Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1242/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1242/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1242/2015
Dosar nr._ Rectificare carte funciară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1242
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de către reclamanții D. C. și D. P., împotriva sentinței civile nr. 909 din data de 16 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind pârâtul P. C..
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 15 octombrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 10.02.2014 sub nr._ reclamantul D. C. a chemat în judecată pârâtul P. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună radierea înscrierii dreptului paratului de proprietate din CF_ . parte din . suprafața de aproximativ 350 m.p. si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare a arătat că în jurul datei de 24 ianuarie a aflat că pârâtul, fără cunoștința sa si cu aportul unui inginer topo, a efectuat o măsurătoare topo cadastrală încălcându-i proprietatea. Planul de situație care a stat la baza intabularii pârâtului în cartea funciara a fost eronat și deși s-a susținut că s-a măsurat doar suprafața dintre garduri, acest lucru nu a fost adevărat. In baza acestui plan eronat pârâtul si-a intabulat dreptul de proprietate si pe o parte din terenul al cărui proprietar este reclamantul..
A învederat instanței ca a formulat si plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie si va depune o copie a acesteia.
A mai arătat că atât el, cât si pârâtul, dețin în proprietate suprafețe de teren învecinate despărțite doar de îngrădituri si posedă titlul de proprietate 581/1993.
A susținut că pârâtul l-a acționat în judecată după ce și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară pe o porțiune din terenul reclamantului, printr-o acțiune în revendicare pentru o suprafața de 295 m.p. In momentul de fata se află încă în litigiu în calea extraordinara de atac a revizuirii în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
A mai arătat că are cunoștință că pârâtul intenționează sa înstrăineze terenul, profitând de înscrierea eronată în cartea funciară, fapt care i-ar crea grave prejudicii.
A solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In drept a invocat disp. Legii nr. 7/1996 actualizată si art.453 cod procedură civilă.
Pârâtul P. C. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.32-34) prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Sub un prim aspect a înțeles să invoce excepția inadmisibilității și prematurității cererii de chemare în judecată motivat de faptul inexistenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se fi constatat vreuna din cele patru situații enumerate de art. 36 din Legea 7/1996, respectiv:
1.înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2.dreptul înscris a fost greșit calificat;
3.nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4.înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță ci situația reală actuală a imobilului.
Cum înscrierea dreptului său de proprietate s-a făcut în baza titlului de proprietate nr. 206/15.12.1993 necontestat de către reclamant, deci nefiind desființat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a considerat că nu se poate cere radierea dreptului de proprietate printr-o acțiune în rectificarea cărții funciare și cum admisibilitatea acțiunii în rectificare carte funciară este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești care să constate intervenția uneia din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 36 din Legea 7/1996, cererea reclamantului apare ca inadmisibilă și prematură (decizia nr.3583/10.09.2013 a Î.C.CJ. secția I civilă).
Sub un al doilea aspect, a înțeles să invoce excepția nemotivării în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată întrucât reclamantul nu a precizat temeiul de drept ci doar a indicat la modul general Legea 7/1996 lăsând în sarcina instanței de judecată a-i alege motivul și temeiul pentru care a solicitat radierea unui drept valabil înscris.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată motivat de faptul nerealității susținerilor reclamantului în sensul că i-ar fi ocupat vreo suprafață de teren, atât timp cât pe rolul Judecătoriei Fălticeni s-a purtat între părti un litigiu având ca obiect revendicare imobiliară, pârâtul având calitatea de reclamant în dosar civil nr._, iar pârât - numitul D. C. care a avut posibilitatea, dar nu a uzat de dreptul de a formula cerere reconvențională în acest sens.
Tot pe fondul cauzei, în susținerea de constatare ca neîntemeiată a cererii privind rectificare Cărții Funciare, a reiterat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.36 din Legea 7/1996.
In drept a invocat disp. art.205 cod proc.civilă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.40-41) prin care a solicitat instanței respingerea excepțiilor si susținerilor pârâtului ca fiind nefondate si admiterea acțiunii asa cum a fost formulată.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilității si prematurității acțiunii a invocat dispozițiile Legii nr. 7/1996.
