Fond funciar. Decizia nr. 1598/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1598/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1598/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1598/2015
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător C. L.
Grefier I. D. C.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de către apelanții C. G. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA SUCEAVA- Suceava, ., nr.36, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.1571/21.05.2015 în contradictoriu cu intimații C. E. (prin mandatar C. I.)-mun Rădăuți, ., ., . și C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR VOITINEL (P. PRIMAR)-comuna Voitinel, ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21.12.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 26.03.2014, reclamanta C. E.,prin mandatar C. I., i-a chemat în judecată pe pârâții C. G., Comisia comunală de fond funciar Voitinel și C. județeană de fond funciar Suceava, solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.37/2012 emis pe numele prim-pârâtului, radierea înscrierii dreptului de proprietate al prim-pârâtului cu privire la suprafașța de 500 mp având nr. topografic_ din CF nr._ Voitinel și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din prezenta procedură.
Reclamanta a motivat că este proprietara suprafeței de 4500 mp teren arabil, situată in intravilanul comunei Gălănești, . numit „Tortina", între vecinii N-Plesca V., E-Pasune, S-Coroama L, V-Drum, înscrisă în titlul de proprietate nr. 497/1994 emis pe numele lui T. S., în prezent decedat.
În baza certificatului de moștenitor nr. 215/10 iulie 1996 eliberat de Biroul Notarului Public „Sehlanec A." a rămas ca moștenitoare acceptantă defuncta lor mamă, T. D., renunțând la moștenirea acestuia copiii T. I. și C. E.. T. D. a decedat la data de 01.01.2001, iar la data de 10 decembrie 2007, T. I., invocând că nu ar cunoaște domiciliul ei, că nu ar fi acceptat în termen succesiunea (situație neadevărată, ea renunțând doar la succesiunea tatălui nu și a mamei T. D.) a obținut de la Biroul Notarilor Publici Asociați B. C. și B. D. - A. eliberarea certificatului de moștenitor nr. 564/10 decembrie 2007, certificat în care, pe lângă faptul că nu apare toata masa succesorala după defunctă, ea este trecută ca renunțătoare prin neacceptarea succesiunii, acest certificat emițându-se fără citarea sa.
A aflat acest lucru de abia în anul 2010, când încercând să pună ordine în averea rămasă după defuncta sa mamă, deoarece fratele ei, T. I., a fost internat cu grave probleme de sănătate la Azilul de Bătrâni Rădăuți – fiind instituită curatela. A apelat la Notarul Public Fomin S., care, făcând verificările prealabile procedurii dezbaterii succesiunii, i-a arătat certificatul de moștenitor emis de B.N.P.B.. În această situație a apelat la instanța de judecată, formulând o acțiune civila de anulare a acestui certificat, acțiune înregistrata sub numărul de dosar_ și admisă prin sentința civila nr.1883/31 mai 2010 - rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Conform mențiunilor din dispozitivul sentinței ante-menționate, notarul a emis un nou certificat de moștenitor nr. 90/01 iulie 2010, în care a fost inclusă în întregime masa succesorală și pe care în mod corect au fost înscriși ca moștenitori acceptanți, în cota legala de 1/2, atât ea, cât și fratele ei, T. I..
La data de 5 iulie 2010 a încheiat cu fratele ei un act de partaj voluntar, el renunțând, prin curator, la toate bunurile ce compun masa succesorală după defuncta T. D. și primind sulta în sumă de_ lei.
Printre imobilele asupra cărora a devenit astfel proprietar (sistând practic starea de indiviziune) se număra si suprafața de 4500 mp. teren arabil, situată în intravilanul comunei Gălănești, . numit „Tortina", între vecinii N-Plesca V., E-Pasune, S-Coroama I., V-Drum, înscrisă în titlul de proprietate nr. 497/1994.
Cunoscând faptul că acest teren este ocupat de către alte persoane, a depus diligente la Primăria Comunei Voitinel pentru a vedea în baza căror acte dețin pârâții terenul proprietatea defuncților ei părinți, diligente care au rămas însa fără succes. S-a deplasat și la fata locului, unde a văzut că mare parte din această parcelă este cultivată, pârâții ocupând fără nici un drept aceste parcele (fapt recunoscut și de aceștia) și refuzând să le elibereze.
Pe acest fond a fost promovata o acțiune civilă în revendicare ce formează obiectul dosarului civil nr._, în care ea are calitatea de reclamantă, iar C. G. și C. V. calitatea de pârâți. In timpul desfășurării procesului C. G., a obținut, cu ignorarea totală a titlului ei, constituirea dreptului de proprietate pentru această suprafața de 500 mp. intravilan, parcela_, având drept vecini la N- C. G., E - C. G., S - Most. H. D., V - Drum județean, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr.37/2012.
