Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 906/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 906/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 4869/314/2013
Dosar nr._ Hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.906
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.06.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta R. V., domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „C. R.”, cu sediul în ..1, .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.5561 pronunțată la data de 21.11.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul S. D. domiciliat în mun. Suceava, ., ., ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. R. pentru reclamanta apelantă și intimatul S. D.. .
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind pârâtul intimat arată că nu este căsătorit cu reclamanta apelantă R. V., cum eronat s-a consemnat în ancheta socială întocmită de Direcția de Asistență Socială din cadrul primăriei Municipiului Suceava (f.22 ds.fond).
Instanța, pune în discuția părților administrarea probatoriului solicitat prin cererea de apel.
Av. C. R. pentru reclamanta apelantă solciită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Pârâtul intimata având cuvântul arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Instanța în temeiul disp. art.479 al.2 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamanta apelantă prin apărător, considerându-le utile și necesare soluționării cauzei, conform cerințelor art.255 al.1 Cod procedură civilă. .
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept în baza art.244 al.1 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. C. R. pentru reclamanta apelantă solciită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat S. D. având cuvântul arată că este de acord cu admiterea apelului, cu precizarea că terenul în litigiu a fost vândut de reclamanta apelantă prin convenția de vânzare-cumpărare depusă la dosar în care el are calitate de mandatar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ /2014 la data de 31.05.2013, reclamanta R. V. în contradictoriu cu pârâtul S. D., a solicitat instanței să constate că la data de 03.03.2004 a cumpărat de la pârât, cu prețul de 30.000.000 lei vechi, respectiv 3000 lei RON, suprafața de 2600 mp teren arabil situat în intravilanul satului Măriței, ., la locul numit „G.”, învecinat cu B. G. la nord, drum la est, M. O. la sud și drum la vest și suprafața de 2300 mp teren arabil situat în intravilanul satului Măriței, ., la locul numit „G.”, învecinat cu P. la nord, Arganisciuc V. la est, drum cîmp la sud și M. I. V. la vest și să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a acestor imobile.
A arătat că în prezent imobilele au o valoare de 5.000 lei.
În motivare, petenta a arătat că la data de 03.03.2004, am cumpărat de la pârât cu prețul de 30.000.000 lei vechi, respectiv 3000 lei RON, suprafața de 2600 m.p. teren arabil situai în intravilanul satului Măritei, ., la locul numit.. G. învecinat cu B. G. la nord, drum la est, Mscaliuc O. la sud și drum la vest și suprafața de 2300 m.p. teren arabil situat în intravilanul satului Măriței, ., la locul numit „G.” învecinat cu P. la nord, Arganisciuc V. la est, drum cîmp la sud și M. I. V. la vest.
A arătat că la data cumpărării i-a achitat în întregime pârâtului prețul convenit și tot la această dată i-au fost predate și imobilele cumpărate, fiind încheiat cu pârâtul în acest sens un înscris sub semnătură privată denumit „Act de vânzare-cumpărare”.
A mai arătat că pârâtul i-a vândut terenurile în baza procurii speciale autentificate cu nr.5367/05.12.2003 la BNP O. B., prin care a fost mandatat de numita R. O.E. să vândă aceste terenuri, reconstituite prin titlul de proprietate nr.1822/14.04.1997 emis pe numele mandatarei.
Reclamanta a arătat că s-a înscris cu acest teren în rolul agricol, fiind plătitoare de impozite fiscale, conform adeverinței și certificatului fiscal atașat prezentei cereri.
Întrucât clauzele anticipatorii ale convenției încheiate, de plată preț și predare bunuri sunt îndeplinite și pârâtul refuză să se prezinte la notar în vederea încheierii actelor autentice de vânzare-cumpărare, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe art.1020 și urm.Cod civil.
Pârâtul S. D. s-a prezentat în instanță și a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantei și că mai dorește ceva bani în plus pentru a face acte, conform interogatoriului atașat la dosar. (f.45)
În cauză, instanța a administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii I. C.-A. și C. D., declarațiile acestora fiind depuse la filele 46,47 dosar.