A susținut că prematuritatea nu este dată în nici un caz întrucât radierea tabulară prin prisma dispozițiilor legale invocate de el, nu este ținută de existența unei hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, acțiunea sa nu apare ca inadmisibilă întrucât se încadrează în disp. art. 36 pct.2.
Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a fost făcută eronat în baza unui plan de situație greșit. A susținut că nu a contestat încă titlul de proprietate al pârâtului însă nici acesta nu a contestat titlul reclamantului care sub nr. 581/1993 a certificat dreptul acestuia de proprietate pentru suprafetele de 1.800 mp. la locul „grădină” si „vatra satului”. Aceste suprafete de teren la locul „grădină” si „vatra satului” sunt dispuse într-un trup comun si împreună conform titlului de proprietate au suprafata de 1.800 mp.
Reclamantul a considerat că în mod eronat si total nejustificat pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate pentru terenul ce-i aparține lui, dând dovadă de rea-credință.
A solicitaT respingerea celei de-a doua excepție întrucât acțiunea sa a fost motivată în fapt si în drept.
In ceea ce privește apărările pe fondul cauzei, a arătat că abia în luna ianuarie 2014 a luat cunoștință de înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului. Pe tot parcursul procesual al dosarului nr._ reclamantul nu a avut cunoștință de această înscriere pentru a fi în măsură să se apere.
A solicitat respingerea excepțiilor ridicate cât și a celorlalte apărări ca nefondate si admiterea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2014 instanta a respins excepția inadmisibilității acțiunii si excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată invocate de pârât prin întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 10 sept.2014 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că titlul de proprietate nr. 581/15.07.1994 atașat la dosar si pe care reclamantul a înțeles să-l folosească în dovedirea acțiunii este emis pe numele D. M..
Ca răspuns la această excepție reclamantul a arătat că D. M. este mama sa, în prezent decedată, iar ca moștenitori acceptanți sunt: el reclamantul si fratele său, D. P. pentru care a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamant.
Excepția a fost unită cu fondul pentru a fi depuse înscrisuri în dovedirea calității procesuale active.
Prin sentința civilă nr. 909 din data de 16 aprilie 2015, Judecătoria Fălticeni a respins excepția lipsei calității procesuale active, a respins acțiunea formulată de reclamanții D. P. si D. C., în contradictoriu cu pârâtul P. C., ca nefondată și a obligat pe reclamanți să plătească pârâtului suma de 1.624,20 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, examinând în principiu excepția lipsei calității procesuale active a constatat-o neîntemeiată.
Astfel, potrivit actelor de stare civilă atasate la fila 91 dosar, a rezultat că numita D. M., titulara dreptului de proprietate înscris în titlul de proprietate nr. 581/1994 (f.17 dosar) a decedat în anul 1994 (a se vedea certificatul de deces fila 91 dosar), iar potrivit declarației notariale autentificată sub nr. 5312/12.11.2014 la BNP L. I. (f.117 dosar) reclamanții D. P. si D. C. au declarat că sunt unicii moștenitori ai defunctei, în calitate de fii.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesual activă) precum si între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesual pasivă).
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât si pe cea pasivă prin indicarea obiectului si a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Raportând aceste dispoziții de ordin teoretic la datele speței s-a constatat că excepția lipsei calității procesuale active a fost nefondată și a fost respinsă ca atare.
Examinând cauza pe fond, din înscrisurile anexate la dosar, susținerile părtilor, raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Scutar V., instanța a reținut următoarele:
Reclamanții D. C. si D. P. sunt moștenitorii defunctei D. M., titulara din titlul de proprietate nr. 581/15.07.1994.
Aceștia au susținut faptul că pârâtul P. C. prin înscrierea în cartea funciară a proprietății sale a încălcat proprietatea lor în suprafață de 350 mp. dobândită de autoarea lor, D. M. prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. 581/15.07.1994.
