Partaj judiciar. Decizia nr. 1603/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1603/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1603/2015
Dosar nr._ partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1603/2015
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător C. L.
Grefier I. D. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanții C. A., C. V. și C. M. L., cu toții domiciliați în oraș Milișăuți, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.597 din data de 17 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți D. C., din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, IBĂNIȘTEANU M., din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, C. D., din ._, J. C., C. I., din . C., C. V., de la familia COSOVAN GH. din . C., C. V. de la familia COSOVAN GH. Din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, P. I. - ., P. V., din ., P. E., din ., C. G. (a lui O.) din . postal_, J. C., C. I., din . postal_, J. C., C. E., din com. A., .. 529, Cod postal_, J. Suceava, T. P. (a lui P.), din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, T. V. (a lui P.), din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, S. P., din oraș Milișăuți, ., județul Suceava, V. D., din mun. Rădăuți, .. 7, Cod postal_, J. Suceava, G. D., din mun. Piatra N., ., .. 64, Cod postal_, J. N., P. D. (moștenitor după defuncta P. T.) din Milișăuți, ., J. Suceava, C. H., din oraș Milișăuți, .. 12, J. Suceava și P. G., din Milișăuți-Gară, nr. 129, J. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21.12.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 03 iunie 2014, reclamanții C. A., C. V. și C. M. L. au chemat în judecată pe pârâții D. C., Ibănișteanu M., C. D., C. I., C. V., P. I., P. V., P. E., C. G. (a lui O.), C. I., C. E., T. Dumitrie – decedat cu moștenitori C. Hortenzia și P. G., T. P. (a lui P.), T. A. (a lui P.), P. T. - decedată, moștenitori fiind P. A.-D., și pârâții S. P., V. D. și G. D., solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziunea rămasă între părți cu privire la terenul în suprafață de 11.578 mp. ce a aparținut defunctei C. V., situat în intravilanul orașului Milișăuți, jud. Suceava, evidențiat pe Titlurile de proprietate nr.519/1995, nr.747/1999, nr.2437/2005, nr.885/1996 și nr.1474/1998, prin atribuirea loturilor conform cotelor de moștenire, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au precizat că terenul în litigiu a aparținut autoarei lor comune C. V., decedată la data de 28.02.1959, care figura înainte de cooperativizarea agriculturii în C.F. nr.19 Milișăuți cu o suprafață totală de 18.078 mp., din care a vândut în anul 1935 soților T. F. și P. suprafața de 0,65 ha., astfel că a rămas cu suprafața de 11.578 mp..
La data decesului lui C. V., 28.02.1959, au rămas moștenitori cei 5 copii ai săi C. T., C. G., C. E., G. M. și T. P., conform C.M. r.198 din data de 17.06.1959, fără a interveni până la cooperativizare ieșirea din indiviziune, dar o parte au deținut anumite terenuri, conform unei înțelegeri de folosință, terenuri cu care s-au înscris în C.A.P.
În baza Legii nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, fiind emise 5 Titluri de proprietate moștenitorilor defunctei C. V., respectiv nr.519/1995 pentru moștenitorii lui C. T. a lui O., nr.747/1999 pentru moștenitorii lui C. E., nr.2437/2005 pentru T. D. a F., nr.885/1996 pentru T. P. și nr.1474/1998 pentru G. M..
Reclamanții au arătat că nu dețin nici o suprafață de teren ce li se cuvine, ca moștenitori prin retransmitere ai defunctei C. V., deși în baza Titlului de proprietate nr.747/1995 și-au înscris dreptul de proprietate cu privire la 1972 mp. identificați cadastral cu nr._ din C.F. nr._ Milișăuți. Ca urmare a acestor neînțelegeri au fost promovate mai multe acțiuni în justiție, având ca obiect revendicare și anulare titluri de proprietate, acestea fiind respinse, reclamanții motivând că instanțele judecătorești au reținut că nu a fost încetată starea de indiviziune.
În drept, au fost invocate prevederile art.728 cod civil vechi, coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 și art.451-455 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus înscrisurile de la filele nr.7-91.
Legal citați, pârâții D. C. și Ibănișteanu M. au formulat întâmpinare prin care au precizat că sunt de acord cu acțiunea și au solicitat ca fiecare să primească în lot terenul cu care s-a intabulat, doar că unii din pârâți s-au intabulat cu mai mult teren decât li se cuvenea conform Titlurilor de proprietate.
Legal citată, pârâta C. E. a formulat întâmpinare prin care a precizat că părinții săi C. O. și C. M., moștenitori după defunctul C. T. a O. au vândut cota parte din teren către D. E..
Legal citat, pârâtul T. D. a formulat întâmpinare prin care a precizat că este, în principiu, de acord cu acțiunea de ieșire din indiviziune, dar reclamanții trebuie să facă precizări cu privire la unii moștenitori și suprafețe de teren înscrise în Titlurile de proprietate. Acesta a decedat, moștenitori fiind C. Hortenzia și P. G..
Legal citat, pârâtul T. A. a formulat întâmpinare prin care a precizat că nu este de acord cu acțiunea reclamanților, deoarece nu deține terenurile reclamanților.
