Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1438/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1438/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1438/2015
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1438/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul pârât B. L.- cu domiciliul ales la cabinet de avocat C. O., ..12, ., . împotriva sentinței civile nr.3906/21.08.2015 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A.-F., Calea Bucovinei, nr.107, ., ., jud Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.11.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 30.07.2015 sub nr._, reclamanta B. A. a chemat în judecată pe pârâtul B. L. solicitând, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a locuinței minorei B. Medeea M., născută la data de 09.07.2010 la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din anul 2003,conviețuind cu acesta în . începutul lunii iulie 2015 când s-a produs separarea ]n fapt, din cauza comportamentului violent al pârâtului.
Reclamanta a arătat că pârâtul o agresa atât verbal, cât și fizic, expunând în acest fel și minora unui pericol fizic și psihic. Astfel, pârâtul provoca certuri și scandaluri, fără a avea vreun motiv, o agresa chiar în fața minorei, punându-le acestora viața în pericol.
Reclamanta a mai arătat că minora este foarte speriată de manifestările tatălui ei, țipă și plânge, cerându-i acestuia să înceteze cu astfel de manifestări. Mai mult, pârâtul este posesorul legal al unei arme de vânătoare și a unui pistol pentru autoapărare, iar în condițiile în care acesta a amenințat-o că o omoară și pe ea, și pe părinții ei, a considerat că aceste amenințări reprezintă un pericol și pentru integritatea fizică și psihică a minorei, astfel încât s-a văzut nevoită să se refugieze împreună cu minora la părinții săi.
De asemenea, reclamanta a mai precizat că minora este obișnuită să stea doar cu ea, astfel că separarea de copil ar putea cauza acestuia o traumă psihică ireversibilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 982-987 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 6-12, 44-52, 63) și a solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale fiind audiat martorul C. M. (filele 60, 61) și a probei cu interogatoriul pârâtului (filele 55-57).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâtul B. L. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 19-22) prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamantă ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale, în sensul de a stabili domiciliul provizoriu al minorei B. Medeea M. la domiciliul din .. 848, ., cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei, respectiv de câte trei ore după-amiaza, două zile în timpul săptămânii și de luni până vineri o dată la două săptămâni.
În motivare, pârâtul a arătat că la începutul căsătoriei s-a înțeles bine cu reclamanta, având o relație frumoasă, deși au existat și discuții și mici neînțelegeri inerente în oricare căsnicie, până în luna iulie 2015 când reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se la părinții săi în localitatea F., împreună cu fetița.
Pârâtul a arătat că a încercat să discute cu reclamanta pentru a găsi o soluție în vederea salvării căsniciei, însă aceasta a refuzat categoric să se întoarcă acasă invocând unele aspecte care nu corespund adevărului, cum că ar consuma băuturi alcoolice și că ar manifesta față de ea un comportament violent, mai mult, promovând și o acțiune de divorț.
Pârâtul a mai arătat că, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 996 și următoarele Cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că tocmai prin luarea minorei de la domiciliul unde aceasta a locuit de când s-a născut, unde are toate condițiile și mutarea acesteia la un alt domiciliu este de natură a provoca un disconfort major minorei, în condițiile în care aceasta frecventează o grădiniță din Suceava, reclamanta are serviciul în Suceava, mama sa lucrează, astfel că minora ar trebui să fie lăsată în grija bunicului matern, persoană despre care nu are convingerea că este cea mai potrivită pentru a se ocupa de minoră.
În drept au fost invocate prevederile art. 996-1001 Cod procedură civilă, raportat la art. 400-401 Cod civil, art. 919 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În dovedire pârâtul a depus la dosar o adeverință emisă de emisă de Grădinița „Sf. I. cel Nou” Suceava (fila 54) și a solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale fiind audiat martora B. M. (fila 62) și a probei cu interogatoriul reclamantei (filele 58, 59).
La solicitarea instanței, au fost înaintate referate de anchetă socială întocmite de Primăria orașului F. și Primăria comunei Șcheia (filele 36-40).