La dosarul cauzei a fost atașată documentația care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului în cartea funciară precum si dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 482/26.02.2013 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă si irevocabilă prin decizia civilă nr. 2162/08.10.2013 a Tribunalului Suceava.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Scutar V. a rezultat că suprafata deținută de pârâtul P. C. la locul litigiului este de 3.423 mp. compusă din 1CC – 1.317 mp + 2P – 2.106mp., prezentată în anexa 1 pe aliniamentul 64-7-14-37-32-26-69-63-46-_-3-24-2-51-7-64 (culoare albastră) cu vecinătățile: Nord – C. M.; Est- Pricp Ș.; Sud – D. C. si Vest – DJ 208 A.
S-a mai reținut că pe . CC – 460 mp. se află locuința C1 – 124 mp., anexa C” – 20 mp. și anexa C3 – 9 mp. proprietatea pârâtului.
Pentru reclamanți, în urma măsurătorilor efectuate la locul litigiului a fost identificată suprafata deținută de aceștia S2 – 1.464 mp (1CC – 336 mp.+2A -1.128 mp.) prezentată în anexa 1 pe aliniamentul 9-2-35-17-3-67-58-62-68-45-96-18-25-36-40-54-57-23-16-9 (culoare galbenă) cu următoarele vecinătăți: Nord- P. C.; Est- P. Ș.; Sud – Belioaie V. si Vest – DJ 208 A.
Pe . – 336 mp. se află la locuința C1-79 mp. anexa C2 -17 mp. si anexa C3 – 10 mp. proprietatea reclamantului.
In urma suprapunerii planului de situatie întocmit de pfa Mușilă C. care a stat la baza intabulării pârâtului cu suprafata de 3.410 mp. în CF_ a orașului Dolhasca, peste suprafața de teren măsurată cu ocazia deplasării la locul litigiului, a fost identificată suprafata intabulată de pârât care este prezentată în anexa 1 pe aliniamentul cu contur roșu.
Din această suprapunere se poate constata că la data efectuării măsurătorilor reclamantul deține din terenul intabulat pe numele pârâtului o suprafață S3/1 -47 mp. prezentată în Anexa 1 pe aliniamentele 89-3-67-58-90-89 (culoare galbenă).
De menționat că prin sentința civilă nr. 482/26.02.2013 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară formulată de P. C., în contradictoriu cu pârâtul D. C., iar pârâtul a fost obligat să-i lase reclamantului în deplină proprietate si linistită posesie suprafata de 295 mp. teren identic cu . de situație anexa 2 a suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză, teren situat la locul „G.” în intravilanul orasului Dolhasca, jud. Suceava.
Sentința civilă menționată a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 2162 din 08.10.2013 a Tribunalului Suceava prin respingerea recursului declarat de pârâtul D. C..
Suprapunând limitele de hotar stabilite prin sentința civilă nr. 482/26.02.2013 a Judecătoriei Fălticeni despre care s-a făcut referire mai sus, prezentată de expert în anexa 1 cu contur culoare verde pe aliniamentul A-B-C-45 s-a constatat că pârâtul deține din terenul reclamantului S3-8 mp. prezentată în anexa 1 pe aliniamentul A-B- 2-A iar reclamanții dețin din terenul pârâtului suprafata S3 – 47 mp. prezentată în anexa 1 pe aliniamentul 89-3-67-58-90-89 (culoare galben) precum si suprafata S3/2 – 26 mp. prezentată în anexa 1 pe aliniamentul 45-68-C-90-62-68-45 (culoare galben).
Expertul a arătat în același raport că pârâtul a înscris în cartea funciară o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate nr. 206/1993 identificată prin CP_ în suprafață de 3.410 mp., a căror dimensiuni corespund cu cele inscripționate în procesul verbal de punere în posesie eliberat de Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Dolhasca doar pe aliniamentul vestic în vecinătatea D.J. 208 A (40 m.) și pe aliniamentul estic în vecinătatea lui P. Ș. (38 m.).
