Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1295/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1295/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1295/2015
Dosar nr._ hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1295/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul R. M. domiciliat în comuna Vadu Moldovei, . împotriva sentinței civile nr.760/24.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. I.-comuna Vadu Moldovei, ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a se depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 28.01.2015 sub nr._, reclamantul R. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va administra, să se constate că la data de 30.05.2013, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, materializat în înscrisul sub semnătură privată, intitulat „Antecontract de vânzare cumpărare", prin care pârâta, în calitate de vânzătoare-promitenta, i-a vândut suprafața de 4.500 mp. teren, din care suprafata de 3.600 mp. arabil si 900 mp. teren neproductiv, situate în intravilanul satului Nigotesti, .. Suceava, învecinată cu: L. Gh., drum, S. D-tru si C. Gh.
Solicită a se constata că între părti a intervenit Acordul de mediere nr. 8 din 27.03.2014 încheiat de Biroul de Mediator V. S. din satul si .. Suceava.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 30.05.2013 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare materializat în înscrisul sub semnătură privată intitulat „Antecontract de vânzare-cumpărare” prin care părțile au convenit la vânzarea suprafeței de 4.500 mp. teren, din care suprafața de 3.600 mp. arabil si 900 mp. teren neproductiv, situate în intravilanul satului Nogotesti, .. Suceava, învecinată cu: L. Gh., drum, S. D-tru si C. Gh.
Pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin titlul de proprietate nr. 3259/24.08.1998 si a certificatului de moștenitor nr. 112/09.09.1999 după decesul soțului C. G. si a renunțării celorlalți moștenitori.
Prețul stabilit pentru vânzare a fost de 2.500 lei si a fost achitat pârâtei, iar reclamantul a intrat în posesia terenului.
Pentru că nu au reușit perfectarea convenției în formă autentică, părțile s-au prezentat împreună la Biroul de mediator V. S. din satul si . vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, iar în urma procedurii de mediere s-a încheiat Acordul de mediere nr. 8/27.03.2014, a cărui conținut l-a expus și a solicitat a fi constatat ca intervenit în cauză.
În drept, au fost invocate disp. art. 1669 Noul Cod Civil, art. 58 din Legea nr. 92/2006.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosar în acest sens: antecontractul de vânzare-cumpărare, titlul de proprietate nr. 3259/24.08.1998, certificat de moștenitor nr. 112/1999, certificat fiscal și adeverința de rol de la Primăria . nr. 3882/27.02.2014, acte de stare civilă, acordul de mediere nr. 8/27.03.2014 (f.7-22).
La data de 26.02.2015 reclamantul a depus la dosar precizări la acțiune, prin care a arătat că în data de 30.05.2013 între el și pârâtă s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „antecontract de vânzare-cumpărare, dată la care a achitat prețul convenit în sumă de 2500 lei și a intrat în posesia terenului, considerând că acest teren nu mai poate face obiectul Legii nr. 17/2014 având în vedere dispozițiile art.6 Cod civil.
Conform art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a comunicat pârâtei duplicatul acțiunii formulată de reclamant pentru ca aceasta să depună întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea prevăzută de lege, obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o.
Prin sentința civilă nr.760/24.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de către instanță.
A respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic, cu validare acord de mediere, formulată de reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâta C. I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 248 alin.1 Cpciv instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta pronunțarea unei hotărâri de expedient care să consfințească acordul părților concretizat în Acordul de mediere nr. 8/27.03.2014 încheiat la Birou Mediator V. S., prin care C. I. în calitate de promitentă vânzătoarea înstrăinează către R. M. în calitate de promitent cumpărător suprafața de 3600 mp teren arabil și 900 mp teren neproductiv situate în extravilanul satului Nigotești, . . în Titlul de Proprietate nr. 3259/24.08.1998.
Față de obiectul dedus judecății prima instanță a constatat că din Titlul de proprietate nr. 3259/1998, din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 2146 din 31.03.2013, din adeverința nr. 375 din 21.01.2015 emisă de Primăria . certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 401 din 21.01.2015 emis de Primăria .. 12, 13), rezultă că terenul este situat în extravilan.
În speță, instanța a pus reclamantului în vedere prin adresa emisă la data de 16.02.2015 să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014, având în vedere că terenul pentru care s-a încheiat acordul de mediere și pentru care se solicită pronunțarea unei hotărâri de expedient este extravilan, iar în speță nu s-a făcut dovada că părțile ar fi rude pentru a fi exceptate de la parcurgerea acestei proceduri prealabile amintite.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 17/2014, înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.
De asemenea din art. 5, din același text de lege rezultă că în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Or, reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în sensul parcurgerii procedurii prev. de art. 6 și următoarele din lege. Pe cale de consecință excepția invocată a fost admisă.