În acest dosar, în rejudecare, a fost dispusă de către instanța de control judiciar efectuarea unei expertize topo-cadastrale având drept obiective "1. Sa se identifice si sa se măsoare suprafața de teren ocupata de parații - recurenți C. G. si V. din suprafața revendicată de reclamanta-intimată și înscrisă în actele de proprietate ale acesteia; 2. Să se măsoare și să se identifice în mod separat suprafața de 500 mp. înscrisă în titlul de proprietate nr.37 din data de 21 martie 2012; Să se stabilească daca există sau nu suprapunere între această suprafață și suprafața de teren revendicată de reclamantă și înscrisă în actul de proprietate al acesteia și în actul de partaj voluntar și identificarea și măsurarea separată a diferenței de teren ocupată de pârâții-recurenți din suprafața de 4500 mp. revendicată de reclamanta - intimată și înscrisă în actele de proprietate ale acesteia."
Expertul, în răspunsul punctual la obiectivele trasate de instanța, a atestat clar situația descrisa de ea și anume existenta suprapunerii între titlul emis autorului ei, al reclamantei, și titlul de proprietate nr.37/2012 emis pe numele pârâtului:" În afara terenului identic cu p.v.1187 si p.f.1413/1 totalizând 2600 mp dobândit prin contractual de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.219/22.01.2003, suprafața deținută de pârâții recurenți C. G. și V. este de 800 mp. Această suprafață este înscrisă în actele de proprietate ale reclamantei Cirdei E., însa pentru 500 mp din această suprafață se eliberează titlul de proprietate nr.37 din data 21 martie 2012, constituindu-se dreptul de proprietate în favoarea lui C. G., pentru terenul aferent construcțiilor. Configurația terenului deținut de pârâții - recurenți C., în afară de cei 2600 mp. dobândiți prin cumpărare este prezentată în anexa grafică între punctele A-B-C-D-G-F-E"
Amplasamentul în suprafață de 500 mp., ce face obiectul titlului de proprietate nr.37 din data de 21 martie 2012, este identic cu imobilul_ Voitinel, fiind clar identificat prin planul de amplasament și delimitare a imobilului recepționat de OCPI cu numărul 3078 din 16.02.2012. Deși ar trebui să fie un teren cu categoria de folosința curți-clădiri, pe acesta este amplasată doar o bucătărie de vară C4 pe anexa grafică, în suprafața de 11 mp. Configurația și suprafața de 500 mp a acestui imobil este prezentată în anexa grafică, între punctele A-B-C-D-E, contur verde.
Între suprafața de 500 mp constituită pârâtului-reclamant prin titlul de proprietate nr. 37 din data de 21 martie 2012 și actele de proprietate ale reclamantei intimate există suprapunere pentru toata suprafața de 500 mp."
In concluziile raportului de expertiza se arata clar că: "În urma măsurătorilor actuale, coroborate cu actele de proprietate și înscrisurile din cartea funciară am constatat următoarele: pârâți-recurenți C. dețin între limitele actuale 800 mp. din terenul revendicat și înscris în actele de proprietate ale reclamantei C. E. din care pentru 500 mp. au obținut titlul de proprietate nr.37/21.03.2012; Această suprafață de 500 mp. este dublu reconstituita, fiind identică cu imobilul_ Voitinel."
Mai arată că pentru suprafața de teren de 500 mp constituită nu se face dovada faptului că C. G. ar fi primit-o în lot statutar pentru construcția unei locuințe. Acest teren pe care l-au ocupat și constituit fără drept familia C. nu l-a primit în lot, drept dovadă stând și faptul că nu au construit nici o locuința pe acest amplasament, la acest moment existând doar o colibă - catalogata drept anexă in suprafața de 10 mp.
C. G. a primit în anul 1970 Autorizația pentru executare de lucrări nr.10 din 30 iunie 1970 pentru "construcția unei locuințe proprietate personala pe teren cumpărat de la C.A.P. Gălănești situate în vatra . realizate "in baza avizului Direcției Tehnice Suceava aut. Nr.3/1970, scoatere teren circuit".
Din extrasul de carte funciara nr.466/24 ianuarie 2003 depus chiar de către C. G. și C. V., reiese clar că aceștia sunt proprietarii parcelelor virane cu casa si anexe nr. 1187, în suprafață de 960 mp, si 1413/1, în suprafață de 1640 mp, intabulându-și dreptul de proprietate în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.10 din 30.06.1970 eliberată de Consiliul Popular al comunei Gălănești și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.219 din 22.01.2003 de notarul public Covariuc I., înscrisuri din care concluzionează că pârâtului C. i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru o cu totul altă suprafață de teren decât cea primita ca lot în folosință.
Din extrasului de carte funciara din data de 22.05.2012, rezultă că imobilul intabulat ca bun propriu cu titlu de constituire drept de proprietate este identic cu nr. topografic_ din C.F. nr._ a Comunei Voitinel, nefiind identic cu suprafața de teren primita în lot pentru construcția locuinței - conform autorizației pentru executare de lucrări nr.10 din 30.06.1970.
Suprafața constituită paraților C., chiar dacă ar fi o suprafața pentru care s-ar putea aprecia că se poate constitui dreptul de proprietate, excede oricum limitei de suprafață constituibilă de 250 mp - conform prevederilor Legilor fondului funciar.