Lungimea terenului intabulat pe latura nordică în vecinătatea lui C. M. este de 82,17 m. în loc de 92 m., iar pe latura sudică în vecinătatea reclamantului este de 92,97 m în loc de 36 m.
Deosebit de aceasta, la răspunsul obiectivului nr. 3 expertul a arătat în același raport de expertiză că din măsurătorile si identificările făcute la locul litigiului s-a constatat că suprafetele de teren reconstituite părților prin titlurile de proprietate nu și-au găsit corespondentul în teren prin aceea că atât pârâtul și-a intabulat în cartea funciară o suprafață mai mică cu 590 mp. față de suprafața înscrisă în actele de proprietate - titlul de proprietate nr. 206/1993 iar suprafața rămasă disponibilă pentru reclamanți fiind de 1.464 mp. față de suprafața din acte de 1.800 mp. reconstituită autoarei D. M. conform titlului de proprietate nr. 581/1994.
Totodată expertul a concluzionat faptul că prin înscrierea în cartea funciară a suprafetei de teren proprietatea pârâtului, identificată prin CP_ -3.410 mp. nu s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, înscrierea fiind în conformitate cu deschiderea menționată în procesul verbal de punere în posesie eliberat de Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Dolhasca pe aliniamentul estic în vecinătatea lui P. S. si pe aliniamentul vestic în vecinătatea DJ 208A.
In conformitate cu art. 33 din legea nr. 7/1996 republicată, în cazul în care cuprinsul cărtii funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau după caz modificarea acesteia.
Art. 34 din aceeași lege prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor în cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în conformitate cu situatia reală a imobilului.
In raport de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale invocate, instanta a constatat actiunea reclamanților neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
In conformitate cu disp. art. 453 Cod pr. Civilă potrivit cu care „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” instanta a obligat pe reclamanți să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 1.624, 20 lei reprezentând cheltuieli de transport si cazare conform înscrisurilor anexate la filele 163-200 dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
Prin apelul său, reclamantul D. C. a solicitat admiterea acestuia, iar în rejudecare, admiterea cererii reclamanților, respectiv radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului în CF_ pentru parte din pt 2p de 350 mp, cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare din ambele cicluri procesuale.
În motivare a arătat instanța de fond nu a realizat modalitate abuzivă prin care și-a intabulat dreptul de proprietate pârâtul acestei cauze, fără să aibă nici un titlu valabil și profitând de faptul că în zona litigiului nu există cadastru vechi.
A arătat că reclamanții sunt puși în situația ca intabularea pârâtului să le fie opozabilă doar pentru faptul că acesta profitând și de lipsa lor de la locul litigiului a măsurat primul suprafața de teren, a pretins că îi aparține și a și înscris măsurătoarea în cartea funciară.
Un fapt pe care ei l-au învederat mereu instanței a fost că această intabulare a dreptului de proprietate s-a făcut anterior introducerii cererii în revendicare din partea pârâtului, cerere care a făcut obiectul dosarului nr._ și ciudat a fost și faptul că în dosarul atașat_ reclamantul P. C. nu s-a folosit de planul de situație în baza căruia și-a înscris nelegal și fără temei un așa-zis drept de proprietate și nici de extras de carte funciară.
Reclamantul a aflat de înscrierea dreptului în cartea funciară pentru pârât în jurul datei de 24.01.2014 și a introdus imediat cererea din prezentul litigiu.
A solicitat instanței de apel să reexamineze toate probele administrate în fața fondului, inclusiv raportul de expertiză S. care, din punctul lui de vedere, a fost eronat și lacunar, tocmai motivat de faptul că obiectivele reclamanților la expertiză nu au fost admise.
Interpretarea instanței de fond dată obiectivelor propuse de către ei că ar fi specifice unei acțiuni în revendicare, a considerat că a fost greșită, acestea fiind de natură a elucida în totalitate modalitatea prin care pârâtul și-a intabulat nejustificat dreptul de proprietate.
Mai mult, instanța de fond nu a admis nici obiecțiunile la expertiza întocmită în cauză, atât cu privire la identificare greșită, cât și cu privire la măsurătorile greșit întocmite.