Prin sentința civilă nr.3906/21.08.2015 a Judecătoriei Suceava, prima instanță a admis cererea principală de stabilire domiciliu minor formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta-pârâtă B. A., CNP_, domiciliată în F., Calea Bucovinei, nr. 107, ., ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. L., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet avocat C. O. din Suceava, .. 12, ., județul Suceava.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. A., în parte.
A stabilit locuința minorei B. Medeea-M. născută la data de 9.07.2010, la locuința reclamantei-pârâte situată în oraș F., Calea Bucovinei nr.107, ., . până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect divorț, înregistrat sub nr._ al Judecătoriei Suceava.
A încuviințat pârâtului-reclamant următorul program de vizitare minor: în zilele de marți și joi, între orele 18,00-20,30 la locuința minorei și cu posibilitatea luării acesteia în locuri de agrement și obligația readucerii copilului la sfârșitul programului în locuința reclamantei; în prima sâmbătă din lună între orele 10,00-19,00 și a treia duminică din lună între orele 10,00-19,00 la locuința minorei și cu posibilitatea luării acesteia în locuri de agrement și obligația readucerii copilului la sfârșitul programului în locuința reclamantei, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect divorț, înregistrat sub nr._ al Judecătoriei Suceava.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 19.10.2003, iar din relația acestora s-a născut la data de 09.07.2010, minora B. Medeea M..
În prezent, părțile se află în proces de divorț, ce face obiectul dosarului_ înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava.
Prin cererile de sesizare ce fac obiectul prezentei pricini, părțile au solicitat adoptarea unor măsuri provizorii cu privire la minoră, până la soluționarea definitivă a cauzei privind desfacerea căsătoriei.
Potrivit dispozițiilor art 920 N.C.P,C, „instanța, poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Articolul 997 N.C.P.C, statuează: Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Coroborând declarația martorului C. M. cu răspunsurile părților la interogatorii și cu înscrisurile atașate, prima instanță a constatat că între părți există o stare conflictuală ce a declanșat și procesul de divorț. Datorită neînțelegerilor, reclamanta-pârâtă s-a văzut nevoită să părăsească, împreună cu minora, domiciliul comun și să se stabilească la locuința părinților săi, în orașul F..
Martorul C. M. a confirmat existența stării conflictuale între cei doi soți, a precizat că a asistat la conflicte între părți și că, deseori, certurile se purtau în prezența minorei.
Susținerile acestui martor au fost în măsură să probeze, pe deplin, situația tensionată existentă, în condițiile în care acesta a locuit în domiciliul părților și s-a ocupat, alături de părinți, de supravegherea copilului.
Din cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit de Primăria orașului F., reiese că apartamentul în care locuiește minora împreună cu mama sa și bunicii materni oferă condiții materiale corespunzătoare pentru a nu periclita dezvoltarea fizică și psihică a copilului.
A mai reținut prima instanță că locuința statornică a copilului situată în . Șcheia, prezintă unele avantaje locative însă, provizoriu, minora poate să locuiască în apartamentul bunicilor materni pentru a fi pusă la adăpost de orice agresiuni verbale sau fizice ce ar putea interveni între părți și care ar putea să-i afecteze sănătatea psihică.
Pe de altă parte, s-a reținut că minora este familiarizată cu prezența permanentă a bunicului matern, în condițiile în care acesta s-a ocupat de supravegherea și creșterea copilului de la o vârstă fragedă.
Martora B. M. a declarat că nu are cunoștință de existența unei stări conflictuale între părți dar că minora i-ar fi povestit despre incident în cadrul căruia pârâtul-reclamant ar fi lovit-o pe reclamanta-pârâtă.
În analizarea cererilor ce intră sub incidența dispozițiilor art 919 N.C.P.C. instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului, deși calea procedurală aleasă este ordonanța președințială întrucât, in interpretarea textului legal, condiția urgenței este prezumată.
În aceste condiții, ținând seama de situația de fapt și de dispozițiile legale enunțate, cererea reclamante-pârâte a fost admisă și, provizoriu, s-a stabilit locuința minorei B. Medeea-M. născută la data de 9.07.2010, la locuința reclamantei-pârâte situată în oraș F., Calea Bucovinei nr.107, ., etaj 2, . până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect divorț, înregistrat sub nr._ al Judecătoriei Suceava.
