Revendicare imobiliară. Decizia nr. 496/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 496/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 496/2015
Dosar nr._ revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 496/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător L. C.
Judecător D. D.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta C. M. prin avocat C. D., împotriva sentinței civile nr. 911 pronunțată la data de 16.04.2015 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind L. N. și L. F..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 27 octombrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 27.08.2009 sub nr._, reclamanta C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta L. F., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea paratei de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 856 m.p. teren în valoare de 3.612 lei, situat în intravilanul localității Oniceni, identic corpului de proprietate nr. 982 din C.F. nr. 459 nedefinitivă a . în planul de situație anexa IV la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, pe aliniamentul 6-5-4-_-_-16-17-48-42-40-39-85-84-6;
- obligarea paratei de a ridica construcțiile edificate pe suprafața de 856 m.p. teren prevăzut la lit. ,,a” respectiv: C2 - șură, C3 - cotețe și anexe, C4 - garaj și parțial fundația de beton identificate prin raportul de expertiză;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit extrasului privind cartea funciară nr. 459 a . proprietara suprafeței de 856 m.p. teren intravilan identic corpului de proprietate nr. 982.
Terenul este ocupat abuziv de soții L. N. și L. F. care, cu rea credință, au construit anexe gospodărești (șură, cotețe, garaj, fundație), fără autorizație și după . legilor privind restituirea proprietății terenurilor și chiar după eliberarea titlului de proprietate nr. 606/1994 autorului său, F. T. N..
P. sentința civilă nr. 1887 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 170/27 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea în revendicare și ridicare construcții formulată de reclamantă împotriva pârâtului L. N., acesta fiind obligat a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 856 m.p. teren, identificată în planul de situație anexa IV la raportul de expertiză întocmit în acea cauză, teren situat pe aliniamentul 6-5-4-_-_-16-17-48-42-40-39-85-84-6.
P. aceeași hotărâre irevocabilă, L. N. a fost obligat să-și ridice construcțiile amplasate pe terenul proprietatea reclamantei.
A mai arătat că în cursul executării silite, L. N. și L. F. au formulat contestație la executare invocând calitatea de bun comun a construcțiilor supuse demolării și inopozabilitatea hotărârii judecătorești pusă în executare față de L. F., care nu a fost parte în acel proces.
P. sentința pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Fălticeni s-a admis contestația.
În consecință, având în vedere că terenul proprietatea acesteia în suprafață de 856 m.p. era ocupat fără drept și de L. F., iar construcțiile ridicate în timpul căsătoriei acesteia au fost amplasate cu rea credință pe terenul proprietatea autorului reclamantei F. T. N., fără autorizație, atât în timpul cât și după finalizarea procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, s-a impus admiterea acțiunii în revendicare și ridicare construcții.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire a anexat la dosar înscrisuri, în copie: încheierea nr. 4715/27.10.2005 emisă de OCPI Suceava; extras C.F. nr. 458 a Corn. cad. Forăști; planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate; sentința civilă nr. 1887/18.09.2008 a Judecătoriei Fălticeni; decizia civilă nr. 170/27.01.2009 a Tribunalului Suceava; raportul de expertiză întocmit de expertul P. O. în dosarul nr._ .
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480, 486, 487 si 494 Cod civil, art. 112 si 274 Cod pr. civilă.
Pârâta L. F. a formulat cerere reconvențională (f.47-48 dosar) prin care a solicitat să se stabilească un drept de superficie pentru întreaga suprafață de teren pe care este amplasată casa si anexele proprietatea comună a sa si a soțului acesteia, L. N., construcții care potrivit autorizației de construire au fost edificate în totalitate înainte de 1990.
A arătat că prin sentința de revendicare imobiliară a rezultat că pe suprafața revendicată se află edificate cu bună-credință construcțiile proprietate comună.
Apoi, a solicitat instanței stabilirea unui drept de trecere, care să-i permită folosirea acestora, având în vedere că este vorba de o gospodărie țărănească.
A solicitat cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, pârâta a arătat că așa cum rezultă si din petitul cererii, pe suprafata de 856 mp., suprafață identificată si prin raportul de expertiză efectuat într-un alt dosar, se află edificate cu bună credință casa si anexele, construite în timpul căsătoriei, înainte de 1989, fiind bun comun.
A precizat că va detalia aspecte legate de cererea reconvențională într-un memoriu
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei a depus cerere de intervenție în interesul pârâtei L. N. (f.52 dosar) solicitând instantei admiterea cererii reconvenționale cu toate capetele de cerere si să se stabilească un drept de superficie pentru întreaga suprafață pe care se află construcțiile, bun comun a pârâților.
In drept a invocat disp. art. 51 Cod pr. civilă.
Pârâta-reclamantă L. F. a formulat precizări la cererea reconvențională (f.58-59) prin care a indicat temeiul juridic al cererii reconvenționale ca fiind art. 576-577 cod civil cu raportare la dispozițiile Legii nr. 18/1991 modificată – pentru dreptul de superficie, art. 620-634 Cod civil privitor la dreptul de servitute, toate cu trimitere la art. 494 al. ultim Cod civil, referitor la constructorii de bună credință.
In dovedirea cererii reconvenționale a solicitat încuviințarea probelor cu martori, expertiza topografică, expertiza construcții.
Reclamanta-pârâtă C. M. a formulat la rândul său întâmpinare la cererea reconvențională (f.60 dosar) prin care a solicitat instanței respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta L. F..
A susținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză atașat la prezenta cauză, pârâta are stabilită calea de acces la construcțiile edificate pe suprafata de 250 mp. teren.