De asemenea, instanța nu a luat în considerare nici obiecțiunea cu privire la actele la care trebuia să se raporteze expertul și data întocmirii planului de situație C. M., față de introducerea cererii în revendicare care a făcut obiectul dosarului nr._ .
Ceea ce i-a nelămurit mereu pe reclamanți a fost cum s-a ajuns la concluzia ca identificarea din planul de situație Cirneala C. a fost corecta, fara a se verifica mai intai întregul trup de teren din care dețin si ei teren si paratul. Cum a știut inginerul instrumentator ca terenul paratului se afla la reclamanți in curte si nu la un alt vecin. Aceasta situație se putea lesne verifica in baza obiectivului nr.2 propus de catre ei, întrucât suprafețele se puteau compara doar pornind de la întregul terenului de 42 de prăjini deținut de catre defunctul Belioaie V..
A înțeles sa invoce in subsidiar si motivul de nulitate absoluta a hotărârii supuse apelului, pentru motivul prevăzut de art. 174 cod procedura civila.
In speța, a considerat ca instanța de fond nu a cercetat in totalitate fondul chestiunii litigioase si nici nu a luat in considerare toate probele pe care reclamanții le-au administrat. A făcut aici referire la actele care au dovedit dreptul lor de proprietate si care nu au fost luate in calcul la pronunțarea sentinței atacate.
In cazul admiterii acestui motiv de apel, a solicitat anularea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre o corecta soluționare instanței de fond.
Date fiind toate cele descrise, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală, iar în rejudecare admiterea cererii introductive de instanță.
In subsidiar, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și să se dispună corecta judecare a cauzei de către instanța de fond.
In drept, a invocat disp. art.466, art.468, art.476, art. 480 al. 2 si 3, art. 174 cod procedura civila, art. 35-36 L.7/1996.
Prin apelul său, reclamantul D. P. a arătat următoarele:
In fapt, prin acțiunea înregistrată sub nr._, chemând în judecată pe pârâtul P. C., a solicitat să se dispună rectificarea înscrierii ce s-a făcut în CF nr._ a . ., pentru suprafața de 350 mp.
A solicitat acest lucru, pentru că pârâtul și-a intabulat pe numele său această parcelă, prin afectarea dreptului reclamanților de proprietate.
Pronunțarea unei astfel de sentințe, ca cea apelată, a fost „favorizată" de faptul că regimul de publicitate imobiliară, până la apariția legii nr. 7/1996, a fost cel pe registru de transcripțiuni și inscripțiuni, deci fără o rigoare deosebită.
In astfel de împrejurări cel care-și face, dintr-un nr. mai mare, sau mai mic, de vecini dintr-o zonă, întabularea dreptului de proprietate, nu are nici o „opreliște” de natură tehnică, dată de evidențele de la cadastru.
Din păcate, de multe ori, instanțele au dat credit mult prea mare unor astfel de situații, cum este cea din speța de față- reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate, reclamanții nu l-au avut intabulat și de aceea pârâtul este socotit pe deplin proprietar pe terenul în litigiu, nu însă și reclamanții.
Adevărul, din punct de vedere tehnic, al modului în care se fac concret întabulările, necunoscut de instanțe, cum este și cazul de față, este acela că, atunci când într-o parcelă sau mai mare sau mai mică nu sunt făcute alte întabulări, de care să se țină cont, întabularările se fac de multe ori cum o dorește clientul. Din păcate, acest lucru este posibil, în condițiile în care se fac întabulări noi, înscrisurile care stau la baza întabulării, cum sunt procesele verbale de punere în posesie întocmite de comisii locale etc. nu au fost întocmite în mod riguros, de specialiști etc.
