Anulare act. Decizia nr. 355/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 906/237/2010*
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 355/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător L. A.
Judecător V. O. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurentul-reclamant M. V.-Suceava, ., nr.17, ., . împotriva sentinței civile nr.129/06.02.2015 a Judecătoriei Gura Humorului pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. G. LUCREȚIA (moștenitoare după B. G.)-C. Luncii, jud Suceava, N. G. O. (moștenitoare după def. B. G.)-Gura Humorului, Orizont, nr.8, jud Suceava, B. G. I. (moștenitor după def. B. G.)-C. Luncii, ., B. G. V. (moștenitor după B. G.)-Suceava, Mărășești, nr.12, ., ., B. G. I. (moștenitoare după def. B. G.)-Gura Humorului, Cetății, ., ., B. G. M. (moștenitor după B. G.)-C. Luncii, ..259, jud Suceava, B. P.-C., ., O2, ., jud D., B. I.-C., ., ., jud Suceava, B. G. ( zis C. ) – DECEDAT și intimatul pârât O. I.- Câmpulung Moldovenesc, ..119, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant M. V., reprezentantul intimatului pârât O. I., av.M. A. și intimatul reclamant B. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția tardivității formulării recursului.
Recurentul M. V. solicită respingerea excepției tardivității recursului acesta fiind formulat în termen legal și admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Av. M. A. solicită admiterea excepției tardivității recursului acesta fiind declarat după împlinirea termenului legal, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant B. V. arată că recursul a fost depus în termen legal și solicită respingerea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.839/237/16.04.2010, la Judecătoria Gura Humorului reclamanții M. V., B. G. zis C., B. P. și B. I. l-au chemat în judecată pe pârâtul O. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20.11.1959, prin care autoarea reclamanților ,respectiv, C. I. a lui A. a vândut autoarei pârâtului, respectiv, F. Tecla a lui Emulai, teren în suprafața de 7.280 mp, înscris în CF 410 a . în parcelele nr.116/2 clădire fără casă, nr.318/1 grădină, nr.318/2 drum, nr.318/4 arătură, nr.318/11 drum, nr.116/1 clădire fără casă, nr.318/3 grădină și nr.318/10 grădină.
Au mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctei Crășmaru I. a lui A., că autoarea reclamanților a vândut, în anul 1959, lui F. Tecla a lui Ermulai suprafața de 7.280 mp teren, prin contractul atacat, că, pentru terenul de 7.280 mp în litigiu, s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitoarei defuncte Crășmaru I. a lui A. (Tonsciuc E. – mama lui M. V.) și defunctei B. C., prin soțul acesteia B. G. zis C., fiind eliberat și titlu de proprietate.
Având în vedere că Crășmaru I. a fost proprietara doar a unei suprafețe de 16 ari teren, pe care l-a primit ca înzestrare (dotă) în anul 1943 de la mama ei, compusă din parcelele nr.318/3 și nr.318/10, au susținut că este evident că contractul atacat este lovit de nulitate absolută, întrucât vânzătoarea din actul atacat a vândut bunul altuia, fiind de rea-credință, iar, prin înstrăinarea terenului de 7.280 mp reclamanții au fost prejudiciați, ei fiind moștenitorii proprietarului terenului.
Prin întâmpinarea depusă la 11.05.2011, pârâtul O. I. a solicitat respingerea acțiunii, arătând că părțile s-au judecat din anul 2007, pârâtul obținând câștig de cauză, prin Decizia civilă nr.902 din 30.04.2009 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, pârâtul fiind, din nou, dat în judecată pentru revizuire, respinsă prin Decizia nr.207 din 27.10.2009 a Tribunalului Suceava.
Potrivit pârâtului, contrar susținerilor reclamanților, contractul atacat este valabil, fiind consemnat ,chiar în contract, că terenul este liber de sarcini și este înscris în CF nr.575/1930 și vânzătoarea l-a primit moștenire de la părinții A. și M. Crășmariu.
Au fost depuse la dosar copii după: contractul atacat, încheieri de intabulare, contractul de înzestrare, chitanță, acte de stare civilă.
Întrucât cererea de abținere formulată de doamna judecător M. O. a fost admisă, dosarul nr.839/237/16.04.2010 a fost închis și cauza a fost reînregistrată cu nr._ 26.04.2010 la Judecătoria Gura Humorului .
Prin întâmpinarea depusă la 31.05.2011, pârâtul O. I. a solicitat respingerea acțiunii, reiterând susținerile anterioare.
Pârâtul O. I. a fost reprezentat, în proces, de către mandatarul R. I., împuternicit cu procura autentificată cu nr.224 din 25.05.2010 de Biroul Notarial PRO LEX din Câmpulung Moldovenesc .