In plus, așa cum s-a reținut și prin sentința civilă nr. 1887/2008 definitivă si irevocabilă, pârâta nu a respectat amplasamentul celor 250 mp. parte din casă si anexele gospodăresti, fiind edificate în afara amplasamentului, cu bună-știință.
De altfel, din declarația dată în fața instanței (f.21 dosar nr._ ) intervenientul din prezenta cauză a recunoscut acest lucru.
Mai mult, chiar și suprafața de 250 mp. pe care au fost edificate casa si garajul, sunt tot proprietatea reclamantei, însă aceasta nu revendică si această suprafață de teren.
Față de cele expuse, reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale si a cererii de intervenție.
P. întâmpinarea depusă reclamanta C. M. (fila 68 si 72 dosar) a solicitat disjungerea cererii reconvenționale, dat fiind faptul că cererea principală formulată de reclamantă este în stare de judecată.
Apoi, prin cererea depusă la fila 70-71 dosar reclamanta a solicitat respingerea probelor solicitate de pârâtă pentru următoarele considerente: a) proba testimonială cu teza probatorie indicată, de pârâtă nu este pertinentă și concludentă cauzei, dreptul de superficie neputând fi obținut decât prin cele patru modalități afirmate de jurisprudență și invocate în apărare prin întâmpinarea pe care a formulat-o la cererea reconvențională (lege, prescripție achizitivă, legat, convenția părților); b) proba cu expertiză topo pentru a dovedi dreptul de superficie și întinderea acestuia este neconcludentă și irelevantă cauzei pentru motivul prevăzut la lit. „a", iar în ceea ce privește dreptul de trecere este inutilă din moment ce există acces la imobilul pârâtei așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ și din considerentele hotărârii judecătorești pronunțată în acel dosar; c) proba cu o expertiză de evaluare a construcțiilor excede limitelor de investire a instanței, o asemenea probă fiind inutilă soluționării cererii reconvenționale care are ca obiect dreptul de superficie și servitute de trecere.
A solicitat respingerea cererii reconvenționale pentru următoarele considerente:
a) Dreptul de superficie constituie o excepție de la regula accesiunii imobiliare prevăzută de art. 492 Cod civil.
În cauza Bock și P. împotriva României (Hotărârea CEDO din 15 februarie 2007), se afirmă că, în baza jurisprudenței instanțelor naționale, dreptul de superficie rezultă exclusiv din lege, din prescripția achizitivă, din legat sau din convenția părților. Simplul fapt al ridicării de construcții pe terenul altuia, chiar și cu bună credință, nu ar putea constitui un drept de superficie în beneficiul constructorului, în absența unuia din cele patru elemente sus-menționate.
Cum în cauză nu este dat nici una din cele patru modalități de naștere a dreptului de superficie, cererea pârâtului de obținere a dreptului de superficie este nefondată.
b) Pârâta având acces la casa construită pe suprafața de 250 m.p., atribuită prin decizia nr. 36/1989 emisă de fostul Consiliu popular al comunei Forăști și cererea de stabilire a unei servituți de trecere este nefondată.
Astfel, potrivit art. 616 Cod civil servitutea de trecere se acordă numai proprietarului al cărui loc este înfundat și nu are nici o ieșire la calea publică.
Or, din raportul de expertiză judiciară întocmit în dosarul nr._ cât și din considerentele sentinței civile nr. 1887/18 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în acel dosar, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 170/27 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, a rezultat că imobilul pârâtei nu are caracter de loc înfundat, existând acces la stradă pe . suprafață de 75 m.p..
Pârâta-reclamantă a formulat precizări legate de valoarea terenului pentru care a solicitat crearea unui drept de superficie (f.63 dosar).
A susținut că, în ceea ce privește suprafața pentru care solicită constituirea unui drept de superficie aceasta se va putea stabili după efectuarea unui raport de expertiză, solicitând a se stabili pentru întreaga suprafață revendicată de 856 mp, în vederea stabilirii timbrajului.
Această suprafață, așa cum rezultă din acțiunea de revendicare a fost evaluată la 4.700 mp. de către reclamanți si taxele de timbru s-au achitat la această valoare.
Având în vedere Legea nr. 146/1997 privitor la taxele de timbru așa cum a fost modificată prin Legea nr. 246/ 2009 a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 25 + 25 lei. Susține că în cazul în care prin raportul de expertiză se va stabili o taxă mai mare decât cea indicată, va achita diferența.
Pârâta-reclamantă si intervenientul au formulat note de ședință (f. 127 dosar) prin care au solicitat pe cale de excepție respingerea cererii reclamantei pentru lipsa calității procesuale active motivat de următoarele:
Din titlu de proprietate cu nr. 606 din 18.05.1994 emis pe numele lui F. T. N., a rezultat că s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pentru F. G., C. E., B. M., C. M. și B. C., pentru o suprafață totală de 2 ha și 9000 mp. în care este cuprinsă și suprafața din intravilan de 9400 mp. în care se pretinde că este cuprinsă si suprafața de 856 mp. revendicată. Între moștenitori a fost încheiat partajul voluntar autentificat sub nr. 1281/08.04.1998 în baza certificatului de moștenitor 160/03.04.1998 și suprafața de 9400 mp a fost împărțită între C. M. care a primit 4908 mp. si B. M. care a primit restul. Din tot probatoriul administrat în dosarul atașat și anume_ a Judecătoriei Fălticeni unde se află actele de mai sus la care a făcut referire și raportul de expertiză efectuat de d-nul P. O., nu rezultă (nici nu s-a propus un obiectiv în acest sens) că terenul pe care-1 stăpânește L. F. în suprafață totală de 1106 mp. ar fi cel care a căzut în urma partajului în lotul lui C. M., nedepunându-se nici un plan de situație în acest sens. Suprafața de teren în litigiu, dacă într-adevăr este proprietatea coindivizarilor după F. T. N. putea să fie cuprinsă în lotul lui B. M., cel care avea calitatea procesuală activă în acest caz.