În analizarea condiției urgenței cererii reconvenționale, prima instanță a reținut că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie garantat de art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului și că, trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu aceștia.
Atât martorul C. M. cât și martora B. M. au arătat că minora este atașată afectiv de ambii părinți iar tatăl o vizitează la locuința sa din orașul F.,însă numai în prezența reclamantei-pârâte și a bunicilor materni. Martora B. M. a mai arătat că, în ultima perioadă, reclamanta-pârâtă ar fi împiedicat pe pârâtul-reclamant să viziteze copilul.
Prima instanță a constatat că pârâtul-reclamant și copilul nu pot întreține relații personale constante și, în aceste condiții, se impune stabilirea următorului program de vizitare: în zilele de marți și joi, între orele 18,00-20,30 la locuința minorei și cu posibilitatea luării acesteia în locuri de agrement și obligația readucerii copilului la sfârșitul programului în locuința reclamantei; în prima sâmbătă din lună între orele 10,00-19,00 și a treia duminică din lună între orele 10,00-19,00 la locuința minorei și cu posibilitatea luării acesteia în locuri de agrement și obligația readucerii copilului la sfârșitul programului în locuința reclamantei până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect divorț, înregistrat sub nr._ al Judecătoriei Suceava.
S-a acordat această posibilitate în favoarea tatălui, de a lua minora în locuri de agrement, tocmai pentru a nu expune copilul unor eventuale șicane între soții care, în prezent, se află într-un evident conflict.
În temeiul art 453 alin.2 N.C.P.C. a compensat, în tot, cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare pârâtul apelant a arătat că, având în vedere că minora are stabilit domiciliul la F., dată fiind distanța și faptul că în localitatea F. nu sunt multe variante, respectiv locuri de joacă sau alte locații potrivite pentru a duce un copil de 5 ani, programul stabilit de către instanța de fond, este total inoportun și nu permite o relaționare adecvata între tată și copil.
În sensul celor menționate, a arătat apelantul că minora termină cursurile grădiniței din Suceava, la orele 17.00, aspect care reiese din probatoriul administrat în cauză, și drept urmare ar fi mult mai potrivit un program de vizitare de la această oră (17.00) în Suceava, urmând ca ulterior, la orele 20.00 minora să fie adusă la F.. Astfel, atât el cât și minora, ar putea petrece cele trei ore în Suceava, unde sunt mult mai multe locuri de joacă și spații amenajate pentru copii, sau ar putea sta acasă în S. I., în tot acest timp, mai ales că urmează o perioada friguroasă. Așa cum a arătat, la F. nu există alternative, și în condițiile în care se apropie toamna/iarna, cu atât mai mult nu sunt condiții pentru a interacționa cu copilul, iar locuința din F., nu este mediul propice de vizitare, dată fiind starea conflictuala dintre părți.
Programul de vizitare stabilit de către instanță, respectiv marți și joi câte două ore jumătate de la ora 18.00, nu permite ca și timp deplasarea cu minora în Suceava, în contextul în care minora ar trebui să vină de la Suceava, de la grădiniță, la F., la ora 17.00 și imediat să fie adusă înapoi în Suceava, iar ulterior înapoi la F., ceea ce este imposibil și inadecvat pentru un copil mic.
Pentru aceste considerente, se impune stabilirea programului de vizitare începând cu ora 17.00, când aceasta termina grădinița, cu obligarea de a fi adusă la F. la ora 20.00, și acest program este în primul rând în interesul copilului, care nu va fi nevoit să facă naveta de două ori, sau să petreacă timpul cu tatăl ei, în condiții nepotrivite și neplăcute, variantele în F. fiind extrem de limitate.
În ceea ce privește programul de vizitare din weekend, și acesta este stabilit în mod greșit de către instanță, mai ales că nu i se permite să aibă o relație afectivă cu minora, fiind în imposibilitatea de a aduce minora acasă unde a locuit, măcar o noapte, sau la bunicii paterni, de care aceasta este atașata și cu care aceasta a stat de multe ori și peste noapte.
