Fond funciar. Decizia nr. 435/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 435/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 435
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.09.2015
PREȘEDINTE M. G.
JUDECĂTOR S. A.
JUDECĂTOR C. L.
GREFIER V. C. P.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de intimata R. Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, împotriva sentinței civile nr. 484/26.03.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind C. C. de Fond Funciar Moldovița, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Suceava și revizuenții B. O. G. și B. S..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 01.09.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08.09.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14.09.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată la 14 august 2012, sub nr._ B. O. G. și B. S. au solicitat revizuirea deciziei nr.11 din 08 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava.
La termenul din 09 aprilie 2013, revizuenții și-au precizat plângerea în sensul că obiectul cererii îl reprezintă sentința civilă nr.1363 din 02 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ .
În motivarea cererii de revizuire s-au arătat următoarele:
În ceea ce-i privește, ei nu au putut administra în cauză unele înscrisuri ce atestă dreptul lor la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât aceste înscrisuri nu s-au aflat în posesia lor la acea dată și nici nu au putut fi procurate în timp util, încât instanța nu a putut aprecia sau dezlega cauza.
Revizuienții au mai susținut că între ei și fosta proprietară a terenului în persoana numitei V. E. a fost încheiată o convenție de vânzare – cumpărare, într-un singur exemplar, și pe care au arătat că l-au depus, în original, la C. de fond funciar și apoi nu s-a mai regăsit, dar că la data de 09 august 2012 au găsit o copie xerox deținută de vânzătoare..
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia nr. 985 din 09 aprilie 2013 Tribunalul Suceava– secția civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat cererea de revizuire în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, unde a fost înregistrată la 20 mai 2013 sub numărul_ .
Pentru a se hotărî astfel, s-au arătat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.323 alin.1 Cod procedură civilă cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
Față de precizările făcute de revizuienți, prin apărător, s-a apreciat că obiectul cererii de revizuire nu este decizia 11/2008 a Tribunalului Suceava, ci sentința civilă nr. 1363/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, încât, coroborând art.2 pct.4 din codul de procedură civilă cu art.323 și respectiv 159 pct.2 din Codul de procedură civilă s-a considerat că în privința soluționării cererii de revizuire competența îi revine Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și s-a dispus în consecință.
După primirea dosarului, prin cererea depusă la dosar (filele 19–20) revizuienții au arătat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct.5 din Codul de procedură civilă în sensul că:
- actul de vânzare – cumpărare încheiat între ei și defuncta V. E. a fost descoperit la data de 08 august 2012, într-o ladă veche a defunctei vânzătoare, după pronunțarea sentinței civile nr.1363/2007, iar înscrisul translativ de proprietate a fost încheiat la 20 iunie 1998 într-un singur exemplar original și care a rămas în posesia vânzătoarei;
- convenția de vânzare – cumpărare exista la data judecății dar nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, ea fiind întocmită într-un singur exemplar și care era deținut de defunctă;
- înscrisul nu a fost prezentat de părți și prin urmare nu a putut fi analizat cu prilejul judecății, pe fond, a cauzei, fiind prezentat de ei în fața Tribunalului Suceava în dosarul de revizuire_ ( fila 26 ) și
- convenția de vânzare – cumpărare cu privire la suprafața de 5 ha teren pădure situată la locul numit „Rija” din . și pe care au descoperit-o ulterior, are un caracter determinant fiind aptă să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată în sentința 1363/2007.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii, schimbarea în totalitate a sentinței 1363/2007 și, pe fond, anularea hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar 172 din 02 februarie 2007 și să le fie reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5 ha teren pădure după autorul M. T. a lui Ș..
C. Locală de Fond Funciar Moldovița prin întâmpinările depuse la dosar (fila 25 – 29) a solicitat respingerea cererii de revizuire, invocând următoarele aspecte:
- pretinsul înscris pe care se întemeiază cererea nu a fost reținut de partea potrivnică și nici că nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
- simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri, probatorii fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire;
- revizuienții nu au probat faptul împiedicării datorită unor împrejurări mai presus de voința lor, de a prezenta evocat un înscris în fața instanței;
- susținerile revizuienților sunt contradictorii în sensul că deși ei susțin că înscrisul ar fi fost încheiat într-un singur exemplar ( pe care l-ar fi depus la C. județeană de fond funciar și nu s-a mai regăsit ), arată, apoi, că acest înscris a rămas în posesia vânzătoarei și a fost descoperit, ulterior, într-o ladă veche a acesteia.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că în mod corect atât instanța de fond cât și cea de recurs au respins plângerea revizuienților din prezenta cauză pentru lipsa dovezii dreptului de proprietate a autoarei lor în persoana numitei V. E. și pentru lipsa calității de autor deposedat a imobilului ce face parte din Obștea Comunei Moldovița.