Pe fond, dacă se va respinge excepția asupra căreia instanta se va putea pronunța odată cu fondul, după administrarea probelor, pârâta reclamantă si intervenientul au considerat că se impune respingerea acțiunii în totalitate cu următoarele argumente:
A. a). In ceea ce privește capătul de cerere referitor la revendicarea suprafeței de 856 mp. teren arată faptul că în mod forțat, fără să existe dovezile admise de Legea 18/91 modificată aplicabile până la data reconstituirii pentru autorul reclamantei - 18.05.1994 - cel târziu - s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,94 ha, autorul nefiind trecut în registru agricol cu o vastă suprafață si neavând nici alte înscrisuri în acest sens, o parte din suprafața de teren a aparținut înainte de 1962 Parohiei Bisericii Oniceni, suprafața de teren fiind în continuarea termenului pe care se află biserica satului Oniceni, fiind același trup.
A considerat că reclamanta și mai ales fratele ei, B. M., om foarte influent, în complicitate cu reprezentanții Primăriei Forăști, în mod abuziv și-au reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,94 ha teren intravilan.
b) Reaua-credință si dovada faptului că cele afirmate mai sus sunt reale îi aparțin reclamantei, care dacă avea reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren pe care se află construcțiile, din 1994, când i-a intentat acțiune în revendicare ar fi trebuit să acționeze.
B. Referitor la capătul de cerere privitor la ridicarea de construcții din acțiune nu a reieșit în ce constă aceasta. Referirea generică făcută la art. 494 Cod civil nefiind suficientă. Chiar dacă s-ar admite acțiunea sub primul capăt de cerere, ceea ce este exclus, nu se poate dispune demolarea construcțiilor, atâta timp cât așa cum vor argumenta pentru dreptul de superficie, au fost de bună credință (reținerea relei credințe în sentința împotriva lui L. N., nu este decât rezultatul unei apărări absolut incorecte pe care a făcut-o apărătorul său), cu trimitere la art. 494 al. ultim și 492 Cod civil.
A susținut că există decizia de atribuire cu nr. 36/1989 a suprafeței de 250 mp, există autorizația de construcție din același an, toate construcțiile au fost terminate până la . Legii 18/91.
În cauză, la solicitarea pârâtei a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie si a unei expertize specialitatea construcții.
La data de 18.02.2011 reclamanta-pârâtă C. M. a formulat cerere de renunțare la judecată în conformitate cu prev. art. 246 Cod pr. civilă (f. 301 dosar. Totodată a invocat faptul că cererea reconvențională a rămas fără obiect dată fiind încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2011 pe care o anexează la dosar (f.302) si prin care creditoarea C. M. a fost autorizată să ridice, pe cheltuiala debitorului L. N., construcțiile edificate pe terenul proprietatea sa, conform sentinței civile nr. 1887/18.09.2008 a Judecătoriei Fălticeni.
P. încheierea de ședință din data de 18.02.2011 (f.303 dosar) instanța în conformitate cu disp. art. 246 vechiul Cod pr. civilă a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte C. M. la judecarea acțiunii având ca obiect revendicare si ridicare construcții formulată împotriva pârâtei-reclamante L. F..
Instanta a unit cu fondul excepția invocată de reclamanta-pârâtă, câtă vreme aceasta din urmă a arătat că înțelege să insiste în judecarea cererii reconvenționale.
Renunțând la judecarea cererii principale, reclamanta-pârâtă are doar calitatea de pârâtă, L. F. având calitatea de reclamantă.
Pârâta C. V. M. a formulat note de susținere (f.310 dosar).
A arătat că prin acțiunea formulată, C. M. a chemat în judecată pe L. F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 856 mp teren (capătul 1 de cerere) si să-și ridice pârâta construcțiile edificate pe suprafața de 856 mp (capătul 2 de cerere) - din raportul de expertiză întocmit în dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni
La termenul din 18.02.2011, reclamanta C. M. a formulat cerere de renunțare la judecată conform art.266 pct.2 Cod procedură civilă.
A invocat faptul că, prin încheiere definitiva, și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Fălticeni, C. M. a fost autorizată să ridice construcțiile pe cheltuiala debitorului L. N. - construcții edificate pe terenul său, și pe care aceasta, avea obligația să le ridice conform sentinței civile nr. 1887/2008 - Dosar nr._ .
Întrucât L. N. nu și-a executat obligația stabilită de instanță, a procedat la executarea sentinței și ridicarea construcțiilor indicate în dispozitivul sentinței, la data de 10.02.2011 - dată la care construcțiile au fost ridicate în totalitate. In atare condiții, înțelege să renunțe la acțiunea formulată.
Pârâta L. F. a formulat la 7.12.2009 cerere reconvențională prin care a solicitat, în contradictoriu cu C. M.: a) să i se stabilească un drept de superficie pentru întreaga suprafață pe care se află amplasată casa și anexele și, b) să i se stabilească un drept de trecere care să-i permită folosirea acestora.
La același termen, 7.12.2009, L. N. formulează cerere de intervenție în interesul pârâtei, prin care solicită a se stabili un drept de superficie pentru întreaga suprafață pe care se află construcțiile acestora, bun comun.
In contextul celor arătate în cererea reconvențională și cererea de intervenție în interesul pârâtei formulate de L. N. și L. F. instanța a dispus efectuarea unei expertize topo și a unei expertize în construcții, ce au fost efectuate de experți și depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere că anexele gospodărești edificate pe suprafața de 856 mp - au fost ridicate conform sentinței civile nr.1887/2008, consideră că instanța nu mai poate crea un drept de superficie pentru terenul aferent acestor clădiri și nici servitute de trecere la acestea, terenul intrând în posesia si stăpânirea sa integral.