Prin cererea depusă la 21.06.2010, reclamanții M. V. și B. G. au formulat precizări, respectiv, că reclamanții sunt moștenitorii autoarei lor proprietara tabulară M. a lui A. C. născută G.; aceasta din urmă a avut trei copii, respectiv C. I. (decedată, fără moștenitori, fără soț, fără copii), C. M. (decedată, cu fiica B. C. în prezent decedată, aceasta din urmă având moștenitor pe soțul B. G. zis C.) și C. N. (decedată; aceasta a fost căsătorită a doua oară cu M. V. – în prezent decedat, din căsătorie rezultând fiul M. G. – în prezent, decedat; acesta din urmă a fost căsătorit cu M. E. – în prezent, decedată, din căsătorie rezultând fiul M. V., că, din prima căsătorie a lui C. I., a rezultat fiul B. V. – în prezent, decedat; că acesta din urmă a fost căsătorit cu E. – în prezent, decedată, din căsătorie rezultând fiii B. P. și B. I.).
Referitor la istoricul CF nr.410 a . susținut că, potrivit încheierii de CF din 24.09.1943, în baza contractului de înzestrare nr.768/1943 din CF nr.37 s-au dezlipit ..116/1 cu casa nr.85, . și nr.318/10, care au format CF nr.410, că reiese ,cu certitudine, că vânzătoarea C. I. a fost proprietara doar a suprafeței de 16 ari (compusă din parcelele 116/1, 318/3, 318/10), conform contractului de înzestrare, iar, în anul 1959, când s-a încheiat contractul atacat nu se permiteau înstrăinări de terenuri, deoarece se aflau în plin proces de colectivizare/întovărășire, terenurile fiind trecute în proprietatea statului, că adevărata vânzare a avut loc doar pentru suprafața de 250 mp, identică cu ./2, pe care pârâtul ,prin contractul de vânzare-cumpărare nr.6272/05.11.1986, l-a vândut familiei F. V., iar contractul atacat este lovit de nulitate absolută, întrucât vânzătoarea a vândut bunuri pentru care nu era proprietară, iar, prin aceasta, reclamanții au fost lezați.
Au fost depuse copii după: certificate de moștenitor, acte de stare civilă, arbore genealogic, certificat de naționalitate, planuri de situație (nu pentru toate parcelele în litigiu sau cu întinderi ce nu corespund prin însumare suprafeței de 7.280 mp în litigiu), contract de vânzare-cumpărare, contract de înzestrare, extrase CF, sentința civilă nr.17 din 10.01.1994a Judecătoriei Suceava, titlul de proprietate nr.525 pe numele B. C. pentru 5.000 mp, proces-verbal și fișe de punere în posesie, titlul de proprietate nr.2241/1998 emis pe numele moștenitoarei B. E. după defuncta Crîsmari I., sentința civilă nr.3430 din 15.05.1996 a Judecătoriei Suceava, tabelul cu moștenitorii cooperatorilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, diverse cereri, testimoniu de calificare, adeverințe, procură, contracte de vânzare-cumpărare, contract de donație, raport de expertiză cadastrală extrajudiciară.
Prin Sentința civilă nr.422 din 19 martie 2012 a Judecătoriei Gura Humorului a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanți.
Instanța a avut în vedere următoarele:
,, Prin Încheierile din 31.05.2010 (fila 22), din 20.12.2010 (fila 75) din 02.05.2011 (fila 129) și din 06.06.2011 (fila 152) instanța a pus în mod repetat în vedere reclamanților să depună la dosar planurile de situație pentru parcelele în litigiu cu întinderea avută la data vânzării lor prin contractul atacat, însă deși s-au acordat mai multe termene pentru depunerea planurilor de situație solicitate reclamanții nu s-au conformat. Având în vedere că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația impusă de instanță de a depune la dosar planurile de situație pentru terenul de 7.280 mp identic cu parcelele în litigiu cu întinderea avută la data vânzării lor prin contractul atacat, în baza art.155/1 cod procedură civilă instanța prin Încheierea din 24.10.2011 a suspendat judecarea cauzei până când reclamanții își vor îndeplini obligația impusă de instanță.
Cauza a fost repusă pe rol la 12.01.2012 la cererea reclamantului M. V. (fila 180).