A solicitat a se remarca că pentru această anexă în suprafață de 10 mp familia C. nu poseda vreo autorizație de construcție, este o construcție nouă - realizata abuziv pe terenul proprietatea ei, a reclamantei, ulterior emiterii titlului de proprietate autorului ei, nefiind în nici un caz una dintre construcțiile pentru care familiei C. i s-a emis autorizație de construcție în anul 1970.
La eliberarea titlului de proprietate nr.37/2012 au fost încălcate vădit prevederile legale în materia constituirii dreptului de proprietate raportat și la prevederile art.23, 24 ale Legii 18/1991.
In speța de fata, chiar daca ar exista un act de atribuire ce ar putea fi prezentat de parat, acesta este pentru o cu totul alta suprafața decât suprafața de 500 mp. constituita prin titlul de proprietate 37/2012, fiind in fapt pentru o parte din suprafața de teren învecinată pe care paratul si-a edificat casa si anexele;
Registrele agricole 1959 - 1963 atestă clar că această suprafață de teren constituită lui C. a aparținut autorului ei, al reclamantei - T. S., și nu pârâtului, care nu va putea dovedi primirea în lot de la CAP a acestei suprafețe pentru construcția unei locuințe.
Titlul de proprietate al autorului ei, al reclamantei, a fost emis în anul 1994, imediat după apariția Legii 18/1991, în timp ce titlul nr.37 al prim-pârâtului a fost emis în 2012 - în timpul litigiului vizând revendicarea tocmai a suprafeței de teren constituite, cu scopul vădit de a împiedica realizarea dreptului ei.
P. întâmpinare, pârâtul C. G. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A motivat că în vederea analizei temeiniciei pretenției deduse judecații de către reclamantă premisa o constituie existența și întinderea dreptului pârâtului la constituire, în raport cu art. 23 alin. (1) si (2), art.24 (1) ,(1/1 )/3 din Legea nr. 18/1991.
Articolul 23 alin. (1) si (2) din Lege, aplicabil în cauză, dispune: ,, (1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție."
Art. 24 din Legea nr. 18/1991 prevede următoarele: „(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat,rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
(11 ) Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă."
Cu privire la întinderea suprafeței ce i-a fost atribuită în timpul CAP-ului nu există incertitudini sau neclarități, în acest sens depunând contractul de vânzare-cumpărare din data de 17 mai 1970, încheiat între CAP. Gălănești și el, potrivit căruia a cumpărat suprafața de 500 mp teren loc de casă situate în satul Voitinel cu vecinii Plesca V. - N.R. G. - Sud, C. A. –Est, Șoseaua Naționala -Vest (art. 1 din contract) contra sumei de 1120 lei (art. 5 din contract) achitata cu chitanța 823/05.05.1970 (punctul 11 din contract).
P. hotărârea nr. 442/08.12.2011, C. Județeană a admis cererea lui de constituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 m.p. teren aferent locuinței, în baza actelor depuse și a prevederilor art. 23-24 din Legea nr. 18/1991. Ulterior s-a emis în favoarea lui titlul de proprietate nr. 37/2012.
Față de împrejurarea că el a respectat întreaga procedură de constituire a dreptului de proprietate prevăzută de Lg. 18/1991 și prin raportare la împrejurarea că are construcții edificate pe această suprafață de teren, conform autorizațiilor de construcție, și la contractul de vânzare-cumpărare din 17 mai 1970 (a se observa că suprafața pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate nu o excede pe cea din contractul de vânzare-cumpărare din 17.05.1970) rezultă că pretenția reclamantei de constatarea nulității absolute a titlului său nu poate fi primită de instanța de judecata si pe cale de consecința urmează a fi respinsa ca nefondata.
Potrivit prev. art. 24 alin.(2) din L. 18/1991, „(2) Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri." - aceasta fiind soluția pentru rezolvarea situației juridice a reclamantei și în nici un caz anularea titlului de proprietate emis in favoarea lui.
În vederea soluționării cauzei, s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului C. G., martori, expertiză judiciară în specialitatea topografie-cadastru și s-au depus documentațiile pentru titlurile de proprietate pe care și le opun părțile.
P. sentința civilă nr. nr.1571/21.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C. E. (prin mandatar C. I.) în contradictoriu cu pârâții C. G., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Voitinel (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, și în consecință:
A constatat nulitatea titlului de proprietate nr.37/2012.
A radiat înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului C. G. asupra imobilului cu nr. cadastral/topografic_, în suprafață de 500 m.p., din C.F._ Voitinel.
A obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1905,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În favoarea lui T. S. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,36 ha teren, declarată în registrul agricol și cu care s-a înscris în cooperativa agricolă de producție, din care, la locul ,,Tortina”, suprafața de 4500 mp teren arabil situat în intravilanul localității Voitinel, . de proprietate nr.497/1994 (poziția B-1-1).
