Fond funciar. Decizia nr. 1288/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1288/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 1288/2015
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1288
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamanții Muntescu G. și M. G., împotriva sentinței civile nr. 733 din data de 27 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Jos – prin primar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, P. N., moștenitoarea defunctei intimate M. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții apelanți, asistați de avocat T. M. și avocat A. M., ce substituie pe avocat G. D., pentru pârâta intimată P. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamanților apelanți precizează că împuternicirea avocațială se află la f. 5 dosar, nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei intimate P. N. depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul disp. art. 480 al. 3 teza a – III – a din noul Cod de procedură civilă, cu precizarea că soluția primei instanțe este greșită și nelegală, aceasta soluționând acțiunea cu încălcarea disp. art. 248 din noul Cod de procedură civilă. Arată că instanța de fond a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea pe fond, însă excepția menționată nu pune în discuție fondul cauzei, iar în speță nu este dată excepția prematurității acțiunii, întrucât prematuritatea presupune că dreptul pretins nu este actual la data sesizării instanței.
Pe fondul cauzei, arată că reclamanții apelanți sunt nepoți de frate al autorului comun, pârâta intimată P. N. a fost adoptată de către M. L. și V., după decesul lui M. L. trebuiau să fie chemați la succesiune toți moștenitorii, la succesiune au fost chemate doar două surori care au renunțat la moștenire conform certificatului de moștenitor, M. V. rămânând singura moștenitoare în frauda interesului celorlalți moștenitori.
Arată că reclamanții apelanți au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 169/97, cerere respinsă cu motivarea că dreptul de proprietate a fost deja reconstituit în favoarea lui M. V., ca unică acceptantă a succesiunii, iar reclamanții apelanți au fost îndreptățiți să solicite anularea certificatului de moștenitor, interes dovedit în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei intimate P. N. solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că prin motivele de apel formulate nu s-a invocat necercetarea fondului cauzei, în speță motivele de apel trebuie să se circumscrie modului în care prima instanță a soluționat excepția prematurității și nu să cuprindă critici pe fond, iar față de caracterul devolutiv al apelului se pot pune în discuție, strict, motivele de apel ce țin de soluția instanței de fond.
Arată că în mod corect prima instanță a admis excepția prematurității acțiunii, dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, prevăd căi de atac ce trebuiesc parcurse în mod obligatoriu de către cei ce formulează cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța de apel, în substituirea motivării, poate să rețină că motivarea instanței de fond viza excepția inadmisibilității acțiunii și nu excepția prematurității acesteia, iar în ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, precizează că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că reclamanții apelanți au solicitat anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamanților apelanți precizează că motivele de apel vizează faptul că, deși instanța a admis excepția prematurității, a respins acțiune pe fond, fără a-l cerceta, dacă motivarea sentinței civile atacate se circumscrie excepției inadmisibilității acțiunii, iar în dispozitiv s-a admis excepția prematurității, în speță se poate vorbi de o contradicție între considerente și dispozitiv, în cauză se susține că reclamanții apelanți nu au urmat procedura specială, hotărârea comisiei locale nefiind atacată, însă aceștia sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 167/97.
Apărătorul pârâtei intimate P. N. precizează că niciun argument privind anularea certificatului de moștenitor și vocația succesorală nu are legătură cu proceduira specială prevăzută de Legea nr.18/1991.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității apelului invocată de către pârâta intimată C. Județeană Suceava prin întâmpinare.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că excepția inadmisibilității apelului nu este dată în cauză.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 17.04.2014 sub nr._ reclamanții M. G. și M. G., în contradictoriu cu pârâta M. V. și intimatele C. de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei Vicovu de Jos și C. județeană de fond funciar Suceava, au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1086/1997, să dispună includerea lor pe acest titlu în calitate de moștenitori acceptanți în accepțiunea legii nr.18/1991 a succesiunii defunctului M. L. decedat la data de 5 noiembrie 1977, cu ultimul domiciliu în ., jud. Suceava.
În motivare au arătat că sunt fiii defuncților M. T. și M. G. – frați predecedați ai defunctului M. L.. Prin cererile adresate Primăriei comunei Vicovu de Jos la data de 18.03.1998, respectiv 26.03.1998 au solicitat ca în calitate de moștenitori după M. L. să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafețele de 0,15 ha teren agricol, respectiv 0,15 ha teren agricol și 1 drept la teren cu vegetație forestieră din composesorat Vicovu de Jos, cereri care au fost respinse, cu motivarea că toate terenurile ce i-au aparținut defunctului M. L. au fost reconstituite în favoarea soției supraviețuitoare a acestuia M. V..