In ceea ce privește, terenul aferent construcției, casă edificată pe suprafața de 250 mp - identic cu corpul de proprietate 959, CF 459 a . lui C. M., aceasta a formulat acțiune în accesiune imobiliară ce formează obiectul Dosarului m._ - aflat în recurs la Tribunalul Suceava, nesoluționat încă.
In atare condiții, a considerat că nu se poate stabili un drept de superficie pentru terenul de sub construcție - casă, în contextul în care, acțiunea în accesiune imobiliară formulată de C. M., nu s-a soluționat definitiv și irevocabil.
Având în vedere faptul că, instanța nu a fost investită cu o acțiune în pretenții, privind valoarea anexelor gospodărești ridicate de pe terenul proprietatea lui C. M., evaluarea acestora, de către expertul în construcții excede cadrului procesual dedus judecății.
Față de cele arătate mai sus, a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulată de L. F. ca nefondată, precum și cererea de intervenție în interesul lui L. F. formulată de L. N., ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat.
P. încheierea de ședință din data de 11.05.2011 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu disp. art. 244 pct. 1 Cod pr. civilă până la soluționarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr._ si nr._ ale Judecătoriei Fălticeni /f.354 dosar).
Cauza a fost repusă pe rol la data de 27 ianuarie 2015 întrucât potrivit fișelor dosarelor de care atârnă judecarea prezentei cereri au fost soluționate definitiv si irevocabil.
După repunerea pe rol a cauzei, pârâta C. M. a formulat concluzii scrise (F.417-418 dosar) prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de L. F. si a cererii de intervenție formulate de L. N., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata si onorariu de avocați.
A reiterat aceleași argumente expuse în cererile anterioare.
La rândul său reclamanta L. F. a formulat cerere completatoare (f.465-468 dosar) prin care a solicitat: obligarea reclamantei- parate C. M. să le lase în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 85 mp teren categoria de folosință curti-constructii, situat în intravilanul localității Oniceni, aflată în posesia reclamantei-parate după punerea în executare a sentinței civile nr. 1887/2008, a Judecătoriei Fălticeni, obligarea paratei-reclamante să ridice construcția cu destinația de gard împrejmuitor edificat pe această suprafata de teren, pe aliniamentul punctelor 32, 24, 25, 22 si 18 din stâlpi de țeava metalica, elemente din beton, panouri din lemn, în baza Autorizației de construire nr. 14 din 01.04.2010 emisa de primăria comunei Forasti, jud. Suceava, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de către expert O. F., precum și obligarea reclamantei parate la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare a arătat că prin capătul doi al cererii reconvenționale s-a solicitat ca instanța de judecată să stabilească un drept de trecere care să permită folosirea construcțiilor casa de locuit si anexe gospodărești.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza întocmit în cauză de către expert tehnic O. Folorinel, a rezultat că în urma punerii în aplicare de către executorul judecătoresc D. A., conform procesului verbal încheiat în data de 23.03.2010, a sentinței civile nr. 1887 a Judecătoriei Fălticeni din data de 18.09.2008, suprafața de 250 mp teren rămasă în proprietatea paratei reclamante Lazarica F. si a intervenientului Lazarică N., așa cum a fost identificată în anexa nr. 2 nu are acces la calea publică.
Deși expertul precizează că în proprietatea pârâtei reclamante si a intervenientului, după punerea în executare a sentinței mai sus menționate a rămas o suprafața de teren de 250 mp, în realitate suprafața de teren deținută de către părti este în suprafață de aproximativ 165 mp, diferența de 85 mp teren fiind ocupată în mod abuziv de către reclamanta parata C. M..
De asemenea, s-a susținut că potrivit răspunsului la obiectivul nr. 2, respectiv „sa se identifice suprafața de 250 mp ce a fost atribuita paratei reclamante prin Decizia nr. 36/1989, avându-se în vedere planul de situație anexa la Decizie"", expertul a identificat aceasta suprafața de teren în anexa nr. 2 a raportului de expertiza, punctele de contur 50, 51, 52, 53, 54,50.
Însă, configurația actuală a proprietății părților nu se identifica cu planul de situație aflat între aceste puncte de contur, ba mai mult este diminuată prin ocuparea în mod abuziv de către reclamanta parată.
F. de aceste considerente si, având în vedere dispozițiile sentinței nr. 1118 din data de 06.06.2014 a Judecătoriei Fălticeni prin care s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr. 606 din 18.05.1994 emis pe numele moștenitorilor defunctului F. N., în sensul excluderii suprafetei de 250 mp, cât si potrivit deciziei civile 1388 din data de 28 mai 2013 a Tribunalului Suceava, prin care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea paratei-reclamante si a intervenientului din prezenta cauza pentru suprafața de 250 mp teren situat în intravilanul satului Oniceni, ., atribuit în folosință prin Decizia nr. 36 din data de 31 iulie 1989 a fostului Consiliu Popular, s-a impus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, pentru a se stabili în mod clar care este suprafața de teren ocupată în mod abuziv de către reclamanta-pârâtă după punerea în executare a sentinței 1887 a Judecătoriei Fălticeni si, a se identifica suprafața de teren situata sub construcția casa de locuit si cea aferenta acesteia, pentru care se impune ca instanța de judecată să constate un drept de superficie.
S-a mai arătat că în configurația in care a fost identificata suprafața de 250 mp teren, respectând planul de amplasament anexa la Decizia 36/1989, parte din construcția casa de locuit se afla pe terenul proprietatea reclamantei parate. In aceasta situație, calea de acces identificata in anexa 3 a raportului de expertiza intre punctele de contur 12,13,14, 25, 24,12 se afla într-o mică parte pe terenul proprietatea reclamantei-parate si, în mare parte pe terenul proprietatea paratei reclamante si a intervenientului.