Dovadă că întabulările, din zona în care n-a fost carte funciară, cum este cazul și localității Dolhasca, sunt de multe ori făcute „la întâmplare", sau avându-se în exclusivitate interesul celui care o cere, dacă nu sunt alte întabulări făcute în zonă; sunt chiar cele arătate de expert la pg. 4 din raport, în care s-a precizat: "lungimea terenului intabulat pe latura nordică, în vecinătatea lui C. M. este de 82,17 m în loc de 92 m, iar pe latura sudică, în vecinătatea reclamanților este de 92,97 m în loc de 36 m".
A criticat sentința instanței de fond pentru că aceasta a dat credit total unui raport de expertiză care a făcut abstracție de actele de proprietate pe care le-a prezentat, instanța de fond socotind că întabularea pârâtului este corectă, chiar dacă s-a precizat modul total incorect în care s-a făcut întabularea.
Înscrierea în cartea funciară se dorește riguroasă, fară greșeală, urmând a sta la baza dreptului de proprietate pentru veșnicie.
In nici un caz nu se poate vorbi, de rigoare, de exactitate, în condițiile în care expertul a arătat că „întabularea pârâtului pe latura sudică, în vecinătatea reclamanților s-a făcut pe o lungime a terenului de ...92,97 m, în loc de ...36 m".
Poate reclamantul s-a intabulat cu o suprafață mai mică, nu s-a negat acest fapt, dar cum rămâne cu modalitatea concretă de întabulare, dacă se are în vedere chiar și numai ..."inadvertența"... mai sus arătată s-a intabulat cu terenul pe o lungime de 92,97 deși trebuia să se intabuleze pe o lungime de 36.
Desigur că, în ceea ce îl privește, în ceea ce îi privește pe reclamanți, au promovat acțiunea de față pentru că întabularea a cărei rectificare au cerut-o s-a făcut prin grava afectare a dreptului lor de proprietate, întabularea făcându-se „peste" terenul reclamanților, cuprinzându-le și parte din acest teren.
Instanța de fond, în mod eronat, le-a cenzurat, eliminat, mare parte din obiectivele propuse de reclamanți.
S-ar fi putut lesne constata eronata întabulare dacă s-ar fi avut în vedere, printre altele, obiectivul nr.2, conform căruia au solicitat să se verifice întreaga suprafață de teren deținută de părți, în baza actelor primare de proprietate, înscrisuri care au stat la baza eliberării titlurilor, cum ar fi contracte de vânzare-cumpărare, contracte de schimb, rol agricol etc.
De altfel, toate obiectivele propuse, au vizat, în esență, în a se stabili dacă întabularea a avut în vedere situația juridică, faptică, reală, a terenurilor- atât a pârâtului cât și a terenul lor-, dacă întabularea nu s-a extins și asupra terenului vecinului, cum s-a întâmplat de fapt, pârâtul întabulându-și parte din terenul ce le aparține.
Tot în ideea stabilirii unei situații juridice reale, concrete, a terenurilor au insistat, la cpt.6 al obiectivelor propuse, ca expertul să precizeze dacă gardurile de la frontul de stradă, sunt pe același amplasament, așa cum erau situate anterior anului 1989, cum erau după reconstituirea dreptului de proprietate, și cum sunt în prezent, raportat și la proprietățile vecine; obiectiv din păcate respins, de asemenea, în mod greșit, de către instanța de fond.
Pentru că întabularea unui drept de proprietate duce la nașterea unei situații juridice cu consecințe juridice uneori nefaste pentru terți, este necesar ca această întabulare să fie făcută cu maximum de rigoare, profesionalism, bună credință etc.
Or, în situația de față a fost evident modul, puțin spus, superficial, în care s-a făcut întabularea dreptului de proprietate al pârâtului.
Așa cum a arătat și mai sus, reclamanții, nefiind intabulați cu dreptul lor de proprietate, în evidențele cadastrale nu există, nu sunt evidențiați și ca atare întabularea s-a făcut prin afectarea dreptului lor de proprietate indiferent dacă s-a dorit, sau nu acest lucru.
Singura soluție pentru înlăturarea acestor „neajunsuri" este verificarea întabulării în funcție de toate înscrisurile părților, acte de proprietate și înscrisuri primare care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate, procese verbale de punere în posesie etc. chiar audieri de martori.