În fapt, în luna septembrie a anului 2013 fiul M. G. a fost chemat în judecată de pârâta M. V. pentru revendicarea unei suprafețe de 1800 mp teren extravilan situat în Vicovu de Jos, teren înscris în titlul de proprietate nr.1086/1997 emis după autorul M. L., fiind depus certificatul de moștenitor nr.758/1979, privind dezbaterea succesiunii după M. L., astfel constatându-se că dezbaterea succesiunii a fost făcută doar între soția supraviețuitoare M. V. și două dintre surorile în viață a defunctului L., respectiv B. E. și S. V.. S-a mai arătat că raportat la acceptarea succesiunii pe procedura specială reglementată de legea 18/1991, potrivit art.8 din lege, stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestui drept se face la cererea membrilor cooperatori care au adus teren în CAP precum și în condițiile legii civile a moștenitorilor acestora prin eliberarea unui titlu de proprietate.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.13 din Legea nr.18/1991.
C. județeană de fond funciar Suceava a depus întâmpinare la acțiunea reclamanților, solicitând respingerea acțiunii arătând că, reclamanții nu au finalizat procedura administrativă jurisdicțională care este obligatorie, în speță, nu este incident nici un caz de nulitate din cele expres prevăzute de art.III alin.1 din Lg. nr.169/1997.
Pârâta M. Veroncia prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat în primul rând excepția prematurității prezentei acțiuni, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a arătat că reclamanții nu au făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul M. L., reclamanții depunând două cereri respinse fără să facă în vreun fel dovada că au formulat contestație împotriva acestor soluții, deci neparcurgerea procedurii în trepte prevăzute de legea specială, considerând prematură cererea de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, cererile au fost respinse, motivat de faptul că nu au depus acte doveditoare.
Prin sentința civilă nr. .733 din data de 27 februarie 2015, Judecătoria Rădăuți a admis excepția prematurității acțiunii și pe fond respinge acțiunea civilă privind pe reclamanții M. G. și M. G. și pe pârâții M. V. – decedată, moștenitoare fiind P. N., C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Jos (prin primar) și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate și a obligă pe reclamanți să plătească pârâtei P. N., 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din administrarea probelor, a constatat că în fapt, pârâta este soția supraviețuitoare a defunctului M. L., decedat la data de 5.11.1977 și că imediat după apariția legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după acesta, cererea fiind admisă și eliberat titlul de proprietate nr.1086/1997.
Reclamanții nu au făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul M. L.. Dispozițiile prevăzute de legea specială – Legea nr.18/1991, presupune parcurgerea unei proceduri în trepte, una administrativ – jurisdicțională în fața comisiilor de fond funciar și una judiciară care se desfășoară în fața instanței de judecată în cazul în care persoana este nemulțumită de hotărârea comisiei județene de fond funciar.
Instanța, față de prevederile legilor fondului funciar, a constatat că reclamanții s-au adresat direct instanței de judecată, or C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava nu a emis nici o hotărâre în acest sens.
Față de considerentele arătate, instanța a admis excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea, nefiind date motivele de constatare a nulității titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții prin care au solicitat, în temeiul art. 480 alin.(3) teza a III - a, admiterea apelului, anularea sentinței apelate si trimiterea spre rejudecare a cauzei; în temeiul art. 453 NCPC, au solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive:
I. Soluția instanței de fond a fost evident greșita si nelegala, aceasta soluționând acțiunea prin excepție - a prematuritatii acțiunii cat si pe fondul cauzei. Unanim cunoscuta este definiția excepțiilor ca fiind mijloacele procesuale prin care, in condițiile legii, partea interesata, procurorul sau instanța din oficiu, invoca in cadrul procesului civil si fara a pune in discuție fondul dreptului, neregularitati procedurale privitoare la compunerea si constituirea instanței, competenta acesteia, ori la procedura de judecata sau lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, ori, dimpotrivă, aplicarea normelor legale referitoare la acestea, urmărind, dupa caz, declinarea competentei, amânarea judecații, refacerea unor acte, anularea, perimarea, respingerea cererii ca urmare a admiterii excepției - in conformitate cu prevederile art. 245 N.C.P.C. Dupa natura neregularitatii invocate excepțiile procesuale se pot clasifica in excepții de fond si excepții de procedura. Diferentele intre apărările de fond si excepțiile procesuale (specie a apărărilor de procedura) sunt multiple: apărările de fond pot fi efectuate de parte in tot cursul judecații; excepțiile, in afara celor de ordine publica, nu pot fi invocate decât cel mai târziu la prima zi de infatisare- in limine litis; apărările de fond pun in discuție insusi fondul dreptului, ducând, in cazul in care sunt acceptate, la respingerea acțiunii ca neintemeiata; excepțiile, dimpotrivă, nu pun niciodată in discuție fondul cauzei (temeinicia pretenției); ele împiedica instanța sa intre in cercetarea acestui fond, fie in mod temporar - atunci cand prin admitere conduc la amânarea judecații, fie in mod definitiv-atunci cand prin admitere conduc la anularea, perimarea, respingerea acțiunii. Toate excepțiile au, fara îndoiala, o trăsătura . chestiune exterioara si prealabila dezbaterii fondului cauzei. "În acest fel, prin intermediul excepției, terenul luptei judiciare se transfera în sfera procedurala" (I.Les). Pe cale de consecința, fata de aceasta diferența prezentata, sentința apelata a fost totalmente netemeinica si nelegala, instanța „fata de considerentele arătate, instanța va admite excepția prematuritatii acțiunii, iar pe fondul cauzei respinse acțiunea, nefiind date motivele de constatare a nulității titlului de proprietate eliberat pe numele paratei”.