În concluzie, a susținut că dacă s-ar respecta amplasamentul de 250 mp teren (așa cum a fost identificata în anexa nr. 2 ) nu s-ar mai impune crearea unei căi de acces către casa de locuit, iar în ceea ce privește capătul de cerere ce privește crearea dreptului de servitute, se impune ca acest drept sa fie stabilit doar pentru suprafața de teren ce se află sub construcția casă de locuit.
In completarea probatoriului a solicitat: efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză; admiterea probei testimoniale cu depozițiile a doi martori, Hargau V. si B. R., precum si proba cu cercetare locală.
In drept, a invocat disp. art. 132 alin.2, pct.2 din vechiul Cod civil, art. 480, 486, 494 vechiul Cod civil.
Întrucât capetele de cerere reconvențională respectiv: revendicare si ridicare construcții sunt capete de cerere distincte si nu au fost solicitate în termenul prevăzut de lege, si cum pârâta nu a consimțit să se judece împreună, în speță sunt incidente disp. art. 135 din vechiul cod de procedură civilă astfel că această cerere se va judeca distinct.
S-a impus astfel înaintarea cererii la compartimentul arhivă pentru înregistrarea si formarea unui nou dosar ce urmează a parcurge procedura instituită de Legea 134/2010.
P. sentința civilă nr. 911/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta L. F. cu privire la capătul de cerere vizând crearea unui drept de superficie pentru suprafața de teren pe care este amplasată casa – 250 mp și, în consecință, a respins capătul de cerere ca atare.
A respins ca lipsită de obiect cererea vizând crearea unui drept de superficie pentru anexele situate pe suprafata de 856 mp teren proprietatea pârâtei C. M..
A admis capătul de cerere având ca obiect „servitute de trecere”, formulată de reclamanta L. F. și intervenientul L. N. în contradictoriu cu pârâta C. M..
S-a stabilit în favoarea reclamantei si a intervenientului un drept de servitute pe o suprafață de 52 mp delimitată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert O. F., puncte de contur 12,13,14,25,24,12.
Instanța, a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul L. N. și a obligat pe pârâta C. M. să plătească reclamantei L. F. si intervenientului L. N. suma de 270 lei cheltuieli de judecată corespunzător pretențiilor admise și după compensare.
Examinând în principal excepțiile invocate în cauză, instanța a reținut că: :
Art. 137 din vechiul Cod pr. civilă, aplicabil în speță reglementează procedura de soluționare a excepțiilor procesuale, stabilind că acestea se soluționează mai înainte de cercetarea fondului.
Privitor la exceptia lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte C. M., exceptie invocată de pârâtă și care a fost unită cu fondul, avându-se în vedere că ulterior invocării ei, reclamanta a renunțat la judecarea cererii principale, la termenul de astăzi partea care a invocat-o, respectiv L. F., prin apărător, a declarat că nu mai insistă în soluționarea acesteia, astfel că instanta nu a mai analizat-o.
In ceea ce priveste excepția inadmisibilității acțiunii formulată de C. M. cu privire la capătul de cerere vizând crearea unui drept de superficie pentru suprafata de teren pe care este amplasată casa – 250 mp, instanța a constatat-o întemeiată.
Astfel, prin cererea reconvențională (f.47 dosar) L. F. a solicitat stabilirea unui drept de superficie pentru întreaga suprafață de teren pe care sunt amplasate casa și anexele gospodărești – proprietatea comună a sa si a soțului său, intervenientul accesoriu, L. N., construcții care, potrivit autorizației de construire au fost edificate în totalitate înainte de anul 1990.
Expertul O. F., desemnat în prezenta cauză, a identificat aceste construcții (a se vedea planul de situație – fila 277 dosar) constând în casă-C1, garaj - C2, șopron - C 3, bucătărie - C 4, magazie – C5, magazie C-6, coteț – C7, F1-fundație, F- fântână, C8- bazin decantare, C9 – coșer, C 10- WC, C 11 – magazie pentru lemne si C 12 – fosă septică.
Potrivit planului de situație de la fila 278 (anexa 2) construcțiile edificate de soții L. F. si L. N. ocupă o suprafață de 856 mp puncte de contur 9,10,11,12,13,14,25,24,23,22,18,19,29,30,31,32,9.
In același plan de situație – anexa 2 fila 278 dosar expertul a identificat suprafata de 250 mp atribuită intervenientului prin Decizia nr. 36/1989, puncte de contur 50,51,52,53,54,50.
Expertul a identificat în același plan de situație – anexa 2 suprafata de 250 mp. rămasă în proprietatea soților L. după punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1887/2008 a Judecătoriei Fălticeni – puncte de contur 22,23,24,25,18,22.
P. Decizia civilă nr. 1388 din 28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Sectia civilă s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea soților L. N. si L. F. pentru suprafața de 250 mp. situat în intravilanul satului Oniceni, . folosință prin Decizia nr. 36 din data de 31 iulie 1989 a fostului Consiliu Popular al comunei Drăgușeni - Oniceni, jud. Suceava, iar prin sentința civilă nr. 1118/6 iunie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă la data de 07.11.2014 (conform Deciziei civile nr. 1576/2014 a Tribunalului Suceava) s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 606 din 18.05.1994 emis pe numele defunctului F. T. N. – autorul pârâtei C. M., în sensul excluderii suprafetei de 250 mp. teren intravilan Oniceni, parte din terenul de 5.300 mp. „Acasă” pozitia B1 învecinată la Nord cu T. V., Est – drum, Sud – F. B., Vest – T. N., identică cu corpul de proprietate nr. 959 (. numele C. M.).