Pârâta P. T. a decedat, în cauză fiind introdus moștenitorul acesteia P. A.-D., în calitate de fiu.
Pentru pârâții C. I., P. I. și P. V. s-a desemnat din oficiu curator special – avocat B. E. – de la Biroul de Avocați Rădăuți, față de lipsa de procedură cu aceștia.
Prin sentința civilă nr. nr.597 din data de 17 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar, ca inadmisibilă.
A obligat reclamanții să plătească pârâtei C. Hortenzia suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
A obligat reclamanții să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul curatorului special.
A dispus ca norariul curatorului special avocat B. E. să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Rreclamanții au solicitat ca instanța să dispună ieșirea din indiviziunea rămasă între părți cu privire la terenul în suprafață de 11.578 mp. ce a aparținut defunctei C. V., situat în intravilanul orașului Milișăuți, jud.Suceava, evidențiat pe Titlurile de proprietate nr.519/1995, nr.747/1999, nr.2437/2005, nr.885/1996 și nr.1474/1998, prin atribuirea loturilor conform cotelor de moștenire.
Prima instanță a constatat că moștenitorii defunctei C. V. s-au înscris cu aceste terenuri în C.A.P., iar după anul 1989 au urmat procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, sens în care au fost eliberate Titlurile de proprietate mai sus menționate, fără ca în prezent să existe o stare de indiviziune cu reclamanții. Totodată, acțiunile reclamanților care au avut ca obiect anularea titluri de proprietate au fost respinse, apreciindu-se astfel că acestora li s-a reconstituit în mod legal dreptul de proprietate pentru aceste terenuri, iar Certificatul de moștenitor nr.198/1969 nu reprezintă un titlu de proprietate care să fie unicul izvor al stării de indiviziune.
Prima instanța reținut că reclamanții au formulat nenumărate acțiuni în fața instanțelor judecătorești (filele nr.82-90), ce au fost respinse, fără ca instanțele de specializate de fond funciar să dispună anularea acestor Titluri de proprietate și obligarea Comisiilor locale la eliberarea unui nou Titlu de proprietate pentru toți moștenitorii defunctei C. V..
Prin prezenta acțiune se urmărește lipsirea de efecte juridice a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părți, dar și a actelor de partaj și contracte de vânzare-cumpărare întocmite ulterior de moștenitorii celor 4 copii ai lui C. V., conform înscrierilor din Cartea Funciară.
În mod eronat s-a invocat, prin concluziile scrise și nu prin cererea introductivă sau concluziile orale de la termenul din data de 13.02.205, că această stare de indiviziune intră în puterea de lucru judecat, datorită respingerii acțiunii în revendicare formulată de reclamanți, potrivit Deciziei Tribunalului Suceava nr.840/2004 pronunțată în dosarul civil nr.581/2005 având ca obiect anulare Titlu de proprietate nr.747/08.12.1995.
Calitatea de moștenitor, dar și întinderea dreptului de proprietate pentru fiecare parte a făcut obiectul analizei în cadrul procedurilor de fond funciar, sens în care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru pârâți, cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, reclamanții urmărind prin prezenta acțiune în ieșire de indiviziune o anulare a acestor titluri, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat din litigiile anterioare de fond funciar.
Având în vedere cele mai sus menționate, prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantei având ca obiect partaj succesoral ca inadmisibilă.
În temeiul art.453 Noul Cod procedură civilă, a obligat reclamanții să plătească pârâtei C. Hortenzia suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art.48 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013, a obligat reclamanții să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli de judiciare, reprezentând onorariu curator special.
Prima instanță a dispus ca onorariul curatorului special avocat B. E. să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C. A., C. V. și C. M. L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând anularea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelanții reclamanți au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Contrar celor reținute de prima instanță, referitor la terenul din litigiu, situat într-un trup compact în intravilanul orașului Milișăuți, județul Suceava, identificat foarte precis topo-cadastral, teren care i-a aparținut defunctei C. V., conform înscrierilor din cartea funciară, între ei părțile din proces există stare de indiviziune, respectiv de coproprietate, izvorâtă din succesiune, mod de dobândire, a proprietății prevăzut de art.644 C.civ. de la 1863, dovedit cu certificatul de moștenitor nr. 198/1959.-
Împrejurarea că acest teren se regăsește pe titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 pârâților sau autorilor acestora, nu modifică regimul juridic al acestui teren, de coproprietate ( indiviziune), pentru că prin titlurile respectiv reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut așa cum se aflau acestea în patrimoniul persoanelor la data deposedării prin cooperativizarea agriculturii.
Or, atâta timp cât între cei 5 moștenitori ai defunctei C. V., evidențiați în certificatul de moștenitor nr. 198/1959, nu a intervenit ieșirea din indiviziune până la cooperativizare, aceștia nu puteau justifica dreptul decât la o cotă parte ideală și abstractă cu privire la acest teren, precizată în certificatul de moștenitor indiferent de posesia terenului de la data predării lui în CAP.