T. S. a decedat la data de 20.11.1995, succesiunea revenind soției supraviețuitoare T. D., care a decedat la data de 1.01.2001, cu moștenitori T. I. și reclamanta C. E., în calitate de descendenți de gradul I, conform certificatelor de moștenitor nr.215/1996 eliberat de notarul Sehlanec A., respectiv nr.90/2010 eliberat de notarul Covariuc I., terenul de la locul ,,Tortina”, în suprafață de 4500 mp teren arabil, fiind inclus în lotul atribuit reclamantei prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.2573/5.07.2010 de notarul Fomin S..
În favoarea pârâtului C. G. a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren curți-construcții situată în intravilanul localității Voitinel, conform titlului de proprietate nr.37/2012, pârâtul prevalându-se de contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 mai 1970 cu Cooperativa Agricolă de Producție Gălănești, prin care a cumpărat suprafața de 500 mp teren loc de casă în vatra satului Voitinel, respectiv de autorizațiile de construire nr.10/30.06.1970 și 8/17.04.1981 eliberate de Sfatul Popular al comunei Gălănești pentru casa de locuit și anexă - șură cu grajd.
În raportul de expertiză întocmit de expertul Nicuțari P., a fost identificat amplasamentul terenului de 4500 mp înscris în titlul de proprietate nr.497/1994, raportat la fișa-proces verbal de punere în posesie încheiată de comisia locală, precum și amplasamentul terenului de 500 mp înscris în titlul de proprietate nr.37/2012, afectată de construcția pârâtului C. G. – bucătărie de vară notată C4, identic cu imobilul cu nr. cadastral_ înscris în cartea funciară a același număr a comunei cadastrale Voitinel, format din o parte ./3 din CF nr.1455 Voitinel, cu proprietar tabular M. al lui G. C. în baza înscrierii din 17.08.1919, rezultând că terenul de 500 mp din titlul nr.37/2012 se suprapune în întregime peste terenul de 4500 mp din titlul nr.497/1994, totodată terenul în suprafață de 500 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu CAP Gălănești din 17 mai 1970 nu este același cu terenul înscris în titlul de proprietate nr.37/2012 eliberat pârâtului C. G..
Expertul a identificat și suprafața de 2600 mp compusă din parcelele nr.1187, în suprafață de 960 mp curți-construcții, afectată de construcțiile notate C1 – casă de locuit, construită în baza autorizației nr.10/30.06.1970, C2 – anexă, fără autorizație, în prezent demolată, în locul căreia s-a construit o casă de locuit, și C3 – șură cu grajd construită în baza autorizației nr.8/17.04.1981 și nr.1413/1, în suprafață de 1640 mp arabil, înscrise în CF nr.3549 Voitinel, cu privire la care pârâtul C. G. a dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.219/22.01.2003 de notarul Covariuc I..
Având în vedere prevederile art.24 al.1 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari, prima instanță a constatat că pârâtul C. G. nu a obținut în mod legal constituirea dreptului de proprietate, de vreme ce terenul înscris în titlul de proprietate nr.37/2012 nu este identic cu cel atribuit de cooperativă în vederea construcției casei și anexelor gospodărești, și nici cu terenul pe care a construit casa și șura cu grajd în baza autorizațiilor de construire, anexa –o bucătărie din lemn de mici dimensiuni, folosită pe timpul verii pentru prepararea hranei potrivit declarației martorului C. V., fără a putea fi stabilit anul construcției în baza declarațiilor martorilor încuviințați reclamantei și prim-pârâtului, C. V. și C. A., la interogatoriu prim-pârâtul susținând că și bucătăria de vară a fost construită în anul 1970 - aflată pe terenul în litigiu nefiind autorizată.
Autorul reclamantei, prevalându-se de evidențele registrului agricol de la data preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție, precum și de cererea de înscriere în cooperativă cu terenul în suprafață de 1,36 ha, a obținut în mod legal reconstituirea dreptului de proprietate, conform art.8, 11 al.1 din Legea nr.18/1991, fiind dovedită calitatea de proprietar deposedat.
Pârâtul C. G. a invocat, după depunerea raportului de expertiză, calitatea de moștenitor al lui M. al lui G. C., proprietar tabular la data cooperativizării agriculturii, însă dânsul nu a făcut dovada calității de moștenitor (vocație succesorală concretă și acceptarea moștenirii în termenul de opțiune succesorală) conform art.13 al.1 din Legea nr.18/1991, respectiv prin cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prev. de Legile nr.18/1991, nr.169/1997, nr.1/2000 sau nr.247/2005, conform art.13 al.2 din Legea nr.18/1991, ci a solicitat constituirea dreptului de proprietate după ce a fost acționat în judecată, în anul 2010, în procesul de revendicare imobiliară de către reclamanta C. E..