Potrivit planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate – fila 12 dosar, corpul de proprietate 959 cu . de 250 mp. – sunt identificate construcțiile C1 – locuință 136 mp, descrisă în autorizația de construire nr. 9/162 din 02.08.1989, eliberată de Consiliul Popular al comunei Drăgușeni-Oniceni si fundație 1 – 33 mp. descrisă în autorizația de construire din 03.11.2003 eliberată de Primăria comunei Forăști pentru L. N..
A rezultat, așadar, că în raport de identificarea cadastrală (Carte funciară modificată nr. 458) potrivit cu care bunul imobil nr. 959 vizează suprafata de 250 mp. pe care sunt amplasate construcțiile C1(136 mp) descrisă în Autorizația de construire nr. 9/162 din 2 aprilie 1989 emisă pe numele intervenientului L. N. si din dispozitivul sentinței civile nr. 1188/6 mai 2014 potrivit cu care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 606/18.05.1994 emis pe numele moștenitorilor defunctului F. T. N. în sensul excluderii suprafeței de 250 mp. - suprafață identică cu corpul de proprietate 959, instanța consideră că amplasamentul suprafeței de 250 mp. ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate al reclamantei si intervenientului este cel indicat în schițele de la fila 278 dosar – raportul de expertiză întocmit de expert O. F. – punctele de contur 22,23,24,25,18,22, suprafață rămasă în proprietatea soților L. F. si L. N. după punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1887/2008 a Judecătoriei Fălticeni.
S-a reținut, pe de o parte, că acest amplasament rezultă și din planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate atașat la fila 12 dosar, plan întocmit cu prilejul intabulării corpului de proprietate F. G. si C. M., iar pe altă parte, planul de situație ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 36/1989 (f.93 dosar) nu cuprinde elemente clare de identificare a amplasamentului, fiind specificată doar lungimea laturilor lotului pentru casă, respectiv 12 m. si respectiv 21m.
Mai mult, din considerentele sentinței civile nr. 1887/18.09.2008 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin Decizia nr. 170/2009 a Tribunalului Suceava s-a reținut cu putere de lucru judecat că intervenientul L. N. nu a respectat amplasamentul celor 250 mp. stabilit prin planul de situație anexă la decizia de atribuire, parte din casă, parte din fundația de beton si anexele gospodărești fiind amplasate în afara perimetrului celor 250 mp.
In altă ordine de idei s-a observat că dreptul de proprietate pentru suprafata de 250 mp. a fost constituită în favoarea soților L. N. si F. ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1887/18.09.2008, în considerarea faptului că această suprafață de teren este aferentă locuinței pentru care este emisă autorizația de construcție încă din anul 1989, deci pentru terenul pe care se află amplasată întreaga construcție și nu doar pentru parte din aceasta.
Pentru aceste considerente instanța a înlăturat apărările reclamantei si ale intervenientului accesoriu privitoare la crearea unui drept de superficie pentru parte din terenul de sub casă, așa cum a fost identificat de expert O. F. în schița de la anexa 2 – contur albastru punctele 50,51,52,53,54,50.
Pe considerentele de fapt si de drept expuse, instanta a constatat întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta C. M. după repunerea dosarului pe rol pentru continuarea judecății privitoare la crearea unui drept de superficie pentru suprafata de teren pe care este amplasată casa – 250 mp. în condițiile în care pentru această suprafată de teren s-a obținut dreptul de proprietate prin constituire – Decizia civilă nr. 1388/28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ (fila 423-425 dosar).
In ceea ce privește cererea reclamantei ce vizează crearea unui drept de superficie pentru anexele situate pe suprafata de 856 mp. proprietatea pârâtei C. M., această cerere a rămas fără obiect în contextul în care, toate aceste anexe nu mai există, terenul revenind în proprietatea pârâtei după pronunțarea încheierii din 18.01.2011 în dosarul nr._, fiind de altfel recunoscut de către reclamantă si intervenient.
Mai mult, reclamanta a fost de acord cu admiterea acestei excepții.
Analizând capătul de cerere având ca obiect „servitute de trecere”, din același probatoriu administrat, instanța a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 616 din vechiul Cod civil invocate în prezenta cauză prevăd: „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Din raportul de expertiză întocmit de expert O. F. a rezultat că în funcție de amplasamentul suprafeței de 250 mp. atribuită prin Decizia nr. 36/1989 soților L. N. si F., așa cum a fost identificat și materializat în anexa 2, dacă se ține cont numai de identificarea propriu-zisă a terenului, fără a se ține cont de faptul că în acest mod, este afectată funcționalitatea construcției C1 – casa de locuit – se poate observa că suprafata de 250 mp. atribuită prin Decizia 36/1998, are deschidere la calea publică (anexa 2 – fila 278 dosar).
In fapt, în urma punerii în aplicare de către executorul judecătoresc D. A., conform procesului verbal încheiat la data de 23.03.2010 a sentinței civile nr. 1887 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată la data de 18.09.2008, suprafata de 250 mp. rămasă în posesia reclamantei L. F. si interveninetului L. N., așa cum a fost identificată în anexa 2, nu are acces la calea publică.
Această suprafață prezintă împrejmuiri pe aliniamentul punctelor 32,24,25,22,18, cu gard cu stâlpi din țeavă, elemente din beton, panouri din lemn, edificate de pârâta C. M. în baza autorizației de construire nr. 14 din 01.04.2010 emisă de Primăria ..
Actuala cale de acces, utilizată către suprafata de 250 mp. rămasă în proprietatea reclamantei L. F. si interveninetului L. N. este amplasată pe terenul proprietatea F. A., fără documente legale, așa cum este identificată si materializată în anexa nr. 2, punctele 18,25,14,15,16,17,18.