Cu toate că este vorba de o măsura provizorie, cu cât i se îngrădește mai mult dreptul de a avea o relație apropiata cu minora, cu atât mai mult copilul se va îndepărta de el, ceea ce se și intenționează, reclamanta având o influenta decisivă în acest sens.
De afltfel, chiar după ce a aflat soluția primei instanțe, reclamanta a manifestat o atitudine agresiva în privința relației sale cu copilul, spunandu-i verbal că își va vedea copilul „exact cum a dispus instanța", iar când i-a explicat acesteia că nu e normal ca fetița să nu poată veni pana la ea acasă, și nu e normal să nu aibă posibilitatea să o poată aduce în Suceava, aceasta i-a replicat faptul că minora „nu mai are ce cauta în Sfantu llie".
Aceste aspecte, pot fi confirmate de către fratele său, și tatăl său, care au asistat la discuțiile telefonice și care au dat declarații notariale în acest sens.
În concluzie, este de datoria sa ca părinte să facă tot ce trebuie pentru a putea avea în continuare o legătura strânsa cu copilul său, de care este foarte atașat, mai ales în condițiile în care, din discuțiile telefonice cu minora cat si din scurtele vizite care i se permit, a constatat că aceasta suferă foarte mult și dorește să vină acasă, să vină la bunici, și să aibă măcar o parte normalitatea avută anterior despărțirii în fapt a soților.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 466 si urm, 919, 996-1001 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă B. A. a formulat întâmpinare ( fila 14) prin care a solicitat respingerea apelului.
În apărare a arătat că programul de vizitare stabilit de prima instanță nu a putut fi respectat în mai multe rânduri de către apelant care a motivat că este reținut de probleme de serviciu. În aceste condiții, cererea apelantului de a se stabili un alt program de vizitare nu are decât un scop șicanator pentru că efectiv nu ar avea posibilitatea să stea mai mult timp cu minora astfel cum nu a stat niciodată. Pe de altă parte casa din Sf I. este anunțată pe internet pentru vânzare aspect care nu este deloc în concordanță cu ideea expusă în apel că ar dori să o ducă acolo pe minoră atât timp cât spațiul respectiv este destinat înstrăinării.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
P. instanță a reținut în soluționarea cererii reconvenționale că atât martorul C. M. cât și martora B. M. au arătat că minora este atașată afectiv de ambii părinți, iar tatăl o vizitează la locuința sa din orașul F., însă numai în prezența reclamantei-pârâte și a bunicilor materni.
S-a reținut din declarația martorei B. M. că în ultima perioadă, reclamanta-pârâtă l-a împiedicat pe pârâtul reclamant să viziteze copilul.
De asemenea s-a reținut că locuința statornică a copilului situată în . avantaje locative, în comparație cu locuința actuală din orașul F..
Din referatul întocmit de Primăria Comunei Șcheia Serviciul de Autoritate Tutelară, rezultă că locuința din . bune.
Conform adeverinței nr.77/14.08.2015 minora B. Medeea M. frecventează „Grădinița cu Program Prelungit Sf I. cel Nou de la Suceava” în anul școlar 2015-2016 grupa mare ( f.54), astfel în timpul săptămânii la ora 17 minora se află în Suceava.
Față de aceste constatări, Tribunalul apreciază că este în interesul minorei ca relația personală cu tatăl său să se desfășoare după următorul program:
- în zilele de marți și joi între orele 17-20 la domiciliul pârâtului cu obligația acestuia de a readuce copilul la sfârșitul programului la locuința reclamantei;
- în prima și a treia săptămână de vineri orele 17-până sâmbătă orele 18 la domiciliul pârâtului cu obligația acestuia de a readuce copilul la sfârșitul programului la locuința reclamantei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava.
Programul de vizitare la domiciliul pârâtului este în măsură a asigura o relație efectivă între copil și tată, în condiții corespunzătoare, mai ales având în vedere relația tensionată care există în prezent între părinți.