În ceea ce privește, motivele invocate de către reclamant, conform cărora prevederile Legii nr. 17/2014 nu se aplică cauzei de față, întrucât ar fi un caz de retroactivitate a legii, înscrisul sub semnătură privată fiind încheiat în anul 2013, prima instanță a reținut următoarele:
Art. 20 din Legea nr. 17/2014, stabilește că prevederile legii nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, precum și înstrăinărilor între rude până la gradul al treilea, inclusiv. Într-o interpretare per a contrario a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente niciuna dintre situațiile de excepție enumerate, dispozițiile legii 17/2014 sunt aplicabile speței de față.
Astfel instanța care pronunță hotărârea judecătorească este obligată să respecte dispozițiile legale în vigoare, printre care și prevederile Legii 17/2014. Cum transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în mod valabil, până la . Legii 17/2014, orice transmisiune ulterioară de drepturi reale asupra unui teren extravilan se realizează în condițiile cadrului legal.
De altfel, reclamantul a avut cunoștință de consecința nerespectării procedurii prevăzute de disp. Art. 5 și urm. din Legea nr. 17/2014, întrucât a avut pe rolul aceleiași instanța un alt dosar, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare a acelorași imobile, actul suspus cenzurii instanței fiind la acea dată un act sub semnătură privată. În dosarul menționat,_, s-a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de disp. Legii nr. 17/2014. Faptul că reclamantul a promovat o nouă acțiune cu obiect diferit, respectiv pronunțare hotărâre expedient pentru acord de mediere nu este de natură să acopere lipsa procedurii prevăzute de Legea nr. 17/2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. M..
În motivare acesta a arătat că în data de 30.05.2013,a încheiat un contract de vânzare/cumpărare,materializat în înscrisul sub semnătură privată intitulat „Antecontract de vânzare/cumpărare",prin care numita C. I.,în calitate de vânzătoare i-a vândut suprafața de 4500 m.p. teren arabil,situat în intravilanul satului Nigotești,. . care din eroare în actul de proprietate a fost trecut extravilan.
A cumpărat acest teren pentru a construi o casă fiind vorba de teren intravilan. A solicitat salariaților primăriei Vadu Moldovei,care se ocupă de fondul funciar,să se deplaseze la fața locului,unde ar fi constatat că terenul cumpărat de el este intravilan,dar i-au cerut să plătească o taxă,pe care el a refuzat să o achite,deoarece comisia trebuia doar să constate un adevăr și nu necesita investigații,care să justifice plata taxei,dar a fost refuzat,iar instanța de judecată nu a luat în considerare nici precizările depuse în scris și nici declarația sa ,că de fapt și de drept terenul în discuție este intravilan. Chiar dacă acest teren ar fi fost extravilan, față de actele depuse la dosarul cauzei nu erau motive legale de a-i fi respinsă acțiunea,din următoarele motive:
Contractul de vânzare-cumpărare dintre ei, a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.272;273;274 și 275Cod Proc.Civ. Conform prevederilor art.l02,alin.l,din Legea nr.71/2011 „Contractul este supus dispozițiilor legale în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceia ce privește încheierea,interpretarea,efectele executarea și încetarea sa",deoarece contractul este un acord de voință dintre două sau mai multe persoane,cu intenția de a constitui,modifica sau stinge un raport juridic(art.H66C.Civ.),unde părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora,în limitele impuse de lege.
Conform art.1178 C.Civ. contractul se încheie prin simplu acord de voință al părților iar art.1179 C.Civ. stabilește condițiile pentru validarea contractului care sunt: -capacitatea de a contracta și consimțământul părților,ceia ce în cazul meu,s-a respectat,îndeplinindu-se cu prisosință și prevederile art.1182 C.Civ. Conform prevederilor art.l240;1241 „înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic,având forța probantă prevăzută de Lege",iar la art.l242,alin.2,se precizează: „Dacă părțile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă,pe care legea nu o cere ^contractul se socotește valabil chiar dacă forma nu a fost respectată".
Prevederile art.1673 și 1674 arată clar că dreptatea este de partea sa,deoarece la alin.l se spune că „Vânzătorul ESTE OBLIGAT să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut și odată cu proprietatea cumpărătorul dobândește toate drepturile și acțiunile accesorii ce au aparținut vânzătorului,iar dacă din voința părților nu rezultă contrariul,proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI.
Se arată că în data de 30.05.2013 a cumpărat cei 4500 m.p.teren, a plătit prețul convenit și a intrat în posesia lui,de fapt și de drept, astfel încât nu se mai impune ca vânzătoarea să respecte prevederile Legii nr .17/2014 întrucât conform art.6 C.Civil „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere radioactivă." La încheierea Contractului de vânzare/cumpărare a respectat prevederile legale în vigoare și actele încheiate între ei,nu fac obiectul Legii nr.17/2014.