Pentru a se realiza accesul la suprafata de 250 mp, rămasă în proprietatea reclamantei L. F. si interveninetului L. N. era necesară o cale de acces, ca drept de servitute, pe care expertul o propune în raportul de expertiză – determinată analitic S+ 52 mp. delimitată în anexa nr. 3 puncte de contur 12,13,14,25,24,12.
Deși pârâta a susținut că terenul în suprafață de 250 mp. deținut de reclamantă si intervenient, teren pe care se află amplasată casa de locuit ar avea acces la calea publică, invocând în acest sens raportul de expertiză întocmit de expert P. O., din acest raport cu referire la anexa 4, a rezultat că pentru a se realiza accesul la acest teren . contur 16-_-116-119-16 accesul va fi asigurat pe . mp.) teren deținut de L. N. de la F. D. A..
Art. 617 din vechiul Cod civil prevede că „trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum”.
In raport de situația de fapt reținută si de dispozițiile legale invocate, instanța a admis capătul de cerere având ca obiect stabilire servitute trecere și a avut în vedere propunerea de servitute de trecere ( cale de acces) determinată de expert O. F. în raportul de expertiză anexa 3, punctele de contur 12,13,14,25,24, suprafata de 52 mp.
Cu privire la această propunere, părtile nu au avut obiecții.
Privitor la cererea de intervenție accesorie formulată de L. N., avându-se în vedere același probatoriu administrat în cauză din care a rezultat că deține în proprietate împreună cu reclamanta L. F. casa de locuit amplasată pe suprafata de 250 mp – suprafață dobândită prin Decizia civilă nr. 1388/2013 a Tribunalului Suceava, instanta a admis în parte cererea de intervenție accesorie privitoare la crearea unui drept de servitute de trecere în varianta expusă de expert O. F. prin raportul de expertiză.
În baza art. 274 vechiul Cod pr. civilă, instanța a obligat pe pârâta C. M. să plătească reclamantei si intervenientului suma de 270 lei cheltuieli de judecată, în măsura pretențiilor admise și după compensare.
Reclamanta L. F. si intervenientul L. N. au efectuat cheltuieli în prezenta cauză conform chitanțelor depuse la dosar ( 8 lei taxa judiciară de timbru pentru stabilire drept superficie si respectiv 25 lei taxa judiciară de timbru pentru servitute de trecere, 2.350 lei onorariu expert O. F. si 1.500 lei onorariu expert T. V., 1.000 lei onorariu avocat.
În raport de pretențiile admise, instanța a reținut cheltuielile efectuate de reclamantă si intervenient în cuantum de 1.220 lei – onorariu expert O. F. (1/2 din decont) si 50 lei taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere servitute de trecere precum si 500 lei onorariu avocat (1/2 ) în total 1.770 lei.
Pârâta C. M. a efectuat cheltuieli în sumă de 300 lei taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii principale la care se adaugă: 1.500 lei, 2.380 lei, 500 lei, 1.000 lei, 1.600 lei, 400 lei onorarii avocat – total 7.410 lei.
Art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă prevede „judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
In speță, instanța a constatat că pârâta C. M. a efectuat cheltuieli cu onorarii avocați în cuantum de 7.380 lei, sumă considerată de către instanță exagerată în raport de acțiunea dedusă judecății.
Astfel, s-a reținut că în prezenta cauză numita C. M. a intentat acțiunea împotriva numitei L. F. pentru revendicarea suprafetei de 856 mp si ridicare construcții edificate pe această suprafață de teren, dar a formulat și apărări la cererea reconvențională și cererea de intervenție a soțului L..
Ulterior, a declarat că renunță la judecarea cererii pentru care instanța a luat act de această renunțare, conform încheierii de ședință din data de 18 februarie 2011 – f. 303 dosar.
In raport de valoarea pricinii dedusă judecății, de complexitatea dosarului, de aportul adus de avocații aleși în soluționarea cauzei, instanța a constatat că aceste cheltuieli sunt exagerate, astfel că a dispus diminuarea acestora la suma de 3.000 lei.
In raport si de faptul că reclamanta a renunțat la cererea de chemare în judecată si de faptul că cererea formulată de L. F. privitoare la stabilirea unui drept de servitute a fost admisă, de asemenea si cererea de intervenție accesorie formulată de L. N. a fost admisă în parte, instanța va reținut că pârâta C. M. este îndreptățită la 1/2 din aceste cheltuieli, respectiv 1.500 lei reprezentând onorariu avocat, astfel că deducându-se această sumă din suma de 1770 lei efectuată de reclamantă și intervenient, urmând ca pârâta să plătească, după compensare, reclamantei și intervenientului suma de 270 lei cheltuieli de judecată, conform încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 15 mai 2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. M. aducându-i critici pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct- 7 și pct 9 VCPC.
În motivare arată că instanța a reținut că imobilul deținut de reclamantă și intervenientul accesoriu are acces la calea publică prin terenul deținut de F. D. A., acces care nu are un caracter provizoriu, de urgență ci este accesul folosit dintotdeauna de reclamantă de mai mult de 30 de ani. Accesul fiind asigurat, reclamanta nu avea nici un interes în a provoca un litigiu împotriva lor. În acest moment reclamanta deține și terenul care aparține lui F. D. A. și a obținut prin sentința încă 85 m.p. de care efectiv nu are nevoie să îl folosească drept cale de acces.
Că instanța nu arată și nici nu dezvoltă motivele pe care se sprijină în admiterea cererii de stabilire a servituții de trecere, nu arată de ce a eliminat situația de fapt importantă reprezentată de faptul că reclamanta avea posibilitatea de a ajunge la terenul proprietatea sa, înainte de introducerea acțiunii singura motivarea care a putut fi identificată de ei fiind în raport de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale invocate.