Prin concluziile scrise depuse la 13.02.2012 (filele 201-202) reclamanții M. V. și B. G. au solicitat respingerea excepției lipsei de interes, deoarece ei au reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren, fiindu-le eliberat și titlu, deținând acest teren din anul 1990, teren pe care l-au cultivat în fiecare an și pentru care au plătit la stat impozitul aferent. Reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active, deoarece autoarea lor C. I. a lui A. a fost înzestrată, conform contractului de înzestrare din anul 1943, parțial, cu suprafața de 16 prăjini teren (20 ari). Diferența de teren până la suprafața de 2,5 ha rămâne înscrisă în CF nr.37 care aparține mamei sale M. a lui A. C., titulara CF 37 a . de sarcini la 31.01.2011. Pe fond, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și instanța să constate că acel înscris din 20.11.1959 numit contract de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, deoarece vânzătoarea (autoarea reclamanților) C. I. a lui A. a vândut numitei F. Tecla a lui Emulai un teren în suprafață de 7.280 mp situat în vatra satului Măzănăiești, ., teren pe care nu era proprietară. De vreme ce vânzătoarea (autoarea reclamanților) a fost înzestrată la 23.09.1943 cu doar 16 prăjini (20 ari), fiind proprietară doar pe această suprafață, și a înstrăinat prin vânzare autoarei pârâților suprafața de 7.280 mp, este evident faptul că aceasta a vândut bunul altuia, bun pe care nu a fost proprietar și nu l-a avut în proprietate niciodată. În aceste condiții actul atacat este lovit de nulitate absolută, întrucât vânzătorul care a fost de rea credință a vândut un bun care nu era al lui, lezând în acest fel interesele legitime a celorlalți moștenitori. Pe de altă parte în acea perioadă (1959-1962) ne aflam în plin proces de colectivizare, iar înstrăinarea de terenuri sub orice formă era interzis de lege, așa încât actul atacat este lovit de nulitate absolută. În acea perioadă nu se înstrăinau, în intravilan, suprafețe mai mari de 250 mp teren pentru edificarea de construcții și anexe gospodărești. Pe de altă parte moștenitoarea B. C., nepoata vânzătoarei M. a lui A. C., are eliberat titlul de proprietate nr.525/1994 pentru suprafața de 50 de ari, teren care face obiectul înstrăinării din anul 1959. Pentru acest teren de 50 de ari reclamanții au plătit impozitul aferent, iar terenul îl dețin și în prezent. Reclamanții au solicitat instanței să aibă în vedere și poziția oscilantă a pârâților, care în alte procese au solicitat reconstituirea dreptului lor de proprietate, odată pentru suprafața de 2,5 ha, apoi 7.280 mp, ca în final să-și restrângă solicitările doar la 55 ari teren. Din poziția oscilatorie a pârâților se poate observa cu ușurință că înșiși pârâții sunt conștienți și recunosc nulitatea absolută a contractului încheiat în 1959 cu autoarea reclamanților.
Prin concluziile scrise depuse la 12.03.2012 M. V., B. G., B. P. și B. I. au solicitat admiterea acțiunii, actul atacat fiind lovit de nulitate absolută/relativă întrucât a fost încheiat cu încălcarea sau neobservarea normelor legale. Actul atacat încalcă în tot conținutul elementelor structurale prevăzute de art.948 cod civil vechi, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, care a fost viciat în tot de prevederile Decretului-Lege nr.308/1953 și nr.115/1959, un obiect determinat, un preț serios și o cauză licită. Actul atacat s-a efectuat prin frauda de lege prev. de art.969 cod civil vechi și cuprinde date eronate și neconforme cu realitatea, inserând împrejurări necorespunzătoare adevărului, încălcând în tot prevederile art.1898 cod civil vechi „Buna-credință este credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea”. Așadar pretinșii contractanți au cunoscut că legile represive comuniste din acele vremuri interziceau tranzacțiile legale, cumpărând practic nemișcătorul de la un proprietar aparent și în indiviziune, care de fapt nu putea transmite mai multe drepturi decât avea. Este incontestabilă reaua-credință cu privire la încheierea acestui act juridic, situație în care se dovedește prin raportul de expertiză topo-cad întocmit de ing. S. I. extinderea abuzivă a unei proprietăți indivize pe seama proprietății învecinate în scopul obținerii prin acte a unei proprietăți străine. Contractul atacat este inoperant, inopozabil și lipsit în tot de efecte juridice cu privire la suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosință, valoarea și alte asemenea aspecte reflectată în documentația cadastrală incompletă. Mai mult, notarul avea obligația legală de a verifica prin orice mijloace permise de lege situația reală a lucrurilor, apartenența acestora, dovada proprietății indivize și nu simpla declarație a vânzătorilor. Trupurile de teren fac obiectul titlului de proprietate nr.2241/30.06.1998 emis pentru defuncta B. E., mama reclamanților B. P. și B. I., moștenitori ce au certificat de moștenitor din 1999 la zi, iar M. V. în baza procurii notariale le reprezintă drepturile legale. Pârâtul nu a avut niciodată nici în proprietate și nici în posesie proprietatea reclamanților, nici titlu de proprietate. Reclamanții au solicitat admiterea acțiunii și desființarea în totalitate a actului juridici din 1959.