Comparând titlurile părților, prima instanță a constatat că preferabil este cel al autorului reclamantei, reținând în acest sens și dispoziția cuprinsă în art.23 al. 3 din Legea nr.18/1991, potrivit căreia pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică, din interogatoriul pârâtului C. G. rezultând că terenul la locul în litigiu a fost atribuit ca lot în folosință, împreună cu o altă suprafață până la limita de 0,30 ha ce se acorda unei familii în care ambii soți aveau calitatea de membri cooperatori.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.III al.1 lit. a pct.ii) din Legea nr.169/1997, prima instanță a constatat nulitatea titlului de proprietate nr.37/2012 eliberat pârâtului C. G., iar în temeiul art. 908 al.1 pct.1 cod civil va radia înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului C. G. asupra imobilului cu nr. cadastral/topografic_, în suprafață de 500 m.p., din C.F._ Voitinel, înscriere efectuată la data de 22.05.2012, în baza titlului de proprietate nr.37/2012, a cărui nulitate s-a constatat.
În temeiul art.453 al.1 din Codul de procedură civilă, pârâții, în solidar, au fost obligați la cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul expertului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâșii C. G. și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor De Pe Lângă Prefectura Suceava.
P. apelul declarat pârâtul C. G. a solicitat anularea sentinței civile. nr. 1571/21.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți iar pe fondul cauzei,respingerea cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
Apelantul pârât a arătat că înțelege să critice soluția dată de instanța de fond motivat de faptul ca aceasta este dată cu încălcarea principiului disponibilității pârtilor și a dreptului la apărare.
Astfel, deși a fost investita cu soluționarea unei cereri de anulare a titlului de proprietate, motivata în drept pe prevederile L18/1991,L169/1997, instanța aplica reguli speciale instituției revendicării imobiliare, dispunând chiar compararea titlurilor pârtilor si stabilind ca in speța este preferabil titlul autorului reclamantei (pag.7,alin. ultim din considerente .„Comparând titlurile părților instanța a constatat că preferabil este cel al autorului reclamantei, reținând în acest sens și dispoziția cuprinsa in art.23 al.3 din L18/1991 (...)".
O alta referire făcută de instanța de fond din care rezulta aplicarea regulilor specifice instituției revendicării imobiliare o constituie prev. de la fila 7,alin.3 din considerente,potrivit cărora „Autorul reclamantei, prevalându-se de evidentele registrului agricol de la data preluării terenurilor in patrimoniul cooperativei agricole de producție, precum si de cererea de înscriere in cooperativa cu terenul in suprafața de 1,36 ha,a obținut in mod legal reconstituirea dreptului de proprietate,conform art. 8,11 al. 1 din L18/1991 fiind dovedita calitatea de proprietar deposedat."
Instanța de fond nu putea sa procedeze în acest mod fără să pună în discuția pârtilor aceste aspecte și de asemenea era imperios necesar să pună în discuție suplimentarea probatoriului față de apărarea lui referitoare a calitatea de moștenitor după defunctul M. al lui G. C.,proprietar tabular la data cooperativizării agriculturii,reținând doar că nu a făcut dovada calității de moștenitor deși a depus acte de stare civila din care rezultă aceasta calitate. Nu au fost solicitate și nu au fost puse în discuția pârtilor probe suplimentare.
De asemenea,nu s-a invocat și nu s-a pus in discuția pârtilor incidența prev. art. 23 alin.3 din L. 18/1991,aceasta nefiind invocată de părți nici in cererea de chemare in judecata si nici prin întâmpinare,astfel că și sub acest aspect s-a încălcat principiul disponibilității părților și dreptul la apărare.
Pentru aceste considerente hotărârea instanței de fond este nelegala și se impune casarea
acesteia,cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la fondul cauzei,a arătat următoarele:
În vederea analizei temeiniciei pretenției deduse judecații de către reclamanta, premisa o constituie existența și întinderea dreptului pârâtului la constituire, în raport cu art. 23 alin. (1) si (2), art.24 (1) ,(1/1)/3 din Legea nr, 18/1991.
Articolul 23 alin. (1) si (2) din lege, aplicabil în cauză, dispune: ,, (1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferentele ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Legea 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție."
Art. 24 din L. 18/1991 prevede următoarele: „(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producte, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care /e-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
(11) Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă."
Cu privire la întinderea suprafeței atribuita lui în timpul CAP-ului nu există incertitudini sau neclarități – a arătat că depune contractul de vânzare-cumpărare din data de 17 mai 1970,încheiat între CAP Galanesti și el, potrivit căruia a cumpărat suprafața de 500 mp teren loc de casa situate in satul Voitinel,cu vecinii Plesca V. -N,R. G. -Sud,C. A. -Est,Soseaua Naționala -vest (art. 1 din contract) contra sumei de 1120 lei (art. 5 din contract) ,achitata cu chitanța 823/05.05.1970 (punctul 11 din contract).
Hotărârea Comisiei Județene nr. 442/08.12.2011 a admis cererea lui de constituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 m.p. teren aferent locuinței în baza actelor depuse si a prevederilor art. 23-24 din L. 18/1991.
