITAT MODIFICAREA TITLULUI LOR DE PROPRIETATE EMIS SUB NR. 2564/2007
b)Adeverința nr. 102/1991 - este emisa doar pentru suprafața de 4,89 ha si NU MAI MULT, si aceasta adeverința ATESTA DREPTUL DE PROPRIETATE pentru suprafața de 4,89 ha, pana la emiterea titlului de proprietate .
Ori, reclamanții NU AU CONTESTAT TITLUL DE PROPRIETATE EMIS SUB NR. 2564/2007 autorului lor A. V. H. ;
c)Pentru suprafața de 500 m.p. - NU AU AVUT STABILIT AMPLASAMENT LA - H. HALITĂ-, deoarece, suprafața le-a fost acordata pe alt amplasament, inclusă în titlul de proprietate nr. 2564/2007 .
Ori, obligând comisia comunala sa-i pună în posesie pe reclamanți la „H. HALITĂ” cu suprafața de 500 m.p., instanța trebuia sa diminueze cu aceeași suprafața, (de 500 m.p.) - alta poziție din titlu, din terenurile reconstituite
Consideră ca, prin decizia tribunalului, aceste motive au rămas nerezolvate” .
Totodată, arată că aceste motive nu au fost invocate in contestația in anulare formulată anterior, si constituie motive de ordine publica, care ar fi dus la casarea sau modificarea hotărârii instanței de fond .
Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei pronunțate de tribunal si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Suceava.
În drept au fost invocate dispozițiile art.318 teza a doua C. proc. civ.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, considerând că motivele invocate în susținerea contestației nu se încadrează în prevederile art.318 teza a doua C. proc. civ.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate în susținerea acesteia, tribunalul urmează să o respingă ca nefondată, din următoarele considerente:
Potrivit art.317 alin.2 C. proc. civ., contestația poate fi primită pentru motivele prevăzute la art.317 alin.1 pct.1 și 2, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În conformitate cu dispozițiile art.318 alin.1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând criticile formulate în cauză de contestator prin raportare la dispozițiile legale invocate în susținerea prezentei contestații, tribunalul reține că nu există motive de admitere a contestației în anulare, din moment ce aceste critici nu se circumscriu cazului prevăzut în mod expres și limitativ de legiuitor pentru admiterea contestației în anulare, invocat de contestator, fiind vorba doar de nemulțumiri ale modului în care instanțele judecătorești au pronunțat hotărârile judecătorești în cauză, iar instanța de recurs a analizat și soluționat recursul prin Decizia civilă nr.73/29.01.2015, pronunțată în dosarul nr. nr._ .
Este de subliniat că pe calea contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac de retractare, nu pot fi cenzurate alte aspecte în afara celor enumerate limitativ de legiuitor la art.317 și 318 din Codul de procedură civilă. Această cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată de niciuna dintre părți ca un recurs la recurs, care să fie soluționat tot de instanța de recurs, sub pretextul, cum este în cazul de față, că există motive care au rămas nerezolvate de instanța de recurs, iar aceste motive sunt de ordine publică și ar fi dus la casarea sau modificarea hotărârii instanței de fond.
Astfel, se poate observa că în susținerea contestației în anulare au fost invocate critici privind modul de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor și actelor deduse judecății și de aplicare a dispozițiilor legale, invocându-se argumente referitoare la acordarea suprafeței de 500 mp reclamanților (ce ar fi fost exclusă din titlul pârâților) și modificarea implicită a titlului de proprietate al acestora, susținându-se că reclamanții nu au solicitat modificarea titlului lor de proprietate emis sub nr.2564/2007.
Or, în condițiile în care instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare nu este îndreptățită să verifice corectitudinea argumentelor și a raționamentului logico-juridic în baza cărora a fost analizat, soluționat și motivat recursul, iar în funcție de aceasta să schimbe eventual hotărârea pronunțată în cauză, este mai mult decât evident că argumentele contestatorului sunt neîntemeiate, nefiind posibilă admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată.
În acest sens, tribunalul reține că toate criticile și argumentele prezentate în cuprinsul contestației în anulare intră în categoria motivelor de reformare, care nu pot fi invocate decât prin intermediul căii de atac a recursului, iar nu a contestației în anulare, atâta timp cât nu se încadrează în cerințele restrictive ale cazului de contestație în anulare, invocat de contestator.
Examinarea actelor și lucrărilor dosarului în raport de susținerile contestatorului nu confirmă în niciun caz existența vreunei omisiuni din greșeală de a cerceta motivele de modificare sau de casare în soluționarea recursurilor, argumentele de fapt și de drept expuse în considerentele deciziei civile nr.73/29.01.2015 evidențiind concluzia analizării tuturor criticilor care se subsumează motivelor de recurs prevăzute de lege și care ar fi fost incidente în cauză.
Date fiind considerentele de fapt și de drept prezentate, tribunalul constată că argumentele pe care se întemeiază contestația în anulare din cauza de față nu se circumscriu dispozițiilor legale invocate în susținerea acesteia, astfel că această cale extraordinară de atac, formulată de contestator, va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul L. D., domiciliat în .,județul Suceava, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „G. E.”, cu sediul în mun. Suceava,...48, ., ., împotriva deciziei civile nr.73 pronunțată la data de 29.01.2015 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind R. D., domiciliată în mun.Iași, ., .,județul Iași, A. H.V. domiciliat în mun. Gura Humorului, .,județul Suceava, C. Olguța, A. Gh.V., ambii cu domiciliul în ., B. M. cu același domiciliu, nr.4239,județul Suceava, Comisia comunală Adâncata și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr.26,județul Suceava, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. I. M. G.-P. V.
Grefier,
S. A.
Red./Tehn .G.P.V.
Tehn. SA.
2 ex/28.10.2015
Judecător recurs C. N. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1080/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