Prin concluziile scrise depuse la 19.03.2012 reclamantul M. V. și-a exprimat nemulțumirea privind tergiversarea soluționării cauzei. A solicitat respingerea excepției prematurității acțiunii, invocată de instanță, motivând că dânsul s-a zbătut din răsputeri să obțină și să depună toate actele și probele pertinente, concludente și utile soluționării speței, atașând planșa nr.3 a . de Arhivele Statului din Suceava în care se vede clar și fără dubii întinderea de suprafețe reale dintre care 318/4 și 318/5 nu au doar 250 mp cât permiteau legile să aibă în folosință la timpul respectiv ci peste 10 ha, adică o suprafață de grădină mare. Reclamantul a arătat că familia sa a donat localității Măzănăiești cimitir, biserică și clopote, iar acum a ajuns să cerșească moștenirea de la cei care nu li se cuvine, fiind vitregiți și judecați pe nedrept. Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și anularea actului din 1959, întocmit prin fraudă la lege, act care nu și-a produs faptic efectele juridice niciodată, averea fiind înscrisă la CAP pe numele defunctei Crâșmari I., pentru care reclamanții dețin titlu de proprietate și certificat de moștenitor pe numele fam. B. E., ai cărei moștenitori sunt reclamanții B. P. și B. I., pe care îi reprezintă M. V. ca mandatar. Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50.000.000 lei ROL, reprezentând cheltuielile avansate cu: deplasările la proces, zilele pierdute, expertiza topo-cadastrală, hrană, xerocopii acte, diverse taxe de scoatere a actelor din arhive, etc.
Au fost depuse la dosar: procura judiciară, adresa nr.I/_/24.11.2011 emisă de OCPI Suceava, plan de situație, copia plângerii penale din 29.09.2011 formulate de R. I. împotriva lui M. V. pentru infracțiunile de fals și uz de fals, certificatul de moștenitor după defuncta Toustiuc E., titlul de proprietate nr.2241/30.06.1998, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.308/01.02.1953, Decretul nr.115/1959, Încheierea din 05.03.2007 a Judecătoriei Suceava din dosar nr._, sentințele civile nr.3430/15.05.1996 și nr.2441/24.03.1995 ale Judecătoriei Suceava, planșă cadastrală, adresa nr.190/16.03.2012 emisă de Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale, adresa nr.8974/04.08.2011 emisă de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Reclamanții B. P. și B. I. sunt reprezentați în proces de reclamantul M. Vicor, împuternicit cu procura autentificată sub nr.3785/31.10.2011 de BNP Ș. F. din C. (fila 181).
Examinând materialul probator, instanța constată:
Prin contractul atacat nr.691/213 autentificat la 20.11.1959 de Notarul de Stat M. Voloaca (fila 5 dosar_ ) vânzătoarea C. I. a lui A., necăsătorită, a vândut cumpărătoarei F. Tecla imobilul proprietatea sa bun propriu compus dintr-un teren de grădină situat în vatra satului Măzănăiești, . Humorului, în suprafață de 7.280 mp înscris în CF 410 din . din parcelele nr.116/2 clădire fără casă, nr.318/1 grădină, nr.318/2 drum, nr.318/4 arătură, nr.318/11 drum, nr.116/1 clădire fără casă, nr.318/3 grădină și nr.318/10 grădină, cu prețul de 12.000 lei, încasat de vânzătoare. S-a consemnat că imobilul a intrat în proprietatea vânzătoarei prin moștenire de la părinți A. și M. C. și este înscris în cartea funciară pe numele ei în baza procesului-verbal de refacerea cărților funciare nr.575/1930.
Nu a fost depus planul de situație cu identificarea cadastrală a parcelelor în litigiu, menționate în contractul atacat, în care să fie identificate toate parcelele vândute cu indicarea suprafeței, configurației și amplasamentului pentru fiecare parcelă în parte de la data vânzării. Planurile de situație depuse arată situația actuală a parcelelor, care au suprafețele și configurațiile modificate, fără arătarea parcelelor anterior modificării (divizărilor/comasărilor) lor.
Conform mențiunilor din cartea funciară nr.410 a . CF filele 142-144) parcelele nr.116/2 clădire cu casa nr.61 (parcelă fără clădire acum în litigiu), nr.318/1 grădină (în litigiu), nr.318/2 drum (în litigiu), nr.318/4 arătură (în litigiu), nr.318/11 drum (în litigiu), nr.116/1 clădire cu casa nr.85 (parcelă fără casă acum în litigiu), nr.318/3 grădină (în litigiu), nr.318/10 grădină (în litigiu), nr.254 clădire (nu este în litigiu) și nr.318/11 arabil (parcelă drum acum în litigiu) au fost inițial proprietatea tabulară a lui I. a lui A. C., intabulată în 1930 în baza procesului-verbal de refacerea cărților funciare nr.575/1930; inițial a fost intabulat dreptul de uzufruct viager asupra parcelelor nr.116/1 cu casă și nr.318/3 și nr.318/10 în favoarea lui M. a lui A. C., dreptul de uzufruct fiind ulterior radiat ca urmare a decesului beneficiarei uzufructului, decedată la 16.02.1945. Ulterior, în baza contractului notarial nr.691/213 autentificat la 20.11.1959 de Notarul de Stat M. Voloaca (contract atacat în prezenta cauză) s-a intabulat în 1959 dreptul de proprietate pentru aceleași imobile pentru F. Tecla a lui Ermolai în devălmășie cu soțul său. S-a consemnat modificarea și mișcarea unor parcele, dar după ce F. Tecla era proprietară tabulară, respectiv s-a consemnat că:
- în 1986, în baza unui plan de situație, s-a schimbat configurația și suprafața parcelei nr.118/2 cu a parcelei nr.318/1; s-a dezlipit . cu casă din CF 410 și s-a transcris în CF 506;
- în 2006 în temeiul planului nr.3872/02.03.2006 la OCPI Suceava . s-a comasat la .; ./10 și-a schimbat suprafața și configurația cu .; ..318/10 s-a divizat în parcelele nr.318/10 și nr.254; parcelele nr.254 și nr.318/10 au fost transcrise în CF 506;
- în 1994 în baza planului de situație nr._/1 din 25.10.1994 . se divide în parcelele nr.318/4 și nr.318/11; ..318/11 se transcrie în CF nr.520 a localității Măzănăiești.