Prin sentința pronunțata au fost încălcate si prevederile art. 248 Noul Cod de procedura civila: „(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”. A devinit evident ca pentru unicul capăt de cerere vizând anularea parțiala a titlului de proprietate cu consecința includerii lor pe acest titlu, instanța nu putea sa admita si excepția prematuritatii acțiunii si sa respinga in același timp acțiunea pe fond. Ceea ce a ignorat total instanța de fond a fost faptul ca nici excepțiile de procedura si nici cele de fond nu pun in discuție fondul cauzei. Excepția prematuritatii este o excepție de fond - fiind in legătura cu o condiție de exercitare a acțiunii, peremptorie - ceea ce presupune că, odată admisă, are drept consecință respingerea acțiunii si absoluta - normele care reglementează condițiile de exercitare a acțiunii fiind imperative, instanța nemaiputand intra in cercetarea fondului, ca atare soluția pronunțata este totalmente nelegala. Fiind vorba de o acțiune in anulare titlu de proprietate, a apreciat instanța de fond ca: "reclamanții nu fac dovada reconstituirii dreptului de proprietate dupa defunctul M. L.. Dispozițiile prevăzute de legea speciala - Legea nr.18/1991, presupun parcurgerea unei unei proceduri in trepte, una administrativ - jurisdictionala in fata comisiilor de fond funciar si una judiciara care se desfășoară in fata instanței de judecata in cazul in care persoana este nemulțumita de hotărârea comisiei județene de fond funciar. Instanța fata de prevederile legilor fondului funciar constatata ca reclamanții s-au adresat direct instanței de judecata, ori C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de pe langa Prefectura Suceava nu a emis nici o hotărâre in acest sens", nefacand in nici un fel vreo cercetare sau analiza asupra fondului cauzei, cu toate acestea judecătorul fondului pronuntandu-se asupra acestuia.
II. Soluția admiterii excepției prematuritatii acțiunii a fost greșita si prin prisma faptului ca prematuritatea nu intervine in cazul in care nu s-a realizat procedura prealabila prevăzuta de lege. Prematuritatea presupune ca dreptul pretins nu este actual la data sesizării instanței (fiind supus unui termen, unei condiții), in vreme ce îndeplinirea unei proceduri prealabile si obligatorii constituie o condiție speciala de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei nerespectare atrage inadmisibilitate acțiunii. In același sens, in doctrina se distinge intre excepția prematuritatii si excepția neindeplinirii procedurii prealabile: "prin urmare spre deosebire de excepția prematuritatii, in care este afectat dreptul la acțiune in sens material, excepția lipsei procedurii prealabile afectează dreptul la acțiune in sens procesual”. Exercitarea dreptului la acțiune fara parcurgerea procedurii prealabile nu poate atrage prematuritatea, intrucat aceasta ar presupune ca exista posibilitatea ca procedura sa se realizeze in viitor. In speța de fata dreptul reclamanților este născut, este actual, prin promovarea cererilor adresate Primăriei Comunei Vicovu de Jos de către ei la data de 18.03.1998, respectiv 26.03.1998, prin care au solicitat ca in calitate de moștenitori dupa M. L. sa li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,15 ha teren agricol, respectiv 0,15 ha teren agricol si 1 drept teren cu vegetație forestiera din composesorat Vicovu de Jos - conform cererilor anexate in xerocopie conforme cu originalul anexate prezentei acțiuni - cereri ce au dovedit acceptarea succesiunii dupa autorul comun pe lege speciala. Procedura administrativa de reconstituire a dreptului de proprietate ce in mod normal se finalizează cu emiterea titlului de proprietate, in cazul lor nu s-a putut realiza motivat de faptul ca pentru terenurile solicitate fusese deja emis Titlul de Proprietate pentru defuncta M. V. - titlu a cărui anulare parțiala au solicitat-o in prezenta cauza.