Din teoria și practica judiciară unitară în acest gen de spețe, a rezultat că servitutea de trecere reprezintă acel drept al proprietarului de teren al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, prin care proprietarul poate reclama o trecere pe ternul vecinului său pentru exploatarea fondului cu obligația de a-l despăgubi, în proporție cu paguba care s-ar ocaziona. Trecerea trebuie făcută pe calea cea mai scurtă. Textul din Codul civil se referă la o imposibilitate absolută de trecere, pe când practica judiciară a decis că se admite aplicarea și în cazurile în care ieșirea la calea publică ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
În speța de față, accesul la fondul dominant era asigurat încă dinainte de introducerea acțiunii, avea caracter de permanență, nu era stânjenit de nimeni.
Instanța a interpretat greșit prevederile art. 616 din vechiul Cod civil iar mențiunea că reclamanta nu deține documente legale pentru a folosi calea de acces este neacoperită de textul legal aplicabil.
P. întâmpinarea formulată intimații L. F. și L. N. au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât în raport de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale invocate, consideră soluția instanței de fond ca fiind corectă și lagală.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs formulate ce se subscriu disp. art.304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței atacate și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, vizează faptul că hotărârea atacată nu cuprinde și nici nu dezvoltă motivele pe care se sprijină pentru admiterea cererii de stabilire a servituții de trecere.
În cauză examinând considerentele sentinței atacate reiese că hotărârea pronunțată cuprinde motivele de fapt și de drept care fundamentează soluția pronunțată de instanța de fond, fiind posibil analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe fond, prima instanță examinând în mod real aspectele esențiale care i-au fost supuse spre dezbatere.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză constând din înscrisuri, proba cu expertiză topometrică coroborate cu susținerile părților tribunalul constată că este lipsită de temei susținerea pârâtei recurente în sensul că proprietatea celor doi intimați are acces la calea publică, pe terenul deținut de F. D. A., câtă vreme această posibilitate de acces există pe un drum care nu poate fi socotit cale publică în sensul art. 616 Cod civil, ci, astfel cum s-a constatat și cu ocazia măsurătorilor efectuate de expert, acest teren este o proprietate privată, într-adevăr liberă de construcții iar trecerea s-a făcut de altfel cu îngăduința titularului acestui fond fără ca asupra acestuia să fie instituit vreun drept de servitute de trecere în favoarea intimaților prin convenție sau hotărâre judecătorească.
În aceste condiții în mod justificat instanța de fond a reținut că fondul proprietatea intimaților este loc înfundat și că în cauză sunt incidente disp. art. 616 Cod civil conform căruia „trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum” și disp. art. 618 Cod civil potrivit căruia „la stabilirea drumului de servitute de trecere trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât și cele ale proprietarului fondului aservit, fiind aleasă calea care ar produce cea mai mică daună acestuia din urmă”.
În speță, în urma constatărilor expertului topograf O. F., având în vedere înscrisurile prezentate de părțile în litigiu și rezultatul măsurătorilor efectuate la fața locului s-a concluzionat că, în funcție de amplasamentul suprafeței de 250 m.p. teren atribuită prin decizia nr. 36/1989 intimaților L. F. și L. N., așa cum a fost identificat și materializat în Anexa nr. 2 la raportul de expertiză este afectată funcționalitatea casei de locuit. În urma punerii în aplicare de către executorul judecătoresc a sentinței civile nr. 1887/2008 a Judecătoriei Fălticeni, suprafața de 250 m.p. rămasă în proprietatea reclamantei intimate L. F. și intervenientului L. N., așa cum a fost identificată în Anexa 2 la raportul de expertiză, nu are acces la calea publică, situație de fapt care a fost reținută în mod corect și de instanța de fond.
Din examinarea planului de situație anexă la raportul de expertiză reiese că această suprafață de teren prezintă împrejmuiri pe aliniamentul punctelor 24, 25 și 22, 18 cu gard cu stâlpi, țeavă, elemente din beton, panouri din lemn, edificate de pârâta recurentă.
Mai este de reținut faptul că actuala cale de acces utilizată către suprafața de 250 m.p. rămasă în proprietatea intimaților este amplasată pe terenul proprietatea numitei F. D A., fără documente legale și este identificată și materializată în Anexa nr. 2 pe aliniamentul 18-25-14-15-16-17-18.
În consecință pentru a se realiza accesul la suprafața de 250 m.p. rămasă în proprietatea celor doi intimați, în mod corect instanța de fond a stabilit calea de acces, ca drept de servitute determinată analitic S-52 m.p. delimitată în Anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expert O. F. între punctele de contur 12-13-14-25-24-12.
Față de considerentele expuse mai sus, Tribunalul constată că în mod temeinic și legal în baza art. 616 Cod civil raportat la art. 618 Cod civil a instituit un drept de servitute de trecere în favoarea intimaților și cum în cauză motivele invocate de recurentă nu se încadrează în nici una din prevederile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, tribunalul, având în vedere disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, pârâta recurentă C. M., va fi obligată să plătească intimatului intervenient L. N., suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la fila 18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C. M. prin avocat C. D., – cu domiciliul în .. I., .. 25, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 911 pronunțată la data de 16.04.2015 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind L. N. și L. F. – ambii cu domiciliul în satul Oniceni, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului intimat L. N. suma de 500 lei. cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Președinte, A. S. | Judecător, L. C. | Judecător, D. D. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. S.A
Jud. fond A. I.
Tehnored. ȘL/2 ex./24.11.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1288/2015. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune pauliană. Decizia nr. 1498/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