Starea de indiviziune nu poate izvorî din prevederile Legii nr. 18/1991 ci
din calitatea părților de moștenitori ai defunctei C. V.. Autorii părților din proces dobândiseră prin succesiune, după această defunctă dreptul numai asupra unei cote părți ideale și abstracte din terenul din litigiu.
Cum aceștia nu justificau, în lipsa unui partaj, un drept exclusiv asupra terenului din litigiu predat la CAP, nici pârâții din prezenta cauză nu pot justifica un drept exclusiv asupra terenului evidențiat pe titlul de proprietate, care le-a fost reconstituit în baza Legii 18/1991 tocmai în considerarea drepturilor autorilor lor cu privire la acest teren.
Potrivit disp. art.3 alin.(5) din Legea nr.1/2000; prin proprietar deposedat (care are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor conform Legii nr.18/1991 se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării. Or in speță, în momentul deposedării prin cooperativizare, moștenitorii lui C. V. nu aveau un drept de proprietate exclusiv asupra unor anumite suprafețe de teren din masa succesorală după acesta, ci aveau doar posesia acestora, conform evidențelor din registrul agricol, astfel că au beneficiat de reconstituirea tot în indiviziune, stare ce putea înceta doar prin partaj. Aceasta înseamnă că prin titlurile de proprietate nu s-a reconstituit dreptul exclusiv asupra terenurilor care făceau parte din masa succesorală după C. V., ci referitor la acest teren înscris în cartea funciară modalitatea dreptului de proprietate astfel dobândit a rămas aceeași, de proprietate comună în indiviziune în favoarea moștenitorilor defunctei.
Relevant în speță este faptul că toate părțile din proces au urmat procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991, fiind îndreptățiți și ,ca urmare, reconstituindu-li-se dreptului de proprietate cu privire la terenul din litigiu, care în integralitatea lui se regăsește pe titlurile de proprietate.
Reconstituirea dreptului de proprietate prin Legea nr.18/1991 nu a putut
modifica regimul juridic a terenului, așa cum se afla el în patrimoniul autorilor la data cooperativizării agriculturii. Iar regimul juridic al terenului din litigiu este cel constatat prin certificatul de moștenitor nr. 198/1959, care reprezintă acordul moștenitorilor cu privire la calitatea lor de moștenitori, întinderea drepturilor pe care le au și bunurile moștenirii. Puterea doveditoare a certificatului de moștenite rezidă tocmai din acordul de voință al părților și constituie dovadă între moștenitori tocmai datorită caracterului său convențional. Potrivit art.25 alin.2 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, în vigoare la data emiterii, „ certificatul de moștenitor, până la anularea prin hotărâre judecătorească, face dovada deplină în ce privește calitatea de moștenitor și cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor.”
În speță se impune partajul pentru că terenul din litigiu ce a aparținut defunctei C. V., a fost reconstituit în integralitatea sa moștenitorilor, conform titlurilor de proprietate ale părților din prezenta cauză, dar aceștia nu justifică un drept exclusiv asupra anumitor părți din acesta, așa cum le dețin în fapt, ci doar asupra unei cote a părții indivize din întreaga masă succesorală indicată în certificatul de moștenitor nr.198/1959. În prezent s-a ajuns în situația nefirească ca reclamanții să nu dețină nicio porțiune din terenul din litigiu la care avea dreptul autoarea lor C. E., în nume propriu, dar și ca moștenitoare a fratelui său C. G., decedat între timp, fără alți moștenitori decât frații lui evidențiați pe același certificat de moștenitor nr.198/1959, deși au titlu de proprietate cu privire la o suprafață din terenul în litigiu, iar acțiunea pentru revendicarea acesteia li s-a respins tocmai cu motivarea că revendicarea nu se poate face între comoștenitori, în speță situația urmând a fi reglementată printr-o acțiune de ieșire din indiviziune. Prin respingerea acțiunii lor ca inadmisibilă li se interzice practice accesul la justiție, în condițiile în care acțiunea pentru revendicare le-a fost respinsă deja, cu motivarea că nu se poate face între comoștenitori.
De altfel acest aspect al stării de indiviziune dintre părți cu privire la terenul din litigiu ce i-a aparținut autoarei lor comune C. V., se impune cu puterea lucrului judecat, în raport cu cele statuate prin: decizia civilă nr.2403/2003 a Curții de Apel Suceava, decizia civilă nr.840/2004 a/Tribunalului Suceava și decizia, civilă nr.868/2001 a Tribunalului Suceava, toate depuse în copii la dosarul cauzei.
Despre acest lucru a făcut vorbire explicit în motivarea acțiunii, astfel că nu se justifică motivarea din sentința apelată în sensul că ar fi invocat în mod eronat prin concluziile scrise puterea lucrului judecat sub acest aspect. În urma analizării materialului probator această concluzie trebuia să se desprindă în mod firesc, fără alte sublinieri. Nu corespunde adevărului faptul că prin acest proces urmăresc anularea titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991, sau, lipsirea de efecte juridice a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior ( dimpotrivă s-au conformat indicațiilor stabilite prin acestea), sau a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate ulterior de moștenitori.