III. In ceea ce privește fondul dreptului au inteles sa invoce necercetarea acestuia, instanța ignorând toate înscrisurile depuse, probatoriul administrat, precum si textele de lege ce guvernează reconstituirea dreptului de proprietate si instituția acceptării succesiunii pe lege speciala 18/1991.
Reclamanții M. G. si M. G. sunt fiii defuncților M. T. si M. G. - frații predecedati ai defunctului M. L.. Prin cererile adresate Primăriei Comunei Vicovu de Jos de către ei la data de 18.03.1998, respectiv 26.03.1998 au solicitat ca in calitate de moștenitori dupa M. L. sa li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,15 ha teren agricol, repsectiv 0,15 ha teren agricol si 1 drept teren cu vegetație forestiera din composesorat Vicovu de Jos - conform cererilor anexate in xerocopie conforme cu originalul anexate prezentei acțiuni. Au arătat in aceste cereri ca aceste terenuri le revin "ca moștenire dupa M. L.”. Ambele cereri au fost respinse, deoarece toate terenurile ce i-au aparținut defunctului M. L. au fost reconstituite soției supraviețuitoare a acestuia - M. V.. Conform Legii 18/1991, modificata prin Legea 169/1997 de repunere in termen, acceptarea succesiunii se face prin cerere scrisa.
In fapt, in luna septembrie a anului 2013, M. G. a fost chemat in judecata de către M. V. pentru revendicarea unei suprafețe de 1800 mp teren extravilan situat in Vicovu de Jos, teren inscris in Titlu de proprietate nr. 1086/1997 emis dupa autorul M. L.. In documentația adresei emise de Judecătoria Radauti la data de 24.09.2013 M. G. a observat ca a fost depus Cerificatul de moștenitor nr. 758/1979 privind dezbaterea succesiunii dupa M. L., certificat pe care i 1-a arătat tatălui si fratelui acestuia G.. Astfel au constatat cu stupoare ca la succesiunea fratelui taților M. G. si M. T., ei, colateralii privilegiați, care veneau prin reprezentarea tatălui predecedat, nu au fost citați, succesiunea dezabatandu-se doar intre soția supraviețuitoare M. V. si doua dintre surorile in viata ale defunctului L., in persoana numitelor Breaban E. si S. V.. Defunctul M. L. a avut șapte frati: M. T., M. V. (V.), M. Ș., M. G., M. E., M. V. si M. Marfa (toti fiind copiii lui M. F. și P.) - sens in care au depus la dosarul cauzei si arbore genealogic. Exceptandu-le pe renuntatoarele Breaban Eufozina (născuta M.) si S. V. (născuta M.), care au renunțat la succesiune si pe defuncta M. Marfa, in urma căreia nu au rămas moștenitori, la dezbaterea succesiunii defunctului L. nu au fost citați nici unii dintre descendenții in linie dreapta -copiii lui T., V., Ș. si G., care veneau prin reprezentarea părinților lor predecedati la moștenirea lui M. L. prin ocuparea locului util al autorilor lor.
In drept, potrivit dispozițiilor art. 1 litera c) din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, "Soțul supraviețuitor moștenește din averea celuilalt sot (...) cand vine la succesiune (...) numai cu frații si surorile acestuia si descendenți de-ai lor, ori numai cu unii dintre ei, moștenește o jumătate", se poate observa concursul soțului supraviețuitor cu clasa coletaralilor privilegiați - clasa a II-a (reprezentata de copiii fraților lui M. L.) si nicidecum venirea la moștenire doar a soțului supraviețuitor fara concursul vreunei clase de moștenitori, aceasta situație regasindu-se doar la litera e), cand "in lipsa rudelor mai sus arătate, soțul supraviețuitor moștenește întreaga avere". Copiii fraților predecedati - M. T., M. Ș., M. V. și M. G., ar fi trebuit sa vina la moștenire prin reprezentarea autorilor lor, potrivit dispozițiilor art. 666 Vechiul cod civil "in linie colaterala, reprezentarea este admisa copiilor si descendenților fraților sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa in concurs cu unchi sau matuse, intamplandu-se ca toti frații si surorile defunctului, fiind morți mai dinainte, succesiunea sa se găsească trecuta la descendenții lor, in grade egale sau neegale De asemenea, potrivit art. 667, "in toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina; daca aceeași tulpina a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, si membrii aceleiași ramuri se impart egal intre dansii", dispoziție ce atesta faptul ca la dezbaterea moștenirii, ar fi trebuit sa vina: M. G., M. T., M. M., C. D. (copiii predecedatului M. G.), M. G., M. I., M. C., F. P., Carstean A., M. V. (copiii predecedatului M. T.), Burla A., U. T. (copiii defunctului M. Ș.) și M. G., fiul lui M. V., in calitate de reprezentanți ai autorilor lor predecedati, frații defunctului M. L.. Fiecare grupa de reprezentanți ar fi trebuit sa primească partea ce s-ar fi cuvenit ascendentului lor predecedat, daca ar fi fost in viata (impartire pe tulpini), parte ce se va imparti intre ei in mod egal (impartire pe capete).