Prin sentința civilă nr.5561 din 12.11.2014,Judecătoria Suceava a respins cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic formulată de reclamanta R. V., în contradictoriu cu pârâtul S. D. ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între pârâtul S. D., în calitate de vânzător și reclamanta R. V., în calitate de cumpărător s-a încheiat la data de 03.03.2004, un act sub semnătură privată intitulat „act de vânzare-cumpărare” prin care pârâtul i-a vândut reclamantei suprafața de 2600 m.p teren grădină învecinat cu B. G. și M. O. și suprafața de 2300 m.p teren grădină învecinat cu Arganisciuc V. și Michitei I. V., prețul vânzării pentru cele două parcele fiind de 30.000.000 ROL (fila 5).
Aspectele relatate mai sus sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, I. C. A. (f.46) și C. D. (f.23) care au arătat că deși nu au fost de față la momentul încheierii înscrisului sub semnătură, au arătat că pârâtul a vândut reclamantei două parcele intravilan situate în . le deține în prezent aceasta. În continuare, aceștia au arătat că părțile nu s-au prezentat la notariat pentru că pârâtul a solicitat reclamantei mai mulți bani, aspect confirmat de pârât care cu ocazia luării interogatoriului a spus că vrea bani în plus pentru a face actele.(f.45)
Pârâtul S. D. a recunoscut că a vândut reclamantei cele două suprafețe de 26 ari și respectiv 23 de ari care aparțineau numitei R. E., aceasta din urmă dându-i o procură să le vândă, iar terenul a intrat în posesia reclamantei de la încheierea actului când i s-au predat și banii.(f. 453).
Instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile actualului Cod civil, având în vedere că antecontractul părților s-a încheiat la data de 03.03.2004, această convenție fiind supusă prevederilor Codului civil din 1864.
Interpretând convenția intervenită între părți, potrivit clauzelor contractuale și principiilor de interpretare prevăzute de legea civilă, instanța a reținut că aceasta are semnificația unui antecontract, promisiune de vânzare – cumpărare, dat fiind faptul că pentru a fi în prezenta unei convenții de vânzare – cumpărare translativă de proprietate, legea impune imperativ ca acordul de voință al părților să fie concretizat în formă autentică, așa cum rezultă din art.2 alin.1 din Legea 54/1998 și art. 2 al. 2 OUG nr. 226/2000.
Or, asemenea promisiuni de vânzare - cumpărare nu sunt apte prin ele însăși să transfere proprietatea în ce privește terenul. În același timp, însă, ele nu sunt lipse de efectele obligatorii ale unor convenții între părți, astfel ca ele dau naștere unor obligații de face, acelea de a încheia, în viitor, în forma prevăzută de lege, convenția stabilită. Totodată, neîndeplinirea acestei obligații, atrage răspunderea contractuală a părților care nu și-au îndeplinit obligațiile, răspundere care, potrivit regulilor de drept comun are în vedere în principal, executarea directă în natură – prin prestarea a însuși obiectului contractului, sau, în subsidiar, executare indirectă, prin echivalent, prin despăgubiri bănești.
Instanța a constatat că în temeiul art.1073,1075, 1077 cod civil care consacră principiul executării în natură a obligațiilor, inclusiv a celor de a face, este admisibilă pronunțarea unei hotărâri care sa tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare sub rezerva îndeplinirii cumulative a două condiții si anume: încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu respectarea cerințelor generale de valabilitate ale actelor juridice prev. de art.948 Cod civil si existența în patrimoniul promitentului vânzător a bunului a cărui vânzare a fost promisă.
Potrivit art. 249 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, principiu al procedurii civile exprimat prin adagiul „actori incumbit probatio”.
Față de dispozițiile legale mai sus amintite și având în vedere împrejurarea că reclamanta, prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada că terenul în litigiu este proprietatea pârâtului, instanța a apreciat că, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Astfel, instanța a reținut că reclamanta alături de înscrisul sub semnătură privată a atașat și procura specială autentificată sub nr. 5367 din 05.12.2003 la BNP O. B.. (f.7) Din cuprinsul acestei procuri, reiese faptul că numita R. O. E. l-a împuternicit pe pârât să vândă în numele ei și pentru aceasta la prețul și în condițiile pe care le va stabili singur mandatarul, cele două suprafețe de teren grădină de 2600 m.p și de 2300 m.p situate în satul Măriței, . au făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți. În continuare, instanța reține că aceste terenuri au fost dobândite de R. E. prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. 1822 din 14.04.1997 (f.10).