De fapt, în lipsa titlurilor de proprietate, așa cum au fost ele emise și menținute nu ar putea cere ieșirea din indiviziune. De asemenea, au solicitat ca la partaj să le fie atribuite terenurile conform posesiei actuale și înscrierilor din cartea funciară, astfel că în măsura în care în loturile părților vor fi atribuite exact aceleași terenuri pe care le-au deținut, se vor consolida actele de înstrăinare intervenite ulterior, iar, pe de altă parte mai este și posibilitatea legală ca, compensarea loturilor să fie făcută și prin sulte.
Față de aceste considerente au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile nr.597/2015 a Judecătoriei Rădăuți și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, care a soluționat cauza pe o excepție care nu este dată, fără a intra în cercetarea fondului, cu obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații Davisevici C. ți Ibănișteanu M. au formulat întâmpinare ( filele 83-84) prin care au solicitat respingerea apelului.
În apărare au arătat că din anul 1993 și până în prezent reclamanții au introdus împotriva lor mai multe acțiuni în instanță, acțiuni care au fost respinse prin următoarele hotărâri: decizia nr.2403/26.09.2003 pronunțată în dosar nr.3939/2003, decizia nr.3611/06.12.1999 pronunțată în dosar nr.2882/1997, sentința civilă nr.2782/13.09.2010 pronunțată în dosar nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia pronunțată de Tribunalul Suceava cu nr.868/09.06.2011.
Moștenitorilor defunctului C. T. i-a fost emis titlul de proprietate cu nr.519/20.06.1995 în care este cuprinsă și suprafața de 0,42 ha teren intravilan. Ulterior s-a partajat conform actului de partaj nr.46.01.1997 după care Davisevici E. a cumpărat de la C. O. și C. M. terenul ce le-a revenit după partajare. Conform sentinței civile nr.2223/17.09.2004 devine proprietara terenului cumpărat însă nu s-a putut intabula cu tot terenul deoarece reclamanții au cuprins în intabularea lor suprafața de 1792 mp din terenul ce i-a aparținut lui C. O. și M. și C. D.. Titlul de proprietate nr.747/95 ce le-a fost emis reclamanților cuprinde 0,20 ha teren intravilan, teren ce se suprapune peste cei 0,42 ha teren intravilan din titlul lor cu nr.519/95 deoarece reclamanții s-au declarat vecini față de parcelă. Aceste aspecte pot fi constatate din concluziile expertului și din sentința civilă nr.2782/13.09.2010 dată în dosar nr._ și din planul de amplasament al extrasului de CF nr.3852 pe numele Davisevici C. ș E..
Intimații au mai arătat că au fost efectuate măsurători în teren de către Comisia de Aplicare a Legii fondului funciar la toți moștenitorii defunctei C. V. și au verificat documentele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate constatând că T. D. s-a intabulat cu 0,39 ha teren intravilan, dar conform titlului de proprietate emis pe numele său el avea dreptul doar la 0,26 ha teren intravilan. T. P. a F. împreună cu fii săi s-au intabulat cu 0,58 ha teren intravilan dar conform titlului cu nr.885/1996 emis pe numele său avea dreptul doar la 0,53 ha teren intravilan. Aceștia au declarat în fața Comisiei că terenul pe care îl dețin și s-au intabulat și pentru care nu au acte doveditoare l-au cumpărat de la Caleniuc D. și E. părinții adoptivi ai lui C. D.V.. Atunci s-a încheiat procesul verbal din 18.12.1997. Din constatările Comisiei au mai rezultat actul de constatare nr.1134/30.03.1998,actul de constatare nr.737/29.01.1998 și procesul verbal nr.1494 din 23.03.2004, T. P. și D. a F. sunt frați naturali ai defunctului C. D. V. și din declarațiile acestora date în procesul verbal încheiat pe 18.12.1997 rezultă că reclamanții nu mai au teren deoarece terenul lor a fost vândut fraților T.. Reclamanții trebuiau să facă partajul după anul 1989 când trăiau toți cei care cunoșteau adevărul privind terenul în litigiu și anume: Davisevici E., T. D., T. P. F. și G. M. care era fiica defunctei C. V. și care a decedat în anul 2001. Pentru G. M. a fost emis titlul de proprietate nr.1474/1998 pentru 0,39 ha, iar în registrul agricol are doar 0,35 ha teren intravilan. Aceasta a vândut terenul la trei familii care s-au intabulat iar reclamanții nu au obiectat nimic, așteptând să moară și G. M. pentru a solicita partajarea.
Intimații au arătat că au nelămurire în sensul că de ce nu se respectă acel certificat de moștenitor în care figurează_ mp iar reclamanții cer partajarea doar a suprafeței de 11.578 mp. Prin acțiunile lor reclamanții urmăresc lipsirea de efecte juridice a hotărârilor judecătorești pronunțate între părți, a actelor de partaj și a contractelor de vânzare cumpărare întocmite ulterior de moștenitorii celor 4 copii ai defunctei C. V. cât și a titlurilor de proprietate emise tuturor moștenitorilor autoarei C. V.. Nu poate exista nicio partajare între ei și reclamanți deoarece toți moștenitorii au fost partajați și înzestrați, fiecare și-a înscris terenul în registrule agricole anterior colectivizării, apoi în CAP:D. anul 1989 au urmat procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate și au fost eliberate titluri de proprietate pentru toți moștenitorii și în prezent nu există nicio stare de indiviziune cu reclamanții.