Tot astfel, s-a susținut că cele 5 ha teren pădure ce fac obiectul presupusei vânzări nu s-au dovedit că aparțineau Eudochiei V., încât aceasta nu o putea înstrăina.
Celelalte intimate nu și-au exprimat punctul de vedere.
Prin sentința civilă nr. 484 din data de 26 martie 2015, Judecătoria Câmpulung Moldovenesca admis acțiunea având ca obiect „revizuire – fond funciar”, formulată de revizuenții B. O. G. și B. S. în contradictoriu cu intimatele C. DE FOND FUNCIAR MOLDOVIȚA, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA și DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, a dispus anularea hotărârii nr. 172/02 februarie 2007 a Comisiei Județene Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 46.265 mp teren cu vegetație forestieră, situată la locul „ Rija” identică cu parte din UPI Dămăcușa, parțial u.a.336A ( de 19.814 mp) 336 B (de 20.247 mp) și 336 E ( de 6204 mp) aflate în administrarea ICAS București, Ocolul Silvic Tomnatic – Câmpulung Moldovenesc, proces verbal de vecinătate nr. 1112/25 februarie 2015 după defuncții M. T. a Ș. și V. E..
Pentru a hotărî în acest fel, Judecătoria Câmpulung Moldovnesc, a reținut că, prin decizia nr. 113/21 ianuarie 2014 a fost modificată Sentința civilă nr. 829/27 august 2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr._, s-a admis cererea de revizuire, s-a admis recursul declarat de Botnărescu O. G. și Botnărescu S. împotriva Sentinței civile nr. 1363/2 octombrie 2007 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc și s-a dispus rejudecare fondului de aceeași instanță.
Tribunalul Suceava a reținut că înscrisul intitulat Convenție de vânzare – cumpărare încheiat la data de 20 iunie 1998 de V. E. și revizuienți, nu a fost prezentat de părți și analizat cu prilejul judecării fondului, întrucât a fost ascuns de V. E., ca o garanție a întreținerii ei pe parcursul vieții. S-a considerat că înscrisul încheiat la data de 20 iunie 1998 este determinant în soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și din motive independente de voința părților nu a putut fi prezentat la judecarea fondului, putând fi supus analizei și coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
Din actele dosarului instanța a reținut că, defunctul M. T. a lui Ș., tatăl defunctei V. E., era proprietarul suprafeței de 14 ha pădure cu care figura înscris în anul 1938 pe tabloul proprietarilor. Suprafața de 14 ha este amplasată în ., împrejurare de fapt care rezultă din Certificatul nr. 552/C/21 august 2013 eliberat de Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale.
În ceea ce privește amplasamentul suprafeței de 4,62 ha pădure, acesta a fost recunoscut de proprietarii vecini pe toate laturile, semnatari ai procesului verbal de bună vecinătate, care a fost întocmit la data de 25 februarie 2015 cu ocazia efectuării raportului de expertiză dispus în cauză. Acest proces verbal este vizat de toate părțile, iar expertiza topo-cadastrală efectuată în cauză a elucidat toate aspectele controversate în ceea ce privește suprafața de 4,62 ha teren pădure ce face obiectul prezentei judecăți.
Astfel, a rezultat potrivit extrasului nr. 552/C/20 august 2013 că defunctul M. T. a lui Ș., era proprietarul unei suprafețe de 14 ha teren pădure, iar suprafața solicitată în cauză este prezentată în planul de situație al anexei 1 al raportului de expertiză, terenul fiind situat la locul numit Rija și face parte din U.P.I Dămăcușa, U._ aflat în administrarea ICAS București – O.S. Tomnatic C-lung Moldovenesc.
Deși pârâta C. Locală de Fond Funciar a avut mai multe obiecții cu privire la planul de situație întocmit de topograful B. Candiano, în raportul de expertiză se menționează că planul întocmit de acesta este pentru terenul Rija – Dămăcușa, iar configurația și vecinii acestuia sunt indicați greșit.