Esențială este corelarea acestora cu situația de la fața locului, aceasta deoarece, fiind vorba de mici comunități, cum este situația de față, se cunosc, se știu foarte bine haturile dintre proprietăți, orice „schimbare" a hatului, prin deplasarea gardului, prin mărirea sau micșorarea suprafeței aflată în posesia cuiva, este lesne sesizată de vecini, cunoscuți, consăteni.
Or, așa stau lucrurile și-n situația de față, întabularea dreptului de proprietate al pârâtului fiind făcută în modalitatea descrisă mai sus, au fost nesocotite haturile, proprietățile, s-a făcut prin „suprapunere" de proprietăți, prin neluarea în considerare a faptului că proprietățile sunt delimitate de zeci de ani, prin edificarea unor garduri etc.
Așa fiind, a solicitat admiterea apelului, urmând a se modifica în tot sentința apelată și pe fond a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp.art. 466, 470, 476, 477, 478, 480 (2) c.pr.civ.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său a solicitat respingerea apelurilor, ca nefondate.
Examinând apelul reclamantului D. C., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele:
În speță s-a solicitat radierea înscrierii dreptului de proprietate pe numele pârâtului P. C. în Cf_ a . parte din . suprafață de 350 mp, cu motivarea că întabularea are la bază un plan de situație eronat întocmit, prin care i s-a încălcat proprietatea.
Dar între părți a avut loc un proces de revendicare-dosar nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 482/26. 02. 2013 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2162/08. 10. 2013 a Tribunalului Suceava, pierdut de către reclamant, acesta fiind obligat să lase pârâtului în deplină proprietate și liniștită posesie, la locul în litigiu, în intravilanul or. Dolhasca, la locul „G.” suprafața de 295 mp teren, identică cu . de situație-anexa2 la raportul de expertiză întocmit de către expert R. L..
Așadar, câtă vreme părțile și-au disputat dreptul de proprietate într-o acțiune petitorie, cum acțiunea în rectificare de carte funciară nu are o existență de sine stătătoare, fiind grefată pe o acțiune de fond, petitorie și ținând cont că în sistemul legii 7/1996, sub imperiul căreia s-a înscris pârâtul în cartea funciară, prin încheierea BCPI Fălticeni nr. 6136/16. 05. 2011, întabularea are doar efect de opozabilitate, principiul fiind expres reglementat la acel moment prin dispozițiile art. 20 alin. 1 din legea 7/1996, conform cărora „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil”, rezultă că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului în cartea funciară cu terenul în litigiu trebuie să fie în concordanță cu cele statuate în procesul de revendicare, întrucât în acel proces s-au comparat titlurile de proprietate ale părților și s-a acordat preferabilitate celui prezentat de către pârât în ceea ce privește suprafața de 295 mp.
Nu prezintă relevanță că întabularea pârâtului este anterioară procesului de revendicare, singura condiție impusă de textul de lege mai sus menționat este ca întabularea să respecte actul de proprietate al pârâtului și soluția dată în procesul de revendicare.
Prin urmare, criticile din apel pe acest aspect sunt nefondate, prima instanță raportându-se corect în ceea ce privește administrarea probatoriului la rezultatul litigiului anterior prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra întinderii drepturilor de proprietate ale părților, câtă vreme reclamantul invocă tocmai faptul că prin modul în care s-a întabulat pârâtul, acesta i-a încălcat dreptul de proprietate.
Practic, prin obiectivele la expertiză și prin obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert Scutar V. (filele 115, 153) reclamantul urmărește să repună în discuție într-un nou litigiu chestiunea proprietății, deja tranșată de o instanță, ignorând hotărârea judecătorească și făcând referire din nou la antecesorii săi, la actele primare și la planurile vechi, ceea ce este inadmisibil.
Văzând aceste limite ale judecății, expertiza nu este lacunară, cum pretinde apelantul, este completă, obiecțiunile fiind corect respinse, prima instanță întemeindu-și corect soluția pe concluziile sale, respingând acțiunea.