Intimații nu sunt de acord cu anularea sentinței civile și cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata C. E. a formulat întâmpinare ( fila 109) prin cae a arătat că din câte știe ea de la prinții săi C. O. și M., a fost emis un titlu de proprietate cu nr.519 din 20.06.1996 pe numele bunicului său C. T..
Acest titlu de proprietate cuprinde 0,42 ha teren intravilan iar moștenitorii lui C. T. s-au partajat cu acest teren conform actului de partaj nr.46/09.01.1997. Părinții ei au vândut cota parte de teren ce le-a revenit după partaj, mătușii sale Davisevici E.. Ulterior au fost chemați în instanță de către mătușa ei pentru executarea contractului de vânzare cumpărare, din care a rezultat sentința civilă nr.2223 din 17 septembrie 2004 în dosarul nr.2882/2004. Toate documentele mai sus-menționate se află în posesia lui Davisevici C. și Ibănișteanu M..
Intimata a mai arătat că nu este de acord cu anularea sentinței civile nr.597/17.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr._, nu este de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că această sentință este corectă, legală și întemeiată ți motivată. Nu este de acord nici cu solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată deoarece ea nu deține teren de la reclamanți.
Pentru motivele mai sus arătate a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanți.
Intimatul T. P. a P. a formulat întâmpinare ( fila 112) prin care a arătat că tatăl său T. P. a F. a moștenit de la mama sa T. P. suprafața de 0,53 ha teren intravilan, teren cu care l-a înzestrat pe el și pe fratele său T. A.. A mai arătat intimatul că nu deține terenul reclamanților motiv pentru care nu este de acord cu rejudecarea dosarului, sentința judecătoriei fiind legală și a solicitat respingerea apelului.
Intimatul T. A. a formulat întâmpinare ( filele 114-115) prin care a solicitat respingerea apelului.
În apărare a arătat că bunica sa Trufina P. a F. a deținut o suprafață de 0,79 ha teren intravilan din care 0,65 ha teren intravilan a cumpărat de la mama sa C. V., iar cu restul a fost înzestrată. Din acest teren tatăl său T. P. a F. a primit 0,53 ha teren intravilan conform titlului de proprietate nr.885/1996. Pentru acest teren părinții săi au îngrijit-o pe bunica P. iar el T. A. cu soția sa T. G. au îngrijit și înmormântat pe părinții lui. Deoarece i-au îngrijit pe prinți le-au fost întocmite următoarele acte: contract de vânzare cumpărare nr.319/05.06.1997 pentru suprafața de 0,55 ha teren intravilan, contract de vânzare-cumpărare nr.5625 din 07.11.2002 pentru suprafața de 0,20 ha teren intravilan. Pentru terenul pe care bunica P. l-a cumpărat de la mama sa s-a emis actul de vânzare cumpărare nr.261/16.04.1935. Din acțiunea reclamanților rezultă că aceștia urmăresc lipsirea de efecte juridice a actelor de partaj și a contractelor de vânzare cumpărare întocmite ulterior de moștenitorii celor patru copii ai lui C. V. precum și a titlurilor de proprietate emise pentru toți moștenitorii.
Intimatul a mai arătat că nu există stare de indiviziune între el și reclamanți deoarece moștenitorii lui C. V. s-au înscris cu aceste terenuri în CAP iar după anul 1989 au urmat procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, s-au eliberat titluri de proprietate și în prezent nu există stare de indiviziune cu reclamanții. De asemenea a arătat că nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată și nici cu compensarea loturilor prin sulte deoarece nu deține terenul reclamanților. Nici cu anularea sentinței nu este de acord și trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că sentința este legală și temeinică motiv pentru care a solicitat respingerea apelului.
Intimata M. P. a formulat întâmpinare ( fila 126 ) prin care a solicitat respingerea apelului reclamanților.
În apărare aceasta a arătat că mama ei T. P. a F. a lăsat ca moștenire terenul din litigiu fraților săi T. P. a F. și T. D. a F.. De asemenea a arătat că ea cunoaște că aceștia nu dețin terenul reclamanților motiv pentru care nu este de acord cu rejudecare cauzei.
Intimata C. H. a formulat întâmpinare ( filele 131-132) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea excepției pronunțate de prima instanță.
În apărare a arătat că potrivit motivării apelului starea de indiviziune rezultă din succesiune care este un mod de dobândire al proprietății. În această situație reclamanții trebuie să facă dovada proprietății exclusive a autoarei comune C. V. cu privire la 11.578 mp, teren supus partajului. Dar, odată cu apariția legii 18/91 tuturor moștenitorilor li s-au eliberat titluri de proprietate individuale, în baza cărora și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, aceștia devenind și proprietari tabulari ai terenurilor înscrise pe titlurile emise potrivit legii 18/91.Prin urmare nu există stare de indiviziune dată de Legea 18/91 așa cum recunosc și reclamanții prin motivarea apelului, dar nu este dată starea de indiviziune nici de situația tabulară actualizată.