Chiar dacă măsura dispusă de instanță este provizorie nu înseamnă că programul de vizitare trebuie să fie redus, ci și în acest caz trebuie să răspundă interesului minorei și să urmărească dezvoltarea armonioasă a acesteia și menținerea relațiilor cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Se are în vedere că dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul nu poate fi limitat prin anticipare, în condițiile în care nu s-a dovedit că este exercitat abuziv sau că dezvoltarea minorei ar fi pusă în pericol. Pentru a se asigura o comunicare firească, fără restrângere exercitarea în concret a dreptului părintelui nu trebuie stingherită de prezența celuilalt părinte.
Apărările formulate de intimată nu sunt de natură a dovedi că programul de vizitare menționat mai sus ar aduce atingere interesului minorei.
Astfel, faptul că programul de vizită stabilit de către prima instanță nu a fost respectat de către apelant relevă tocmai că acest program se impune a fi modificat întrucât nu este în măsură a facilita relația dintre tată și copil.
Minora are dreptul de a păstra și dezvolta relația cu tatăl său astfel încât nu prezintă relevanță faptul că părțile intenționează să înstrăineze locuința unde apelantul domiciliază și nici împrejurarea că cei doi soți au hotărât să se despartă în fapt.
În condițiile în care hotărârea de condamnare a apelantului nu este definitivă, acesta nu este decăzut din drepturile părintești și în prezent nu execută o pedeapsă privativă de liberate, dreptul de vizitare și de a dezvolta relații personale cu fiica sa nu poate fi îngrădit.
Faptul că minora urmează a dormi o noapte o dată la două săptămâni la domiciliul tatălui său nu este de natură a aduce atingere dezvoltării acesteia având în vedere vârsta copilului ( peste 5 ani), atașamentul față de tată și faptul că locuința acestuia reprezintă mediul în care fetița a crescut de mică.
Se are în vedere și declarația martorei B. M. ( f.61) potrivit căreia ”ocazional câte o noapte două când părțile mergeau la petreceri minora a locuit cu bunica paternă” reținându-se astfel că deși obișnuită să doarmă cu mama sa, minora are capacitatea de a se adapta la o situație diferită.
Chiar dacă între părinți au existat neînțelegeri, aceasta nu înseamnă că apelantul nu este un tată bun, în cauză așa cum a reținut și prima instanță fiind dovedit că minora este atașată de tatăl său.
Prin urmare, având în vedere interesul minorei, dispozițiile art.2, art.14 (4) art.15 din Legea 272/2004, Tribunalul, în temeiul art.1000 coroborat cu art.480 (2) Ncpc va admite apelul, va schimba în parte hotărârea primei instanțe și va încuviința ca apelantul să aibă legături personale cu minor după programul mai sus menționat.
În temeiul art.453 alin.1 coroborat cu art.451 și art.452 Ncpc va obliga reclamanta intimată B. A. să plătească pârâtului apelant B. L. suma de 520 lei cheltuieli de judecată din apel, din care 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._ din 24.09.2015 ( fila 10 dosar apel) și onorariu avocațial în cuantum de 500 lei conform chitanței atașată la fila 45 dosar apel cu nr._/03.11.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelantul pârât B. L.- cu domiciliul ales la cabinet de avocat C. O., ..12, ., . împotriva sentinței civile nr.3906/21.08.2015 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A.-F., Calea Bucovinei, nr.107, ., ., jud Suceava.
Schimbă în parte sentința civilă nr.3906 din 21.08.2015 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Încuviințează pârâtului următorul program de vizitare al minorei B. Medeea M. după cum urmează:
- în zilele de marți și joi între orele 17-20 la domiciliul pârâtului cu obligația acestuia de a readuce copilul la sfârșitul programului la locuința reclamantei;
- în prima și a treia săptămână de vineri orele 17-până sâmbătă orele 18 la domiciliul pârâtului cu obligația acestuia de a readuce copilul la sfârșitul programului la locuința reclamantei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimata să plătească pârâtului apelant suma de 520 lei cheltuieli de judecată din apel. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond D. E. G.
Tehnored.L.A.
4 ex./ 23.11.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1358/2015. Tribunalul... → |
|---|