Ulterior s-a emis în favoarea sa titlul de proprietate nr. 37/21.03.2012.
Față de împrejurarea că el a respectat întreaga procedura de constituire a dreptului de proprietate,prevăzuta de L. 18/1991,și prin raportare la împrejurarea că are construcții edificate pe această suprafața de teren - depun alăturat autorizațiile de construcție - și la contractul de vânzare-cumpărare din 17 mai 1970 (a se observa ca suprafața pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate nu o excede pe cea din contractul de vânzare-cumpărare din 17.05.1970) rezultă că pretenția reclamantei de constatarea nulității absolute a titlului său nu poate fi primita de instanța de judecata și pe cale de consecința urmează a fi respinsă ca nefondata.
Potrivit prev. art. 24 alin.(2) din L 18/1991, „2) Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau. în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri” - aceasta fiind soluția pentru rezolvarea situației juridice a reclamantei și în niciun caz anularea titlului de proprietate emis în favoarea lui.
P. apelul declarat pârâta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor De Pe Lângă Prefectura Suceava a arătat că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică privitor la plata cheltuielilor de judecată, prin care a fost admisă acțiunea formulată de petenta C. E., iar prin anularea titlului de proprietate nr. 37/2012 și radierea înscrierii în cartea funciară, a obligat C. Județeană Suceava de fond funciar, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata sumei de 1905,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu expert, pentru următoarele:
Titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren calitate de proprietar.
La baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale din subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, conform prevederilor art. 36 din H.G.R.nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.20 iar C. locală de aplicare a Legilor fondului funciar Voitinel a întocmit documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 37/2012 și a propus constituirea dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ - jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Conform prevederilor art. 52 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare. C. județeană are competență în limitele prevăzute de legile fondului funciar și raportat la atribuțiile principale prevăzute în normele metodologice de aplicare a acestora. în materie de Carte Funciară, părți pot fi doar persoanele interesate conform Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și a Noului Cod Civil și nicidecum C. Județeană de fond funciar.
Acțiunea de radiere intabulare este o acțiune de drept comun care excede competenței comisiei județene de fond funciar stabilită prin lege, aceasta nefiind persoană interesată în astfel de cazuri.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum si a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate nr. 37/2012 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. Dispoziția legală precizată creează deci acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, „derogatoria de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare" această sintagmă conducând la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează din oficiu întărită și de prevederile Legii nr. 169/1997, exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și de regulament. Conform art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, „Instanța soluționează cauza potrivit regulilor prevăzute în codul de procedură civilă și în Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa".
În această situație, în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1905,55 lei. C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colegial și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
Din considerente nu rezultă culpa comisiei județene, atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul ciclului procesual precum și motivele de sancționare pentru îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții care sunt prevăzute în sarcina comisiei județene prin legile funciare.
De altfel. C. Județeană de fond funciar nu este persoană juridică în sensul prevederilor art. 187 si urm, din Noul Cod Civil și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar, sens în care, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama la cuantificarea cheltuielilor de judecată de faptul că, s-a admis cererea reclamantului și cu privire la taxa judiciară de timbru, în condițiile în care procesele funciare sunt scutite de taxă de timbru, suma totală fiind vădit disproporționată în raport cu complexitatea și circumstanțele cauzei, disputa între părți fiind de amplasament.
P. urmare instanța de fond i-a obligat la o plată care nu este prevăzută de lege în sarcina Comisiei Județene - taxă judiciară de timbru.
Față de cele sus-menționate a solicitat admiterea apelul așa cum a fost formulat, în sensul de a anula Sentința civilă nr. 1571/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și pe fond, să excludeți C. Județeană Suceava de fond funciar de la plata cheltuielilor de judecată.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. din NCPC, pe prevederile Legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
Intimata C. E., prin reprezentant în fața instanței a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Intimata C. C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Votinel-prin primar nu a formulat întâmpinare.
Apelantul pârât C. G. a formulat întâmpinare ( fila 29) prin care a solicitat admiterea apelului declarat de către C. Județeană Suceava pentru motivele expuse de către aceasta la care achiesează.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare din 17.05.1970 (f.85 dosar fond) pârâtul C. G. a cumpărat de la CAP Gălărești suprafața de 500 mp teren, loc de casă situat în vatra satului Voitinel, . având vecinătățile la nord P. V., la sud R. G., la est C. A. și la vest șoseaua națională, prețul de 1120 lei fiind achitat conform chitanței nr.823/5.05.1970(f.84 dosar fond).
Pentru executarea lucrărilor de construcție a unei locuințe proprietatea personală pe terenul mai sus menționat cumpărat de la CAP, pârâtului C. G. i s-a emis autorizația nr.10/30.06.1970(f.77 dosar fond), iar pentru edificarea unui grajd cu șură de 11/6m i s-a eliberat autorizația nr.8/17.04.1981(f.81 dosar fond).