Reprezentarea constituie "o ficțiune a legii care are de efect de a pune pe reprezentanți in locul, gradul si dreptul reprezentatului", potrivit art. 664 Vechiul Cod Civil, in virturea căruia un succesibil de grad mai indepartat urca in locul si gradul ascendentului sau predecedat la data deschiderii moștenirii, pentru a culege partea de moștenire ce s-ar fi cuvenit celui pe care il reprezintă (in speța, M. Ș., T., V. si G., daca s-ar fi aflat in viata). Reprezentarea succesorala poate opera doar in situația in care reprezentatul este decedat la data deschiderii moștenirii, locul celui reprezentat este util, reprezentantul este descendent din frații sau surorile lui de cujus, iar reprezentantul sa aiba vocație succesorala proprie la moștenirea lui de cujus, in situația de fata toate condițiile legale pentru a veni la moștenire prin reprezentarea autorilor lor M. T., Ș., V. si G., fiind pe deplin îndeplinite.
Având in vedere cele expuse, potrivit reglementarilor legale in materie, soția supraviețuitoare M. V., la momentul deschiderii succesiunii intra in concurs cu descendenții fraților defunctului M. L. - clasa a II-a de moștenitori, aceștia venind la moștenire prin reprezentare conform art. 666 si 667 Vechiul Cod Civil, astfel incat soția supraviețuitoare ar fi avut dreptul la 1/2 din moștenire, iar reprezentanții autorilor lor la ½ din moștenire (art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944), nicidecum la intreaga moștenire, intrucat vine la moștenire in concurs cu o alta clasa de moștenitori, părțile neaflandu-se in situația in care ar lipsi orice clasa de moștenitori, cand ar fi fost singura moștenitoare. Certificatul de moștenitor antementionat este nul absolut, dezbaterea succesiunii fiind realizata fara citarea descendenților colateralilor privilegiați care veneau la succesiunea defunctului M. L. prin reprezentarea părinților lor predecedati, fiind incalcate dispozițiile legale imperative ce privesc dezbaterea succesiunii si emiterea acestui act de către notarul public. in acest sens s-a pronunțat si Judecătoria Radauti în dosarul nr._ având ca obiect anulare certificat de moștenitor in care a fost pronunțata sentința civila nr.2735/07 octombrie 2014 -definitiva si irevocabila (pe care au atașat-o prezentei) prin care a fost admisa acțiunea promovata de reclamanții din prezenta cauza si "constata nulitatea certificatului de moștenitor nr.758/1979 emis de notariatul de stat Radauti la data de 22.08.1979, urmând a se elibera un nou certificat de moștenitor dupa defunctul M. L. cu respectarea dispozițiilor legale". Este vorba tocmai de certificatul de moștenitor de care s-a prevalat autoarea paratei Pârghie N. - defuncta M. V. pentru eliberarea titlului de proprietate a cărui anulare au cerut-o.
3. Raportat la acceptarea succesiunii pe procedura speciala reglementata de Legea 18/1991. Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 republicata „stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestui drept se face, la cererea membrilor cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de producție precum si, in condițiile legii civile, a moștenitorilor acestora, prin eliberarea unui titlu de proprietate".
Totodată, in conformitate cu dispozițiile art. 13 ”Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, in lipsa acestora prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au găsit in circuitul civil, sunt socotiți repusi in drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei”. Reiese foarte clar din lectura dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede ca repunerea in termen vizează numai "moștenitorii", deci persoane care au "calitatea de moștenitor", situație clara din punctul lor de vedere in speța de fata, calitatea reclamanților de moștenitori îndreptățiți a veni la moștenirea defunctului M. L., fiind pe deplin demonstrata.
Pârâta P. N. - moștenitoarea defunctei M. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Radauti, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că în fapt, asa cum a arătat si la instanța de fond ea este unica moștenitoare a defunctei M. V., soția defunctului M. L. decedat la data de 05.11.1977, cu ultimul domiciliu in ., jud Suceava. Imediat dupa apariția Legii 18/1991 autoarea sa a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate dupa defunctul său sot, cerere ce i-a fost admisa fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr. 1086/1997, titlu de proprietate a cărui anulare s-a solicitat in prezentul dosar.