De altfel se poate observa că reclamanții au depus la dosar evidențe tabulare vechi de cca 7-15 ani ( extrase CF din anii 2008,2000) care nu sunt de actualitate iar evidența cadastrală actuală este complet diferită de cea indicată în petitul acțiunii.
De-a lungul anilor aceste terenuri au fost vândute, evidența tabulară actuală fiind diferită, iar actuala ieșire din indiviziune are în vedere fosta evidență tabulară existentă în anul 1959. Ori, în lipsa unor extrase Cf actualizate nu s-a făcut dovada stării de indiviziune.
A mai arătat intimata că menține apărările făcute la fond de tatăl ei T. D. arătând că acesta și soția sa T. P. fiica lui C. V. nu au deținut decât terenul cumpărat în anul 1935 de la C. V., anume 65 de ari teren intravilan.
Acest teren nu face obiectul partajului, situație recunoscută chiar de reclamanți prin cererea de chemare în judecată care au supus partajului doar diferența de 11.578 mp.
Contrar petitului acțiunii acest teren a fost totuși introdus la partaj prin indicarea cadastrală a amplasamentului său, anume pf442/1,422/2,422/10,422/8,422/11 din CF 19 Milișăuți și p.f 59/4.
De asemenea reclamanții nu i-au chemat în judecată pe toți moștenitorii lui T. P.. Aceasta din urmă a avut 4 copii: T. D., T. P., S. Paulna și P. T.. Primii doi copii au fost chemați în judecată dar fiicele nu au fost citate iar această omisiune are ca urmare o nulitate a hotărârii judecătorești care se va pronunța în eventualitatea în care se va dispune efectuarea partajului.
Intimata P. Grafina a formulat întâmpinare ( fila 135) prin care a arătat că înțelege să vândă dreptul său de moștenitor în virtutea legii pentru suma de 2 lei lui C. V. și C. M. L. dat fiind faptul că nu-l poate dona cu titlu gratuit în virtutea datoriei morale pe care o are față de această familie care au ajutato în situații foarte grele. În cazul în care aceste persoane refuză să cumpere dreptul său de moștenire a arătat că-l cedează Statului pentru orfani.
Apelanții Caleniuc A., C. V. și Caleniuc M. L. au formulat răspuns la întâmpinări ( filele 156-159).
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În cauza de față, se invocă starea de indiviziune a părților asupra terenului în suprafață de 11.578 mp care conform extrasului privind C.F. nr.19 a . aparținut autoarei C. V., decedată la data de 28.02.1959, după care au rămas ca moștenitori cei 5 copii: C. T., C. G., C. E., G. M. și T. P., conform certificatului de moștenitor nr.198/17.06.1959.
Se susține că în baza Legii nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu situat în intravilan, conform înzestrărilor primite de la autoarea C. V. fiind emise în favoarea moștenitorilor 5 titluri de proprietate.
Se invocă astfel starea de indiviziune asupra:
-terenului în suprafață de 4200 mp inclus în titlul nr.519/1995 emis pentru moștenitorii lui C. T. a lui O.;
-terenului în suprafață de 2000 mp inclus în titlul nr.747/1999 emis pentru moștenitorii lui C. E.;
-terenului în suprafață de 2600 mp inclus în titlul nr.2437/2005 pentru T. D. a F.,;
-terenului în suprafață de 5300 mp inclus în titlul nr.885/1996 pentru T. P., ambii fiind moștenitori după T. P. ;
-și asupra terenului în suprafață de 3900 mp inclus în titlul nr.1474/1998 emis în favoarea numitei G. M..
Potrivit art.8 din Legea fondului funciar nr.18/1991 dacă fostul proprietar al terenului nu este în viață pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, beneficiază de prevederile legii moștenitorii lui „în condițiile legii civile”, iar potrivit art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991, în cazul în care sunt mai mulți moștenitori, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor urmând ca ei să procedeze potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Aceste dispoziții se analizează prin prisma art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 care prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate.
Astfel, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fie personal, fie prin reprezentant, în condițiile prevăzute de lege, apreciindu-se totodată că dreptul celor care nu au formulat cerere profită, prin acrescământ, comoștenitorilor din aceeași clasă, întrucât rațiunea emiterii titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor nu este aceea de a-i cuprinde în titlu pe toți succesori, indiferent dacă au cerut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate, ci numai de a se dispune prin aceeași procedură de reconstituire .
Or, în speță moștenitorii fiecărui descendent al defunctei C. V. au formulat cerere de reconstituire și au primit titlul de proprietate distinct pentru terenul cu care autorul lor a fost înzestrat, ceea ce înseamnă că pentru restul terenului nu și-au valorificat dreptul de acceptare a moștenirii.
Se are în vedere că dispozițiile Legii nr.18/1991 referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor reglementează o derogare de la principiul potrivit căruia transmiterea moștenirii este indivizibilă.