Intimata pârâtă C. I. a depus întâmpinare ( fila 14) prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată deoarece între părți este încheiat un acord de mediere unde au convenit de comun acord asupra vânzării terenului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.430 (1) NCpr.civ. „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.”
Potrivit art.431(2) NCpr.civ. ”oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
Dispozițiile art.431(2) NCpr.civ reglementează autoritatea de lucru judecat sub forma de prezumție, de mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Este vorba de efectul pozitiv al lucrului judecat ce se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis și care este de natură a asigura ordinea și stabilitatea juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
CEDO a evidențiat în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești garantat de art.6(1) se interpretează conform preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element patrimonial comun statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raportului juridic care implică între altele că o soluție definitivă dată de instanță cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție ( cauza A. contra României, cauza A. contra României). Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate proceduri judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă. În cauza A. contra României Curtea a apreciat că instanța ar fi trebuit să țină cont de constatările jurisdicțiilor anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate prin hotărâri judecătorești definitive neputând fi justificată prin prisma art.6 (1) din Convenție.
Dând eficiență prezumției de lucru judecat care în relația dintre părți are caracter absolut tribunalul reține că situația juridică a terenului în litigiu a fost tranșată prin sentința civilă nr. 1978/7.10.2014 a Judecătoriei Fălticeni, prin care s-a constatat în contradictoriu cu aceleași părți că terenul, ce formează obiectul acțiunii, respectiv suprafața de 3.600 mp arabil și 900 mp teren neproductiv, este situat în extravilanul .. Suceava și pentru înstrăinarea terenului se impune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.5 coroborat cu art.3, art.4 și art.9 din Legea nr.17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării – cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan.
S-a reținut „referitor la motivul invocat de reclamant, conform căruia terenul ar fi situat în intravilan și ar fi exceptat de la aplicarea prevederilor Legii 17/2014, că din titlul de proprietate nr.3259/1998, din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr.2146/31.03.2013, din adeverința nr.2145/31.03.2013 emisă de Primăria . certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr.4039/6.06.2014 emis de Primăria . că terenul este situat în extravilan.”
În ceea ce privește, „motivele invocate de reclamant în sensul că prevederile Legii 17/2014 nu se aplică cauzei de față, întrucât ar fi un caz de retroactivitate a legii, înscrisul sub semnătură privată fiind încheiat în anul 2013 s-a reținut că „instanța care pronunță hotărârea judecătorească este obligată să respecte dispozițiile legale în vigoare, printre care și prevederile Legii 17/2014. Cum transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în mod valabil, până la . Legii 17/2014, orice transmisiune ulterioară de drepturi reale asupra unui teren extravilan se realizează în condițiile cadrului legal.”
Nici în prezent situația juridică a terenului nu a cunoscut modificări, astfel și din înscrisurile depuse în dovedirea prezentei acțiuni, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 30.05.2013 (f.23), Titlul de proprietate nr. 3259/1998, certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 373/21.01.2015(f.12), adeverința nr. 375 din 21.01.2015 emisă de Primăria ..13), rezultă că terenul este situat în extravilan.
În aceste condiții, corect prima instanță a pus reclamantului în vedere prin adresa emisă la data de 16.02.2015 să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014, având în vedere că terenul pentru care s-a încheiat acordul de mediere și pentru care se solicită pronunțarea unei hotărâri de expedient este extravilan, iar în speță nu s-a făcut dovada că părțile ar fi rude pentru a fi exceptate de la parcurgerea acestei proceduri prealabile.
Criticile apelantului privind data transferului dreptului de proprietate nu pot fi primite, prin hotărârea judecătorească mai sus menționată reținându-se că transferul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4600 mp, nu s-a produs la data de 30.05.2013 ci se realizează la data pronunțării hotărârii judecătorești care complinește lipsa formei autentice.
S-a reținut în litigiul anterior că transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în mod valabil, până la . Legii 17/2014, orice transmisiune ulterioară de drepturi reale asupra unui teren extravilan se realizează în condițiile cadrului legal, astfel încât nu mai poate fi pusă în discuție susținerea apelantului că față de data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare nu sunt incidente dispozițiile Legii 17/2014 .
Prin urmare, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Tribunalul în temeiul art.480 alin.1 NCpr.civ. va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelantul R. M. (CNP_) domiciliat în comuna Vadu Moldovei, . împotriva sentinței civile nr.760/24.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. I.-(CNP_) comuna Vadu Moldovei, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond G. I. M.
Tehnored.L.A.
4 ex./ 08.12.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 495/2015. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1242/2015. Tribunalul... → |
|---|