Prezentăm în continuare un arbore genealogic, pentru a înțelege legătura dintre vânzătoarea din contractul atacat și reclamanți. Conform actelor depuse la dosar (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, adeverințe și certificate de naționalitate, alte înscrisuri) și explicațiilor date de părți, C. M., decedată la 16.02.1945, a avut trei copii:
- Crășmariu I. (vânzătoarea din contractul atacat), decedată la 27.04.1960, necăsătorită, fără copii;
- Cărșmariu M., decedată la 04.09.1940, cu moștenitoare fiica B. C. (decedată la 17.07.2004, cu moștenitor soțul B. G. – actual reclamant);
- M. N., decedată la 28.03.1968. Aceasta a fost căsătorită prima dată B. și a avut un fiu B. V.; acesta din urmă a decedat la 16.05.1968, a fost căsătorit cu B. E., recăsătorită Toustiuc și decedată la 15.02.1999, moștenitori fiind fiii lor respectiv actualii reclamanți B. I. și B. P.. N. a fost căsătorită a doua oară M. și a avut un fiu M. G. (diferența de nume se datorează traducerii numelui M. în numele românesc M.), decedat la 01.11.1995, cu moștenitor fiul său actualul reclamant M. V..
Din considerentele hotărârilor judecătorești depuse la dosar instanța reține că F. Tecla a Ermolai (cumpărătoarea din contractul atacat) a fost căsătorită cu F. V. și are pe fiica O. E., aceasta din urmă fiind căsătorită cu actualul pârât O. I.. În 1986 O. E. a vândut lui F. V. casa de pe parcele nr.116/2 de 250 mp din CF 506 Măzănăiești, terenul trecând în proprietatea statului.
În baza legii fondului funciar prin Decizia civilă nr.902 din 30.04.2009 a Tribunalului Suceava s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5.595 mp teren situat în . amplasament, pentru actualul pârât O. I., decizie pronunțată în contradictoriu cu actualii reclamanți. În motivare s-a arătat că la data de 20.11.1959 C. I. a vândut lui F. Tecla (soacra lui O. I.) suprafața de 7.280 mp din CF 410 a . ulterior soția lui O. I. a vândut lui F. V. casa de locuit și anexele gospodărești, iar terenul aferent de 250 mp a trecut în proprietatea statului; în baza legii fondului funciar nr.18/1991 s-a constituit dreptul de proprietate pentru 1.067 mp teren pentru F. V. (a se înțelege că din acest teren face parte diferența dintre suprafața de 7.280 mp din contractul atacat în prezent și suprafața de 5.595 mp reconstituiți pentru O. I. – nota noastră); pentru suprafața de 1 ha și 2.000 mp (din care face parte și terenul de 7.280 mp identificat în contractul atacat în prezent – nota noastră) s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar pentru B. E. (mama actualilor reclamanți B. P. și B. I.) în calitate de moștenitoare a defunctei Crîșmari I., fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr.2241/1998; s-a reținut că O. I. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5.595 mp, teren cumpărat de autorii săi printr-un contract opozabil lui M. V., B. G. zis C., B. P. și B. I. (atunci intimați și respectiv intervenienți, acum reclamanți), aceștia din urmă fiind moștenitorii vânzătorilor terenului.
Așadar în prezent, în baza legilor fondului funciar, este reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.595 mp (ce face parte din terenul de 7.280 mp vândut prin contractul atacat în prezent), prin acte diferite, atât pentru actualul pârât O. I., cât și pentru B. E., nefiind făcută dovada că titlul de proprietate nr.2241/1998 emis pe numele acesteia din urmă a fost anulat. Simpla suprapunere a acestui teren în actele părților nu justifică dreptul de proprietate a reclamanților asupra terenului acum în litigiu, urmând ca în cadrul unui eventual alt proces să se lămurească dacă B. E. era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din contractul atacat pe vechiul amplasament, sau dacă dreptul ei de proprietate vizează alte terenuri decât cel din contractul atacat și este vorba doar de a punere în posesie a lui B. E. pe alt amplasament decât cel al terenului autoarei sale.
Reclamanții au făcut dovada calităților lor de moștenitori ai defunctelor C. I. (vânzătoarea din contractul atacat) și C. M. (mama vânzătoarei, reclamanții invocând că o parte din terenul vândut în litigiu ar fi fost la data încheierii contractului atacat proprietatea Magdalenei), astfel că au calitatea procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității contractului atacat pentru terenul proprietatea Magdalenei, motiv pentru care instanța respinge această excepție invocată din oficiu, rămasă fără obiect ca urmare a depunerii precizărilor și a actelor doveditoare de către reclamanți.