Potrivit art. 8,11,36,48 din această lege stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, depusă de către fostul proprietar sau moștenitorii lui. Dacă moștenitorii fostului proprietar nu au formulat cererea prevăzută de lege, nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate. Înseamnă că, deși au acceptat pur și simplu sau sub beneficiu de inventar moștenirea lăsată de fostul proprietar al terenului, prin derogare de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, pot renunța, în lipsa formulării cererii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. În privința terenului ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei (art.13alin.2) personal sau prin reprezentantul legal ori prin mandatar.
Reconstituirea dreptului de proprietate este condiționată de formularea cererii în termenul prevăzut de lege. Moștenitorul acceptant al moștenirii autorului, care nu a făcut cerere, nu poate pretinde drept de proprietate asupra terenului reconstituit în favoarea moștenitorilor care au beneficiat de prevederile legii. În acest sens, sunt și prevederile art. II din Legea nr.167/1997 potrivit cărora dispozițiile acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor.
Și în caz de înzestrare verbală reconstituirea dreptului de proprietate urmează a se face pe numele părinților, întrucât în lipsa unui act autentic translativ de proprietate bunul nu a ieșit din patrimoniul acestora. Dacă terenul pentru care unui moștenitor i s-a eliberat titlu de proprietate constituie înzestrare de la părinți, această reconstituire nu-i conferă un drept exclusiv întemeiat pe dispozițiile art.22 din Legea nr. 18/1991 care să-i înlăture pe ceilalți moștenitori, ci bunul capătă vocația de a completa masa succesorală după părinții părților, însă cu privire la acest teren există stare de indiviziune numai în măsura în care și ceilalți moștenitori au formulat cerere la legea de fond funciar și au reconstituit dreptul de proprietate .
Cu alte cuvinte, este adevărat că înzestrarea nu îi conferă moștenitorului un drept de proprietate exclusiv întrucât prin această operațiune bunul nu a ieșit din patrimoniul defunctului, astfel încât în mod corect conform dispozițiilor art.13 alin. 3 din Legea nr. 18 /1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată ca aparținând autorului pe numele tuturor moștenitorilor, care au formulat cerere de reconstituire urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun, însă moștenitorul beneficiază de un drept exclusiv în cazul în care a fost emis titlul numai pe numele său, fără ca ceilalți să obțină pentru acel teren reconstituirea dreptului de proprietate conform legii de fond funciar.
Astfel, chiar dacă toate părțile din proces sau autorii lor au urmat procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991 sunt îndreptățiți a beneficia de calitatea de moștenitori ai proprietarului deposedat doar în privința terenurilor pentru care au formulat cerere și li s-a reconstituit dreptul de proprietate. În privința terenurilor preluate de către CAP moștenitorii sunt repuși în dreptul de acceptare a succesiunii manifestat prin cererea de reconstituire formulată în baza legii de fond funciar, iar certificatul de moștenitor nr.198/1959 invocat de apelanți face dovada că cei 5 descendenți ai defunctei C. V. au calitatea de moștenitori acceptanți astfel au dreptul de a solicita reconstituirea proprietății. Regimul juridic al terenului în litigiu este stabilit de legea fondului funciar, iar acest certificat atestă doar vocația de a beneficia de dispozițiile acestei legi cu privire la terenul preluat de CAP de la autoarea C. V..
Prin urmare, deși înzestrarea nu îi conferă moștenitorului un drept de proprietate exclusiv întrucât prin această operațiune bunul nu a ieșit din patrimoniul defunctului, așa cum s-a argumentat mai sus, se poate vorbi de stare de indiviziune doar în condițiile în care terenul înscris în titlul de proprietate a fost solicitat în baza legii de fond funciar și reconstituit și în favoarea celorlalți moștenitori.
În cauza de față, raportat strict la mențiunile din titlurile de proprietate privind persoanele beneficiare se poate aprecia că nu există starea de indiviziune invocată de reclamantă, cu privire la terenul astfel reconstituit, respectiv în suprafață de 4299 mp înscris în titlul de proprietate nr.519/1995 emis doar în favoarea moștenitorilor rămași după descendentul C. T., în suprafață de 2000 mp înscris în titlul de proprietate nr.747/1999 emis doar în favoarea moștenitorilor rămași după descendenta C. E., în suprafață de 2600 mp înscris în titlul de proprietate nr.2437/2005 și în suprafață de 5300 mp înscris în titlul de proprietate nr.885/1996 emis3 doar în favoarea moștenitorilor rămași după descendenta T. P., în suprafață de 3900 mp înscris în titlul de proprietate nr.1474/1998 emis doar în favoarea moștenitorilor rămași după descendenta G. M.. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză poziția intimaților a fost în sensul respingerii acțiunii și nu s-a invocat sau dovedit existența unei înțelegeri privind formularea cererii și reconstituirea dreptului moștenitorului solicitant atât în nume propriu cât și ca mandatar pentru ceilalți descendenți ai defunctei.
Cu toate acestea, în litigiile anterioare desfășurate între moștenitorii rămași după C. T. și C. E. s-a constatat că în privința terenurilor menționate în titlurile de proprietate nr. 519/1995, nr.747/1999 și nr.885/1996 există suprapunere, ceea ce înseamnă că pentru acele terenuri în limita suprapunerii și ceilalți moștenitori au formulat cerere la legea de fond funciar și au reconstituit dreptul de proprietate, existând prin urmare stare de indiviziune.