Cu privire la terenul în suprafață de 500 mp cumpărat de la CAP în vederea edificării locuinței pârâtul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate în baza dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 18/1991 care prevăd următoarele: „(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat,rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
(11 ) Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă."
Cu toate acestea, corect prima instanță a dispus anularea titlului de proprietate nr.37/21.03.2012 emis pentru suprafața de 500 mp teren situat în intravilanul satului Voitinel, jud. Suceava, cu vecinii C. G. la nord și est, moștenitorii H. D. la sud și drum județean la vest având în vedere că din probele administrate în cauză s-a constatat că amplasamentul acestui teren este diferit de cel cumpărat de la CAP în anul 1970.
Astfel, conform concluziilor din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. Nicuțari P., cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni(f.211-213), terenul în suprafață de 500 mp, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu CAP Gălănești în anul 1970 nu este același cu terenul identic cu parcela nr._ înscris în titlul de proprietate nr.37/21.03.2012 eliberat pârâtului C. G.. Construcțiile evidențiate în autorizațiile pentru executarea de lucrări nr.10 din 30.06.1970 (casă de locuit) și nr.8 din 17.04.1981 (grajd cu șură) sunt edificate de pârât pe . 3549 Voitinel. Este adevărat că pe terenul înscris în titlul de proprietate contestat se află o bucătărie de vară, cu privire la care sunt indicii că a fost edificată în anul 1970, însă această construcție este edificată pe terenul alăturat celui ce a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare încheiat cu CAP și pentru care până în prezent petentul nu a formulat cerere de constituire. Este a se observa în acest sens că, din înscrisurile anexate cauzei rezultă că obiectul cererii de constituire îl reprezintă doar terenul cumpărat de la CAP și nu terenul pe care are edificată bucătăria de vară.
De asemenea, din interogatoriu pârâtului C. G.(f.151 dosar fond) rezultă că terenul la locul în litigiu a fost atribuit ca lot în folosință, împreună cu o altă suprafață până la limita de 30 ari teren ce se acorda unei familii în care ambii soți aveau calitatea de membri cooperatori. Această susținere a pârâtului a fost analizată prin raportare la dispozițiile art.23(3) din Legea nr.18/1991 potrivit cărora pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică. În aceste condiții, se apreciază că raportarea la dispozițiile art. 23(3) din Legea nr.18/1991 nu s-a făcut cu încălcarea principiului disponibilității părților sau a dreptului la apărare.
Cum terenul înscris în titlul de proprietate nr.37/21.03.2012 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.24 și art.23 din Legea nr.18/1991 pentru constituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului C. G., fiind incidente dispozițiile art. III lit.c din Legea nr.169/1997, corect s-a constatat că se impune anularea actului de constituire nelegal emis și conform art.908 Cod civil s-a admis capătul de cerere accesoriu privind radierea dreptului înscris în cartea funciară în baza actului anulat.
Față de acestea, tribunalul va înlătura din hotărârea primei instanțe considerentele privind compararea titlurilor de proprietate emise în favoarea părților fiind apreciate ca supraabundente. De regulă, compararea titlurilor de proprietate pe baza criteriilor de reconstituire /constituire a dreptului de proprietate prevăzute de Legea nr.18/1991 se impune a fi făcută în cadrul acțiunii în revendicare în care pentru aceeași suprafață de teren atât reclamantul cât și pârâtul dețin titluri de proprietate iar instanța nu a fost învestită și cu o cerere în anulare a unuia dintre titluri. În cauza de față, având ca obiect fond funciar, s-a constatat la cererea reclamantei că titlul de proprietate nr.37/21.03.2012 nu a fost legal emis. Reclamanta a invocat titlul de proprietate nr.497/1994 emis în favoarea autorului său în vederea justificării interesului în promovarea prezentei acțiuni. Titlul se bucură de o prezumție de legalitate iar în condițiile în care pârâtul în apărare nu a invocat nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea autorului reclamantei nu se impune a se stabili condițiile în care acest titlu a fost emis.
Contrar susținerii apelantului, prima instanță a analizat apărarea acestuia în sensul că terenul identic cu parcela_ provine din o parte a parcelei funciare nr.1412/3 înscrisă în CF 1455 care are ca proprietar tabular pe bunicul său M. a G. C., sub acest aspect reținându-se că pârâtul nu a făcut dovada calității de moștenitor după proprietarul tabular decedat la data de 1950 (vocație succesorală concretă și acceptarea moștenirii în termenul de opțiune succesorală) conform art.13 al.1 din Legea nr.18/1991, respectiv prin cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de Legile nr.18/1991, nr.169/1997, nr.1/2000 sau nr.247/2005, conform art.13 al.2 din Legea nr.18/1991, ci a solicitat constituirea dreptului de proprietate în temeiul actului din 1970 încheiat cu CAP Gălărești după ce a fost acționat în judecată, în anul 2010, în procesul de revendicare imobiliară de către reclamanta C. E..