Deși reclamanții au invocat că la data încheierii contractului atacat legislația nu permitea vânzarea terenurilor, ei nu și-au dovedit susținerile, actele normative la care au făcut referire Decretului-Lege nr.308/1953 și nr.115/1959 vizând primul exproprieri (nu interdicția de înstrăinare a terenurilor, nefiind făcută dovada că între cei expropriați s-a aflat și vânzătoarea) și al doilea doar folosința terenurilor.
Instanța a constatat că la data încheierii contractului atacat vânzătoarea C. I. a lui A. era proprietara tabulară a parcelelor vândute, reclamanții nedovedind prin nici un mijloc de probă că vânzătoarea a vândut vreun teren ce nu era proprietatea sa, astfel că referitor la parcelele funciare vândute prin contractul atacat, fără indicarea suprafeței pentru fiecare parcelă în parte, instanța constată că acțiunea nu este dovedită și o va respinge. În ce privește întinderea fiecăreia dintre parcelele vândute prin contractul atacat, în lipsa planului de situație cu identificarea cadastrală a fiecărei parcele vândute (situație de la data încheierii contractului atacat), instanța constată că acțiunea este prematur introdusă, pentru că în lipsa planului de situație nu se poate verifica dacă și când a operat vreo modificare a întinderii și configurației parcelelor în litigiu prin eventuale comasări/divizări/schimburi (dacă eventual în urma vreunei modificări vânzătoarea a devenit proprietară pe vreo suprafață de teren prin simpla modificare a parcelelor pentru care nu există vreun act de transfer al proprietății și pentru care practic nu a operat transferul de proprietate de la alt proprietar), din planurile de situație și raportul de expertiză depuse de reclamanți nerezultând care era întinderea terenurilor la data încheierii contractului atacat și modificările ulterioare survenite, astfel că sub acest aspect instanța va admite excepția prematurității acțiunii, invocată din oficiu, iar pe cale de consecință va respinge acțiunea. ,,
Prin Decizia civilă nr.60 din 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de către reclamanții M. V., casată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de control a avut în vedere:
,, În temeiul disponibilității, dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată aparțin exclusiv reclamantului care stabilește părțile și obiectul cererii, însă instanța nu este ținută și de temeiul juridic pe care reclamantul o dă cererii sale.
Așadar, instanța are îndatorirea de a pune în dezbatere orice temei juridic de natură să ducă la dezlegarea pricinii.
În cauză, prin cererea dedusă judecății reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între autorii părților pentru vânzarea lucrului altuia.
Ulterior, prin precizări, s-au invocat mai multe elemente de nulitate ale contractului.
Acțiunea a fost respinsă pe excepția prematurității formulării cererii.
Ori, obligația instanței era de a califica obiectul cauzei, știut fiind că natura juridică a nulității, în situația invocată, este diferită după cum consimțământul părților a fost afectat de viciul erorii sau contractul este nul pe ideea de fraudă sau cauză ilicită.
Așadar, un prim aspect viza pronunțarea în funcție de stabilirea precisă a obiectului, în vederea punerii în discuție a eventualelor excepții sau de administrare a probelor.
Deosebit de aceasta, obiectul contractului suspus analizei cuprinde parcele funciare, determinate, care chiar dacă și-ar fi schimbat configurația, puteau fi identificate în urma unei expertize cadastrale edificatoare în acest sens, cu atât mai mult cu cât planurile de situație care au stat la baza încheierii contractului nu au putut fi prezentate în cauză.
Înlăturarea raportului de expertiză extrajudiciară și a planurilor de situație depuse la dosar fără punerea în discuție a necesității administrării unei eventuale expertize prin intermediul instanței, nu justifică pronunțarea pe o excepție care contravine probatoriului administrat.,,
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Gura Humorului sub nr._ din 22 mai 2014.
Ca urmare a admiterii cererii de abținere, cauza a revenit completului C1.
Prin Încheierea din 19 septembrie 2014, instanța, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii, a respins excepția tardivității promovării acțiunii.
Având în vedere îndrumările instanței de control, s-a pus în discuție și s-a încuviințat efectuarea unei expertize topo, fiind desemnat expert topo S. E. pentru efectuarea lucrării, stabilit onorariu provizoriu expert în cuantum de 900 lei, în sarcina reclamanților.
S-a dispus a se face adresă reclamanților, ca urmare a lipsei acestora, pentru a depune onorariul provizoriu pentru expertul topo.
Prin Încheierea din 14 decembrie 2014, ca urmare a nedepunerii chitanței privind plata onorariului provizoriu, pentru expertul topo, s-a dispus, în temeiul art. 155 ind.1 VCPC, suspendarea judecării prezentei cauze.