Relevante în acest sens sunt constatările jurisdicționale din dosarul nr._ al Tribunalului Suceava .Astfel, prin decizia de casare nr.1060/26.05.2009 a Tribunalului Suceava s-a reținut că terenul în suprafață de 2000 mp este trecut atât în titlul de proprietate nr.747/1995 emis pe numele lui C. V., cât și în titlul de proprietate nr.519/1995 emis pe numele autorului pârâtei, respectiv defunctului C. G. a O. și face parte dintr-o parcelă mai mare de 4200 mp teren, intravilan .Prin sentința civilă nr.2782/13.09.2010 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în rejudecare, irevocabilă prin decizia nr.868/9.06.2011a Tribunalului Suceava s-a reținut că „din raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I., rezultă că terenul de 0,20 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru C. V. se suprapune, în limita suprafeței de 208 m.p., cu terenul pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.885/1996 lui T. A., respectiv, în limita suprafeței de 1792 m.p., cu terenul înscris în titlul de proprietate nr.519/1995, eliberat moștenitorilor defunctului C. T., fiind parte din parcelele „V. .-a reținut de asemenea, că așa cum în accepțiunea art.3 al.5 din Legea nr.1/2000, calitatea de proprietar deposedat la data preluării terenului în litigiu în patrimoniul cooperativei agricole de producție era întrunită în persoana moștenitorilor defunctei C. V., aflați în stare de indiviziune, iar în temeiul art.13 din Legea nr.18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietate au beneficiat tot în indiviziune, stare ce nu a fost încetată prin partaj sau printr-o altă modalitate.”
Aceste constatări jurisdicționale se opun părților C. V., C. A., D. C. și Ibănișteanu M. cu putere de lucru judecat, iar moștenitorilor numitei T. P., care nu au figurat ca părți, cu valoarea unui fapt juridic.
De asemenea, în cadrul dosarului nr.3939/2003 a Curții de Apel Suceava atât numiții D. E., C. O., C. M., C. D. cât și C. V. au invocat suprapunerea dintre terenul intravilan în suprafață de 2000 mp înscris în titlul de proprietate nr.747/1995 și terenul în suprafață de 4200 mp înscris în titlul de proprietate nr.519/1995.
Pentru aceste considerente, se apreciază că în privința terenului în litigiu reconstituit moștenitorilor distinct prin cele 5 titluri de proprietate există stare de indiviziune doar în limita suprapunerii și doar între persoanele care au reconstituit dreptul de proprietate .
Sub aspectul suprapunerii fiind constatări jurisdicționale care se opun moștenitorilor înscriși în titlul de proprietate nr.747/1995 și în titlul de proprietate nr.519/1995, cu putere de lucru judecat în mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității.
În privința celorlalte suprafețe indicate în acțiune și înscrise în titlurile de proprietate nr.2437/2005 și nr.1474/1998 se va cerceta fondul, în măsura în care se dovedește starea de indiviziune dedusă din suprapunerea de terenuri. În privința terenului înscris în titlul de proprietate nr.885/1996, există o prezumția de suprapunere în limita suprafeței de 208 mp, cu terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.747/1995 și nr. 519/1995 ,care se opune titularilor cu prezumție de adevăr până la proba contrară.
Pentru aceste considerente, se constată că prima instanță a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, fără a cerceta apărările părților și a avea în vedere constatările jurisdicționale anterior menționate și în consecință în temeiul art.480 alin.2 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul, va anula în parte sentința civilă nr. 597/17.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți și va trimite cauza spre soluționare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanții C. A., C. V. și C. M. L., cu toții domiciliați în oraș Milișăuți, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.597 din data de 17 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți D. C., din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, IBĂNIȘTEANU M., din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, C. D., din ._, J. C., C. I., din . C., C. V., de la familia COSOVAN GH. din . C., C. V. de la familia COSOVAN GH. Din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, P. I. - ., P. V., din ., P. E., din ., C. G. (a lui O.) din . postal_, J. C., C. I., din . postal_, J. C., C. E., din .. 529, Cod postal_, J. Suceava, T. P. (a lui P.), din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, T. V. (a lui P.), din oraș Milișăuți, ., Cod postal_, J. Suceava, S. P., din oraș Milișăuți, ., județul Suceava, V. D., din mun. Rădăuți, .. 7, Cod postal_, J. Suceava, G. D., din mun. Piatra N., ., .. 64, Cod postal_, J. N., P. D. (moștenitor după defuncta P. T.) din Milișăuți, ., J. Suceava, C. H., din oraș Milișăuți, .. 12, J. Suceava și P. G., din Milișăuți-Gară, nr. 129, J. Suceava.
Anulează în parte sentința civilă nr. 597/17.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre soluționare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. A. C. L. I. D. C.
Red L.A
Jud.fond C. G.-O.
Tehnored.L.A.
25 ex./ 25.01.2016
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1598/2015. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 420/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