Din actele dosarului a rezultat că terenul de 4,62 ha pădure are amplasamentul liber, este pus la dispoziția Comisiei Comunale Moldovița, iar terenurile învecinate suprafeței din litigiu sunt ocupate și puse în posesie altor persoane fizice, vecinii fiind menționați în anexa nr. 1 al raportului de expertiză, care au semnat procesul verbal de vecinătate.
Întrucât în zonă nu există tabulă, iar cărțile funciare au fost distruse în război, în evidență terenul se identifică cu parte din parcele 2692 a Comunei cadastrale Moldovița.
Raportul de expertiză concluzionează că suprafața de 4,62 ha ce face obiectul prezentei judecăți provine din suprafața din 14 ha teren silvic, cu care defunctul M. T. a lui Ș. a fost înscris în anul 1938 pe tabloul cu proprietari de terenuri din . din extrasul nr. 552/C/20 august 2013, moștenitoarea acestuia este V. E., care prin Conveția de vânzare – cumpărare din 20 iunie 1998 a vândut terenul reclamanților.
Instanța a reținut că din Convenția de vânzare – cumpărare rezultă că V. E. a vândut reclamanților suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră (pădure) situată la locul numit Rija din satul Dămăcușa, iar în Conveție se menționează de vânzătoare că terenul provine de la tatăl ei, defunctul M. T., care l-a stăpânit începând cu anul 1926, iar cumpărătorii urmau să facă demersurile necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate și . terenului.
În ceea ce privește calitatea de autor deposedat a suprafeței de 4,62 ha pădure, instanța a reținut că potrivit adresei nr. 5174/27 aprilie 2005 autorul vânzătoarei respectiv M. T. probabil a decedat pe front, întrucât nu apare înregistrat decesul acestuia în evidențele localității de domiciliu.
În cauză s-a depus certificatul de deces a lui V. E., cât și o adeverință din care rezultă că aceasta a fost fiica lui M. T..
Potrivit Legii 1/2000 proprietarul deposedat este titularul dreptului de proprietate al pădurii la data naționalizării, iar în speță succesiunea defunctului M. T. a fost deschisă la data decesului acestuia când a operat transmisiunea dreptului de proprietate, în condițiile în care data decesului nu este cunoscută în mod cert.
Față de cele ce preced, instanța a admis cererea în sensul precizat de petenți și în consecință a dispus anularea hotărârii nr. 172/02 februarie 2007 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a dispusne reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 46.265 mp teren cu vegetație forestieră, situată la locul „ Rija” identică cu parte din UPI Dămăcușa, parțial u.a.336A ( de 19.814 mp) 336 B (de 20.247 mp) și 336 E ( de 6204 mp) aflate în administrarea ICAS București, Ocolul Silvic Tomnatic – Câmpulung Moldovenesc, proces verbal de vecinătate nr. 1112/25 februarie 2015 după defuncții M. T. a Ș. și V. E..
Împotriva sentinței civile sus-menționate, în termen legal, a formulat recurs intimata Regina Națională a Pădurilor – Romsilva, Direcția Silvică Suceava, aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse la filele 3 – 4 dosar, a susținut că, în temeiul art. 137 alineat 1 Cod procedură civilă „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Conform prevederilor alineatului 2 al aceluiași articol „Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”
La termenul de judecată din data de 29.05.2014, urmare a solicitării instanței de a comunica dacă amplasamentul este liber sau ocupat fiind pus în posesie altor proprietari cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, recurenta a comunicat prin adresa nr. 14.176/07.05.2014, că amplasamentul nu este în administrarea Direcției Silvice Suceava prin Ocolul Silvic Moldovița ci în administrarea I.C.A.S. București prin Ocolul Silvic Tomnatic, I.C.A.S. fiind instituție cu personalitate juridică din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, distinctă de Direcția Silvică Suceava.
Prin aceeași adresă, având în vedere faptul că terenul nu se afla în administrarea Direcției Silvice Suceava, recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Silvice Suceava.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții și nu a introdus în cauză I.C.A.S. București, Ocolul Silvic Tomnatic, administratorul terenului, obiect al litigiului. În acest fel a emis o hotărâre ce nu este opozabilă administratorului terenului, dar în schimb este opozabilă recurentei, care nu este deținătoarea terenului, neputând fi pusă în executare.