La data de 13 ianuarie 2015, s-a formulat de către pârâtul O. I., cerere de repunere pe rol a cauzei.
Instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, cu termen la 30 ianuarie 2015, cu citarea părților.
La termenul din 30 ianuarie 2015, s-au prezentat în instanță, reclamanții N. O., Bosea I., B. M. și R. Lucreția, arătând că sunt moștenitori după B. G., împreună cu frații lor B. G. I. și B. G. V. și precizând că nu înțeleg să achite costul expertizei topo dispuse în cauză, întrucât procesul a fost pornit de tatăl lor (decedat de aproximativ 2 ani), că ei nu știu de ce el a pornit acest proces și ei nu au pretenții cu privire la acest teren.
Au mai precizat că, în prezent, terenul nu este deținut de cineva, că aceeași poziție o au și frații lor B. I. și B. V., lipsă la acest termen de judecată.
La același termen de judecată, pârâtul, prin mandatar, a arătat că acesta nu înțelege să suporte cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizei topo, fiind o probă solicitată de reclamanți, iar pârâtul este intabulat cu acest teren, solicitând decăderea reclamanților din administrarea acestei probe.
Procedura a fost legal îndeplinită la acest termen de judecată, ceilalți reclamanți nu s-au prezentat în instanță, nu și-au motivat lipsa și nu au depus dovezi privind achitarea onorariului provizoriu.
În aceste condiții, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că reclamanților s-au acordat mai multe termene pentru achitarea onorarului provizoriu pentru expert, instanța a procedat la decăderea reclamanților din proba cu expertiză topo, a constatat cererea în cauză de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Prin sentința civilă nr129/2015 a Judecătoriei Gura Humorului, prima instanță a respins acțiunea civilă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul autentificat sub nr. 691/2013 din 20 noiembrie 1959, la notariatul de Stat M. Volvaca, Crișmariu I. a lui A. (necăsătorită) i-a înstrăinat lui F. Tecla imobilul proprietatea sa, bun propriu, constând în teren grădină, situat pe raza comunei Drăgoiești, în vatra satului Măzănăești, raionul Gura Humorului, în suprafață de 7.280 mp, din CF 410 a comunei cadastrale Măzănăești, compus din parcelele nr. 116/2 – CL, fără casă, nr. 316/1 – gr, nr. 318/2 – drum, 318/4 – arătură, nr. 318/11 – drum, nr. 116/1 – clădiri, fără casă, nr. 318/3 – grădină și nr. 318 /10 – grădină, pentru suma de 12.000, primită de vânzătoare.
În cuprinsul actului, se menționa că imobilul a intrat în proprietatea vânzătoarei, prin moștenire de la părinții A. și M. Crișmariu, fiind înscris în cartea funciară pe numele acesteia, în baza procesului verbal de refacerea cărților funciare nr. 575/1930.
Conform înscrierilor din Cartea Funciară nr. 410 a comunei cadastrale Măzănăești, parcelele nr. 116/2 – clădire cu casa nr. 61 (parcelă fără clădire acum în litigiu), nr. 318/1 – grădină ( în litigiu), nr. 318/2 – drum (în litigiu), nr. 318/4 – arătură ( în litigiu), nr. 318/11 – drum ( în litigiu), nr. 116/1 - clădire cu casă nr. 85 (. litigiu), nr. 318/3 – grădină ( în litigiu), nr. 318/10 – grădină (în litigiu), nr. 254 – clădire, inițial au fost proprietatea tabulară a lui I. a A. C..
Acesta s-a intabulat în anul 1930, în baza procesului verbal de refacere a cărților funciare nr. 575/1930.
A fost intabulat dreptul de uzufruct viager asupra parcelelor nr. 116/1 – casă și nr. 318/3 și nr. 318/10, în favoarea numitei M. a A. C..
Acest drept a fost radiat ulterior, ca urmare a decesului beneficiarei uzufructului (16 februarie 1945).
În anul 1959, în baza contractului notarial mai sus arătat, s-a intabulat dreptul de proprietate pentru aceleași imobile, în favoarea lui F. Tecla, în devălmășie, cu soțul său.
În anul 1986, în baza unui plan de situație, s-a schimbat configurația și suprafața parcelei nr. 118/2 cu a parcelei nr. 318/1, s-a dezlipit . – casă din CF nr. 410 și s-a transmis în CF nr. 506.
În anul 2006, în baza planului nr. 3872 din 2 martie 2006, la OCPI Suceava, . s-a comasat la ., .-a schimbat suprafața și configurația cu .; .. 318/10 s-a divizat în parcelele nr. 318/10 și nr. 254; parcelele nr. 254 și nr. 318/10 fiind transcrise în CF 506.
În anul 1994, în baza planului de situație nr._/1 din 25 octombrie 1994, ., s-a divizat în parcelele nr. 318/4 și 318/11, această din urmă parcelă fiind transcrisă în CF nr. 520 a localității Măzănăești.