Așa cum s-a arătat, în susținerea cererii pentru constituirea dreptului de proprietate pârâtul s-a prevalat de contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 mai 1970 cu Cooperativa Agricolă de Producție Gălănești, prin care a cumpărat suprafața de 500 mp teren, loc de casă situat în vatra satului Voitinel, respectiv de autorizațiile de construire nr.10/30.06.1970 și 8/17.04.1981 eliberate de Sfatul Popular al comunei Gălănești pentru casa de locuit și anexă - șură cu grajd și nu de calitatea de moștenitor după proprietarul tabular.
Pe de altă parte, doar actele de stare civilă nu fac dovada calității de moștenitor acceptant în sensul art.13 din Legea nr.18/1991, iar potrivit art.249 Cod de procedură civilă sarcina probei aparține celui care face o susținere în cursul procesului. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.254 alin.5 din Noul Cod de procedură civilă dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. Cu toate acestea, conform art. 254 alin.6 din Noul Cod de procedură civilă părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
P. urmare, constatând că nu sunt dovedite susținerile apelantului pârât ,C. G. în sensul că suprafața de 500 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr.37/21.03.2012 este cea aferentă locuinței atribuită în 1970 de CAP și nici susținerea că soluția primei instanțe este dată cu încălcarea principiului disponibilității părților și a dreptului la apărare, Tribunalul în temeiul art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
În ceea ce privește apelul promovat de pârâta C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate, tribunalul constată că dispozițiile art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată au instituit posibilitatea obligării comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată prevăzând în mod expres că dispozițiile art. 274 Cod pr. Civilă (în prezent art.453alin.1 Noul Cod pr. Civilă) sunt aplicabile și în cadrul judecării plângerilor împotriva hotărârii comisiilor județene.
Având în vedere că titlul de proprietate nr.37/2012 emis de pârâta C. Județeană Suceava a fost anulat în baza art.III din Legea nr.169/1997 sunt nefondate susținerile apelantei potrivit cărora nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât prin emiterea titlului și-a îndeplinit o obligație legală, nefiind în culpă în privința modului de constituire a dreptului de proprietate.
Motivele de apel referitoare la faptul că acest organ de aplicare a legii care nu are personalitate juridică, are o poziție procesuală sui-generis, "derogatorie" de la dispozițiile Codului de procedură civilă și nu are calitatea de parte, întrucât concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează "din oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 453 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, nu poate fi primit, având în vedere că legiuitorul a ales soluția contrară potrivit căreia în prezent există posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene de fond funciar, care au avut calitatea de parte în litigiile de fond funciar și pentru care s-a stabilit culpa procesuală, de a plăti cheltuielile de judecată către partea adversă care a câștigat procesul.
Dată fiind soluția legislativă contrară opiniilor pârâtei-apelante, apărările Comisiei județene Suceava nu au relevanță în cauză și cum are calitatea de parte căzută în pretenții ca efect al admiterii cererii reclamantei și este în culpă procesuală ca efect al emiterii titlului de proprietate cu încălcarea dispozițiilor legale, în mod corect a făcut prima instanță aplicarea dispozițiilor art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată coroborate cu cele ale art. 453 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă și a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta-intimată.
Faptul că pârâta-apelantă nu are personalitate juridică și nici buget propriu nu are relevanță în cauză, atâta timp cât legiuitorul le-a recunoscut comisiilor județene și locale, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, în cazul litigiilor de fond funciar, după cum rezultă din dispozițiile art. 52 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și a consacrat în mod expres, posibilitatea obligării lor la plata cheltuielilor de judecată.
Faptul că pârâta-apelantă nu are cont propriu și nici independență financiară astfel încât o asemenea obligație este imposibil de executat, nu are relevanță în cauză, dată fiind posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene la plata cheltuielilor de judecată consacrată de legiuitor care a avut în vedere, desigur, toate aceste aspecte la adoptarea soluției sale iar modalitatea în care reclamanții vor executa această obligație constituie o chestiune de executare silită care excede prezentului cadru procesual astfel încât, în temeiul art. 480 al. 1 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 18/1991 republicată și cele ale art. 1 și 5 al.1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, tribunalul va respinge și acest apel ca nefondat.
În temeiul art.453 alin.1 coroborat cu art.452 și art.451 alin.1 Cod de procedură civilă, părțile căzute în pretenții, respectiv apelantul pârât C. G. și apelanta pârâtă C. Județeană Suceava vor fi obligați să plătească intimatei C. E. câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat(chitanța nr.24/2.12.2015 –f.37 dosar) .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanții C. G. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA SUCEAVA- Suceava, ., nr.36, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.1571/21.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. E. (prin mandatar C. I.)-mun Rădăuți, ., ., ., jud Suceava și C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR VOITINEL (P. PRIMAR)-comuna Voitinel, ..
Obligă apelantul pârât C. G. și apelanta pârâtă C. Județeană Suceava să plătească intimatei C. E. câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. A. C. L. I. D. C.
Red L.A
Jud.fond P. G.
Tehnored.L.A.
5 ex./ 21.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1310/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1603/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