În consecință, instanța a reținut că promitentul-vânzător S. D. nu a făcut dovada că a avut în patrimoniul său terenul vândut reclamantei, acesta aparținând conform titlului de proprietate numitei R. E. decedată la data de 24.08._ conform certificatului de deces . nr._ eliberat la data de 24.08.2004. (f.11)
În continuare, instanța a reținut că nu este necesar ca promitentul-vânzator sa aiba calitatea de proprietar la momentul încheierii actului sub semnătură privată, bunul fiind necesar să existe în patrimoniul acestuia și acesta fiind obligatoriu sa fie proprietar numai la momentul încheierii actului în forma cerută de lege, respectiv forma autentica. În acest sens, instanța a constatat că din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei (f.72-78), nu reiese că pârâtul S. D. așa cum a arătat și acesta în fața instanței de judecată la data de 27.06.2014 este moștenitorul numitei R. E. pentru a face dovada proprietății la momentul de față și nu are nicio legătură de rudenie cu R. E., moștenitoarea acesteia fiind chiar reclamanta care este nepoată de soră.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că pârâtul S. D., așa cum rezultă din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată intitulat „ act de vânzare-cumpărare” a înstrăinat cele două suprafețe de teren în calitate de vânzător și nu de mandatar, pentru care însă nu a făcut dovada calității sale de proprietar.
Față de cele expuse mai sus, instanța a respins acțiunea având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”, formulată de reclamanta R. V. în contradictoriu cu pârâtul S. D., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța a făcut aplicarea principiului disponibilității în procesul civil și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta R. V., solicitând în conformitate cu art. 480 C. proc. civ, admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă timbru și cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului său reclamanta a arătat faptul că hotărârea primei instanțe este nelegală, instanța aplicând și interpretând greșit disp. art. 1020, art. 1532 și urm cod civil anterior. Instanța de fond a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză pronunțând astfel o hotărâre netemeinică.
În mod greșit, prima instanță a respins cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, reținând că pârâtul S. D., așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată intitulat „ act de vânzare-cumpărare” a înstrăinat cele două suprafețe de teren în calitate de vânzător și nu de mandatar al vânzătorului pentru care însă nu a făcut dovada calității sale de proprietar.
Trebuie subliniat că o persoană poate avea calitate de vânzător mandatar sau de vânzător nemandatar, după cum vinde el este vânzător în numele său propriu sau este vânzător în numele altei persoane.
În acest context, prima instanță a reținut în mod greșit faptul că pârâtul a înstrăinat terenul în calitate de vânzător și nu de mandatar, ca și cum dacă ar fi înstrăinat în calitate de mandatar nu ar fi avut și calitate de vânzător.
În speță, problema care se pune înainte de a se verifica în patrimoniul cui se afla terenul vândut, este aceea dacă pârâtul a vândut ( a făcut promisiunea de vânzare cumpărare) în numele său sau a vândut pentru altul.
Simpla arătare din înscrisul sub semnătură privată, în sensul că el vinde, nu explică dacă acesta vinde în numele lui propriu sau în numele altei persoane, așa cum greșit interpretează prima instanță.
Aceasta deoarece, pe de o parte lipsa acestei mențiuni având în vedere pregătirea pârâtului, faptul că nu are cunoștințe juridice, nu conduce automat la concluzia că acesta a vândut bunul altuia în numele său personal și nu în numele altuia respectiv al proprietarului, care l-a mandatat în acest sens, iar, pe de altă parte, înscrisul trebuie interpretat și prin prisma celorlalte probe din dosar.
Este fără dubiu că din interogatoriu luat pârâtului, fila 45 dosar, din mărturisirea făcută de el personal, rezultă clar că i-a vândut terenul reclamantei în baza procurii date de mătușa sa R. E., prilej cu care a încasat de la reclamanta prețul stabilit prin înscris, suma de treizeci de milioane lei, după care a făcut și predarea terenului.