- Astfel, in ceea ce privește excepția invocata, a considerat ca aceasta a fost data in speța de fata, instanța admitand-o in mod corect, motivat de faptul ca reclamanții nu au făcut dovada parcurgerii procedurii obligatorii privind reconstituirea dreptului de proprietate dupa defunctul M. L.. Dispozițiile prevăzute de legea speciala presupun parcurgerea a doua etape:
- o procedura obligatorie, administrativ-jurisdictionala, care este parcursa in fata comisiilor de fond funciar si se finalizează printr-o hotărâre a Comisiei Judetetene;
- o procedura judiciara care se desfășoară in fata instanței de judecata (sau de control). În fata instanței nu pot fi formulate cereri noi care nu au fost analizate de comisii intrucat s-ar eluda procedura administrativ-jurisdictionala care este obligatorie.
Din înscrisurile depuse ia dosarul cauzei a rezultat fara putința de tăgada ca reclamanții nu au parcurs procedura in trepte, obligatorie in conformitate cu dispozițiile legilor fondului funciar, astfel incat a considerat prematura cererea de chemare in judecata formulata si pe cale de consecința a solicitat a fi respins apelul.
Raportat la motivarea invocata in susținerea apelului, in situația in care instanța de apel va aprecia ca nu este data excepția prematuritatii, a înțeles sa invoce excepția inadmisibiiitalii acțiunii, raportat la faptul ca reclamanții nu au făcut dovada parcurgerii procedurii obligatorii prevăzute de Legea 18/1991 cu modificările si completările ulterioare si nu au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul M. L.. A arătat că nu se poate retine motivarea acestora ca procedura administrativa de reconstituire a dreptului de proprietate nu s-a putut finaliza motivat de faptul ca era deja emis titlu de proprietate. In condițiile in care erau nemulțumiți de soluția data de comisa locala aceștia trebuiau sa conteste soluția la C. Județeană si abia ulterior, in funcție de hotărârea emisa puteau sa se adreseze instanței de judecata. Aceștia nu au contestat soluția de respingerea a cererilor formulate si abia dupa mai bine de 20 de ani au formulat prezenta acțiune de anulare titlu de proprietate.
2. In ceea ce privește fondul cauzei, stabilirea dreptului de proprietate se realizează in cadrul unei proceduri special instituite de Legea 18/1991, astfel ca in prezenta cauza nu este incident nici un caz de nulitate prevăzute expres de art. III alin. 1 din Lg. 169/1997, motiv pentru care a solicitat respingerea apelului si menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Radauti.
In ceea ce privește sentința civila prin care a fost anulat certificatul de moștenitor, a solicitat a se ține cont de acesta, motivat de faptul ca certificatul de moștenitor nu i-a împiedicat cu nimic pe reclamanti sa parcurgă procedura obligatorie prevăzuta de dispozițiile legilor fondului funciar si sa faca contestație atunci cand cererile lor au fost respinse, iar ulterior sa formuleze eventual plângere la instanța de judecata.
Practic, prin aceasta cerere adresata direct instanței de judecata s-a urmărit excluderea unor etape obligatorii care prevăd printre altele si analizarea depunerii cererii in termen. Mai mult decât atat, de la data depunerii cererilor, respectiv anul 1998 si pana in prezent reclamanții au stat in pasivitate o perioada de 25 de ani, nu au întreprins nimic in legătura cu acest titlu de proprietate, ceea ce echivalează cu o acceptare tacita a situației.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, cu menținerea excepției admisă de instanța de fond, având în vedere următoarele motive:
Sentința civilă atacată este legală și temeinică, în mod corect, instanța de fond a admis excepția prematurității și a respins acțiunea civilă, întrucât în speță, "Reclamanții nu fac dovada reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul M. L.. Dispozițiile prevăzute de legea specială - Legea nr. 18/1991, presupune parcurgerea unei proceduri în trepte, una administrativ - jurisdicționa/ă în fața comisiilor de fond funciar și una judiciară care se desfășoară în fața instanței de judecată în cazul în care persoana este nemulțumită de hotărârea comisiei județene de fond funciar
Instanța față de prevederile prevederile legilor fondului funciar constată că reclamanții s-au adresat direct instanței de judecată, ori C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava nu a emis nici o hotărâre în acest sens”.
Având în vedere motivarea detaliată și argumentată juridic a soluției dată de către instanța de fond, a solicitata se constata faptul că sentința civilă este legală și temeinică și a solicitat să se respingă apelul petentului, ca inadmisibil.
A arătat că petentul nu are reconstituit dreptul de proprietate și a solicitat, ca în baza probatoriului administrat să se respingă apelul ca inadmisibiL întrucât, stabilirea dreptului de proprietate, conform legilor fondului funciar, necesită parcurgerea a două etape: o procedură obligatorie, administrativ-jurisdicțională, care este parcursă în fața comisiilor de fond funciar și care se finalizează printr-o hotărâre a Comisiei județene și o procedură judiciară, care se desfășoară în fața instanțelor de judecată în cazul în care o persoană este nemulțumită de hotărârea Comisiei județene și formulează plângere împotriva acesteia.