C. I. a decedat la 27 aprilie 1960, necăsătorită și fără copii.
C. M. a decedat la 4 septembrie 1940, având ca moștenitoare, în calitate de fiică, pe B. C..
B. C. a decedat la 17 iulie 2004, având ca moștenitor pe B. G., soț supraviețuitor.
M. N. a decedat la 28 martie 1968.
Din prima căsătorie a acesteia a rezultat fiul B. V..
Din căsătoria lui B. V. cu B. E. au rezultat B. I. și B. P..
B. V. a decedat la 16 mai 1968.
B. E.,- recăsătorită Tonstiuc – a decedat la 16 februarie 1999.
Din a doua căsătorie a lui M. N. a rezultat un fiu, M. G., care a decedat la 1 noiembrie 1995, moștenitor fiind fiul său, reclamantul M. V..
Din căsătoria lui F. Tecla a Ermolai cu F. V. a rezultat o fiică, O. E., căsătorită cu pârâtul O. I..
În anul 1986, O. E. a înstrăinat către F. V. casa de pe . – 250 mp din CF 506 a comunei cadastrale Măzănăești, terenul trecând în proprietatea statului.
Prin Decizia civilă 902 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5595 mp, situat pe raza comunei Drăgoiești, pe vechiul amplasament, în favoarea pârâtului O. I..
În baza Legii nr. 18/1991, s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea lui F. V., pentru suprafața de 1067 mp, iar, pentru B. E., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren în suprafață de 1 ha și 2000 mp (T.P. nr. 2241/1998).
La data încheierii contractului atacat, vânzătoarea Crâșmari I. a A. figura ca proprietară tabulară a parcelelor vândute, reclamanții nu au depus planuri de situație privind identificarea cadastrală a fiecărei parcele vândute, nu au depus onorariul provizoriu pentru expertul topo, o parte din reclamanți arătând, în instanță, că nu înțeleg să suporte aceste cheltuieli, astfel că nu s-a putut realiza o identificare cadastrală a parcelelor funciare în cauză (conform îndrumărilor instanței de control), instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor lor, deși le revenea această obligație, conform art. 1169 VCC, drept pentru care instanța a respins acțiunea acestora, ca nefondată.
De asemenea, instanța, în temeiul art. 274 NCPC, al principiului disponibilității, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța nu era în drept să repună cauza pe rol fără consimțământul tuturor părților și în același timp să îl decadă din proba cu expertiza pe considerentele neplății contravalorii expertizei, instanța fiind obligată a verifica și părerea celorlalți.
De asemenea a arătat că din motive personale de sănătate nu a putut fi prezent la proces fiind în imposibilitate și forță majoră de a achita suma de 900 lei reprezentând onorariu pentru expert.
Deși legal citați intimații nu au formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 05.06.2015, instanța, din oficiu a invocat excepția tardivității recursului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu de către instanță, în temeiul dispozițiilor art.137 alin.(1)Cod procedură civilă conform cărora”Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte, cercetarea fondului pricinii.” tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.301 din Vechiul cod de procedură civilă, termenul de recurs este de 15 de zile și se socotește de la comunicarea hotărârii.
În speță, această comunicare a fost făcută reclamantului la data de 19.03.2015 (dovada de comunicare, fila 90 dosar fond) iar recursul a fost depus în data de 07.04.2015 ( fila 11 dosar recurs), cu depășirea termenului legal de 15 zile, calculat conform art. 101 Cod procedură civilă și care s-a împlinit la data de 06.04.2015.
Întrucât prezenta cerere a fost depusă la oficiul poștal la data de 07.04.2015 conform ștampilei de pe plic ( f.11 dosar recurs), cu nerespectarea termenului de 15 zile, reține tribunalul că termenul de recurs, calculat, de la data comunicării hotărârii, a expirat, astfel că partea este decăzută din dreptul de a-i mai fi analizate criticile aduse sentinței atacate, demersul său fiind tardiv formulat.
Așa fiind, în baza art.312 raportat la art.306 alin.1 din Vechiul cod de procedură civilă instanța va admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant M. V.-Suceava, ., nr.17, ., ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.129/06.02.2015 a Judecătoriei Gura Humorului pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. G. LUCREȚIA (moștenitoare după B. G.)-C. Luncii, jud Suceava, N. G. O. (moștenitoare după def. B. G.)-Gura Humorului, Orizont, nr.8, jud Suceava, B. G. I. (moștenitor după def. B. G.)-C. Luncii, ., B. G. V. (moștenitor după B. G.)-Suceava, Mărășești, nr.12, ., ., B. G. I. (moștenitoare după def. B. G.)-Gura Humorului, Cetății, ., B. G. M. (moștenitor după B. G.)-C. Luncii, ..259, jud Suceava, B. P.-C., ., O2, ., jud D., B. I.-C., ., ., jud Suceava, B. G. ( zis C. ) – DECEDAT și intimatul pârât O. I.- Câmpulung Moldovenesc, ..119, jud Suceava, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. L. A. V. O. D. L. A.
Red A.I.M
Jud.fond E. S.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 30.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 907/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