Pe de altă parte, pârâtul nu a contestat susținerile din acțiune, în care se menționează că a vândut terenul în baza procurii speciale autentificate cu nr. 5367/05/12.2003 la BNP O. B., ( procură despre care face vorbire pârâtul la interogatoriu și care este depusă de reclamantă la dosarul cauzei).
Prin urmare, cu toate aceste dovezi a probat că pârâtul a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare în calitate de vânzător( promitent vânzător) mandatar și nu un vânzător în nume propriu.
În calitate de mandatar, în baza procurii speciale primite de la proprietara R. E., în timpul vieții acesteia, pârâtul putea în mod valabil să încheie cu reclamanta o promisiune de vânzare - cumpărare, să încaseze prețul și să predea terenul, ceea ce a și făcut la de altfel la data de 3.03.2004.
Din aceste motive, în cauză nu se mai pune problema că pârâtul, în calitate de promitent - vânzător mandatar, trebuie să fie și proprietar al terenului, la momentul validării de către instanță a vânzării, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Pârâtul în calitate de mandatar, prin procura sa specială, a fost și este în mod valabil împuternicit să facă această vânzare așa cum crede el de cuviință, procedând chiar și la încheierea unei promisiuni de vânzare cumpărare ,atâta timp cât în cuprinsul procurii se stipulează că poate vinde terenul în numele mandantului și pentru el, la prețul și în condițiile pe care Ie va stabili singur, oricui va crede de cuviință semnând în numele mandantului și pentru el oriunde va fi nevoie, semnătura pârâtului fiindu-i opozabilă mandantului.
După decesul mandantului, semnătura pârâtului în calitate de promitent vânzător în numele acestuia îi este deopotrivă opozabilă succesorului mandantului.
La data încheierii promisiunii de vânzare cumpărare, a încasării prețului și a predării terenului, mandatul special al pârâtului era valabil, fiind executat de către acesta în virtutea puterilor care i le conferea, nefiind stins prin nici unul din modurile prevăzute de lege, respectiv de art.1552 cod civil, neexistând deci nici o cauză de nulitate care să-l ineficientizeze.
Potrivit art. 1540 alin 2 cod civil anterior, mandatarul este chiar îndatorat a termina afacerea începută la moartea mandantului.
În cauză este lipsit de relevanță, faptul că după perfectarea promisiunii de vânzare cumpărare din 3.03.2004 a devenit unica succesoare a mandantului decedat la data de 24.08.2004 .
Pentru toate aceste motive, cum este dovedit că promisiunea de vânzare cumpărare s-a făcut în mod valabil, în timpul vieții proprietarului, în baza unui mandat special dat de acesta pârâtului, solicită admiterea apelului.
În drept au fost invocate disp. art. 466, art. 480 N.C.P.C.
Intimatul S. D. nu a formulat întâmpinare, însă prezent la dezbateri a pus concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat.
Examinând în limitele cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta R. V. în contradictoriu cu pârâtul S. D., a solicitat instanței să constate că la data de 03.03.2004 a cumpărat de la pârât, cu prețul de 30.000.000 lei vechi, respectiv 3000 lei RON, suprafața de 2600 mp teren arabil situat în intravilanul satului Măriței, ., la locul numit „G.”, învecinat cu B. G. la nord, drum la est, M. O. la sud și drum la vest și suprafața de 2300 mp teren arabil situat în intravilanul satului Măriței, ., la locul numit „G.”, învecinat cu P. la nord, Arganisciuc V. la est, drum cîmp la sud și M. I. V. la vest și să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a acestor imobile motivând că pârâtul i-a vândut terenurile în baza procurii speciale autentificate sub nr.5367/5.12.2003 de BNP „O. B.”prin care a fost mandatat de numita R. O. E. să vândă aceste terenuri, reconstituite prin titlul de proprietate nr.1822/14.04.1997 emis pe numele mandatarei.
Pârâtul S. D. a recunoscut că a vândut reclamantei cele două suprafețe de teren de 26 ari și respectiv 23 ari care aparțineau numitei R. E., aceasta din urmă dându-i o procură să vândă, iar terenul a intrat în posesia reclamantei de la data încheierii convenției de vânzare-cumpărare când i-a predat și banii reprezentând prețul vânzării (f.453 ds.fond).