Astfel, a reieșit din constatările expertului Scutar V. că pârâtul s-a înscris în CF cu o suprafață mai mică decât are pe titlul său de proprietate, 3410 mp, față de 4000 mp, suprafață materializată cu contur roșu pe planul de situație-anexa 1 la raportul de expertiză (fila 143), că nu a depășit limitele de hotar stabilite prin sentința dată în revendicare, materializate cu contur verde pe același plan, nefiind afectat dreptul reclamantului, vecin la sud, câtă vreme limitele întabulate de la est (D.J. 208 A) și de la vest (P. Ș.) sunt conforme, chiar mai mici decât cele înscrise în procesul-verbal de punere în posesie și în sentința dată în revendicare (filele 141-143).
Întrucât instanța a cercetat fondul cauzei față de cele învederate anterior, nefiind caz de anulare a hotărârii și cum criticile reclamantului sunt nefondate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca atare apelul.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamantul D. P., se rețin următoarele:
Acest reclamant nu a fost parte în dosarul de revendicare nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 482/26. 02. 2013 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2162/08. 10. 2013 a Tribunalului Suceava, pârâtul acționându-l în judecată în acel dosar numai pe D. C..
Prin urmare, prima instanță nu putea face referire în ceea ce-l privește la respectivul dosar, la aspectele tranșate pe chestiunea proprietății, astfel că tribunalul va substitui motivarea sentinței referitor la acest pârât, potrivit chestiunii pusă în discuție din oficiu conform art. 22 alin. 2 din noul cod de procedură civilă, în sensul următor:
Necontestat, până la acest moment nu există pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă între reclamantul D. P. și pârâtul P. C., într-o acțiune petitorie.
Acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului. Această acțiune are un caracter subsidiar, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia, revendicare, etc., deci petitorie.
Cazurile de exercitare a acestei acțiuni sunt prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Astfel, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori dacă înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordantă cu situația reală actuală a imobilului.
Din interpretarea textului de lege menționat rezultă, astfel, că rectificarea mențiunilor din cartea funciară poate fi cerută doar dacă anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat existența vreuneia din situațiile prevăzute.
În speță, nu se regăsește niciuna dintre situațiile la care se referă art. 36 din Legea nr. 7/1996, câtă vreme pârâtul are un titlu, reprezentat de titlul de proprietate nr. 206/1993, care nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Prin urmare, în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească care să invalideze titlul pârâtului, acesta își produce efectele în mod valabil, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară în baza actului prin care s-a transmis.
În condițiile în care reclamantul pretinde că i-a fost afectat dreptul de proprietate, el nu poate promova direct o acțiune în rectificare de carte funciară, atâta timp cât instanța nu a fost învestită și cu o cerere de constatare a nulității titlului pârâtului sau cu o acțiune în revendicare..
Toate aspectele vizând valabilitatea titlului său și lipsa de valabilitate a titlului pârâtului nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară.
O soluție contrară, în sensul admiterii cererii reclamantului, ar nesocoti dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996, potrivit cu care înscrierile în cartea funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor.
Pentru aceste considerente, care vor substitui motivarea primei instanțe în ceea ce-l privește pe reclamantul D. P., găsind demersul acestuia inadmisibil și nemaiputând analiza în acest context criticile sale întrucât țin de fondul drepturilor părților, care nu poate fi antamat, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 202,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând c/v deplasarea acestuia din urmă din mun. A. la termenul de judecată, dovedită cu bon fiscal nr. 11/2015 emis de . Suceava (fila 39).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către reclamanții D. C., domiciliat în .. Suceava și D. P., domiciliat în Suceava, ., ., . civile nr. 909 din data de 16 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind pârâtul P. C., domiciliat în A., .. 10, ., . av. P. M. – Fălticeni, .-5, parter, jud. Suceava.
Obligă apelanții la plata către intimat a sumei de 202,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond A. I.
6 ex./26.10.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1302/2015. Tribunalul... → |
|---|