Pentru cele ce preced, a solicitat casarea sentinței civile nr. 484/26.03.2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Ceilalți intimați deși au fost legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Prin concluziile scrise depuse la fila 12 dosar, intimații, B. O. G. și B. S., au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției primei instanțe.
Au motivat că instanța de fond a judecat și citat corect toate părțile implicate, în conformitate cu dispozițiile legilor de fond funciar. Astfel, legislația în domeniu precizează fără echivoc că părțile care stau în judecată în calitate de intimate, sunt Comisiile de Fond Funciar, cea locală respectiv, cea județeană, precum și direcțiile silvice în a căror administrare au intrat pădurile după naționalizare. Ocoalele silvice nu au personalitate juridică pentru a sta în judecată și nu sunt cele menționate de către legiuitor pentru soluționarea cererilor persoanelor solicitante a reconstituirii dreptului de proprietate. I.C.A.S. este o structură creată tot de către Statul Român, desprinse de R.N.P., căreia i s-a dat în administrare o parte din păduri cu scopul de a efectua cercetări și studii, structuri ce nu au fost prevăzute de legiuitor ca făcând parte din entitățile abilitate să analizeze solicitările de reconstituire și soluționare a acestora.
După cum s-a stabilit de prima instanță, petenții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, care a aparținut autoarei lor și au respectat vechiul amplasament așa după cum rezultă și din expertiza topo efectuată, dar și din declarațiile vecinilor, martori în dosarul de fond.
Față de aceste aspecte, au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și prin raportare la ansamblul tuturor probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele următoare:
Astfel cum rezultă din motivarea recursului său, recurenta RNP – Romsilva, Direcția Silvică Suceava nu a criticat sentința primei instanțe pe soluția de fond, nu a adus critici sentinței recurate privitoare la neîndreptățirea sau nu, a petenților, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, ci a înțeles să critice hotărârea doar prin prisma neaplicării de către judecătorul din prima instanță a dispozițiilor art. 137 alineat 1 Cod procedură civilă, respectiv a nepronunțării instanței asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Silvice Suceava, în prezentul dosar, excepție invocată la fond, la data de 29.05.2014.
Verificând actele și lucrările pricinii, în limitele controlului de legalitate, Tribunalul reține că astfel cum a fost formulat, recursul este întemeiat.
Astfel cum rezultă din înscrisurile cauzei, la data de 27.05.2014, prin adresa nr._ din 27.05.2014, R. Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Suceava a comunicat instanței (fila 48 dosar fond), că suprafața de teren identificată din punct de vedere al cadastrului silvic în u.a. 336A%, 336B% și 336E, nu se află în administrarea Direcției Silvice Suceava ci, în administrarea I.C.A.S. București prin Ocolul Silvic „Tomnatic” din Câmpulung Moldovenesc, sens în care a solicitat judecătoriei să constate excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Silvice Suceava.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, nici prin încheierea de ședință dată ulterior în dosar și nici prin sentința civilă recurată.
Prin urmare, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentă, prin adresa nr._/27.05.2014, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă.
Este a se reține în acest sens, că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății (art. 129 Cod procedură civilă), iar omisiunea instanței de prim grad de a soluționa o cerere constituie o necercetare a cauzei, pe fond sau excepție, ce face incident în calea de atac a recursului art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă.
Este util de subliniat și faptul că o hotărâre trebuie să respecte toate exigențele art. 6 paragraf 1 CEDO, întrucât, conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță să fi examinat în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse analizei, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alineat 3 și 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul declarat de recurenta R. Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Suceava, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, urmând ca instanța de trimitere, să se pronunțe, după punerea în discuția părților asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Regiei Naționale a Pădurilor – Direcția Silvică Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de intimata R. Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, împotriva sentinței civile nr. 484/26.03.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind C. C. de Fond Funciar Moldovița, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Suceava și revizuenții B. O. G. și B. S.,ambii domiciliați în comuna Moldovița ., Jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 484 din data de 26.03.2015 a Judecătoriei Câmpulung Molodvenesc și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. G. S. A. C. L. V. C. P.
Red. C.L.
Tehn. V.C.P.
2 ex/05.10.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 436/2015. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 506/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