Din înscrisul aflat la fila 5 dosar fond, rezultă că pârâtul S. D., în calitate de vânzător și reclamanta R. V., în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 03.03.2004, un act sub semnătură privată intitulat ”act de vânzare-cumpărare” prin care pârâtul i-a vândut reclamantei, suprafața de 2600 mp teren grădină, învecinat cu B. G. și M. O. și suprafața de 2300 mp teren grădină, învecinată cu Arganisciuc V. și M. I. V., cu prețul de 3 milioane ROL.
Actul de vânzare cumpărare este semnat la rubrica vânzător de pârâtul S. D. și la rubrica cumpărător de reclamanta R. V..
În cuprinsul actului nu se face nici o mențiune despre faptul că vânzătorul a acționat în calitate de mandatar al numitei R. O. E. și nici nu se face vreo referire/trimitere la procura specială autentificată sub nr.5367/05.12.2003 de BNP „O. B.”, prin care într-adevăr R. O.E. l-a împuternicit pe mandatarul Senciuic D. ( pârâtul intimat din prezenta cauză ) să vândă în numele sau și pentru sine, la prețul și în condițiile pe care le va stabilii singur și oricui va crede de cuviință, terenul situat în intravilanul și extravilanul satului Măriței, ., compus din suprafața de 2600 mp teren grădină și suprafața de 2300 mp teren grădină, teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr.1822/14.04.1997(f.10 ds.fond).
Prin urmare, nu se poate reține că pârâtul a înstrăinat terenul în calitate de mandatar al numitei R. E. și nu în nume propriu, așa cum fără temei susține reclamanta apelantă.
Chiar dacă s-ar admite această susținere a reclamantei, acțiunea în constatarea vânzării - cumpărării și pronunțarea unei hotărâri care să șină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, trebuia promovată în contradictoriu cu promitenta vânzătoare în sarcina căreia s-a născut obligația de transmitere a dreptului de proprietate cumpărătorului sau cu moștenitorii acesteia și nicidecum în contradictoriu cu mandatarul care, a încheiat actul în numele și pe seama mandantului, în limitele împuternicirii date.
Prin încheierea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare raporturile juridice obligaționale există între promitentul vânzător și promitentul cumpărător și nicidecum între mandatarul/mandatarii acestora și tot astfel se transmit în plan procesual, în cazul unui eventual litigiu dedus judecății.
Demersul reclamantei apelante se întemeiază pe dispozițiile art.1073,1077 Cod civil din 1864, aplicabil în cauză în raport de data încheierii convenției de vânzare-cumpărare ( 08.09.2005), potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației asumate de debitor, iar în caz de refuz, instanța poate suplini consimțământul acestuia din urmă.
Rezultă că pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța trebuie să verifice dacă promisiunea/antecontractul de vânzare cumpărare întrunește cerințele de validitate prevăzute de art.948 Cod civil din 1864, adică capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al celui ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, dacă cel care și-a asumat obligația de a transmite proprietatea are în patrimoniul său respectivul bun .
Prin probele administrate în cauză reclamata nu a făcut dovada că terenul în litigiu este proprietatea promitentului vânzător S. D., cel cu care a încheiat convenția de vânzare – cumpărare invocată ca temei al admiterii acțiunii.
Terenul în litigiu este proprietatea numitei R. E., decedată la data de 24.08.2014 conform certificatului de deces aflat la fila 11 dosar fond, în favoarea căreia s-a emis titlul de proprietate nr.1822/14.04.1997(f. 10 ds.fond). Pârâtul S. D. nu are nici o legătură de rudenie cu aceasta, moștenitoarea defunctei fiind chiar reclamanta care este nepoată de soră.
Cum promitentul vânzător nu este proprietarul celor două parcele de teren cu privire la care părțile au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare la data de 08.09.2005, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și a respins acțiunea pe acest temei.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de formulat de reclamanta R. V., domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., județul Suceava, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „C. R.”, cu sediul în ..1, ., ., împotriva sentinței civile nr.5561 pronunțată la data de 21.11.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul S. D. domiciliat în mun. Suceava, ., ., ., județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 24 iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/5ex/10.07.2015
Judecător fond M. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 899/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 959/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