Procedura judiciară are exclusiv un caracter de control, astfel încât în fața instanței de judecată nu pot fi formulate cereri noi care nu au fost analizate de comisii întrucât s-ar eluda procedura administrativ-jurisdicțională care este obligatorie.
Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite se realizează în cadrul unei proceduri special instituite prin Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare și Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Legea prevede o procedură în trepte, care începe cu formularea cererii de stabilire a dreptului, care trebuie introdusă și înregistrată la primăria în raza căreia se află terenul (art. 11 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991 republicată).
Cererile respective, se soluționează de către comisii speciale, instituite la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor (art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată).
Comisiile locale preiau și înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren, solicită relații și acte doveditoare și, pe această bază, stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietate persoanelor îndreptățite.
Comisiile întocmesc apoi situații (tabele) centralizatoare prevăzute în Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, care, după aprobarea lor prin proces - verbal de către comisiile locale se afișează la sediul consiliului local, pentru luarea la cunoștință de cei interesați.
Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale, pot face contestație (adresată comisiei județene), pe care le depun la secretariatul comisiei locale, acesta fiind obligat să le înainteze comisiei județene (art. 27 alin. 3 din Regulament).
In fața comisiei județene are loc o a doua fază a procedurii instituite prin Legea nr. 18/1991 republicată în cadrul căreia sunt soluționate contestațiile și se validează sau invalidează măsurile stabilite de comisiile subordonate (art. 27 alin. 7 din Regulament, art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicată).
Hotărârile comisiilor județene prin care sunt soluționate contestațiile, sunt comunicate celor interesați (art. 27 alin. 7 din Regulament, art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată), aceasta constituind o a treia fază în procedura de stabilire a dreptului de proprietate. Împotriva hotărârilor comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Este inadmisibilă o acțiune civilă de nulitate parțială a unui titlu de proprietate, în sensul de a se include persoane in acesta, o astfel de acțiune neîncadrându-se în cazurile expres limitative prevăzute de art. III al Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Excepția inadmisibilității apelului, invocată de către intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, va fi respinsă ca nefondată, întrucât apelul, fiind o etapă a fazei judecății, reprezintă o continuare a procesului declanșat prin cererea de chemare în judecată, hotărârea primei instanțe fiind actul prin care se finalizează o etapă a procesului respectiv, context în care guvernează regula conform căreia dreptul de apel poate fi exercitat de oricare dintre părțile de la judecata din prima instanță, care are interes, condiție îndeplinită de către apelanți întrucât au fost reclamanți în primă instanță și li s-a respins cererea formulată.
Apelul reclamanților este nefondat.
Soluția instanței este clar explicitată în considerente, nefiind vorba de dispoziții care nu se pot concilia, așa cum pretind apelanții.
A reținut prima instanță că este prematură cererea apelanților de a fi incluși pe titlul de proprietate nr. 1086/07. 04. 1997, după defunctul M. L., alături de soția supraviețuitoare a defunctului, M. V., câtă vreme nu au respectat procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de legea 18/1991, adresându-se direct instanței.
Nu este nimic greșit în cele reținute, putându-se vorbi de prematuritate câtă vreme apelanții au demarat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul M. L. în calitate de colaterali privilegiați (nepoți de frați) prin cererile înregistrate la Primăria Vicovu de Sus sub nr. 559/18. 03. 1998 și nr. 628/26. 03. 1998, depuse la dosar (filele 45, 46), aspect confirmat de această instituție prin adresa nr. 4348/03. 10. 2014 (fila 44), fără însă a o finaliza, ceea ce înseamnă că la acest moment nu au un drept de proprietate recunoscut pentru a putea pretinde a fi incluși pe titlul deja emis altui moștenitor.
Nu este vorba de îndeplinirea unei proceduri prealabile care afectează dreptul la acțiune în sens procesual, pentru că numai astfel s-ar putea reține o eventuală contrarietate în dispozitiv, ci prima instanță a reținut că reclamanții-apelanți nu îndeplinesc o condiție, aceea de a avea validat dreptul de proprietate în procedura administrativ-jurisdicțională, cel puțin printr-o hotărâre a comisiei județene de fond funciar, deci că dreptul lor, de a fi incluși pe titlul de proprietate, nu este născut și actual, ci condiționat de valorificarea cererilor de reconstituire.
Practic această excepție, a prematurității, de fond, se confundă în speță cu fondul cauzei, neconstituind o veritabilă excepție care să facă de prisos cercetarea fondului, câtă vreme argumentele sunt comune, respingerea acțiunii ca nefondată fiind motivată în mod corect pe lipsa dovezii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților-apelanți după defunctul M. L..
Altă cercetare sau analiză pe fond nu putea și nu trebuia a fi făcută.
Legile fondului funciar au instituit o procedură obligatorie, derogatorie de la dreptul comun, de restituire a terenurilor preluate abuziv de regimul comunist, care debutează cu formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, adresată primăriei de la locul situării terenului, pentru care comisia locală de fond funciar emite o propunere de validare/invalidare a dreptului, împotriva căruia solicitantul are drept de contestație la comisia județeană de fond funciar și abia după obținerea unui rezultat favorabil în cele două etape în fața celor două comisii se emite titlul de proprietate ca act final al procedurii, după punerea în posesie prealabilă (art. 9, 36 51 din legea 18/1991, art. 5, 6, 9, 11, 27, 33-36 din HG nr. 890/2005, care a preluat dispoziții similare din Regulamentele anterioare de aplicare a legilor fondului funciar-HG nr. 131/1991, HG nr. 1172/2001).
Procedura în fața instanței de judecată are exclusiv un caracter de control, împotriva hotărârii emisă de ultima comisie, județeană, conform art. 53 alin. 2 din legea 18/1991, și nu de suplinire a atribuțiilor acesteia, nefiind deci posibilă eludarea procedurii prin omiterea unor etape, așa cum doresc apelanții.
Aceștia fac o expunere amănunțită a vocației lor succesorale, în calitate de colaterali privilegiați ai defunctului M. L., referindu-se la drepturile ce le revin în concursul cu soția supraviețuitoare M. V. din perspectiva reglementărilor prevăzute prin codul civil și prin legea 319/1944, la nevalabilitatea certificatului de moștenitor emis numai pentru aceasta din urmă, numai că aceste chestiuni trebuiau invocate în procedura specială mai sus expusă, în fața celor două comisii de aplicare a legii 18/1991, care analizează calitatea de persoană îndreptățită a fiecărui solicitant în conformitate cu art. 13 din legea 18/1991, art. 13 din HG nr. 890/2005 (art. 14 din HG nr. 131/1991, art. 12 din HG nr. 1172/2001), care stipulează că „Stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii cooperatori, în viață la momentul intrării în vigoare a legii, se face pe numele persoanelor îndreptățite, iar pentru cooperatorii decedați, pe numele moștenitorilor. Când sunt mai mulți moștenitori stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moștenitorilor.
(2) În situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali vor fi luate în considerare, prin excludere, în următoarea ordine de preferință:
a) cele ale descendenților direcți (copii, nepoți, strănepoți), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe toți ceilalți moștenitori; copiii îi exclud pe nepoți și aceștia pe strănepoți, în afară de cazul în care nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală;
b) cele ale colateralilor privilegiați (frați, surori și descendenții acestora - copiii și nepoții acestora) și ale ascendenților de gradul I (părinți), împreună sau singuri și, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat; frații și surorile îi exclud pe descendenții lor; aceștia din urmă pot veni la moștenire în locul tatălui sau al mamei (frate sau soră) în cazul în care aceștia au decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală;
c) cele ale ascendenților de gradul II (bunici), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor;
d) cele ale colateralilor de gradul III (unchi, mătuși), excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat, singuri sau, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor;
e) cele ale moștenitorilor colaterali de gradul IV (veri) ca ultime persoane cu vocație succesorală, singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor.
(3) Soțul supraviețuitor vine singur la moștenire dacă nu există nici unul dintre gradele de moștenitor prevăzute mai sus.
(4) În cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun”.
Așadar, comisiile speciale învestite cu cererile de reconstituire verifică aceste chestiuni privind calitatea solicitanților de persoane îndreptățite la reparație, instanța de judecată având doar atribuții de control asupra hotărârilor comisiilor, or în speță nu există o astfel de hotărâre, apelanții eludând procedura și solicitând direct instanței de a le verifica vocația succesorală și de a-i include pe titlul de proprietate după defunctul M. L., ceea ce nu este permis.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească intimatei P. N. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 705/22. 10. 2015 (fila 47).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge apelul declarat de către reclamanții Muntescu G., domiciliat în ., nr. 269, jud. Suceava și la av. T. M. – Rădăuți, .. 1, ., . și M. G., domiciliat în ., nr. 325, jud. Suceava și la av. T. M. – Rădăuți, .. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 733 din data de 27 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Jos – prin primar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, P. N., domiciliată în ., nr. 301, jud. Suceava și M. V. – decedată, ca nefondat.
Obligă apelanții să plătească intimatei Pârghie N. 400 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.10.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond T. C.
9 ex./09.11.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1293/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 496/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
